Compendiu-de-Chirurgie-OMF-Vol-I.pdf

fiind uneori necesară creşterea dozei perioperator.Conduita postextracţională trebuie să cuprindăantibioterapie şi o igienă localăriguroasă.Radioterapia la nivelul extremităţii cefalice.Aşa cum am arătat şi la Contraindicaţiile locale,la pacienţii care au urmat un tratamentradioterapeutic la nivelul extremităţii cefalice(pentru tumori maligne din teritoriul oro-maxilofacial,sau pentru tumori cu alte localizări cervico-faciale),adeseori oasele maxilare suntexpuse iradierii. Astfel, apar modificări semnificativela nivelul structurii osoase, existând unrisc latent de apoptoză în momentul diviziuniiosteoblastelor în procesul de vindecare osoasă;totodată apar modificări structurale ale microvascularizaţieiosoase (fibroză a peretelui vascularetc). După un tratament radiant recent, oextracţie dentară se complică aproape întotdeaunacu osteoradionecroză. Din această cauzăse indică extracţia dinţilor care prezintă un riscde apariţie a unei patologii dento-parodontale,înainte de a începe tratamentul radiant. Acesteextracţii se vor practica înainte cu 10-14 zile deînceperea radioterapiei, pentru a permite vindecareaplăgii postextracţionale. în aceste cazuri,se va sutura totdeauna plaga postextracţională,pentru a favoriza o vindecare rapidă şi fără complicaţii.Chimioterapia are o influenţă majoră asupraseriei albe şi a trombocitelor sanguine. Deregulă, tulburările apar la circa 3 săptămâni dela încetarea tratamentului. Se va monitoriza pacientulprin efectuarea seriată a hemogramei.Este permisă practicarea extracţiilor dentarenumai atunci când leucocitele > 2. 000/mm 3 şitrombocitele > 50. 000/mm 3 .Tratamentul cronic cu bisfofonaţi. Există omultitudine de afecţiuni care necesită tratamentcronic cu bisfosfonaţi cum ar fi profilaxia osteoporozei(Alendronat-Fosamax), mielomul multpluprecum şi tratamentul metastazelor osoaseale tumorilor maligne din sfera genitală (Zoledronate-Zometa).Tratamentul cu bisfosfonaţicontraindică realizarea extracţiei dentare, dincauza riscului de osteomielită mandibulară, determinatăde modificările structurale osoase indusede această medicaţie.Sarcina este o perioadă fiziologică ce presupuneo serie de modificări fundamentale înstarea femeii gravide. în primul trimestru de sarcină,în perioada organogenezei, este indicatărestrângerea la maximum a administrării medicamentelor,examenul radiologie fiind ocontraindicaţie relativă şi indicat numai în cazuriextrem de bine justificate. Anesteziile se vor administracu mare prudenţă, în doze mici şi tratamentulva fi cât mai netraumatizant. în ultimultrimestru de sarcină nu mai apar aceste probleme,însă prin manoperele noastre putem provocao naştere prematură, de aceeatratamentele se vor realiza în şedinţe scurte, fărătratamente laborioase.Examenul clinic şi examenulradiologieExamenul clinic local contribuie la stabilireaindicaţiei de extracţie dentară şi la evaluareagradului de dificultate al unei extracţii:• abordul dintelui;• starea coroanei;• mobilitatea dintelui;• imposibilitatea deschiderii gurii dată de trismus,constricţie etc.;• poziţia dintelui pe arcadă sau în afara acesteia(malpoziţie).Examenul radiologic în contextul stabiliriiindicaţiei de extracţie dentară este reprezentatde obicei de radiografia retrodentară simplă (înincidenţă RIO) sau ortopantomogramă. Examenulradiologie este necesar înaintea oricărei extracţiidentare, pentru a evidenţia:• numărul, mărimea si forma rădăcinilor;• direcţia rădăcinilor;• septul interrardicular;• spaţiul periradicular;• densitatea osoasă;• prezenţa sau absenţa leziunilor periapicale;• raporturile cu elementele anatomice adiacente.Evaluarea relaţiei dintelui cu elementeanatomice, cum ar fi sinusul maxilar sau nervulalveolar inferior, este uneori necesară şi în acestcaz se impune efectuarea unei radiografii de tiportopantomogramă. Pentru dinţii cu raport sinusalcât şi pentru extracţia/odontectomia molarilorde minte, examenul radiologie (RIO, OPG)este obligatoriu.Gradul de dificultate a unei extracţii dentaredepinde de o serie de factori locali, ce trebuieevaluaţi în cadrul examenului clinic şiradiologie.1. Accesul chirurgical. Primul factor caretrebuie urmărit este deschiderea interarcadicăpentru că orice limitare a deschiderii va împiedicarealizarea unei extracţii simple, de rutină. Se va