Trei răspunsuri - Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială

Întrebarea 4. Care sunt poziționările și procedurile metodologice asumate în practicareasociologiei contemporane și ce implicații au ele?Sociologii pornesc deseori de la presupoziții ontologice, epistemologice și metodologicefoarte diferite (lăsând aici în afara discuției concepțiile lor morale). Aceste asumpții se condiționeazăreciproc, astfel încât se conturează stiluri diferite de cercetare, cu granițe mai mult sau mai puținrespectate. Cred că o întrebare fundamentală care diferențiază stilurile de cercetare estefundamental evaluativă: cât de competenți sunt membrii societății în a-și înțelege și a-și controlapropria viață? Întrebarea privind nivelul se extinde și asupra distribuției: cât de mult, și cum variazăaceastă competență?Întrebarea de mai sus poate fi specificată în mai multe întrebări privind nivelul șivariabilitatea competențelor membrilor 2 :1) Cât de proeminente sunt dispozițiile stabile, trans-situaționale ale indivizilor îninfluențarea interacțiunile sociale și a rezultatelor lor? (și cum variază în proeminențăinter-individual sau inter-situațional?)2) Cât de proeminente sunt macro-instituțiile în structurarea unor dispoziții stabile aleindivizilor, și în structurarea unor situații de interacțiune? (și cum variază în proeminențăinter-individual sau inter-situațional?)3) Cât de proeminente sunt procesele specifice interacțiunilor situate, în producerea unuianumit rezultat? (și cum variază proeminența acestora inter-situațional?)4) Cât de mult se poate îndepărta conceptualizarea sociologică de conceptualizareamembrilor societății studiate? (există unii membri cu cunoașteri privilegiate? existăanumite situații de interacțiune care produc o cunoaștere privilegiată?)Relevanța opțiunilor ontologice și epistemologice pentru metodologia cantitativăOrientarea către un anumit tip de entitate are consecințe epistemologice și metodologice.De exemplu, cercetările cantitative bazate pe sondaje pornesc de la presupoziția existenței unordispoziții individuale – cunoașteri, valori, atitudini, opinii – care au consecințe asupra rezultatelorinteracțiunilor, care sunt în general cuantificable și de principiu măsurabile. Relația dintre acestedispoziții trans-situaționale și rezultatele obținute în situații de măsurare (precum răspunsul la unchestionar) sunt conceptualizate prin termeni precum variabile observate și latente, erori sistematiceși aleatoare. Dimpotrivă, cercetătorii orientați către înțelegerea situațiilor de interacțiune observăordinea specifică și greu vizibilă a acestora, inter-acțiunile orientate către relevanțe locale alemembrilor, precum și importanța observării desfășurării concrete a unei situații pentru a înțelegerezultatul acesteia. Din această perspectivă, presupoziția că rezultatele obținute în situații foartediverse (alți participanți, alte relevanțe locale, altă limbă) devin comparabile doar prin uniformizareainstrumentului de măsură – precum chestionarul tipărit – devine problematică (Knorr-Cetina 1981,2 Knorr-Cetina (1981) analizează convingător relațiile dintre orientările micro în sociologie, care propun caentitate principală „episodul de interacțiune situată” (p. 19) – și orientările macro, care propun ca entitateprincipală dispozițiile stabile ale individului și ale grupului social, asociate cu poziții structurate instituțional (p.29) – relațiile de re-constituire între dispoziții și instituții constituind principala preocupare în această zonă deinvestigare.2