Compendiu-de-Chirurgie-OMF-Vol-I.pdf

Strohmeyer, ancorat la una dintre marginilemalarului sau arcadei temporo-zigomatice, cuajutorul căruia se realizează o tracţiuneînainte,în sus şi în afară, până când fragmentul fracturatse repoziţionează anatomic.Reducerea pe cale orală este ineficientăînfracturile arcadei temporo-zigomatice şi estefolosită destul de rar pentru fracturile de malar.Metoda constă practicarea unei incizii la nivelulfundului de sac vestibular superior, distal decreasta zigomato-alveolară şi introducerea unuielevator ascuţit şi curbat, care, acţionând pe odirecţieîn sus şi în afară, va reduce osul malarînpoziţie^anatomică.în cazul fracturilor cominutive, cât şi acelor de planşeu orbital, reducerea fracturii sepoate face pe cale rinologică sau sinuzală,fragmentele fiind menţinute în poziţie anatomicăcu ajutorul unei meşe iodoformate sau a unui balonhemostatic nazal, introdus în sinusul maxilar.în cazul unor fracturi vechi sau al unorfracturi cominutive care nu pot fi reduse şimenţinute în poziţie anatomică prin metodeledescrise mai sus, se recomandă ca metodăchirurgicală osteosinteză prin abord chirurgicaldirect la nivelul focarului de fractură (Fig. 9.81).Osteosinteză se poate face cu fir de sârmă saucu miniplăcuţe şi şuruburi din titan saumateriale bioresorbabile. Abordul este mixt, oralşi cutanat, materialul de osteosinteză fiindaplicat la nivelul suturii fronto-zigomatice,arcadei temporo-zigomatice şi la nivelul marginiiinferioare a orbitei, acolo unde de obicei se aflăliniile de fractură. Dacă nu survin complicaţii,perioada de internare a acestor pacienţi este înmedie de 3-5 zile.Evoluţie şi complicaţiiConsolidarea fracturilor complexuluizigomatic se produce rapid, fragmentele osoasefixându-se după aproximativ 10-12 zile.Fracturile fără deplasare se vindecă de obiceispontan şi fără urmări. Fracturile cu deplasare,dacă nu sunt reduse precoce, vor determinacomplicaţii tardive reprezentate de consolidărivicioase, însoţite de tulburări fizionomiceimportante (înfundarea reliefului osos de laacest nivel), tulburări funcţionale (limitareamişcărilor mandibulei, diplopie) şi parestezii înteritoriul n. infraorbital.Fracturile vechi, vicios consolidate,însoţite de sechele severe fizionomice şifuncţionale, necesită intervenţii chirurgicale decorectare şi anume:• rezecţia apofizei coronoide în cazul unei blocăripermanente a acesteia;• osteotomia cu repoziţionarea podelei orbiteisau eventual adiţie cu înălţarea acesteiaîn cazuldiplopie!;• reconstrucţia reliefului infraorbital prin plastiide adiţie (autotransplante de grăsime, cartilaj,os, sau cu ajutorul unor materiale aloplastice).