Compendiu-de-Chirurgie-OMF-Vol-I.pdf

Extracţia resturilor radiculareLa nivelul alveolei dentare poate să fieprezentă doar rădăcina dentară, parteacoronară a dintelui fiind distrusă prin procesecarioase extinse, traumatisme sau încursul extracţiei dentare.în această situaţie, nu se mai pot practicatehnicile uzuale de extracţie, fiind necesară folosireaunor metode speciale, în funcţie de situaţiaclinică. Aceste tehnici de extracţie presupun înmajoritatea cazurilor expunerea corticalei vestibulareprin realizarea de lambouri mucoperiostalşi sacrificarea unei cantităţi minime de os dela nivelul corticalei.Rădăcinile dentare pot fi extrase prinurmătoarele tehnici:• extracţia cu cleştele de rădăcini;• extracţia cu ajutorul elevatoarelor;• extracţia prin alveolotomie.Extracţia cu cleştelede rădăciniExtracţia cu cleştele de rădăcini este indicatăîn următoarele situaţii:• partea extraalveolară a rădăcinii este suficientde înaltă şi de rezistentă pentru o bună adaptarea cleştelui de rădăcini;• rădăcina dentară este situată sub limita procesuluialveolar, însă se poate practica un şanţpericervical cu instrumentar rotativ, pentru apermite o bună adaptare a cleştelui derădăcini.Este necesară o uşoară decolare a gingivomucoaseide la nivelul coletului dentar cu ajutorulsindesmotomului sau a decolatorului, apoi seaplică cleştele pentru rădăcini (fie superior, fieinferior, în funcţie de localizarea rădăcinii ce va fiextrasă), cât mai apical (Fig. 2.25).Luxaţia se realizează prin mişcări de bascularevestibulo-orală, la care se pot asociarotaţia în ax dacă rădăcinile sunt drepte, fără recurbărisau bifurcaţii. După luxare, rădăcina seextrage prin mişcări de tracţiune în ax. în cazulrădăcinilor dinţilor pluriradiculari, cleştele va fi