Compendiu-de-Chirurgie-OMF-Vol-I.pdf

decolator;• destul de rar poate fi necesară fixarea prinosteosinteză cu sârmă sau placă;• fixarea rigidă pentru 4 săptămâni.Dintele va fi evaluat periodic pentru aaprecia vitalitatea dentară în general, dacătratamentul a fost aplicatîn prima oră de la traumatism,dintele îşi păstrează vitalitatea. Se vaefectua profilaxia antitetanică în cazul plăgilorcontaminate cu detritusuri, prin administrare deATPA dacă pacientul nu a fost imunizat înultimele 6 luni.Tehnici de imobilizare întraumatismele dento-alveolareAceste tehnici stabilizează dinţiitraumatizaţi şi împiedică apariţia unor noileziuni ale pulpei dentare şi/sau ale ţesutuluiparodontal, în perioada de vindecare.Acrilatul sau sârma dispozitivului deimobilizare nu trebuie să ajungă în contact cugingivo-mucoasa, deoarece irită gingia şidetermină apariţia fenomenelor inflamatorii. înprezent, sunt folosite mai multe dispozitive deimobilizare, care pot asigura fie fixarea rigidă,fie fixarea semirigidă, fiecare dintre acesteaprezentând o serie de avantaje şi dezavantaje.Dintre aceste dispozitive cele mai utilizate sunt:1. Gutiere acrilice, cu următoarele caracteristici:• asigură o fixare rigidă a dinţilor, fiind folosite înspecial în dentiţia temporală şi mixtă;• sunt nefizionomice;• necesită o etapă de laborator;• este dificil de asigurat igiena orală;•nu permit abordul pentru tratamentulendodontic.2. Şinele linguale, cu următoarele caracteristici:• sunt indicate pentru imobilizarea fracturilor deproces alveolar, dacă dinţii situaţi pefragmentul osos nu prezintă mobilitate;• atunci când dinţii situaţi pe fragment prezintădezavantajul că se pot deplasa sub proeminenţacervicală a dintelui, având tendinţa de a ridicaîncet dintele;• şinele linguale au dezavantajul că necesită oetapă de laborator (nu sunt disponibileimediat).3. Imobilizarea cu sârmă cu 8 (ligaturăhipocratică), cu următoarele caracteristici:• asigură o imobilizare bună;• permit abordul pentru tratamentul endodontic;• creează dificultăţi în menţinerea igienei orale;• pot aluneca apical sub proeminenţa cervicalădeterminând extracţia lentă a dintelui saudeterminând leziuni ale cementului.4. Gutieră din răşini compozite cu gravareacidă, cu următoarele caracteristici:• metodă relativ simplă de fixare a dinţilor careasigură o fizionomie bună;• metoda asigură o stabilitatea foarte bună şipermite menţinerea igienei orale;• nu apar iritaţii gingivale, deoarece atela estela distanţă de ţesutul parodontal.Tehnica de realizare a gutierei esteurmătoarea:• se curăţă suprafaţa vestibulară a dintelui desânge şi detritusuri;• se usucă dintele şi se realizează gravarea acidăla nivelul 1/3 incizale a dintelui traumatizat şia dinţilor adiacenţi;• se fixează dinţii cu o bandă de material compozitde-a lungul suprafeţelor demineralizate. Sepoate folosi fie compozit autopolimerizabil, fiecompozit fotopolimerizabil;• după polimerizare, se verifică dacă aparinterferenţe ocluzale şi, după retuşareagutierei, aceasta este netezită şi lustruită,pentru a asigura confortul pacientului şi pentrua favoriza igiena orală.O variantă a acestei tehnici implicăutilizarea sârmei pentru fixarea dinţilortraumati-zaţi; ea este fixată pe faţa vestibulară adinţilor cu răşini compozite, dupădemineralizarea acidă. Metoda este indicată încazul prezenţei edentaţiilor intercalate sau îndentiţia mixtă, când dinţii sunt în erupţie. înfuncţie de rezistenţa sârmei se poate asigura ofixare rigidă sau semirigidă, care asigură ostabilizare foarte bună, iar marginile gingivale şispaţiile interproximale sunt libere, permiţândigienizarea.5. Imobilizarea semirigidă, cu următoarelecaracteristici:• este recomandată în cazurile în care nu existăfracturi alveolare asociate;• e folosesc tehnici de demineralizare şi fixareacu răşini compozite asociate cu fir de sutură,sârmă ortodontică flexibilă;• asigură stabilitatea dinţilor traumatizaţi;• permite mişcările fiziologice ale dinţilor întimpul actelor funcţionate.