Compendiu-de-Chirurgie-OMF-Vol-I.pdf

şi contractură cicatricială, conducând de multeori la constricţii ale mandibulei, dacă atitudineaterapeutică nu este corespunzătoare.Tratamentîn faza acută se recomandă prişniţe calde,analgezice şi dacă este necesar miorelaxante.Prişniţele se aplică pentru 20 de minute la fiecareoră.Dacă durerea nu cedează se pot administramidazolam sau alte medicamente din familiabenzodiazepinelor, pentru relaxareamusculară.Se recomandă de asemenea mecanoterapieconstând în mişcări de deschidere, închidereşi lateralitate timp de 5 minute, ta fiecare3-4 ore. După această secvenţialitate de tratamentpacientul constată de obicei o ameliorareîn primele 48 de ore. Tratamentul va fi însă continuatpână la remisia completă a simptomatologiei.Dacă durerea şi disfuncţia nu se amelioreazăîn 48-72 de ore, se va lua în considerareeventualitatea unui proces supurativ postanestezicşi este necesară incizia şi drenajul colecţieisupurative sub protecţie de antibiotice.în cazul durerii sau disfuncţiei severe,cronice, dacă nu apr semne de ameliorare dupătratamentul efectuat sau dacă trismusul estefoarte sever se recomandă consultul de specialitateoro-maxilo-facială, complicaţia interesânduneori şi articulaţia temporo-mandibulară.5. Paresteziile persistenteUneori pacientul poate acuza paresteziila mai multe ore sau zile de la efectuarea uneianestezii. Parestezia sau persistenţa anestezieieste o complicaţie neplăcută, deşi uneori imposibilde evitat.Traumatizarea cu acul a trunchiurilor nervoasepoate conduce la anestezie persistentă.Edemul care apare va duce la creşterea presiuniiîn zona filetului nervos determinând apariţia paresteziei.Aceasta poate persista luni sau ani dezile. în timpul injectării, acul poate traumatizateaca nervului, pacientul acuzând o senzaţie defulguraţie în teritoriul de distribuţie al nervuluirespectiv. Traumatismul produs de contactulacului cu filetul nervos este suficient pentru aproduce anestezia.O altă cauză este hemoragia în jurul teciinervoase. Sângerarea va creşte presiunea exercitatăasupra nervului, conducând la parestezie.Anestezia persistentă, de cele mai multeori, parţială, poate conduce la autotraumatisme;prin lipsa sensibilităţii şi neatenţia pacientuluise pot produce leziuni prin muşcare, termicesau chimice.Când este implicat nervul lingual potapărea afectări ale sensibilităţii gustative. Majoritateaparesteziilor persistente se remit încirca opt săptămâni fără tratament.Parestezia va fi permanentă doar dacă leziunilenervoase sunt foarte severe.în marea majoritate a situaţiilor, paresteziaeste minimă, cu păstrarea sensibilităţii în ceamai mare parte a regiunii implicate, interesândde obicei cel mai frecvent nervul lingual, urmatca frecvenţă de nervul alveolar inferior.Tratament• expectativă;• vitamina B 12 -6. Alveolita postextracţionalăîn etiopatogenia alveolitelor postextracţionaleeste incriminat în primul rând vasoconstrictoruldin substanţă anestezică ceproduce o vasoconstricţie bruscă şi, uneori prelungită.Acesta împiedică sângerarea normală şideci formarea unui cheag alveolar bine organizat.Pe de altă parte, ischemia ţesuturilor localeşi îndeosebi a osului alveolar, favorizează necroza.Există o frecvenţă mai mare a alveolitelorpostextracţionale, îndeosebi după anestezia intraligamentară,unde injectarea se face sub presiune,iar antisepsia câmpului este deficitară,factori ce conduc de multe ori la instalarea alveoliteiuscate.