Compendiu-de-Chirurgie-OMF-Vol-I.pdf

pe parcurs şi necesită crearea de lambouri şi trepanăriosoase vor cere o ţinută chirurgicală(halat steril, mască, mănuşi sterile pentru medicşi asistentă) şi un câmp steril pe pacient care săprevină infectarea plăgii. Instrumentarul va fiales în funcţie de tipul extracţiei.Poziţia pacientului va fi şezândă în scaunulstomatologic, cu capul fixat pe tetieră. Dinconsiderente de ergonomie, pentru extracţiadinţilor inferiori, se recomandă poziţionareaspătarului scaunului stomatologic cât maiaproape de vertical, iar înălţimea va fi reglată înaşa fel încât extremitatea cefalică a pacientuluisă fie situată la nivelul coatelor medicului. Pentruextracţiile dinţilor superiori, scaunul va fi ridicat,spătarul scaunului se va fixa în poziţieoblică, iar pacientul va avea capul în uşoară extensie.în cazul extracţiilor efectuate cu anesteziegenerală, pacientul se aşează în decubitdorsal pe masa de operaţie, cu capul rotat departea pe care se practică extracţia pentru a aveavizibilitate şi a preveni căderea fragmentelor dedinte, os, secreţiilor în faringe.Poziţia medicului. Pentru extracţiile dentarela pacientul aşezat pe scaunul stomatologic,medicul va sta de regulă în dreaptapacientului şi în faţă („în poziţia de la oradouă”). Cu mâna stângă va menţine maxilarulsau mandibula, iar cu mâna dreaptă va efectuamanoperele de extracţie. Ca excepţie, în cazulextracţiei dinţilor de pe hemiarcada inferioarădreaptă, medicul va sta lateral de pacient şi uşorîn spatele acestuia („în poziţia de la ora patru”).Cu mâna stângă va menţine mandibula (dinsprepartea stângă a pacientului), iar cu mânadreaptă va efectua manoperele de extracţie. încazul în care pacientul este culcat pe masa deoperaţie, medicul va sta pe partea care conferăcel mai bun acces, iar ajutorul pe parte opusă.Instrumentarul pentru extractiejPentru extracţia dentară, în mod uzual,sunt necesare sindesmotoame, elevatoare şicleşti de extracţie.Sindesmotoamele sunt instrumente formatedintr-un mâner şi o parte activă. Parteaactivă are forme diferite; este formată dintr-olamă foarte subţire şi tăioasă, care seamănă cuun elevator şi care se insinuează între dinte şimarginea gingivală, la colet, apoi între rădăcinăşi alveolă, secţionând ligamentul alveolo-dentarcat mai apical. Cu ajutorul acestora, se realizeazăprima etapă a extracţiei, şi anume sindesmotomia(secţionarea ligamentelor alveolo-dentaresuperficiale). în practică, de multe ori se folosescelevatoarele, pentru sindesmotomie asociată cumanopere preliminare de dilatare a alveolei dentare(Fig. 2. 1).Elevatoarele sunt instrumenteasemănătoare sindesmotoamelor, însă lamaeste mult mai robustă. Lama poate avea formăde jgheab (cea mai folosită) sau în „vârf delance”. Elevatoarele pot fi drepte - cu parteaactivă în prelungirea mânerului - folosite în generalpentru dinţii maxilari, sau pot fi curbe - cupartea activă formând un unghi faţă de mâner -folosite în general pentru extracţia dinţilor mandibulari.Elevatoarele curbe sunt perechi, feţelelor active privind în oglindă şi fiind active lateral.Elevatorul „picior de ciută” este activ frontalşi este uneori folosit la extracţia resturilor radiculare.Elevatorul Lecluse sau „în limbă de crap”este indicat în extracţia molarilor de minte inferioricu rădăcini curbe (Fig. 2. 2).Cleştii sunt instrumente de o mare varietate,în funcţie de forma şi poziţia dinţilor. Cleştiide extracţie sunt alcătuiţi din maner şi parteaactivă (fălcile) şi au o serie de caracteristici careîi diferenţiază: