LUCRARE DE LICENŢĂ

UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAIFACULTATEA DE SOCIOLOGIE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂSPECIALIZAREA SOCIOLOGIELUCRARE DE LICENŢĂReconfigurarea reţelelor de proprietateîntre firme în ClujCoordonatori:Conf. univ. dr. Rudolf PolednaAsis. univ. drd. Norbert PetroviciAbsolvent:Georgeta Sorana IonăşanuCluj-Napoca2009

LUCRARE DE LICENŢĂReconfigurarea reţelelor de proprietateîntre firme în Cluj2

CUPRINSINTRODUCERE ..................................................................................................................... 4PROPRIETATE RECOMBINATĂ ŞI GRUPURI DE AFACERI ÎN EUROPA DE EST ..................... 6Antreprenoriat şi capitalism politic în România şi Europa de Est .................................. 7Proprietatea recombinată ............................................................................................... 13DATE ŞI METODĂ ............................................................................................................... 17Analiza de reţea ............................................................................................................. 17Lista firmelor din România ........................................................................................... 20REŢELE DE FIRME ÎN CLUJ 2006-2008 ............................................................................. 23Reţele de afaceri din Cluj 2006-2009 ............................................................................ 23Cea mai mare reţea de firme din Cluj 2006-2008 ......................................................... 25Cea mai mare reţea de oameni de afaceri din Cluj 2006-2008 ..................................... 28Actori economici cheie din Cluj.................................................................................... 30Antreprenori economici şi capitalism politic ................................................................ 39CONCLUZII ........................................................................................................................ 43REFERINŢE BIBLIOGRAFICE ............................................................................................. 46GLOSAR CONCEPTE ANALIZĂ DE REŢEA .......................................................................... 493

INTRODUCEREAceastă lucrare are ca scop evidenţierea principalelor semnificaţii ale reţelelorsociale concepute între multiplii actori sociali clujeni precum şi reliefarea unor implicaţiimai largi derivate din această tematică de discuţie. În esenţă, lucrarea prezintă o analizăaplicată grupului oamenilor de afaceri între care există conexiuni prin prisma deţinerii încomun a mai multor firme. Analiza de faţă se concentrează asupra oraşului Cluj Napoca.Lucrarea se desprinde dintr-un studiu mai amplu, studiu care a surprins acest fenomen întrei locaţii diferite: Cluj, Timişoara şi Braşov. Urmărind comparaţia dintre aceste treioraşe, rezultatele cercetării scot în evidenţă faptul că oraşul Cluj Napoca are o reţea multmai vastă de oameni de afaceri decât cea care poate fi desprinsă dintr-o analiză primară şisubiectivă, o reţelizare mult mai densă între actorii sociali implicaţi, această vastăreţelizare închegându-se pentru a face faţă cu succes mediului economic încă instabildatorat tranziţiei spre capitalism. Legăturile dintre aceşti indivizi au ca fundamentinteresele economice, dar în plan secundar se pot observa şi alte cauze ale acestorcolaborări precum relaţiile de prietenie sau mixajul unor diferite grade de rudenie carepot reconfigura întregul tablou social pe care încerc să îl descriu în acest studiu.Am ales oraşul Cluj Napoca drept unitate de analiză şi spaţiu de referinţă, dincâteva motive principale, precum: diversitatea locală de dezvoltare a firmelor, atât subaspectul configuraţiei interne (de care nu m-am putut ocupa cu predilecţie în acest studiu,din motive expuse pe parcursul lucrării), cât mai ales al nivelelor vizibil diferite deasimilare a noilor actori sociali care intră în tabloul reţelizării la care fac referinţă prinanaliza de faţă. Un alt motiv este nevoia de a înţelege prin metoda comparaţiei, pe operioadă de trei ani, semnificaţiile care conduc în principiu spre formarea sireconfigurarea acestor reţele. Această necesitate se manifestă printr-o dublă tendinţă: unacare se orientează strict înspre actorii sociali care ordonează şi oferă un traiect acestorfirme, iar cea de-a doua care se referă la firmele implicate în această structurare reţelarăcomplexă.Miza cercetări o reprezintă un studiu comparativ al procesului de reţelizare în ClujNapoca, o analiză longitudinală pe o perioada de trei ani, 2006 – 2007 – 2008 adezvoltării acestor reţele, urmărind de fapt reconfigurarea reţelelor de afaceri. Voi încerca4

în această lucrare să urmăresc modul de reconfigurare al reţelelor de oameni de afacericlujeni, schiţând în paralel un cadru teoretic şi conceptual adecvat temei supuse analizei.Având în vedere aspectele diferite pe care le implică această analiză, consider căeste necesară o simbioză între domenii ramuri ale problematicii sociale, printre care:sociologia, sociologia economică şi sociologia politică. Tocmai din acest motiv precizezcă suportul teoretic al analizei sociologice este completat de concepte cu particularităţieconomice (ex: privatizare, capital ) sau de concepte cu o dimensiune politică(comunism, postsocialism, tranziţie, clientelism politic, etc).Analiza reţelelor sociale îşi propune să măsoare relaţiile şi fluxurile de informaţiidintre oameni, grupuri, organizaţii, computere şi alte entităţi ce procesează cunoştinţe,referinţe sau date. Nodurile reţelei sunt oameni sau grupuri şi legăturile sunt reprezentatede fluxurile de informaţii ce se stabilesc şi circulă între aceştia. Analiza reţelelor socialeoferă o analiză matematică şi vizuală (grafică) a relaţiilor sociale dintre indivizi. O calepentru a înţelege reţelele este evaluarea locaţiei fiecărui actor în cadrul reţelei. Măsurareapoziţionării presupune găsirea gradului de centralitate a unui nod (importanţa şiproeminenţa sa). Aceasta poate diferi mult de locul său în ierarhia sau organigramaorganizaţiei. Două noduri sunt conectate dacă discută regulat între ele sau interacţioneazăîntr-un anumit fel. Există trei metode uzuale de măsurare a centralităţii într-o reţea:gradele, conectivitatea şi apropierea. Consider că aceste informaţii preliminare sunt utilepentru a argumenta necesitatea şi utilitatea unei astfel de lucrări, cu precădere în arealulsociologic de investigaţie. În general, analiza reţelelor sociale presupune un recensământcomplet al tuturor actorilor şi ansamblului de legături dintre ei în cadrul unei/unor reţelede contacte. Aceste informaţii sunt utile pentru a înţelege efectul pe care îl au reţeleleasupra unui individ, dar nu şi pentru a înţelege reţeaua în sine.5

PROPRIETATE RECOMBINATĂ ŞI GRUPURI DE AFACERI ÎN EUROPA DE ESTÎn cadrul acestui capitol îmi propun să prezint restructurarea economică în Europade Est şi modul în care s-a format noua pătură de capitalişti în această regiune. Româniaeste doar un caz particular de capitalism politic. Un efect al capitalismului politic ca modde restructurare a economiei este proprietatea recombinată. Proprietatea recombinată e unconcept care surprinde legătura neclară între public şi privat şi indică modalitatea princare a emers noua patură de capitalişti români. Adică e de aşteptat dacă drumul sprecapitalism al Clujului este antreprenoriatul, nu capitalismul politic şi forma proprietăţii sănu fie una recombinată, ci altfel.Începând cu anii ‘90, administraţia locală clujeană a fost preluată de un partidnaţionalist care prin politicile sale a închis capacitatea de convertire a capitalului politicîn capital financiar, datorită viziunii diferite, pe argumente entice, aflându-se într-orelativă izolare faţă de capitala cu orientări social-democrate. Clujul are un destin special,cu greu putem vorbi de capitalism politic în acest oraş, mai degrabă putem vorbi deprotecţionism originat în naţionalismulul câmpului politic local. Aici logicaantreprenoriatului, a firmelor micuţe care se rescalează treptat şi devin firme deimportanţă regională pare să fie un cadru teoretic mai adecvat.Aşadar, vechea birocraţie socialistă clujeană nu a putut să acapareze proprietateade stat prin reţele politice pentru că naţionaliştii au ajuns la putere. De asemenea, foştiimanageri de stat locali nu au reuşit să obţină poziţii de putere care să le permită replicareaşi reproducerea politică a economiei locale, aceştia neavând acces la contractelepreferenţiale cu statul. Antreprenoriatul lor este cel care a transformat în oportunitateprotecţionismul local. Reţelele care s-au format aici iniţial nu au avut accente politice cimai degrabă au semănat cu ceea ce Szelenyi numea îmburghezire. Astfel, s-a pornit de lamici afaceri de familie, sau antreprenoriat privat mic (adesea cu rădăcini în economiainformală comunistă).6

Antreprenoriat şi capitalism politic în România şi Europa de EstElitele şi instituţiile sunt elementele cheie ale înţelegerii procesului tranziţieipostcomuniste în Europa de Est. Pentru ca noul capitalism să poată fi înţeles este nevoiede studierea procesului de constituire a proprietăţii şi de întelegere a modalităţilor defuncţionare a economiei de piaţă. În Europa Centrală şi de Est apare un alt tip decapitalism: capitalism fără capitalişti, iar agenţii acestui nou tip de capitalism suntintelectualitatea asociată cu fosta directorime socialistă, astfel că sunt create condiţiilenecesare construirii capitalismului în absenţa capitaliştilor. În acest sens avem două tipurimari de teorii care tematizează forma noului capitalism Est European. Pe de o parteMichael Burawoy (2001), pornind dintr-o paradigma ortodox marxistă, prezintăcapitalismul ca un sistem unitar. Din această perspectivă există o singură logică acapitalismului, iar tranziţia spre capitalism va dispărea odată cu consolidarea acestuia:“capitalismul şterge trecutul”. De cealaltă parte, dintr-o paradigmă neo-weberiană, avemargumentele lui Stark (1996) şi cele aduse de Eyal, Szeleny şi Townsley (2001), careapreciază că termenul de tranziţie este unul inexact, argumentând că, de faptpostcomunismul este “construit cu ruinele socialismului” şi nu “pe ruinele acestuia”combinând atât trăsături ale socialismului cât şi ale capitalismului. Cu toate acesteadiferenţele dintre cele două poziţii nu sunt radicale, de vreme ce Lawrence King şi IvanSzelenyi (2005) argumentează că postcomunismul chiar daca este un fenomen detransformare in ruinele socialismului, sub impactul puternicei forţe ale globalizării sicapitalismului Est European va fi integrat în capitalismul global. La începutul anilor ’80se restructurările capitalismelor bunăstării economic şi experimentarea cu noi forme decapitalism neoliberal conduc la o restructurarea profundă a societăţii şi economieimondiale. În Europa Centrală şi de Est ideologiile politice, în principal dominaţiacomunistă, refuză transformarea statelor socialiste în paralel cu cele occidentale, de tipcapitalist. Acest refuz a condus în cele din urmă la un faliment economic, social, care aatras dupa sine un faliment al puterii politice. În timp s-a observat că principala cauză afiasco-ului economic o reprezinta însăşi structura sistemul politic.Tot mai multe voci argumentează că nu putem înţelege transformărilecapitalismului actual în afara restructurării statului şi a sistemului politic (Brenner, 2004;Swyngedown, 2002; Harvey, 2006). Aceeaşi ideea este sugerată şi de către Stark şi7

Vedres (2006) atunci când argumentează că schimbările din Europa de Est şi Centralătrebuie studiate din prisma legăturii dintre câmpul politic si câmpul emergent economic;competiţia şi dinamica firmelor, alături de competiţia dintre partide, au condus lastabilirea unor noi legături între cele două domenii. Mai mult, Stark şi Vedres (2006)argumentează că relaţia firme-partide are loc în contextul în care firmele se conecteazăîntre ele pentru a face faţă incertitudinilor instituţionale ale postsocialismului şi aleeconomiei de piaţă.Pentru că procesul de constituire a proprietăţii private pe cale politică este unelement cheie pentru a înţelege dinamica capitalismului Est European în context global, ostrategie productivă pentru a surprinde logica capitalismului Românesc, ar putea fi tocmaiprocesul de privatizare şi constituire a firmelor româneşti.Aşa ne putem explica iată, de ce procesul de privatizare în masă în România aînceput prin transformarea a 6.280 de companii de stat cu un capital social de 1.443miliarde de lei în societăţi comerciale. În plus, în aceeaşi perioadă au fost înfiinţateinstituţii al caror rol era de facilitare, monitorizare şi sprijinire a întregului proces deprivatizare: Fondul Proprietăţii de Stat alături de cinci Fonduri Regionale ale ProprietăţiPrivate. Primul a păstrat 70% din capitalul social al societăţilor până la privatizareaacestora, iar restul de 30% a fost distribuit fondurilor proprietăţii private; care trebuiau săadministreze aceste deţineri până la distribuirea lor către cetăţeni. Legea nr.58/1991, aşanumita“Lege a Privatizării” este susţinută prin trei stâlpi: ANP (Agenţia Naţională dePrivatizare), cu rol de reglementare şi supraveghere, îndrumare metodologică şi elaborarede norme; FPS (Fondul Proprietăţii de Stat), gestiona participaţia statului de 70% dincapitalul social al societăţilor comerciale privatizabile şi FPP (Fonduri ale ProprietăţiiPrivate), erau fonduri pe acţiuni care deţineau 30% din capitalul societăţilor comercialeprivatizabile.De fapt, Fondul Proprietăţii de Stat este o fostă agenţie de stat, înfiinţată în anul1991, cu scopul de a privatiza societăţile comerciale de stat. Instituţia şi-a schimbatdenumirea în 2001, în Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Proprietăţii Statului(APAPS), iar în 2004 a fost reorganizată prin absorbţie cu Autoritatea pentruValorificarea Activelor Statului (AVAS). Într-un interval de şapte ani FPS trebuia să se8

autodizolve vânzând câte 10% din capitalul social total al societăţilor comerciale, însă întimp s-a transformat într-o organizaţie durabilă.Pe de altă parte, avem şi Fondurile Proprietăţii Private care sunt privite ca niştepiese valoroase în procesul de privatizare a companiilor de stat înfiinţate de cătreParlament cu scopul de a administra părţile de capital social din societăţile comercialecare urmau să fie distribuite în cadrul privatizării în masă. In 1990, conform Legii15/1990, companiile de stat au fost reorganizate fie ca societăţi comerciale, ce seadministrau singure, fie ca regii autonome, care au rămas sub control de stat. Cele cinciFPP-uri îşi schimbă şi ele statutul în Societăţi de Investiţii Financiare (SIF-uri). AgenţiaNaţională de Privatizare a primit actiuni reprezentând 30% din fiecare societatecomercială şi le-a distribuit celor cinci Fonduri de Investiţii Financiare (SIF). Fiecăruifond i s-au distribuit toate companiile din zona geografică care nu au fost repartizate altorfonduri. Având în vedere particularităţile de portofoliu, politicile de guvernare diferite aleSIF-urilor, principala grijă a acestora a fost modificarea portofoliilor. “Societăţile deInvestiţii Financiare sunt holograme ale pieţei de capital românesc şi prezintă la altă scaratoate caracteristicile acesteia”. (Ruhl şi Dăianu, 1999)În 1992, 15.5 milioane de români intră în posesia certificatelor de proprietatetranzacţionabile, ce puteau fi tranzacţionate fără restricţie sau puteau fi schimbate contraacţiuni, însă numai în cadrul privatizărilor prin metoda MEBO. Management EmployeeBuyouts este o metodă de privatizare care presupune trecerea mijloacelor de producţie aleunităţii economice care se vrea privatizată, din proprietatea statului în proprietateamuncitorilor, angajaţilor sau salariaţilor. O dată transformată în societate pe acţiuni, statulle oferă muncitorilor dreptul de întâietate pentru cumpărarea acţiunilor, implicit asocietăţii. Preţul acţiunilor este stabilit de stat şi nu reflectă valoarea reală, fiind adesea unpreţ simbolic, uneori acţiunile fiind oferite gratuit, mai ales în cazul privatizării pe bazăde cupoane de proprietate. În schimb statul restrictionează transferabilitatea titlurilor şiimpune condiţii pentru menţinerea obiectului principal de activitate, limitarea preţuluiactivelor vândute pe o perioada de câţiva ani, pune limite la restructurarea personalului,etc. Metoda MEBO a fost modalitatea dominantă prin care au fost privatizateîntreprinderile de stat, în timpul primilor ani de schimbare ai României postdecembriste.Începând din 1994 aproximativ 1.500 de companii au fost vândute asociaţiilor formate9

din salariaţi şi conducere în schimbul certificatelor de proprietate sau contra numerar decatre FPP-uri sau FPS-uri. Primele companii aduse la cota Bursei de Valori Bucureşti auprovenit în mare parte din rândul acestora. Accesul la privatizările de tip MEBO erarezervat exclusiv persoanelor din interior, excluzând posibilitatea intrării în societate aaltor persoane fizice sau juridice sau a capitalului străin. Acţiunile rămase neprivatizateau fost vândute succesiv de către stat, în diferite etape ale procesului de privatizare înmasă. (Ruhl şi Dăianu, 1999; Telegdy, 2002)Un studiu al Centrului Român de Politici Economice din 1999 arată că în perioada1993 - 1996, 28% din privatizările din România au fost făcute prin metoda MEBO (837din totalul de 2.905). Acelaşi studiu arată că în perioada 1994-1997, profitabilitateasocietăţilor astfel privatizate a scăzut de la 7,3% la 2,2%, în timp ce gradul de îndatorarea crescut de la 29,3% la 48,5%. (http://www.wall-street.ro/articol/Economie/9696/PSDsi-DA-s-au-aliat-in-noua-cuponiada.html)Tabel 1: Privatizări prin metoda MEBO1993 1994 1995 1996 1993-1996Nr total de privatizari, din care: 265 604 648 1388 2905-nr. societati vandute prin MEBO 261 519 43 14 837-MEBO, ca % din totalul privatizarilor 98.5 85.9 6.6 1.0 28.8Sursa: Ruhl şi Dăianu, 1999Participarea la procesul de privatizarea a fost destul de scăzută datorită lipseicapitalului autohton, a dezinteresului investitorilor străini şi a birocraţiei autorităţilor, faptce a determinat un nou val de privatizare în masă în 1995, când s-au oferit între 50 şi 60% din acţiunile a 3.905 companii selectate din cele rămase neprivatizate din totalul de6.280. Piaţa de capital a început să funcţioneze în 1995. Cei mai importanţi participanţi,investitorii instituţionali străini, au găsit în momentul intrării lor (majoritatea în 1997) opiaţă caracterizată de rezultatele procesului privatizării în masă, cu un acţionariatdispersat dominat de Fondul Proprietăţii de Stat şi de Fondurile Proprietăţii Private. (Ruhlşi Dăianu, 1999)10

Capitalul străin a început să funcţioneze şi în România conform regulilor dinsocietăţile dezvoltate, atunci când aderarea la Uniunea Europeană a devenit o realitate.Capitalul străin a avut ca ţintă în mod prioritar sistemul bancar. Capitalul europeaninvestit în România era mic, până la sfârşitul primului deceniu al tranziţiei postcomuniste,investiţiile străine directe în ţară erau de ordinul sutelor de milioane de dolari (Pasti,2006). Aceasta s-a datorat rezistenţei politice şi administrative a noii clase politice dar şilipsei de interes a capitalului european pentru o economie putin dezvoltată ca cearomaneasca. “Unul dintre motivele pentru care investitorii străini ocolesc Romania esteinstabilitatea legislativă. Nu avem legi, cele pe care le avem nu mai corespund etapei pecare o treversează România.” (Munteanu, 1999). Avem însă de a face cu o simbioză întrecadrul legislativ greoi, care apasă asupra sistemului juridic (lipsa judecătorilor şi aavocaţilor specializaţi în drept comercial) şi asupra aparatului administrativ (birocraţia).Abia după 2001 când perspectiva aderării la Uniunea Europeana şi NATO s-a concretizatîn decizii sigure ponderea capitalului străin a început să devină semnificativă. Capitalulstrăin a schimbat sistemele de distribuţie din economie şi societate ceea ce echivalează cureorganizarea societăţii.În lumina acestor transformări ale proprietăţii publice trebuie citit procesul deconstituire a formelor private. Imediat după revoluţie a fost posibilă libera iniţiativă şiastfel a explodat numărul de mici întreprinzători în economie. Dacă între anii 1990 şi1991 în România s-au înfiiţant 70.611 de societăţi comerciale, în următorul an numărulacestora se dublează la 147.000, iar în 1996 ajunge la 300.000. În 1993 întreprinzătoriidominau deja piaţa bunurilor (64%), însă toţi la un loc deţineau din economia fixă doar2,2%, în timp ce statul îşi continua supremaţia cu 93%. (Pasti, 2006). Cu toate cănumărul de comercianţi s-a extins considerabil, libera iniţiativă nu a creat o clasă decapitalişti, tocmai din lipsa capitalului.Apare aici un paradox, capital exista, în bănci şi în mijloacele de producţie, însăacestea se aflau în proprietatea statului, iar singura posibilitate de a se ajunge la uncapitalism real era privatizarea proprietăţilor statului. Marea problema nu a fost atât lipsade voinţă sau modul greoi de mobilizare, cât mai exact lipsa capitaliştilor înşişi, nuexistau agenţii sociali şi economici către care să se transmită proprietatea statului. Capitalstrăin care a intrat în ţară investea mai degrabă în proprietăţile mici transferate de către11

stat, iar acest nou tip de porţiune privatizată se apropia ceva mai mult de capitalism decâtmicii investitori autohtoni care reprezentau periferia sistemului economic. Astfel ca avemde a face cu un “capitalism fără capitalişti” sintagma lui Eyal, Szelenyi şi Townsley(2001), sau cu lipsa unei burghezii economice, după cum sugerează Petrovici (2006).Totuşi, acum este perioada în care are loc formarea noii clase de capitaliştiromâni. Pasti (2006) argumentează pe bună dreptate că nu privatizarea a fost factorulcheie, ci mai degrabă deplasarea de venituri către noii capitalişti în formare. Acestevenituri poartă denumirea de subvenţii financiare din partea statului. Noua clasă decapitalişti se formează în interiorul economiei socialiste în strânsă legătură cu tehnocraţiaeconomică a socialismului. Faţă de noii întreprinzători, tehnocraţii economiei socialistese aflau deja la controlul producţiei, producţie ce trebuia pusă în proprietatea noilorcapitalişti. Această luare în posesie a capitalului industrial de către noii capitalişti este oaltă etapă a formării capitalismului românesc. Din nou se poate observa legatura dintrecele două sisteme, politic şi economic: până în anul 1996 la putere s-au aflat partide destânga, care au creeat o clasă capitalistă medie, dar care acum dorea să devină autohtonăşi să scape de dominaţia politică, ceea ce se şi întâmplă, anii 2001-2002 fiind consideraţi“anii de glorie” ai capitalismului românesc. Dacă până în 1996 era privatizat doar 7.5%din proprietăţe statului, în următorii patru ani se ajunge la un procent de 36.7. (Pasti,2006). Privatizarea de mari dimensiuni de după 1997 face ca exact mecanismul careproducea capitaliştii români prin transferurile public-privat să fie înlocuit cu unmecanism care favoriza atragerea capitalului internaţional, predominant europeni. După1997, începe declinul capitaliştilor români datorită noilor actori de pe piaţă, capitaliştiistrăini.Între capitaliştii autohtoni şi sistemul politic era o legătură strânsă, iar capitaliştiistrăini urmaresc separarea capitaliştilor naţionali de sustinerea politică pentru a intra pepiaţă. Teoria reproducerii elitelor face referire tocmai la transformarea foştilor membrii ainomenclaturii socialiste (fosta birocraţie sau tehnicieni) în burghezia proprietară înprocesul de tranziţie de la comunism la capitalism în timp ce teoria circulaţiei elitelorconsideră că tranziţia la postcomunism a dus la o schimbare structurală în vârful ierarhieide clasă: sunt recrutaţi alţi indivizi pentru poziţii de comandă şi control pe baza unor noiprincipii (Szeleny şi Szelenyi, 1995). Reproducerea elitelor şi capitalismul politic sunt12

teoriile cele mai des utilizate pentru a explica perioada de tranziţie postcomunistă dinEuropa de Est (Szelenyi şi Szelenyi, 1995). Se observă foarte clar cum apar alianţe întrefosta tehnocraţie socialistă, membri ai fostei nomenclaturi şi intelectualii care preiauputerea în ţări ale Europei Centrale, iar cazurile care ilustrează bine acest fapt sunt celeale Ungariei şi Poloniei (Eyal, 2000; Szelenyi şi King, 2005). În România se regăseşteteoria „capitalismului politic” conform căreia, deţinătorii unor funcţii importante în partidîn perioada comunistă au reuşit să îşi menţină puterea şi influenţa şi au reuşit sătransforme acest capital politic în unul economic care a devenit foarte important încapitalismul postcomunist.Proprietatea recombinatăStark (1996) ilustrează legătura dintre public şi privat, în Europa de Est şiCentrală prin conceptul de proprietate recombinată. Legăturile dintre economic şi politic,legături responsabile pentru producerea formei particulare a capitalismului Est European,creează un sistem dominat de ceea ce el numeşte “proprietate recombinată”, care nu estenici proprietate privată, nici proprietate a statului, ci este mai degrabă integrată într-oreţea. Proprietatea recombinată este o formă de organizare în care actorii răspundanumitor nesiguranţe diversificându-şi portofoliul, redefinind şi recombinând resursele.De asemenea, ea reprezintă o încercare de a păstra resurse, care poate fi justificată prinmai mult decât un principiu legitim. Transformarea proprietăţii implică o descentralizarea bunurilor şi un management centralizat de obligaţii. Reorganizarea descentralizatăreprezintă principalul proces al transformării proprietăţii: sub enorma presiune adatoriilor, cauzate de falimentul băncilor, directori ai multor întreprinderi îşi divid firmeleîn numeroase bunuri comune şi limitează răspunderile companiilor. Aceste noi entităţiîncorporate cu identităţi legale sunt unităţi nominale independente, înregistrate separat, cuo „viaţa economică” proprie (însă la o inspecţie atentă statutul lor este semiautonom).Acestea împreună estompează limitele între sfera publiăcă şi cea privată. Schimbărilesociale nu reprezintă trecerea de la o ordine la o alta, ci rearanjări ale pattern-urilor ceilustrează modul în care ordinea multiplă agrementează. Prin urmare, inovaţiaorganizaţională din acest punct de vedere nu este o înlocuire ci o recombinare. Mai exactse observă modul în care actorii în contextul postsocialist reconstruiesc organizaţiile şi13

instituţiile nu pe ruinele, ci cu ruinele comunismului. Instituţionalizarea proprietăţiiprivate poate fi stabilită prin transferul bunurilor publice pe mâini private. Cea mai sigurăcale de instituţionalizare a proprietăţii private rămâne în dezvoltarea unei clase deproprietari privaţi.În România un proces politic cheie care a generată proprietate recombinată a fostrestructurarea marilor întreprinderi. Restructurarea ca parte a privatizării poate fi definităca fiind “un proces prin care firmele îşi modifică clauzele contractelor, prin urmare,restructurarea presupune reînnoirea contractelor” (Negulescu, 1999), prin procese denegociere: restructurări ale contractelor cu creditorii, restructurarea contractelor de capitalsau restructurarea contractelor salariale. O întreprindere este percepută de către Ruhl şiDăianu (1999) ca reprezentând „o serie de contracte între indivizi”, idee susţinută şi decătre Jensen şi Meckling (1976), în cadrul cărora restructurările nu se realizează automat.Mulţi manageri ai marilor întreprinderi de stat, au încetat să mai aştepte ca statul să facăreforme şi „şi-au realizat propria tranziţie” (Ruhl şi Dăianu, 1999). “Rezultatul este atâtde impresionant că mulţi autori apreciază acum că este necesară o reconsiderare afundamentelor procesului de reformă: în locul unei reforme de la vârf spre bază,promovată de guvern şi centrată pe privatizare, ar trebui încurajată o abordare de la bazăspre vârf, bazată pe iniţiativa antreprenorială autentică care ar avea ca rezultat apariţiaunui sector de întreprinderi mici şi mijlocii substanţial şi dinamic. (...) Din păcate,România nu se numără printre cele mai de succes ţări în transformare”. (Ruhl şi Dăianu,1999).Referitor la înţelegerea noţiunii de proprietate, trebuie amintit că există câtevaaspecte ale proprietăţii recombinate: estomparea public-privat, ştergerea graniţelor dintreîntreprinderi şi a principiilor legitimizatoare, aspecte ce se pot traduce prin trei concepte:amestec (mixture), diversitate (diversity) şi complexitate (complexity). Aceste aspectesunt legate şi de habitusul agenţilor care deţin poziţii în spaţiul social, generator defuncţii, prin care aceştia schimbă relaţiile care se construiesc în spaţiul social pe care îlocupă. Diversificarea proprietăţii private (Stark, 1996) se datoreaza faptului că agenţiidoresc să rămână în sfera economicului, ei sunt interesaţi să-şi diversifice portofoliile şisă-şi preschimbe capitalul de care dispun în mai multe tipuri de capital, uneori maivaloroase. Reţelele de afaceri sunt văzute ca resurse strategice (Stark şi Vedres, 2007).14

Un concept paralel foarte util este cel de grup de afaceri. Dacă proprietatearecombinată este văzută ca un efect al construcţiei capitalismului în şi cu ruinelesocialismului, conceptul de grup de afaceri, paradoxal, porneşte de la aceeaşi observaţiecă firmele sunt puternic reţelizate între ele, dar vede această reţelizarea ca şi o normă acapitalismului global. Şi aceasta pentru că sociologia economică descoperă în anii 80faptul că piaţa este puternic încrustrată în societate, şi nu putem înţelege acumulareacapitalistă în afara legăturilor complexe politice şi culturale. Granovetter (1985) estesociologul care consacră termenul de embeddedness (încrustare), pe care în preia de laKarl Polanyi, autorul cărţii Marea transformare, datată 1944. Acest concept facetrimitere la ideea că relaţiile economice dintre persoane fizice sau firme sunt integrate înreţelele sociale reale şi nu există într-un mod abstract, ideal, pe piaţă. Mai mult Mizruchi(1996) demonstrează că, la fel ca în cazul comportamentului uman, comportamentuleconomic este “socially embedded” (încorporat social), aceasta însemnând că actoriieconomici sunt afectaţi de relaţiile cu ceilalţi actori. Acest fapt sugerează că o serie decomportamente ale firmei, precum strategii, structuri şi performanţa, pot fi afectate derelaţiile cu alte firme. În acest câmp, informaţiile recente prezintă o accentuare de cătreinterlocks spre funcţia de comunicare cu precădere faţă de funcţia de control. Prininterlocking, se primeste capital social, iar prin acesta mai multă informaţie în reţea. Cândapare o întreagă reţea de interlocks, fluxul informaţiei devine unul uşor, punctele cheiereprezentând directorii comuni.De aceea Granovetter (2005) aduce în discuţie conceptul de “business groups”definit prin grupuri de afaceri care se referă la un nivel intermediat de legături, cuexcepţia, pe de o parte, a unui set de firme legate doar de alianţe pe termen scurt şi, pe dealtă parte, o serie de firme legal consolidate într-o singură unitate. Grupurile de afacerivariază în funcţie de şase dimensiuni după cum apreciază Granovetter (2005): (a) sursasolidarităţii (source of solidarity): ilustrează identitatea data de catre familie,prieteni; (b)măsura economiei morale (extent of “moral economy”): grupurile au capacitatea de aforma sisteme sociale coerente în care participanţii să dezvolte un puternic simţ alobligaţiei morale faţa de ceilalţi membrii ai grupuilui, important fiind sentimenul deapartenenţă la grup, ce confera un înteles normativ şi noneconomic acţiunii economice;(c) structura de proprietate (structure of ownership): grupurile variază de la cele deţinute15

de o singură firmă până la organizaţii de firme independente care s-au aliat; (d) structurade autoritate (structure of authority): grupuri vag coordonate, fără o autoritate centralăreală şi opusul, autoritate extremă; (f) rolul instituţiilor financiare (the role of financialinstitutions): din moment ce furnizarea de capital este o problemă temeinică, multe dintregurpurile de afaceri includ firme bancare sau nonbancare, precum companii de sigurări.(g) legătura grupurilor cu statul (relations of groups to the state): unele grupuri sedezvoltă independent de sponsorizările guvernamentale intrând uneori în contradicţie cuelitele politice, în timp ce alte grupuri sunt asimilate de către stat prin firme deţinute destat.Un factor care influentează grupurile de afaceri este nivelul de performanţă,determinat de abilitatea de inovare şi dimensiunea profitului. În ceea ce priveşte inovaţia,Hall şi Soskice (2001) amintesc de diferenţa dintre inovaţia incrementată şi inovaţiaradicală. Prin primul tip de inovaţie autorii înteleg îmbunătăţirile continue dar la scalămică a liniilor de producţie şi proceselor de producţie, în timp ce inovaţia radicală sedefineşte prin schimbări substanţiale în linia de producţie, dezvoltarea unor bunuri cutotul noi sau schimbări majore în procesul de producţie. “Grupurile de afaceri sunt multmai mult decât suma firmelor componente.” (Granovetter, 2005). Continuând ideea,autorul vorbeşte despre doua perspective ale grupurilor de afaceri: anacronismul, careapare din lipsa unei bune şi eficiente forme de organizare şi un avatar al formelormoderne de organizare, care dezvoltă noi metode de a mobiliza resurse pe sectoarelesociale dispersate.Deoarece firmele şi legăturile dintre ele, conexiuni realizate de indivizi, suntesenţiale pentru lucrarea mea, este importantă şi arena pe care evoluează aceste firme, şianume piaţa. Conceptul de grup de afaceri este util studiului meu din moment ceintenţionez să surprind întocmai reconfigurarea acestor grupuri de afaceri, adică areţelelor de firme, care răspund nesiguranţei pieţei, ramificând portofolii şi redefinindresurse, creeând astfel proprietatea recombinată.16

DATE ŞI METODĂAnaliza de reţeaÎn sens larg, configuraţia este sinonimă cu forma sau structura. În sens restrâns,configuraţia rezultă din abordarea unei structuri predominant din perspectiva relaţiilorconstitutive între elementele ei. Structura este o totalitate rezultată din relaţiile deinterdependenţă dintre elementele componente. Consecinţa derivată din aceastăaccepţiune este că relaţia este mai importantă decât părţile. Pornind de la termenul deconfigurare se poate realiza trecerea la cel de reconfigurare, măsura în care reţelele deafaceri, în acest caz, iau o nouă formă.Pentru analiza structurii unui câmp social, a unei reţele în acest caz particular, uninstrument extrem de util este analiza de reţea. Ideile care se află la bază sunt celecorespunzătoare cu studiul lui Bourdieu asupra spaţiului social: fiecare actor evolueazăîntr-un sistem social implicând şi alţi actori, acţiunile acestora şi relaţiile stabilite cu eiconstituind elemente de influenţă pentru percepţiile, atitudinile, comportamentul saudiferitele reţele de relaţii existente între actorii care configurează spaţiul poziţiilor şirelaţiilor dintre acestea, în definitiv structura socială (Culic, 1997). Bourdieu (1999)înţelege câmpul social ca o „reţea sau configuraţie de relaţii obiective între poziţii”.Spaţiul social, respectiv câmpul social, nu sunt exterioare contextului, date, existenţa lorşi apartenenţa la acestea fiind construite, negociate sau reconfigurate. Spaţiul social şistructurarea acestuia sunt rezultatul unor continue lupte de clasificare, situare, deimpunere a unui mod legitim. Relaţiile de forţă între indivizi, volumul şi structuracapitalului, distribuţia de şanse obiective, definesc structura unui câmp. În spaţiul deproducţie al oamenilor de afaceri, succesul economic reprezintă un aspect prioritar,actorii aflându-se în competiţie pentru profit, câştig, recunoaştere, reputaţie, legitimitate,putere de a formula reguli de joc. Câmpul oamenilor de afaceri este dominat de capitaluleconomic dublat de capitalul social (reţele durabile de relaţii de cunoştinţe). Un modparticular de a studia opoziţiile şi diviziunile care se produc într-un câmp economic, esteanaliza de retea.17

Analia reţelelor este centrată pe descoperirea tipologiilor de interacţiuni, acestetipare fiind elemente importante ale vieţii persoanelor care le derulează. În acest cazmodul în care o persoană acţionează depinde în mare parte de modul în care persoanarespectivă este legată în reţeaua relaţiilor sociale. Analiza reţelelor ajută în găsirea deobiective şi interese comune. O reţea socială ilustrează de fapt o structură socială carefacilitează comunicarea între un grup de indivizi sau organizaţii care sunt conectaţi prinunul sau mai multe tipuri de intredependenţă, precum: interese comune, valori, idei,atitudini împărtăşite, schimburi financiare, prietenie sau conflict. Tocmai în acest sensanaliza reţelelor sociale porneşte de la prezumpţia importanţei relaţiilor dintre unităţile deinteracţiune. Perspectiva reţelelor sociale cuprinde teorii, modele şi aplicaţii care suntexprimate în termeni de concepte relaţionale sau procese. Principiile teoriei vizează:actorii şi acţiunile lor sunt privite ca interdependente, legăturile între actori sunt canalelede transfer sau de “flux” de resurse, indivizii percep mediul structural al reţelei ca oferindoportunităţi sau constrângeri privind acţiunile individuale. Unitatea de analiză din cadrulanalizei de reţea este o entitate ce constă dintr-o colecţie de indivizi şi legăturile dintreaceştia. Analiza de reţea cartografiază şi măsoară legăturile şi fluxul dintre personae,grupuri, organizaţii. Mai mult decât atât, analiza de reţea prevede un studiu atât vizual câtşi matematic al sistemelor umane complexe, în care nodurile reprezintă unităţi deinteracţiune, iar legăturile ilustrează conexiunile şi fluxurile dintre unităţi.Teoria de specialitate aminteşte de câteva teorii cu privire la modul de formare aacestor reţele, la nivel european existând câteva teorii concurente care încearcă să explicelegăturile de afaceri: teoria capitalismului politic (reproducerea statusurilor din perioadasocialistă în cea capitalistă prin convertirea capitalului politic), teoria circulaţiei elitelor(tranziţia la postcomunism a dus la o schimbare structurală în vârful ierarhiei de clasa:sunt recrutaţi alţi oameni pentru poziţii de comandă şi control pe baza unor noi principii),teoria “locurilor goale” (porneşte de la idea că analiza structurii claselor ar trebui să seconcentreze în primul rând pe poziţiile de clasă şi nu pe caracteristicile indivizilor careocupă aceste poziţii) şi teoria îmburghezirii se leagă de micii antreprenori privaţi, toleraţide regimul comunist, care au alcătuit “economia secundară”.Conceptele cheie utilizate au scopul de a facilita o întelegere mai aprofundată ametodologiei utilizate. Aşadar, Elouaer (2005), într-un studiu despre analiza reţelelor18

sociale, percepe relaţiile in termeni de noduri (nodes, vertices) şi legături (ties, edges).Nodurile reprezintă actorii individuali din cadrul unei reţele, iar legăturile suntconexiunile care apar între aceştia. Un graf este simplu (simple graph) atunci când întredouă noduri există doar o singură legătură şi numai una (puncte adiacente), atunci cândsunt prezente mai multe legături şi mai multe noduri avem un graf multiplu, dacă întretoate nodurile există legături atunci există un graf complet. O altă pereche a tipologieiînfăţisează: graful valoric – nonvaloric şi graful orientat – nonorientat, atunci cândlegătura este direcţionată spre un nod sau altul. Un graf cu un singur nod este trivial, întimp ce grafurile cu mai multe noduri sunt nontriviale. Graful gol este graful întrenodurile căruia nu există nici o legătură (fără linii), graful cu două noduri legate este odiadă, iar cel cu trei conexiuni este o triadă. Subgraful (clique) este constituit dintr-un setde legături dintre subnodurile unui graf. O succesiune de linii şi noduri duce la formareaunei căi, adică o secvenţă în care fiecare nod este incident cu liniile care îl preced sausucced. Lungimea unei căi echivalează cu numarul de linii din acea cale. Distanţageodezică este cea mai scurtă distatnţă dintre două noduri, în timp ce diametrul exprimăcea mai mare distanţă geodezică dintre o pereche de noduri.Conceptele cheie utilizate au scopul de a facilita o întelegere mai aprofundată ametodologiei utilizate. Aşadar, Elouaer (2005), într-un studiu despre analiza reţelelorsociale, percepe relaţiile in termeni de noduri (nodes, vertices) şi legături (ties, edges).Nodurile reprezintă actorii individuali din cadrul unei reţele, iar legăturile suntconexiunile care apar între aceştia. Un graf este simplu (simple graph) atunci când întredouă noduri există doar o singură legătură şi numai una (puncte adiacente), atunci cândsunt prezente mai multe legături şi mai multe noduri avem un graf multiplu, dacă întretoate nodurile există legături atunci există un graf complet. O altă pereche a tipologieiînfăţisează: graful valoric – nonvaloric şi graful orientat – nonorientat, atunci cândlegătura este direcţionată spre un nod sau altul. Un graf cu un singur nod este trivial, întimp ce grafurile cu mai multe noduri sunt nontriviale. Graful gol este graful întrenodurile căruia nu există nici o legătură (fără linii), graful cu două noduri legate este odiadă, iar cel cu trei conexiuni este o triadă. Subgraful (clique) este constituit dintr-un setde legături dintre subnodurile unui graf. O succesiune de linii şi noduri duce la formareaunei căi, adică o secvenţă în care fiecare nod este incident cu liniile care îl preced sau19

succed. Lungimea unei căi echivalează cu numarul de linii din acea cale. Distanţageodezică este cea mai scurtă distatnţă dintre două noduri, în timp ce diametrul exprimăcea mai mare distanţă geodezică dintre o pereche de noduri.Mark Granovetter (1973), într-un studiu deja clasic, legat de răspândireainformaţiei, a descoperit că legăturile slabe numeroase pot fi importante în căutarea deinformaţii şi de inovare. Clicile au tendinţa de a fi mai omogene din moment ce nodurileîmpart trăsături comune. Tocmai această tendinţă a fost motivul membrilor clicii care i-aatras împreună. Fiind similari, fiecare membru din clică ştie mai mult sau mai puţin la felca şi ceilalţi, însă pentru a afla noi informaţii, membrii „clanului” trebuie să priveascădincolo de graniţele reţelei şi să se conecteze şi cu exteriorul. Aceasta este ceea ceGranovetter numeşte „puterea reţelelor slabe”.Lista firmelor din RomâniaÎn analiza mea am utilizat datele de bilanţ contabil trimestrial al firmelor dinRomânia. Acestea sunt colectate şi sistematizate de firma Borg Design din surselepublice şi sunt comercializate în suport electonic ca Lista Firmelor din România. Amutilizat trei astfel de colecţii pe disc dur, reprezentând datele de bilanţ pentru trimestrul I2006, trimestrul II 2007 şi 2008 trimestrul III. De asemenea, am utilizat şi alte surse,precum: Bursa de valori Bucureşti pentru societăţile pe acţiuni sau informaţii din ziare,referitoare la acţionariat.Lucrarea de faţă a selectat cele mai performante 600 de firme din punct de vedereeconomic, fapt identificat prin cifra de afaceri şi am folosit datele despre persoaneleacţionare în anii 2006, 2007 şi 2008. Am alcătuit câte o bază de date pentru fiecare an, încare am urmărit să surprind, pe lângă legăturile de proprietate dintre firme, reconfigurareaspaţiului în această perioadă. În realizarea bazelor de date am surprins două tipuri decomponente, extinse şi principale, lucrarea concentrându-se asupra componenteiprincipale, adică a reţelei cu cel mai mare număr de legături, atât de firme cât şi deacţionari. În urma conceperii bazelor de date am putut trece apoi la calcularea unorindicatori statistici şi alcătuirea graficelor în UCINET şi PAJEK, grafice axate fie pefirme, pe acţionari, fie pe domenii de activitate ale firmelor. Aceste grafice sunt ataşate însecţiunea ANEXE. (fişierele Excel vor fi anexate doar în formatul electronic al lucrării).20

De aceea am definit firma ca o unitate economică de producte, de prestaţii deservicii sau de comerţ, utilizând în baza de date doar societăţile cu răspundere limitată şisocietăţile pe acţiuni. Argumentez aceasta prin faptul că firma din cadrul unei reţele esteentitatea aflată sub controlul comun, proprietatea sau conducerea unei alte firme. Tot aşa,acţionarii sunt persoanele fizice sau juridice care se angajează să contribuie laconstituirea capitalului unei societăţi comerciale şi să cumpere acţiunile acesteia (titluride participare care conferă posesorului ei calitatea de a fi asociat, dându-i dreptul la oparte proporţională din beneficiile distribuite de societatea respectivă).Discursul propus de această lucrare desigur că este unul care îşi are propriilelimite şi argumentez aceasta invocând constrângeri de spaţiu şi timp pentru a pretindeelucidarea unei problematici de studiu de o asemenea anvergură. Deşi studiul elaboratexplică elemente cheie ale sintagmei “analiză de reţea a firmelor” (raportându-mă desigurla mediul economic clujean), el nu are pretenţia unui discurs care a epuizat toate temelede discuţie şi nici nu pretinde a fi descris doar într-o manieră sociologizantă, fiindcăgradul de complexitatea al temei alese atrage pârgii interdisciplinare de analiză a reţelelorde firmă. Integrându-se în trend-ul analitic internaţional, studiul elaborat se înscrie încâmpul cercetării inter şi multi disciplinare a construcţiei şi reproducţiei reţelelor createîntre şi în interiorul firmelor de afaceri clujene. Cu toate acestea, consider că noiindicatori ar putea completa tabloul analitic propus de mine prin această cercetare.Consider că lucrarea ar putea decurge pe viitor în direcţia cercetării formării capitaluluisocial creat şi distribuit prin mijlocirea reţelelor de firme clujene. Dar studiul capitalulsocial patronat prin mijlocirea mediilor de afaceri clujene cred că trebuie înţeles la rândulsău prin asociere cu conceptul de comunitate. Pentru că ingredientul care transformăîncrederea în capital pentru dezvoltare efectivă este capitalul relaţional comunitar.Dimensiunea comunitară a dezvoltării este extrem de importantă. Orice strategie dedezvoltare de succes este una comunitară, care implică procese de descentralizare, luareadeciziilor la nivel local şi regional şi autonomia comunităţilor locale. Antreprenoriisociali ce au potenţial de lideri dovedesc potenţial de inovaţie socială postcomunistă prinproiectele de dezvoltare iniţiate şi gestionate de asociaţii de voluntari sau de organizaţiineguvernamentale locale. De aceea consider că ar fi rodnică o continuare pe acest palier,21

cel al studiul capitalului social distribuit şi redistribuit de mediile de afaceri clujene şi deindivizi sociali implicaţi în acest segment social.O viitoare orientare a acestei lucrări înspre acest spaţiu poate fi justificată prinfaptul că totuşi capitalul social este un concept multidimensional, bazat pe încredere,norme sociale, reţele sociale şi organizaţii care influenţează relaţiile dintre oameni şi suntun activ valoros pentru producerea individuală şi colectivă a bunăstării. La nivelmacroeconomic, capitalul social afectează performanţa economică, procesele dedezvoltare şi creştere economică. Capitalul social se manifestă la nivelul firmelor,clusterelor de firme, spiritului antreprenorial, pieţei muncii, transmiterii cunoştinţelor şidiseminării culturii inovării. Dezvoltarea economică, combaterea sărăciei, participareacetăţenilor la viaţa publică şi politică, societatea civilă, educaţia şi bunăstarea depind înmare măsură de resursele de capital social şi relaţional.De asemenea, lucrării de faţă îi poate fi mărită eficienţa în condiţiile completăriiaparatului metodologic cu o abordare calitativistă a problematicii studiate, prin realizareaunor interviuri individuale cu actorii care orientează stabilirea de legături puternice înaceastă hartă reţelară complex dezvoltată în peisajul economic din Cluj Napoca. O ultimăcompletare posibilă a studiului se leagă de completarea descrierii firmelor clujeneimplicate în firmele economice la care se face apel pe parcursul lucrării cu viitoarelefirme şi cu viitorii actori care intră sau vor intra pe această hartă reţelară dezvoltată defirmele de anvergură clujene.22

REŢELE DE FIRME ÎN CLUJ 2006-2008Reţele de afaceri din Cluj 2006-2009În această secţiune analizez variaţia gradului de reţelizare în timp a reţelelor deafaceri din Cluj pe o perioadă de trei ani, 2006-2008, urmărind indicatorii statistici pentrucea mai mare reţea de firme, componenta principală de firme şi de nume. Cum amamintit şi în rândurile de mai sus, e de aşteptat dacă drumul spre capitalism al Clujuluieste antreprenoriatul, nu capitalismul politic şi forma proprietăţii să nu fie unarecombinată, ci altfel, modalitate care indică de fapt drumul prin care a emers noua paturăde capitalişti români.În ceea ce priveşte cei trei ani mărimea media a bordului (size of board) estevariabilă, iniţial asistând la o creştere de 0.47 procente între anii 2006 (1.7) şi 2007(2.17), pentru ca mai apoi în 2008 cifra să scadă aproximativ până la nivelul anului 2006.Aşa cum se poate observa şi din datele empirice structurate în tabelul de mai sus, putemvorbi despre o evoluţie ascendentă a acestor indicatori începând cu anul 2006 şi până înanul 2007, dar şi despre o uşoară scădere a intensităţii acestor indicatori începând cu anul2008. Având în vedere că densitatea (density) reprezintă proporţia de legături existenteîntr-o reţea în raport cu numărul total posibil şi faptul că variază între 0 şi 1, valorile micidin tabel (2006 – 0.0018; 2007 – 0.0016; 2008 – 0.0012) ne arată existenţa unui numărdestul de mic de legături recent închegate între acţionarii şi proprietarii diferitelor firme.Dar aceasta nu ar însemna faptul că firmele nu ar fi neaparat reţelizate, fiindcă aceştiindicatori ne arată gradul de intensificare a acestor legături deja stabilite. Analizând anul2008 putem afirma că doar 1.2 ‰ din numărul total de noi legături posibile au fost defapt acoperite.23

Tabel 2. Indicatori statistici pentru reţeau de afaceri din Cluj 2006-2008Top 600 Firme Cluj 2006 Cluj 2007 Cluj 2008Size of boards1.7 2.17 1,69(1.57) (1.71) (1.63)Components 249 252 235Size of components3.12 3.16 3.04(1.72) (3.8) (2.62)Bi components 272 297 262%Growth BiComponents-Components 9% 15% 11%Density0.0018 0.0016 0.0012(0.0438) (0.0412) (0.026)Freeman’s Network Centralization 0.07% 0.07% 0.12%Clustering Coefficient 0.491 0.419 0.446Transitivity (undirected) 31.13% 26.04% 27,17%Indicatorul centralităţii reţelei (Freeman’s Network Centralization) are valoridestul de mici pe parcursul celor trei ani, în special pentru anii 2006 şi 2007 când cifrelesunt identice (0.07%), indicând o distanţă mare între actori. Ultimul an din analizăprezintă aproximativ o dublare a valorii indicatorului, sugerând o reţea mai compactă, cudistanţe mai scurte între subiecţi.Cu ajutorul coeficientului de grupare (Clustering Coefficient) putem observa câtde bine sunt conexaţi vecini oricărei legături dintr-un graf, creeând în acest timp aşanumitele „small-world networks”, deconectate unele de altele; cu cât valoarea acestuicoeficient este mai mică, cu atât există mai multe legături între clici. Având în vederefaptul că fiecare consiliului de administraţie al firmei reprezintă o clică, valoarea cea maimică a coeficientului de grupare sugerează că există mai multe legături inter-bord în 2007(0.419) decât în 2006 (0.491) şi chiar 2008 (0.446). Aceasta se explică prin modul în carela nivelul indivizilor implicaţi pe această scenă socială, apar segmente de colaborare întreun număr mai restrâns de actori sociali, mici reţele care se suprapun celor deja existente.Ceea ce îmbogateşte de fapt, la o analiză mai profundă, tabloul reţelei imaginat, creeândde fapt relaţii macro şi micro procesuale între actorii sociali interconectaţi în spaţiulfirmelor clujene.Coeficientul de tranzitivitate din tabel (Transitivity) prezintă procentul triadelortransitive din cadrul unei reţele. O triadă este tranzitivă atunci când: dacă există legături24

între A şi B, şi între B şi C, apare o conexiune între A şi C. Cu cât mai mare esteintranzitivitatea unei triade, cu atât sunt mai mari şansele ca legăturile evidenţiate să fieinter-borduri şi nu doar simplu intra-borduri. Componentele unei reţele relevăsubgrafurile conectate în interiorul lor şi deconectate de restul grafurilor. Dimensiuneamedie a acestor componente este mai mare decât valoarea medie a consiliiloradministrative, separat pentru fiecare an, ilustrând faptul că există legături inter-bord.Cele mai mari valori sunt înregistrate în anul 2007, dimensiunea medie fiind 3.16.Implicaţiile care survin pe acest palier ar fi că de fapt conceptul de tranzitivitate descrieprezenţa unor legături inter-bord între firmele clujene supuse acestui studiu, în sensul căactorii sociali implicaţi în schimburi economice depind, la modul indirect, unii de ceilalţi,şi că de fapt conexiunea dintre doi actori sociali facilitează accesul înspre alte reţele.Aşadar, valorile obţinute prin acest indicator arată că poate fi mai facil accesul înspre noireţele şi noi schimburi între firme printr-o relaţie directă cu firmele deja partenere decâtprin încercarea creării unor noi direcţii reţelare.Numărul ridicat de bicomponente (Bi components) pentru anul 2007 (297) indicăexistenţa mai multor “cutpoints”, ceea ce verifică dacă se extrage un actor sau un link încâte componente se împarte reţeaua. De aici, survine următoarea explicaţie sociologică:în cadrul acestor reţele dense de relaţii între firme, apar actorii sociali care se pot deplasaînspre noi reţele, reţele care nu întreţes nici o legătură cu cele antecedente. Existenţa maimultor astfel de „cutpoints” fortifică legăturile reţelare dintre actorii sociali implicati,fiindcă în acest mod se poate continua dinamizarea acestor reţele. Vechii actori socialiimplicaţi devin noi actori sociali în aceeaşi hartă reţelară, stabilind eventual noi noduri delegătură cu noi firme de pe scena locală sau cu actori deja existenţi, cu a caror colaborarecreeându-se de fapt o hartă şi mai densă a acestor relaţii echivoce.Cea mai mare reţea de firme din Cluj 2006-2008Luat în ansamblu, referitor la studiul exclusiv al firmelor, în cadrul analizeitransversale pe cei trei ani, în cercetare am ţinut cont de componenta principală. Seobservă astfel că, în 2006 în baza de date se regăsesc 77 unităţi de cercetare, în 2007 suntincluse 91 firme, iar în 2008, 117 firme. Putem constata cu uşurinţă o evoluţie progresivăa reţelelor de firme, ce exprimă de fapt un proces de reconfigurarea al reţelei. O cale25

pentru a înţelege reţelele analizate statistic este de a evalua locaţia fiecărui actor în cadrulreţelei. Măsurarea locaţiei presupune găsirea gradului de centralitate a unui nod (adicăimportanţa şi proeminenţa sa). Aceasta poate diferi mult de poziţionarea sa în ierarhia sauorganigrama organizaţiei, şi această idee se desprinde cu uşurinţă urmărind componentaprincipală de firme din Cluj Napoca. Din această analiză transversală se observă cumnodurile sunt conectate, dacă discută regulat între ele sau interacţionează într-un anumitfel, ele fiind flexibile şi schimbându-şi valoarea.În ceea ce priveşte cei trei ani mărimeamedia a bordului (size of board) nu prezintă mari variaţii. Între anii 2006 şi 2007 valoareaintensităţii indicatorului este în scădere, de la 3.38 la 3.26, pentru ca mai apoi între ultimiiani ai analizei acesta să aibă valoarea cea mai mare per totalul celor trei ani. Aşadar,mediul de afaceri este dinamic însă fără oscilaţii spectaculoase, cu intrări şi ieşiri alefirmelor din sfera reţelară a Clujului.Indicatorul centralităţii reţelei (Freeman’s Network Centralization) trebuie înţelesîn mai multe moduri. Din tabel, conceptul de centralitate a reţelei este esenţial pentruînţelegerea puterii, ierarhiei, stratificării şi inegalităţilor în structurile sociale ale firmeloranalizate. Puterea în interiorul unei reţele ţine de relaţii. Datele diferite obţinute pe cei treiani (2006, 2007, 2008) se explică prin aceea că actorii sociali care dispun de poziţii ce leoferă mai multe oportunităţi şi alternative pentru accesul la informaţie şi îi supun la maipuţine constrângeri sunt mai puternici decât ceilalţi. Cei care sunt situaţi mai aproape decât mai mulţi indivizi şi sunt consideraţi puncte de referinţă şi modele pentru ceilalţi potexercita, de asemenea, puterea. Actorii situaţi în centrul reţelei sunt mai puternici decâtcei aflaţi la periferie pentru că se află în centrul acţiunii. Puterea este şi a celor ce joacărolul de punte de legătură şi intermediari între alţi actori care altfel nu se află în contactdirect unul cu celălalt.Tabel 3. Indicatori statistici pentru componenta principală de firme din ClujCP - firme Cluj 2006 Cluj 2007 Cluj 2008N 77 91 117Size of boardsMean (st. dev.)3,38(2,88)3,26(2,89)3,44(2,83)Bi components(Cutpoints)20(9)20(11)29(15)26

Density0.1106 0.1145 0.0951(0.4058) (0.4151) (0.4174)Freeman’s Network Centralization 95% 92% 81%Clustering Coefficient 0.756 0.844 0.888Transitivity (undirected) 35,28% 40,06% 36,13%Analiza structurii unei reţele prin indicatorii regăsiţi în tabel ţine cont degrupurile, clanurile, clicile şi facţiunile ce coexistă în interiorul ei. Indivizii cosmopoliţi,care fac parte din mai multe subgrupuri, pot acţiona ca punţi de legătură pentru a evitaconflictele între ubgrupurile ce concurează pentru resurse şi pentru a asiguracomunicarea. Un alt aspect luat în considerare este cel al poziţiei sau rolului social jucatde un actor şi al gradului de similaritate sau de echivalenţă structurală a diferitelor poziţiiîn interiorul unei reţele.Studiind valorile din tabel, putem spune că relaţia dintre centralităţile nodurilorcomponente poate spune multe despre structura de ansamblu a unei reţele. În acest cazavem o reţea foarte centralizată, ce este dominată de foarte puţine noduri poziţionatecentral. Dacă aceste noduri sunt înlăturate sau afectate, reţeaua se va fragmenta rapid înmai multe grupuri neconectate între ele. Nodurile situate ultracentral pot fi puncte deslăbiciune. Reţelele slab centralizate rezistă mai bine atacurilor din afară sau accidentelorşi nu se prăbuşesc rapid.Coeficientul de grupare (Clustering Coefficient) prezintă cât de bine sunt conexaţivecini oricărei legături dintr-un graf. Valorile destul de ridicate pe tot parcursul perioadeiluată în analiză creează un abmient în cadrul căruia se pune mai degrabă accentul perelaţiile intra-bord, adică pe legăturile pe care le deţine o firmă cu exteriorul, şi nu doarpe universul său micro de inter-bord. Valoarea indicatorului este ascendentă, cea maimare diferenţă între ani înregistrându-se intre 2006 (0.756) şi 2007 (0.844), fapt ce nerelevă că firmele încep să fie mai conexate între ele, care permite un flux mai abundentde schimburi, iar gradul de dependenţă dintre firme, şi nu indivizi, este mai sporit.Ultimul an întăreşte ideea unei conexiuni mai strânse prin creşterea intensităţii valoriiindicatorului, însă nu cu un accent impresionant.Conceptul de tranzitivitate (Transitivity) descrie prezenţa unor legături inter-bordîntre firmele supuse acestui studiu, în sensul că actorii sociali implicaţi în schimburi27

economice depind, la modul indirect, unii de ceilalţi. Moduelul ideal ar ilustra otranzitivitate cât mai redusă, prin nişte valori mici ale indicatorilor, însă datele tabelului(35.28%, 40.06%, 36,13%) concluzionează că accesul înspre noi reţele şi noi parteneriateeste oarecum determinat de actualele legături pe care le deţine o firmă.Indicatorul statistic Bi components (Cutpoints) aminteşte că în cadrul acestorreţele de firme, apar actorii sociali (firme cheie) care se pot deplasa înspre noi reţele,fiind puncte de legătură între clici, iar lipsa lor din harta reţelară ar ilustra reţele care nuîntreţes nici o legătură unele cu altele. Existenţa mai multor astfel de „cutpoints” fortificălegăturile reţelare dintre actorii sociali implicati, fiindcă în acest mod se poate continuadinamizarea acestor reţele. Ultimul an, 2008, prezintă cel mai mare număr de asemenea“cutpoints” (29), unde, pe harta mediului de afaceri, apar numeroase firme cheie, caredeschid noi perspective de conectivitate şi colaborare în cadrul reţelelor.Indivizii fără legături slabe depind doar de informaţiile limitate furnizate de cerculrestrâns de prieteni şi rude cu vederi similare cu ale sale. Aceasta îi privează deoportunităţi pe piaţa capitalului social creat de mediul de afaceri clujean şi de sursediferite de informaţii. Fără legăturile slabe între indivizi sociali aparţinând diverselorsfere sociale şi grupuri de interese, arată că legăturile slabe, departe de a-l îndepărta peindivid, mai degrabă îl ajută să se integreze într-un mediul social desenat de reţea,caracterizată de diversitate şi neomogenitate.Aceşti indicatori axaţi pe componenta principală de firme din Cluj descriu înesenţă repoziţionarea indivizilor în interiorul reţelelor ţinând cont de dihotomiacentralitate-periferie. Centralitatea şi marginalitatea deseneză de fapt noile legături dintreindivizi în funcţie de modul în care aceştia îşi repoziţionează opţiunile faţă de vechii saunoii membrii ai reţelelor.Cea mai mare reţea de oameni de afaceri din Cluj 2006-2008Pentru a percepe şi mai clar mediul de afaceri clujean am inserat în acest studiuşi componenta principlă pe acţionari a reţelei, unde, în desfaşurarea analizei au fost 129indivizi pentru anul 2006, 135 persoane pentru anul 2007, iar în 2008, 181 acţionari.Faptul că valoarea populaţei este ascendentă se pretează a fi un element important, ce28

prezintă instabilitatea şi dinamismul reţelelor de afaceri, aflate într-o permanentăreconfigurare.Mărimea media a bordului (size of board) prezintă valori apropiate, uneori chiaridentice: 2006 - 2.02 şi 2007, 2008 – 2.2. Este important aici indicatorul “Density” ,carereglează poziţionarea indivizilor în întreaga reţea de firme. În interiorul acestor reţele deindivizi, aceasta se explică prin faptul că cei aflaţi la periferia reţelelor nu sunt consideraţiimportanţi. Ei pot să se găsească însă în centrul propriilor reţele personale pe care nu leavem în vedere în momentul studiului şi să asigure o conexiune cu acestea, fiind în faptresurse de informaţie proaspătă, care nu se găseşte în interiorul acelei reţele. Iar nodurilecare conectează grupuri diferite, fiind situate la graniţa dintre ele, pot fi buni inovatoripentru că au acces la ideile şi informaţiile ce circulă în ambele clustere. Ei se găsesc înpoziţia de a combina diferite idei şi cunoştinţe găsite în diferite locuri pentru a crea noiproduse şi servicii. Cei care joacă un rol de broker între două grupuri importante dininteriorul unei reţele au un rol puternic în interiorul reţelei, dar constituie şi puncte devulnerabilitate ale reţelei ce pot împiedica sau bloca circulaţia fluxurilor de informaţie.Numărul de conexiuni (legături) directe pe care le are un anumit nod cu alte noduri dinreţea generează gradul acelui nod. Cu cât un nod are mai multe conexiuni directe, cu atâtel este un nod mai activ, ce conectează reţeaua. Cele mai importante sunt conexiunilespre actorii care altfel ar rămâne izolaţi în reţea. În general, majoritatea sunt conectaţi cucei din imediata lor vecinătate, cu grupul lor de prieteni (clicile). Nodurile care descoperăcele mai scurte căi spre ceilalţi şi sunt mai apropiate astfel de orice alt nod din reţea au opoziţie privilegiată pentru că pot monitoriza fluxurile de informaţii şi au o vedere deansamblu asupra a ceea ce se întâmplă cu adevărat în interiorul reţelei.Indicatorii “Clustering Coefficient”, “Freeman’s Network Centralization” şi„Transivity” ne conferă date despre mişcarea indivizilor dinspre centru înspre periferie şiviceversa, arătând în cadrul reţelelor sursele (baze de date ce emit mesaje), şi conectorii(liantul social care ajută la răspândirea informaţiei din interiorul reţelei). Conectorii suntpersoanele cu darul de a aduna oameni şi organizaţii laolaltă, genul de oameni carecunosc pe toată lumea şi care au un picior sau o uşă deschisă în mai multe lumi,subculturi şi nişe. O reţea valoroasă este un păienjeniş de relaţii ce generează beneficii şi29

valoare economică pentru indivizi, grupuri şi organizaţii prin schimburile dinamice întreacestea.Tabel 4. Indicatori statistici pentru componenta principală de nume din ClujCP – Nume Cluj 2006 Cluj 2007 Cluj 2008N 129 135 181Size of boardsMean (st. dev.)2,02(1,75)2,2(2,04)2,2(2,10)Bi components(Cutpoints)23(21)24(20)36(28)Density0.0738 0.0790 0.0590(0.3030) (0.3228) (0.3037)Freeman’s Network Centralization 48% 51% 44%Clustering Coefficient 0.793 0.808 0.810Transitivity (undirected) 45.42% 45.40% 41.38%Se poate spune, în urma analizei acestor două tabele că individul autonom careeste parte integrantă a acestor reţele, cât şi firma în sine, poate construi roluri complexeprin care răspunde aşteptărilor diferiţilor actori în diverse contexte. Cu cât legăturiledintre doi indivizi sunt mai puternice, cu atât este mai probabil ca ei să fie asemănători îndiferite moduri. Din contră, legăturile slabe, cu efect de punte între grupuri diferite esteprobabil să lege indivizi diferiţi în mod semnificativ. Cunoştinţele, spre deosebire deprietenii apropiaţi, se mişcă în cercuri diferite faţă de tine şi îţi pot deschide oportunităţidiverse în afaceri şi carieră, precum şi accesul la informaţii. Difuzarea ideilor inovative, ainformaţiilor şi cunoştinţelor noi se bazează de asemenea pe legăturile slabe mai multdecât pe cele puternice.Actori economici cheie din ClujÎn acest subcapitol voi prezenta specificul relaţiilor de propietate din Cluj,exemplificând prin câteva cazuri concrete ceea ce se vede în analiza componenteiprincipale din secţiunea precendentă. Componenta principală ne înfăţişeată cel maisugestiv tablou în componenţa căreia intră indivizii care au cele mai multe legături, cu rol30

central în reţea, şi despre care putem să presupunem că posedă mai multe tipuri decapital, printre care un solid capital social şi nu doar financiar.Horia Ciorcilă, Dorel Goia şi Ovidiu Turcu sunt oameni de afaceri clujeni,indivizi care angrenează reţele sociale şi economice importante. Dorel Goia a fost unuldintre fondatorii “Astral Telecom”, una dintre cele mai importante companii dindomeniul televiziunii prin cablu, telefoniei şi internetului din Europa de Est. Dorel Goia afost preşedinte al “Rotary Parc”, club ce reuneşte o parte însemnată a celor maiimportanţi oameni de afaceri din Cluj. Goia mai deţine acţiuni în societatea “Tehnofrig”Cluj, care produce instalaţii de răcire şi de îmbuteliere industrială. O altă companie încare este implicat Dorel Goia este “Antrepriza de Construcţii şi Instalaţii” (ACI). DorelGoia este legat şi în reţeaua socială din jurul firmei “Hermes” Bistriţa sau “Maestro”.Goia are interese financiare şi în grupul “Băncii Transilvania”. Potrivit RegistruluiComerţului, Dorel Goia mai deţine: “Parc Invest” alături de “Parc Serv” - companiilecare administrează restaurant “Chios”, “Profi Construct” - firma de investiţii imobiliare,“Omniconstruct” - compania care administrează unul dintre cele mai impresionanteimobile de birouri din Cluj, “Maestro Business Center” - de 8.600 de metri pătraţi, şi“KTD Service” - firma ce operează în domeniul distribuţiei de alimente din anul 1992.Urmărind succesiune de firme prezentate se poate observa cu usurinţa ceea ce de faptreprezintă proprietatea recombinată: îmbogaţirea profilului, diversificarea formelor deproprietate şi combinarea de multiple resurse, prin creearea de reţele de afiliere. Printrealtele, proprietatea recombinată include şi o reorganizare şi restructurare a limitelor, princreearea unor bariere confuze dintre spaţiile public-privat.31

Grafic nr. 1: Firme-Firme 2006Societăţile pe care le controlează Horia Ciorcilă deţin un rol important înconfiguraţia reţelară clujeană. În configuraţia altor firme, acesta apare ca asociat al luiDorel Goia sau al lui Ovidiu Turcu. Cea mai importantă poziţie pe care o deţine HoriaCiorcila în acest tablou reţelar este cea de preşedinte al consiliului de administraşie al“Băncii Transilvania”. Din grupul financiar al “Băncii Transilvania” fac parte “BTAsigurări”, “BT Asset Management”, “BT Direct”, “BT Leasing”, “BT Securities” sau“Compania de Factoring”. Preşedintele “Băncii Transilvania” mai deţine compania“Maestro Com”, care face comerţ cu alimente; este asociat cu Dorel Goia în firmele“Omniconstruct” şi “Profi Construct” şi, de asemenea, partener cu Dorel Goia şi cu32

Ovidiu Turcu în “Lambda Impex”, o companie de leasing imobiliar. Cu Dorel Goia,Horia Ciorcilă a iniţiat şi compania de distributie “KTD Service”.Grafic nr. 2: Nume-Nume 2006Cel de-al treilea membru al grupului de afaceri, Ovidiu Turcu, este singurul carenu a investit în “Astral Telecom” şi în “Banca Transilvania”, ci a preferat afacerile cuautomobile. Ovidiu Turcu a debutat cu “Service Automobile Turda” SA, în anul 1997.Omul de afaceri mai deţine firmele “Astraauto” (comerţ de maşini), “Auto Venezia”(dealer pentru “Fiat” şi “Alfa Romeo”), “Ro Trucks” (firmă ce vinde camioane Renault,dar care a obţinut şi reprezentanţele Dacia, Renault şi Nissan la Cluj). De asemenea,Ovidiu Turcu este acţionar la firma “Iatsa”, producător de subansambluri auto pentrugrupul Dacia-Renault. În anul 2000, el a intrat în afaceri imobiliare, prin intermediulfirmei “Tempus Invest”. Managementul “Tempus Invest” este asigurat de Dan Emilian33

Bobiş, un alt element imortant al cercului de afaceri clujean. În portofoliul lui OvidiuTurcu se mai află companiile “Agapia”, “Dacoluci Mangalia” şi “Metwooplast”, cărora lise adaugă firmele de comerţ “Vaolidia Impex”, “Gustibus” şi “Lambda Impex”. OvidiuTurcu mai are controlul asupra fabricii de carton “Mucart”.Grafic nr. 3: Firme-Firme 2007Octavian şi Călin Buzoianu se numară printre cei mai importanţi oameni deafaceri din oraş. Octavian Buzoianu este director în cadrul subsidiarei româneşti aconcernului “SAB Miller”, care deţine companiile “Ursus” şi “Timişoreana”. Cei doi fraţimai au un hotel de cinci stele în Cluj, “Opera Plaza”, societatea de transport “Ruttrans” şifabrica de dulciuri “Feleacul”.. În locul fabricii de bomboane urmează să fie dezvoltat unimportant proiect imobiliar.Tabloul reţelar al indivizilor care controlează aceste firme este completat de SorinGhiţe, care este fostul preşedinte al consiliului de administraţie al “Astral Telecom” dinmomentul preluării de către “UPC”. Sorin Ghiţe este şi fondator al “Băncii Transilvania”.34

Împreună cu asociaţii lui Dorel Goia, adică Mircea Ilea şi Radu Şter, a investit o mareparte a banilor primiţi de la “UPC” pentru crearea grupului “Imo Finance”, condus defostul preşedinte al “Băncii Transilvania”, Iosif Pop. “Imo Finance” are o companie deinvestiţii imobiliare şi o institutie financiară non-bancară, “Imo Credit. Mircea Ilea şiRadu Şter au deţinut postul local de televiziune “NCN”. Fostul preşedinte “Astral”, SorinGhiţe, şi partenerul său, Valentin Nicola, şi-au extins afacerile imobiliare dincolo de Cluj,prin intermediul companiei “Matrix Investments”, unde cei doi sunt asociaţi cu DanielDulău, fost proprietar al complexului comercial “Sora Shopping Center” şi în alteproiecte imobiliare la Cluj.Grafic nr. 4: Nume-Nume 2007În toată această structură, Iosif Pop, primul preşedinte al “Băncii Transilvania”, aavut iniţiativa de a-i reuni pe “băieţii de la cablu”. Asa s-a născut “ImoFinance”, parte agrupului “Imo”, un nou “Astral”, de această dată cu profil imobiliar. “ImoFinance”35

înseamnă o asociere cu peste 30 de investitori, printre care se regăsesc: Vasile Dan,Mircea Ilea, Radu Şter, Sorin Ghiţe, Valentin Nicola şi Vasile Sabău.Configuraţia aceasta a firmelor clujene ne conduce mai departe înspre un membrudin conducerea grupului financiar al “Băncii Transilvania”, şi anume Claudiu Silaghi,care este, totodată, concesionarul pe Transilvania al carburanţilor şi lubrifianţilor“Exxon”, prin compania “Star Lubricants”.În jurul nucleului reprezentat de “Banca Transilvania” regăsim indivizi careangrenează importante reţele de firme în peisajul economic clujean. Astfel, Sorin Daneste proprietarul hotelului “City Plaza”. Omul de afaceri mai deţine “City BusinessCenter” şi fabrica de mobilă “Libertatea”. El a devenit asociatul celor care editeazăcotidianul local “Ziua de Cluj”.Grafic nr. 5: Firme-Firme 2008Marius Ciurchea, unul dintre fondatorii “Băncii Transilvania”, deţine companiade investiţii imobiliare “Arcada Group”, şi asociat al “Astrom Import Eexport” SRL, şi36

“Bellplast” SRL. El este asociat şi cu omul de afaceri Nicolae Bodiu, patronul clinicii“As Ro Medica” şi al restaurantului “Sinaia”.Fost preşedinte al Consiliului Judeţean Cluj şi al PNL Cluj, Marius Nicoară estefondator al “Băncii Transilvania” şi a fost multă vreme membru al consiliului deadministraţie. Împreună cu oamenii de afaceri Răzvan Rotta şi Dan Palaghian deţinefirmele “Compexit”, “Proton Auto” şi “Seul Auto”. Ei sunt concesionarii Skoda şi Seat.Marius Nicoară a mai investit în fabrica de sucuri “Comer” Zalău.Grafic nr.6: Nume-Nume 2008Urasi Bela a fost unul din cei şase acţionari ai furnizorului român de servicii decablu şi telecomunicaţii “Astral Telecom”. În vara anului 2005, “Astral Telecom” a fostcumparată de către compania americană “UPC”. Bazele afacerii “Astral Telecom”fuseseră puse în 1992, de: Sorin Ghiţe, Vali Nicola, Dan Pop Baldi şi Urasi Bela. Iniţial,cei patru acţionari au înfiinţat, în iulie 1992, “TV Cablu”, prima societate din viitorulgrup. După un an, în afacere au intrat alţi doi parteneri, Horia Ciorcilă şi Dorel Goia,37

luând naştere şi o altă societate, “Storm TV”. În 1994, a apărut şi “Astral TV”, care a datşi numele grupului. Timp de 13 ani, “Astral Telecom” s-a consolidat pe piaţa serviciilorde telecomunicaţii şi televiziune prin cablu, fiind lider, la un moment dat, în România peacest domeniu. În prezent, Urasi Bela deţine 4,5% din acţiunile “Banca Transilvania”,“Codec Electronics Prod” SRL, având investiţii în afaceri imobiliare şi tranzacţii deacţiuni la bursă.Nicolae Dan Pop Baldi a fost acţionar la “Astral Telecom”, iar acum are afaceri îndomeniul imobiliar, derulate prin firma sa, “Terimob Invest”. Omul de afaceri esteasociat şi la “Codec Electronics Prod” SRL, “Carpia” SRL. Pop Dan Baldi a cumpăratclădirea de birouri “City Business Center”.Fondată în 1993, “Jolidon”, compania lui Gabriel Cîrlig, a devenit în timp unuldintre competitorii majori ai pieţei internaţionale. În 2004, “Jolidon” a făcut o nouăinvestiţie preluând pachetul majoritar de acţiuni al principalului concurent pe piaţaromânească, “Argos” SA. De asemenea, Cîrlig deţine acţiuni şi la “Textila Romat” SA,“LCS Fala” (FLACARA) SA şi “Tero Edil” SA.Cel mai puternic jucător pe piaţa de construcţii din Ardeal, este omul de afaceriGicu Gânscă. Cu toate că actualul grup de societăţi a pornit initial doar de la compania“Grup 4 Instalaţii”, specializată în principal în lucrări de instalaţii în construcţii. Înacelaşi diametru intră şi Ioan Aşchilean, care este considerat strategul campaniei deachiziţii printre care se numară şi compania “Nordconforest” Cluj specializată înconstrucţii de drumuri şi poduri. Grupul a crescut prin achiziţionarea succesivă de cătregrupul Aşchilean - Gânscă a unor pachete semificative de acţiuni la societăţi deconstrucţii din Cluj, Zalău şi Bistriţa. Ultima achiziţie importantă a fost preluarea a 75%din acţiunile companiei “TIM” SA Cluj, unul dintre primii cinci jucători de pe piaţalocală a construcţiilor. Gicu Gânscă şi Ioan Aşchilean deţin 90% din “Grup 4 Instalaţii”,“Elco” SA şi “Izopa” SA, 75% din “TIM” SA şi “ACI” SA Bistriţa, 45% din “ConstrucţiiMontaj” Zalău şi din “ACI” SA Cluj. Aceasta din urmă (“Antrepriza de Construcţii şiInstalaţii”) este considerată una dintre cele mai mari societăţi din domeniul construcţiilordin Ardeal. Aici îi are ca parteneri de afaceri pe preşdintele “Băncii Transilvania”, HoriaCiorcilă, pe Dorel Goia şi pe Ovidiu Turcu. La rândul său, Gicu Gânscă controleazăsingur 95% din societatea “Sawa” SA şi grupul de firme deţinute de aceasta, dar şi peste38

50% din “Atlas Fabricaţii” SA Cluj. Preluarea “Nordconforest” de către cei doi aduce îngrupul de companii controlat de aceştia exact profilul de activitate care lipsea“holdingului”, anume o firmă specializată în construcţia de drumuri şi poduri. Aceastăsocietate s-a integrat perfect în lista domeniilor de activitate ale firmelor deţinute pânăacum.Mircea Ilea a fost unul dintre acţionarii societăţii de televiziune prin cablu“Seltron”, vândută către “UPC”. Omul de afaceri deţine business-uri în parteneriat cuprietenul său Radu Şter. Mircea Ilea este unul dintre acţionarii importanţi airestaurantului “Chios”, având invesţitii imobiliare la: “Inter Grup” SRL, “Atrium Invest”SRL, “Practic Invest” SRL, “Locato Construct” SRL, “Parc” SA, “Parc Invest” SA,“Ruttrans” SA, şi cu participaţii în clădirea “InterProiect”. Ilea mai are în posesie şi 50%din “Orizont” Câmpia Turzii, societate care administrează 80% din spaţiile comercialedin oraş şi este, de asemenea, proprietar cu 50% al clădirii în care se găseşte, magazinulPraktiker. Tabloul este completat de Radu Şter, care deţine, alături de Mircea Ilea,“Chios”, “Orizont” sau investiţii imobiliare esenţiale (clădirea “InterProiect”, clădirea“Praktiker”).Cercurile de afaceri domină economia în ţările în curs de dezvoltare şi în celedezvoltate. Grupurile de afaceri apar din nevoia de a mobiliza resurse, de a multiplicadiferitele sfere de capital, de a face faţă cu succes incertitudinilor şi pieţei aflată într-ocontinuă transformare. Apariţia lor este cel mai bine înţeleasă în contextul unui sistemconcret de interrelaţionari între furnizorii organizaţionali, consumatori, regulatori şiintermediari ce operează într-o sferă instituţională, pentru o îmbunătăţire continuă.Antreprenori economici şi capitalism politicAşadar, în perioada postcomunistă acei indivizi care ocupau poziţii modeste îneconomia informală comunistă au reuşit să îşi mobilizeze capitalul acumulat şi au devenitantreprenorii de succes actuali. Spre exemplu, dinamica prieteniei oamenilor de afaceriTurcu şi Ciorcilă s-a transformat în mai multe firme comune pornind iniţial de la unmagazin de închiriere de casete video, aflat în semi-legalitate, până la o reţea bogată înprezent în urma diferitelor parteneriate. Succesul “Astral Telecom”, iar apoi vânzarea39

către “UPC”, a permis să fie acumulat suficient capital financiar pentru debutul uneiafaceri în domeniul bancar.Important de semnalat este şi că, aproape imediat după 1989, cele două maritrusturi din Ardeal care activau în domeniul construcţiilor – “TCC” şi “TCI” – s-audivizat în mai multe companii. După revoluţie, “Trustul de Construcţii Civile” (TCC) s-aîmpărţit pe fostele antreprize. Din fostul gigant al construcţiilor au rezultat mai multecompanii, dintre care şi câteva dintre numele cele mai importante de pe piaţa actuală aconstrucţiilor – “Transilvania Construcţii”, “Napoca Construcţii”, “Ruttrans”, “Grup IVInstalaţii”, “Samus” Dej, “Apolodor”, “Titan” Turda, “Bimexim”, “Proiectantul”,“Ecosoft”. Celălalt mare trust – “Trustul de Construcţii Industriale” (TCI) - a împărtăşitaceeaşi soartă, fiind divizat în “Antrepriza de Construcţii Industriale”, actuala“Antrepriză de Construcţii şi Instalaţii” (ACI) Cluj, cea mai puternică firmă din judeţ,ACI Zalău, ACI Oradea, ACI Satu-Mare şi ACI Alba-Iulia, Acsa Câmpia Turzii, AMI,care azi funcţionează sub denumirea “Trustul de Instalaţii Montaj” (TIM), precum şi TCI(care a rămas cu o parte din baza de producţie din Someşeni şi sediul din Mărăşti).Fapt specific pentru România, surprins şi în spaţiul clujean, este idee preluării dela stat a coloşilor industriali de către întrepinzatori. Putem să ne folosim aici de viziunealui Stark (1996), conform careia obervăm o formă de capitalism construită cu “ruinelesocialismului” şi nu “pe ruinele acestuia”. Societatea “Tehnofrig” poate fi considerată ungrup de afaceri deoarece conţine seturi separate de firme “Tehnifrig Finance” SA,“Tehnofrig Parcul Rozelor” SA, “Tehnifrig Imobiliare” SA, “Tehnifrig Invest” SA sau“Tehnifrig Center” SA, dar care sunt legate între ele din punct de vedere formal sauinformal. Un caz asemănator îl descoperim şi în cazul firmei “Colina Edil” SA, undeasistăm la o divizare a firmei pe acţiuni în mai multe firme cu tăspundere limitată, cuidentitate proprie: “Colina Invest” SRL, “Colina 4 ALL” SRL, sau “Colina Construct”SRL. De asemenea, observăm o diversificare a portofoliului şi în cazul “LCS Imobiliar”SA, firmă cu specific de tranzacţii imobiliare împreună cu “LCS Conf” SA (Flacăra),parte a industriei prelucratoare.Din cele prezentate mai sus, conceptul proprietăţii recombinate se face vizibil încazul particular al oraşului Cluj, reprezentând o formă de organizare, de diversificare aresurselor, prin încercarea de păstrare a acestora. Reorganizarea descentralizată este40

percepută aşadar, ca principalul proces al transformării proprietăţii: din cauza datoriilor,directori ai multor întreprinderi îşi divid firmele în numeroase bunuri comune şi limiteazărăspunderile companiilor. Aceste noi entităţi încorporate cu identităţi legale sunt unităţinominale independente, înregistrate separat, cu o “viaţa economică” proprie. Conceptulmai face referire şi la habitusul agenţilor care deţin poziţii în spaţiul social, generator defuncţii, prin care aceştia schimbă relaţiile care se construiesc în spaţiul social pe care îlocupă. Diversificarea proprietăţii private (Stark, 1996) se datorează faptului că agenţiidoresc să rămână în sfera economicului, reducerii riscurilor de a falimenta prindiversificarea portofoliile. De asemenea, ei îşi preschimbă capitalul de care dispun în maimulte tipuri de capital, uneori mai valoroase. Reţelele de afaceri sunt astfel ilustrate caresurse strategice. (Stark şi Vedres, 2007)Din moment ce am amintit la începutul aceste secţiuni de continuarea economieiinformale comuniste şi transformarea acelei perioade într-o eră a antreprenoriatului mi sedezvăluie a fi pertinent ceea ce argumenta Stark în 1996, ca de fapt postcomunismul este“construit cu ruinele socialismului” şi nu “pe ruinele acestuia”. La fel cum prezintăLawrence King şi Ivan Szelenyi (2005) trecerea înspre capitalism este percepută ca unfenomen de transformare, perioada de tranziţie fiind de fapt o perioadă de modificări cevizează reconstruirea societăţii româneşti în general, şi o reconfigurare a Clujului înspecial. Tocmai de aceea, termenul de tranziţie este conexat cu cel de reformă, înlocuireavechilor instituţii şi realităţi cu ceva nou, context în care firmele se conectează între elepentru a face faţă incertitudinilor instituţionale ale postsocialismului şi ale economiei depiaţă.Pasti (2006) arată în analiza empirică, că în societatea românească capitalismul nua apărut prin contribuţia antreprenorilor, ci a apărut prin sprijinul activ politic, princlientelism, sau ce numim noi corupţie, prin transferul proprietăţii publice în buzunareleprivate. Argumentul lui Pasti ilustrează faptul că deşi au fost mulţi antreprenori, nu amavut capitalişti şi că, din contră, capitalismul românesc a fost generat politic.Surprinzator, acest fenomen nu este vizibil şi pentru tabloul socio-economic din Cluj,unde vorbim mai degrabă despre aportul antreprenorilor locali. În lucrarea lor, Ruhl şiDăianu (1999) surprind foarte bine ascest aspect specific Clujului: „Iniţiativaantreprenorială autentică are ca rezultat apariţia unui sector de întreprinderi mici şi41

mijlocii substanţial şi dinamic.” De asemenea, protecţionalismul naţionalist al regimuluiFunar a creeat o reţelizare puternică a oamenilor de afaceri clujeni prin folosirea încomun a resurselor economice şi prin cunoaşterea locală. Astfel că, fenomenulproprietăţii recombinate se intersectează cu prosesul tranziţiei înspre capitalism alături dereconfigurarea cercurilor de afaceri clujeni.Chiar dacă povestea capitalismului din România şi din regiune se poate prezentaca o poveste a capitalismului politic, totuşi variaţiile locale conteaza, iar cazul Clujuluiilustrează tocmai acest lucru, că există căi multpile de transformare şi că trebuie sa fimatenţi la variaţii. Aici logica antreprenoriatului, a firmelor micuţe care se rescaleazătreptat şi devin firme de importanţă regională pare să fie un cadru teoretic mai adecvat.42

CONCLUZIIAcest studiu are meritul de a descoperi un nou mod de abordare a unor problemedin sfera socială sau un inovativ chenar analitic sociologic. Acest mod de investigare,este, desigur, analiza de reţea. Interesant este că această lucrare cred că a reuşit săbasoreliefeze ideea conform căreia o reţea socială este, până la urmă, o hartă a relaţiilordintre indivizi, ce indică modurile în care ei sunt conectaţi prin diverse grade defamiliaritate socială pornind de la cunoştinţe întâmplătoare până la legături familialeputernice şi până la închegarea unor parteneriate profitabile şi uneori regenerabile.Formarea reţelelor de firme sau analiza reţelelor sociale este o tehnică utilizată însociologie, antropologie şi în studiile organizaţionale şi se concentrează poate cel maieficient asupra felului de a rezolva problemele, de a conduce organizaţiile şi de a atingeobiectivele propuse în aceste spaţii societale.În plus, prin această lucrare am reuşit să clarific o idee crucială din acest câmp dediscuţie: reţelele sociale se referă şi la o categorie de indivizi sociali ce construiesclegături dense între indivizi aflaţi în spaţii sociale distinct, în câmpuri sociale caredistribuie conectarea prietenilor, partenerilor de afaceri şi grupurilor de interese. În toatăaceastă lucrare, relaţiile sociale sunt descrise din perspectiva reţelelor sociale în termenide noduri şi legături.Reţelele de firme din peisajul economic clujean dau naştere unei hărţi a legăturilorrelevante dintre nodurile ce fac obiectul unui studio sociologic. Personal cred că un astfelde mod de abordare al reţelelor de firme din spaţiul societal clujean poate fi utilizat şipentru a determina capitalul social de care dispun actorii individuali implicaţi în acestereţele. Forma reţelelor sociale este un factor-cheie al utilităţii reţelei pentru indiviziiincluşi în aceste reţele. Acum, în momentul concluzionării acestei teze, pot argument căde fapt reţelele dense sunt mai puţin utile pentru membri decât reţelele cu multe spaţiilibere şi cu numeroase conexiuni slabe cu indivizi din afara reţelei principale. Cel puţin încontextul reţelar clujean, reţelele deschise, cu legături slabe şi spaţii sociale goaleintroduc noi idei şi oportunităţi pentru membrii lor în măsură mai mare decât reţeleleînchise, care au multe legături redundante. Cu alte cuvinte, o reţea de prieteni apropiaţidin mediile de afaceri analizate în această lucrare, ce împărtăşesc aceleaşi credinţe,preocupări şi valori nu îşi îmbogăţesc membrii în măsura în care o fac grupurile de43

indivizi care au conexiuni în alte lumi sociale şi acces la o varietate mai largă deinformaţii. Este chiar specific mediul de afaceri clujean faptul că în esenţă este mai binepentru succesul individual să existe conexiuni cu o varietate de reţele decît multeconexiuni într-o singură reţea. Puterea perspectivei sociologice a analizei reţelelor socialeconstă în abordarea sa diferită faţă de cea a studiilor sociologice tradiţionale. Acestea îşiasumau faptul că doar atributele actorilor individuali contează. Analiza reţelelor sociale aadus un punct de vedere alternativ: atributele indivizilor sunt mai puţin importante decâtlegăturile şi relaţiile lor cu alţi actori din cadrul reţelei.Ilustrativ prin cazul clujean analizat este şi argumentul conform căruia reţelelesociale între firme economice de anvergură sunt structuri de interacţiune între actori aflaţiîn relaţie de schimb. Studiul nu a evitat unele concluzii legate de modul de structurare aacestor reţele formate între mediile de afaceri clujene, arătând, când a fost cazul, că tipulde reţea este dat de natura interacţiunii (rudenie, vecinătate, colegialitate, prietenie) saude funcţionalitatea sau scopul interacţiunii (interese, întrajutorare, solidaritate, trafic,învăţare şi schimb de cunoştinţe). De aceea pot spune că, în Cluj, în funcţie deformalizarea aşteptărilor, există reţele formale de tip instituţional, caracterizate prininteracţiune sistemică şi există şi reţele informale, unde predomină relaţiile de tip “faţă înfaţă” între un număr limitat de indivizi care se cunosc reciproc şi sunt legaţi între ei prinrudenie, prietenie sau apropiere. Nu am omis deci nici acest aspect al analizei mele,referitor la faptul că reţelele de interese sunt formate în scop egoist împreună cu ceiconsideraţi a fi cunoştinţe utile. Poate că acesta este de fapt un deziderat al acestui mediudens de afaceri: dacă piaţa şi instituţiile sociale nu funcţionează eficient şi transparent,atunci nevoia de relaţii cu persoane din acele instituţii sau care au acces uşor la ele esteridicată. Cunoştinţele utile procurate în aceste medii economice pot fi interfaţa pentruobţinerea unor bunuri şi servicii cu costuri mai reduse, în condiţii semilegale, ca parte aunei strategii de supravieţuire. Stocul de relaţii sociale utile trebuie dezvoltat şi întreţinut,iar mediul de afaceri clujean nu face excepţie de la această regulă.Se poate conchide că, în general, între membrii unei reţele nu există toatelegăturile posibile, fenomenul fiind cunoscut drept găuri (goluri) structurale. În Cluj,indivizii mai bine conectaţi sunt mai informaţi, mai influenţi, dar şi mai supuşi lainfluenţe din partea celorlalţi. Iar mai mult decât atât, există reţele omogene din punctul44

de vedere al gradului de conectare a nodurilor, precum şi altele unde există o mică elităde persoane situate central şi bine conectate, alături de o masă largă de actori relativizolaţi. Diferenţele de grad de conectare sunt relevante pentru ordinea şi ierarhia dininteriorul grupului. Dar specificitatea reţelelor de firme clujene lasă o uşă deschisă unornoi analize, care să completeze acest discurs, extreme de elaborate, dar mereuincomplete.45

REFERINŢE BIBLIOGRAFICEBarbi, V., (2000), Interlocking directorship networks: what is relevant for the evolutionand change of the networks?, Department of Economics, University of Siena,Working paper no. 278Boari, M., (1999, August 18), Economia închisă a capitalismului etatist, Ziarul CurentulBourdieu, P., (1999), Raţiuni practice. O teorie a acţiunii, ed. Meridiane, BucureştiBrucan, S., (1999), Treptele tranziţiei spre capitalism, ed. Nemira, BucureştiCulit, I., (1997), Analiză de reţea, în Iluţ, P., Abordarea calitativă a socioumanului,ed. Polirom, IaşiCulic, I., (2006), From amateur revolutionaries to professional politicians: Thetransformation of the Romanian political elite, 1990-2004, International Journalof Sociology, vol 36, nr.1, pag. 70-93Dăianu, D.; Ruhl, C., (1999), Tranziţia economică în România. România 2000. 10 ani detranziţie - Trecut, prezent şi viitor, ed. Arta Grafică, BucureştiDochia, A., (2000), New private firms contributions to structural change in the Romanianeconomy, RCEP/WP no.12/OctoberElouaer, S., (2006), Boardroom networks among Franch companies, 1996 and 2005Eyal, G.; Szelenyi, I.; Townsley, E., (2001), Capitalism fără capitalişti - noua elităconducatoare din Europa de Est, ed. Omega, BucureştiGranovetter, M., (2005), Business groups and social organization, Handbook ofEconomic Sociology, Princeton University Press, pag. 429-450Granovetter, M., (1985), Economic action and social structure: the problem ofembeddedness, American Journal of Sociology, vol. 91, nr.3, pag. 481-510Granovetter, M., (1973), The Strength of Weak Ties, American Journal of Sociology,Issue 6, vol. 78, pag. 1360-1380Jensen, M.C.; Meckling, W.H., (2000), Theory of the firm: Managerial behaviour,Acencycost and Ownership structure, Harvard University Press, Journal of Financial46

Economics, vol. 3, nr.4, (1976)King, L.; Szelenyi, I., (2005), Post-Communism Economic Systems, Handbook ofEconomic Sociology, Princeton University Press, pag. 205-229King, L.; Sznajder, A., (2006), The state-led transition to Liberal Capitalism: Neoliberal,Organizational, World-Systems, and social structural explanations of Poland’seconomic succes, American Journal of Sociology, vol. 13. nr.3, pag. 751-801Malcolm, A.; Nicholson, G.; Kiel, G., (2002), Degrees of Separation: PersonalConnectedness and Social Capital in Directorship Networks, Paper submitted tothe Academy of Management Conference, Denver - ColoradoMizruchi, M., (1996), What Do Interlocks Do? An Analysis, Critique, and Assessment ofResearch on Interlocking Directorates, Annual Reviews Sociology, nr.22, pag.271-298Munteanu, C., (1999, August 31), Dedublarea etatistă, Ziarul Financiar Negulescu, A.(1999), Întreprinderi vechi şi restructurate, (Lucrarea a fost redactată pentruConferinţa România 2000), BucureştiPalade, B., (1999, Septembrie 1), Avatarurile economiei de clan, Ziarul Curentul Pasti,V., (2006), Noul capitalism românesc, ed. Polirom, IaşiPasti, V., (1995), România în tranziţie - căderea în viitor, ed. Nemira, Bucureşti Păuna,C.; Andrei, D., (2004), Dimensiunea regională a determinării riscului investiţiilordirecte străine în România, pag. 225-245, Institutul de Prognoză Economică,Bucureşti (ordinea?)Petrovici, N., (2006), Relaţii de putere în cadrul elitei politice româneşti la sfârşitulanilor '80, începutul anilor '90, pag. 1-37Petrovici, N.; Simionca, A., (2008), Business circles and network building in Cluj. Thepolitics of scale re-working in an emerging economyOanţă, D., (1999, Noiembrie, 17), Cine sunt artizanii izolării în România?, ZiarulAdevărulStark, D., (2001), Ambiguous assets for uncertain environments: Heterarcy inpostsocialist firms, Departament of Sociology, Columbia UniversityStark, D., (1989), Bending the bars of the iron cage: Bureaucratization and theinformalization in capitalism and socialism (fără titlu de revistă, vol., nr. şi pag)47

Stark, D., (1999), Heterarchy: distributing authority and organizing diversityStark, D., (1996), Recombinant property in East Eurepean Capitalism, American Journalof Sociology, Issue 4, vol. 101Stark, D.; Grabher, G., (1997), Organizing diversity: Evolutionary theory, networkanalysis and postsocialism, Regional Studies, vol. 31.5, pag. 533-544Stark, D.; Vedres, B., (2006), Politicized Business Ties: Network Dynamics of ademocratizing Polity and a Globalizing Economy, Hungary 1987-2006, Workingpapers on Networks, Institutions, and Economic transformationStark, D.; Vedres, B., (2006), Social times of network space: network sequences andforeign investment in HungaryStark, D.; Vedres, B.; Bruszt, L., (2005), Global Links, Local Roots: Varieties ofTransnationalization and Forms of Civic Integration, Center for OrganizationalInnovation Working PapersTelegdy, A., (2002), Privatizarea MEBO în România. Procesul de privatizare şirezultatele împroprietăririi, Universitatea de Ştiinţe Economice, BudapestaZamfir, C., (2003), Procesul politic în tranziţia din România: o explicaţie structurală,Revista Sociologia Românească, vol. 1, nr.1-248

Glosar concepte analiză de reţeaBetweenness: măsura în care un nod se află poziţionat lângă alte noduri în reţea. Aceastămăsură ţine seama de conectivitatea nodurilor vecine. Măsura reflectă numarul deoameni de care este legat o persoană în mod indirect prin intermediul legăturilordirecte.Ccentralitatea unui nod într-o reţea de actori sociali, caracterizând rolul unor actori prinpoziţionarea acestora. Un nod este central atunci când: are un grad mare, esteaccesibil şi aproape de alte noduri, se află situat la cea mai mică distanţă întreperechi de noduri.Centralization: diferenţa dintre numărul de legături al fiecărui nod împărţit la sumamaximă posibilă de diferenţe. O reţea centralizată va avea majoritatea legăturilordispersate în jurul unuia sau câtorva noduri, pe când o reţea descentralizatăprezintă o mică variaţie între legăturile posedate de către noduri.Closeness: gradul în care un nod este aproape de celelalte noduri într-o reţea, direct sauindirect. Reflectă capacitatea de a avea acceas la informaţia prin intermediulcelorlalţi. Astfel, măsura reprezintă inversul sumei celor mai mici distanţe dintreindivizii din reţea.Clustering coefficient: măsura de probabilitate în care doi asociaţi ai unui nod suntasociaţi în sine. Un număr mare al coeficientului prezintă o clică “puternică”.Cohesion: gradul în care actorii sunt conectaţi direct (by cohesive bonds). Grupurile suntidentificate ca “cliques” dacă fiecare individ este direct legat de celălalt individ.Degree: numărul de legături cu alţi actori în reţea(Path Length: distanţele dintre perechide noduri în reţea).Density: proporţia de legături existente într-o reţea în raport cu numărul total posibil.Flow betweenness centrality: gradul în care un nod contribuie la suma maximă decirculaţie dintre toate perechile de noduri.Eigenvector centrality: o măsură ce exprimă importanţa unui nod într-o reţea.Prestige: într-un graf direct termenul de prestigiu este folosit pentru a descriecentralitatea unui nod.Radiality: gradul în care individul ajunge la reţea şi oferă noi informaţii şi influenţă.Reach: măsura în care orice membru al unei reţele poate să ajungă la ceilalţi membri.49

Structural cohesion: numărul minim de membri, care, dacă este scos dintr-un grup, vadeconecta grupul.Structural equivalence: se referă la măsura în care nodurile au un set comun de legăturicu alte noduri în sistem. Nodurile nu trebuie să aibă nici o legătură unele cu altelepentru a fi structural echivalente.Structural hole: goluri care pot fi umplute strategic prin conectarea mai multor reţeleîntre ele pentru a unii alte noduri.50