Compendiu-de-Chirurgie-OMF-Vol-I.pdf

ădăcinii şi continuare a extracţiei.Frezele dentare şi de os permit îndepărtareaţesuturilor dure pentru crearea accesuluicătre rădăcină sau separarea unor rădăcini carese pot extrage astfel uşor, fiecare în parte. Folosireainstrumentarului rotativ necesită o răcireadecvată şi o aspiraţie eficientă pentru prevenireacomplicaţiilor care pot apare datorită supraîncălziriiosului. Pensa Gouge este folosităpentru regularizarea marginilor osoase restante.Acele şi firele de sutură, precum şi portaculsunt folosite pentru a reaplica lambourilemucoase şi a le menţine în poziţia corectă de vindecare.Forfecuţele de plastie sunt folosite deregulă pentru secţionarea mucoasei şi a firelorde sutură (Fig. 2. 5, 2. 6).Figura 2. 7. Trusa de extracţie Hu-Friedy(personalizată Prof. Dr. A. Bucur): set deconsultaţie (oglindă, pensă, sondă), chiurete,pensă Gouge, depărtătoare, port-ac, pensă chirurgicală,forfecuţă de plastie, sonde parodontaleetc. La acestea se adaugă instrumentarulspecific în funcţie de dintele/dinţii extraşi: sindesmotoame,elevatoare, cleşti.Principii generale ale tehnicilorde extracţie dentarăExistă patru etape principale descrise înextracţia dentară.Sindesmotomia reprezintă secţionarea ligamentuluicircular al dintelui, care va permitecleştelui sau elevatorului o insinuare cât maiprofundă subgingivală fără a traumatiza gingivomucoasaalveolară.Pentru această manoperă se folosesc sindesmotoamele.în practică, se folosesc de celemai multe ori elevatoarele, cu ajutorul cărora serealizează progresiv atât sindesmotomia, cât şidilatarea alveolară (Fig. 2. 8, 2. 9).Dilatarea osului alveolar se realizează progresivprin ruperea ligamentelor alveolo-dentareşi mobilizarea dintelui, folosind elevatorul.Acesta se inseră în spaţiul parodontal şi, folosindprincipiile pârghiilor, creează progresiv unspaţiu între dinte şi alveolă, atât prin dilatareaosului, cât şi prin luxarea dintelui. Elevatoruleste inserat în spaţiul intermediar perpendicularpe dinte şi rotat apoi spre dintele de extrasproducând în acelaşi moment şi o expansiune aosului alveolar. în unele situaţii, dilatarea osuluişi luxarea dintelui cu elevatorul este suficientăpentru a realiza extracţia (vezi „extracţia cu elevatorul”).De cele mai multe ori însă, aceastăetapă este doar una preliminară, urmând ca dilatareacompletă şi luxarea dintelui să se realizezecu ajutorul cleştilor (Fig. 2. 10, 2. 11).Aplicarea cleştelui de extracţie. Aplicareacleştelui de extracţie se face întotdeauna în axuldintelui. Fălcile cleştelui vor trebui să se adaptezeanatomic la suprafaţa radiculară. De obiceise aşează mai întâi falca pe faţa orală a dintelui şiapoi cea vestibulară. în cazul extracţiei dinţilorpluriradiculari vom urmări ca pintenii fălcilor săfie insinuaţi interradicular corect, asigurânduseo priză cât mai bună. Fălcile cleştelui vor fimenţinute paralel cu axul vertical al dintelui pentruca forţele de presiune exercitate pe mânerelecleştelui să fie eliberate de-a lungul axului verticalal dintelui pentru o eficienţă maximă în dilatareaşi expansiunea osului alveolar. Când fălcilenu sunt paralele cu axul vertical al dintelui creşteprobabilitatea fracturării rădăcinii.Luxarea dintelui cu ajutorul cleştelui deextracţie. Forţele cele mai importante sunt orientatespre corticală cea mai subţire, luxaţia realizându-seprin mişcări de basculare în sens