Compendiu-de-Chirurgie-OMF-Vol-I.pdf

morfofuncţională odontală, de obicei prin tehniciadezive, cu materiale compozite (dacă situaţiaclinică o permite), inclusiv cu mijloacesuplimentare de retenţie şi agregare, sau uneoriprin mijloace protetice dentare.Dacă tratamentul existent este incorect,se încearcă reluarea şi corectarea sa, sauabordarea prin alte mijloace terapeutice, înraport cu situaţia clinică a dintelui în cauză.Fractura radicularăDinţi temporari• fără mobilitate clinică: expectativă, deoarecedinţii se vor resorbi normal ulterior;• cu mobilitate clinică: extracţia segmentuluicoronar; segmentul radicular nu va fi extraspentru a nu leza foliculul dintelui permanent, cuexcepţia situaţiilor clinice care exclud acest risc(foliculul dintelui permanent este situat ladistanţă).Dinţi permanenţiAlegerea soluţiei terapeutice variază înfuncţie de localizarea liniei de fractură şi dedeplasarea fragmentelor dentare:Fractura radiculară în 1/3 apicalăDintele îşi păstrează vitalitatea înmulte cazuri, şi nu este necesar tratamentulendodontic. Această situaţie este întâlnită maifrecvent în cazul fracturilor fără deplasare, şitratamentul va consta doar în dispensarizare,pentru a depista apariţia unor eventualecomplicaţii şi pentru a institui precocetratamentul acestora (necroză pulpară, leziuneperiapicală);Dacă dintele îşi pierde vitalitatea,este necesar tratamentul endodontic, fie caunică soluţie terapeutică, fie asociat cu rezecţiaapicală şi imobilizarea dintelui.Fractura radiculară în 1/3 cervicalăSe pot adopta două atitudini:• extracţia fragmentului coronar şi reconstituirecoronoradiculară după expunerea zonei defractură pe cale chirurgicală (gingivoosteoplastie);• extracţia atât a fragmentului coronar, cât şi afragmentului radicular.Fractura radiculară în 1/3 medieDacă nu există deplasare, de obicei seobţine vindecarea, fără să fie necesartratamentul endodontic. Pentru a asiguravindecarea, trebuie să se practice imobilizarearigidă a dintelui pentru 2-3 luni.Dacă există deplasare, dar aceastaeste minimă, se poate tenta reducereadeplasării prin cateterizarea canalului radicularcu instru-mentar endodontic. Dacă se reuşeştereducerea fracturii, se practică tratamentendodontic cu obturaţie de canal şi imobilizarearigidă a dintelui pentru 2-3 luni.Dacă deplasarea fragmentelor esteimportantă şi nu se poate obţine reducerea,se practică extracţia celor 2 fragmente dentare(coronar şi radicular).Fractura radiculară verticalăAre ca indicaţie extracţia dintelui respectiv.Traumatismele ţesuturilorparodontaleContuzia parodontală este untraumatism la nivelul structurilor de sprijin fărădeplasări sau mobilitate anormală a dinţilor, darcu prezenţa unei reacţii marcate la percuţie.Subluxaţia (mobilizarea) este untraumatism al structurilor de sprijin în careapare mobilitate dentară anormală, dar fărăprezenţa deplasării dentare. Dintele subluxateste sensibil la percuţia în ax şi la percuţiatransversală.Luxaţia cu intruzie reprezintă deplasareadintelui în osul alveolar, cu zdrobirea saufracturarea alveolei dentare. Acest traumatismapare tipic când un copil îşi loveşte incisiviimaxilari în ax. Intruzia dinţilor poate varia de lao incluzie minimă până la dispariţia completă adintelui în alveolă. Testul de percuţie pe dinteleintruzat determină un sunet metalic similar cucel al unui dinte cu anchiloză, fapt care este utilîn diferenţierea dintre intruzie şi erupţienormală.Luxaţia cu extruzie (dislocare periferică,avulsie parţială) constă în deplasarea parţială adintelui în afara alveolei sale.Luxaţia laterală este reprezentată dedeplasarea dintelui în orice direcţie, cu excepţiacelei axiale, deplasare care este însoţită dezdrobirea sau fracturarea alveolei dentare. în