Compendiu-de-Chirurgie-OMF-Vol-I.pdf

Multe medicamente provoacă inducţia enzimelormetabolizante, reducând astfel durataefectului anestezic local şi necesitând repetareaadministrării cu riscul supradozării. în grupa medicamentelorinductori enzimatici se află barbituricele,fenitoina, tuberculostaticele,citostaticele, alcoolul.Blocanţii histaminici H2 reduc prin competiţiepentru enzimele oxidative hepatice biotransformareaxilinei. în acest fel, cimetidina,ranitidina, famotidina pot creşte concentraţia xilineiîn sânge şi determina accidente de supradozare.Acelaşi mecanism de competiţie pentruproteinele care leagă anestezicele locale acţioneazăşi în cazul altor medicamente: beta blocantele(propranolol), blocantele de calciu(verapamil), antiaritmice (chinidina), care, legându-sede aceste proteine, fac să creascăfracţiunea liberă (nelegată) a anestezicelor localeîn plasmă, fapt ce determină manifestări desupradozare la dozele uzuale.Astfel, reacţiile adverse ale anestezicelorlocale nu pot fi complet excluse, în ciuda toxicităţiisistemice scăzute şi a nivelului de siguranţăcrescut. Anestezicele locale folosite înmedicina dentară oferă un index terapeutic relativcrescut (CP dupa administrarea unei dozeterapeutice sunt semnificativ sub pragul toxicminimal). Reacţiile sistemice ale AL implică înprimul rând SNC şi sistemul cardio-vascular,SNC fiind mai susceptibil la acţiunea sistemică aAL. Simptomele iniţiale ale toxicităţii induse deanestezie asupra SNC sunt:• Parestezii ale limbii şi buzelor• Ameţeli• Uşoara confuzie, urmată frecvent de tulburărivizuale şi auditiveSemne obiective:• Frison• Contracţii musculare• Tremor iniţial la muşchii feţei şi părţile distaleale membrelor.în final apar convulsii generalizate tonicoclonice.în cazul dozelor suficient de mari deanestezic local, semnele iniţiale de excitaţiesunt urmate de depresia generalizată a SNC.Creşterea rapidă a nivelului circulant alanestezicului local este un alt mecanism, princare se poate produce o reacţie de supradozare.Acest mecanism se referă la:• concentraţia substanţei anestezice injectate,• cantitatea administrată,• calea de administrare (riscul de injectare intravascularăse înregistrează, în ordine descrescătoarea frecvenţei, la nervul alveolarinferior, mentonier, alveolari superiori şi posteriori,infraorbital),• rapiditatea injectării,• vascularizaţiei zonei de anestezie, etc.Formele clinice de manifestare a accidentelorde supradozare diferă în funcţie de cantitateade anestezic local absorbit în circulaţie,toleranţa individuală a pacientului, reactivitateaneuropsihică, etc.Formele minore se manifestă prin confuzie,logoree, dizartrie, greaţă.Formele medii se manifestă prin cefalee,nistagmus, agitaţie neuropsihică, fasciculaţiimusculare şi tremor al feţei şi extremităţilor inferioare,obnubilare şi torpoare.în formele severe se produc convulsiile tonico-clonice,deprimarea SNC, cardiocirculatorieşi respiratorie, care se complică cu stopul cardiocirculatorşi respirator.Tratamentîn formele uşoare (minore):• oprirea administrării anestezicului• monitorizarea semnelor vitale (puls, TA, saturaţiecu oxigen)• supraveghere clinică timp de o oră în cabinet.în formele medii:• oprirea administrării anestezicului local• plasarea pacientului în poziţie de decubit dorsal• monitorizarea clinică şi instrumentală afuncţiilor vitale• administrarea de oxigen•supravegherea pacientului timp de o orăînainte de părăsirea unităţii de tratament.în formele severe:• oprirea administrării anestezicului local• plasarea pacientului în poziţie de decubit dorsalcu extremitatea cefalică în lateropoziţie•se asigură protejarea pacientului de loviri,răniri, arsuri, etc., în cazul convulsiilor, cu pierdereaconştienţei.Tratamentul convulsiilor (dacă ele continuămai mult de 15-20 secunde) constă în:• aşezarea pacientului în poziţie „de siguranţ㔕 i se va pune un obiect moale sub cap•se introduce un obiect moale (batista, com­