Compendiu-de-Chirurgie-OMF-Vol-I.pdf

fizei pterigoide.Puncţia anestezică se face în şanţul palatinîn dreptul molarului doi, unde adeseori mucoasase înfundă „în pâlnie”. Direcţia acului vafi în sus, înapoi şi uşor înafară, seringa ajungândîn dreptul comisurii de partea opusă. Nu seurmăreşte pătrunderea în canal, 0. 5 ml de substanţăanestezică fiind suficientă pentru a obţineanestezia în acest teritoriu (Fig. 1. 18).Literatura de specialitate citează câtevaaccidente minore ce se pot produce prin aceastătehnică de anestezie:• hemoragie prin înţeparea vaselor palatine, hemostazarealizându-se prin compresie digitalătimp de câteva minute.• injectarea bruscă a unei cantităţi mari de anestezicduce la decolarea mucoperiostului, existândriscul de necroză limitată a fibromucoaseipalatine.• infiltrarea vălului moale cu producerea unuiedem tranzitoriu, atunci când se pătrunde cuacul către posterior.Anestezia prin infiltraţie a fibromucoaseipalatineSe practică pentru fibromucoasă palatinăatunci când intervenţia vizează o arie redusă caîntindere (1-2 dinţi).Puncţia anestezică se efectuează la 1 cmde marginea gingivală, acul fiind ţinut perpendicularpe os. Având în vedere aderenţa fibromucoaseipalatine faţă de planul osos,injectarea bruscă a unei cantităţi mari de anestezicprovoacă distensia fibromucoasei cu decolareperiostală, factori de risc în apariţianecrozei de mucoasă la acest nivel (Fig. 1. 19).Cantitatea de substanţă anestezică recomandatăîn acest tip de anestezie este de 0, 30-0, 50 ml.