Compendiu-de-Chirurgie-OMF-Vol-I.pdf

Sincopa vaso-vagalăSyncope (grec) = a tăia. Este vorba despreo disoluţie brutală a vieţii psihice, a vieţii derelaţie (funcţii senzoriale şi motorii) şi a vieţii vegetative,cu revenire rapidă după aşezarea pacientuluiîn poziţie declivă.Reprezintă cel mai frecvent accident careconstă în pierderea conştienţei de scurtă durată(în medie 1-2 minute) şi se manifestă printr-oslăbiciune generală musculară, cu pierderea tonusuluipostural şi incapacitatea pacientului dea se menţine în ortostatism. Fiziopatologic esteo sincopă vasodepresivă neurogenă determinatăde o ischemie cerebrală acută, în special ta nivelultrunchiului cerebral (centrii bulbo-pontinişi substanţa reticulată).Lipotimia se manifestă prin scădereaforţei musculare, însoţită de ameţeli, paloare şitranspiraţie, dar cu păstrarea conştienţei.Atacul de criză vaso-vagală este precedatde stare de rău general, ameţeli, alterări ale percepţieivizuale, parestezii ale extremităţilor, paloare,transpiraţii, greţuri, dar excepţional devărsături. Investigaţia anamnestică privind acestaccident general este obligatorie, întrucât şi încazul sincopei vaso-vagale poate fi luat în consideraţiefenomenul de „iceberg”, deoarecepoate ascunde alte afecţiuni severe, cum ar fidiabetul zaharat (criza hipoglicemică), sincopecardiogene obstructive (stenoză sau insuficienţăaortică), tulburări de ritm cardiac (bradicardie,aritmii diverse), sincopa de durere (angor pectoris,infarctul miocardic), bradicardii congenitale,ateroscleroză, epilepsie.Sincopa vaso-vagală apare frecvent laadolescenţi şi copii, la pacienţii fără boli organice,la persoane cu labilitate neuro-vegetativă,la stres (anxietate, emoţii, insomnii, oboseli).Se declanşează uneori în poziţie ortostatică. Seprevine prin cunoaşterea şi evitarea factorilorprecipitanţi. Nu are tratament specific.Mecanism de producereHipertonia vagală determină vasodilataţieşi cardioinhibiţie, care împreună duc la hipotensiuneortostatică posturală care determină larândul ei o hipoxie-anoxie în formaţiunea reticulatăbulbo-pontină, cu pierderea consecutivăa conştienţei, manifestări vegetative şi cardiorespiratorii.Examenul clinicPresupune recunoaşterea a două stadii:presincopal:• paloare facială• diaforeza• greaţă• căscat• hiperventilaţie• tahicardie urmată de hipotensiune arterială şibradicardiesincopai:• pierderea bruscă şi tranzitorie a stării deconştienţă• ventilaţie neregulată, diminuată sau absentă• secuse musculare cu aspect de spasme clonice• hipotensiune arterială şi bradicardie.TratamentulPierderea cunoştinţei, comună şi altor accidente,este manifestarea clinică a hipoxiei cerebraleacute determinată de scăderea debituluicirculator cerebral şi a hipoxiei consecutive. Conduitaterapeutică va avea astfel ca obiectivîmbunătăţirea până la normalizare a irigaţiei şioxigenării cerebrale prin:• întreruperea intervenţiei terapeutice• aşezarea pacientului în decubit dorsal, sau poziţiade astronaut, cu ridicarea membrelor inferioare,• îmbogăţirea cu oxigen a aerului inspirat de pacient(mască cu oxigen, dispozitiv nazal pentruoxigen, etc. ),• controlul şi favorizarea ventilaţiei pulmonare (amişcărilor respiratorii şi a tranzitului aerian) prin:• controlul libertăţii căilor aeriene superioare şiînlăturarea eventualelor cauze ale obstrucţieirespiratorii (căderea limbii, acumulare în faringede sânge, puroi, salivă, lichid devărsătură, etc. ),•înlăturarea obstacolelor care ar putea limitamişcările respiratorii sau circulaţia cerebrală(guler, cravată, centură, sutien, etc. ),•activarea circulaţiei şi respiraţiei prin stimularefizică (flagelaţie, aplicaţii reci pe regiuneafeţei, inhalare vapori amoniac, etc. ), care acţioneazăprin mecanism trigemino-bulbar (neuronulII din calea senzitiv-trigeminală intră încompunerea tractului spinal şi mezencefalic),• asistarea la nevoie a respiraţiei şi aplicareamanevrelor de resuscitare respiratorie,• monitorizarea semnelor vitale.