Compendiu-de-Chirurgie-OMF-Vol-I.pdf

stabili cauza trismusului (asocierea cu disfuncţiiale ATM, leziuni traumatice, tumorale sauinfecţioase) şi apoi localizarea şi poziţia dinteluice va fi extras, iar în final tehnica de extracţie aacestui dinte. Dinţii în malpoziţii sau incongruenţadento-alveolară cu înghesuire reprezintăo dificultate în poziţionarea corectă a cleştelui şide multe ori trebuie ales un cleşte care să seadapteze, sau seva apela la un abord chirurgical.2. Mobilitatea dinţilor. Preoperator va fiapreciată mobilitatea dinţilor. O mobilitate maimare o întâlnim în cazul afecţiunilor parodontalesevere. Când dintele este foarte mobil ne putemaştepta la o extracţie simplă dar vom fi atenţi laîndepărtarea în totalitate a ţesutului de granulaţiedin alveolă, sângerarea în aceste cazurifiind mai mare până la îndepărtarea în totalitatea acestui ţesut granulativ nespecific. Dintele cumobilitate mai mică decât cea normală va fi examinatcu atenţie pentru a determina prezenţa hipercementozeisau a anchilozei dento-alveolare.Anchiloza poate fi întâlnită frecvent la dinţii devitalila care tratamentul endodontic s-a făcut cumult timp înainte de extracţie. In cazurile de anchilozăsau hipercementoză este bine să se recurgăde la început la tehnicile speciale deextracţie (alveolotomie, separarea rădăcinilor).3. Gradul de distrucţie coronară. Apreciereaclinică va fi legată de prezenţa cariilor întinsesau a obturaţiilor voluminoase. Dacă procesulcarios a distrus părţi importante din coroanadentară, există o mare probabilitate de fracturăa acesteia în timpul extracţiei dentare. Similar,prezenţa unor restauraţii mari de amalgam vaduce la scăderea rezistenţei coronare în timpulextracţiei, producându-se fractura obturaţiei şiimplicit a coroanei dentare. In aceste douăsituaţii este esenţial să se aplice cleştele cât maiapical posibil astfel încât să prindă partea radiculara dintelui. De asemenea vom evalua stareadinţilor vecini, iar dacă aceştia prezintăobturaţii întinse sau o mobilitate de gradul l/llvom folosi cu atenţie deosebită elevatorul astfelîncât acesta să nu se sprijine sub nici o formă pedinţii vecini.4. Relaţia cu structurile vecine. Atuncicând se practică extracţia dinţilor cu raport sinuzaleste preferabilă o separare a rădăcinilor şiapoi extracţia separată a acestora, adică o extracţiecât mai puţin traumatizantă, având în vederecă de cele mai multe ori între rădăcinadentară şi podeaua sinusului maxilar există doarun strat subţire de os. Pentru arcada inferioară,probleme apar la extracţia molarilor de minte semiincluşisau incluşi când va trebui determinatăpoziţia rădăcinilor în raport cu canalul mandibular.5. Examenul radiologie al dintelui ce va fiextras asigură cele mai precise şi mai detaliateinformaţii cu privire la dinţi, configuraţia radiculară,procesele periapicale, raporturile cu structurileanatomice de vecinătate.6. Configuraţia rădăcinilor. Evaluarea radiologicăa dintelui contribuie cel mai mult laaprecierea dificultăţii extracţiei dentare.Mărimea rădăcinilor, gradul de divergenţă, curburaacestora, precum şi forma sau numărul lorsunt date necesare cu ajutorul cărora vom stabilitehnica de extracţie. De asemenea, examenulatent al radiografiilor poate indica densitateaosului înconjurător dintelui ce va fi extras. Osulmai radiotransparent este probabil mai puţindens astfel că extracţia va fi mai uşoară. Osulopac indică o densitate mai crescută cu tendinţăde osteită condensantă sau alte procese de tipscleros ce vor face extracţia mai dificilă.7. Raportul dinţilor temporari cu foliculiidinţilor permanenţi. Clinic, dar mai ales radiografie,trebuie apreciate rapoartele dintelui temporarcu foliculul dintelui permanent pentru a seputea aprecia dacă acesta există (în caz contrarse va menţine dintele temporar pe arcadă) saudacă foliculul poate fi lezat sau chiar smuls întimpul extracţiei.Pregătiri preextracţionaleîn general extracţia dentară este o intervenţieprogramată. Dacă este cazul, se recomandămai întâi detartrajul sau/şi tratamentuldinţilor cu gangrenă pulpară într-o şedinţă anterioarăcelei pentru extracţia dentară, pentru alimita expunerea septică a plăgii postextracţionale1 . Pacientului i seva explica pe înţelesul săunecesitatea extracţiei şi i se vor prezenta riscurilelegate de complicaţiile postextracţionale,înainte de extracţia dentară, se recomandăclătirea gurii cu soluţii antiseptice (pe bază declorhexidină).Instrumentele de extracţie şi câmpul pecare stau acestea trebuie să fie sterile. Mediculse va spăla pe mâini folosind substanţe antisepticeşi dezinfectante specifice unei manoperechirurgicale, şi de asemenea va purta mânuşi deprotecţie; pentru extracţiile simple nu este obligatoriefolosirea mânuşilor chirurgicale sterile.Extracţiile complicate sau cele care se complică