Compendiu-de-Chirurgie-OMF-Vol-I.pdf

Situaţii particulare ale fracturilorde mandibulăFracturile de maxilar la copiiFracturile de maxilar la copii sunt multmai reduse ca frecvenţă decât cele ale adultului,deoarece, în perioada de creştere, neurocraniuleste mult mai dezvoltat în raport cuviscerocraniul, pe care îl protejează. Pe de altăparte, elasticitatea oaselor şi a suturilorinterosoase, lipsa de dezvoltare a sinusuluimaxilar, precum şi periostul bine reprezentatconferă masivului facial o rezistenţă destul debună faţă de agenţii traumatizanţi. Din acestemotive, fracturile maxilarului sunt de regulă „înlemn verde”, cu deplasări de mică amploare şimobilitate osoasă limitată.Cele mai frecvente fracturi sunt celeparţiale ale procesului alveolar însoţite deavulsii, luxaţii sau fracturi ale dinţilor decidualisau permanenţi, care, din punct de vedere altratamentului şi evoluţiei, în general, nu ridicăprobleme. Dispozitivul de elecţie pentru fracturileprocesului alveolar la copii este gutieră maxilarădin acrilat, realizată pe model redus (Fig. 9.73).Pentru confecţionarea acesteia, se vor luaamprente cu alginat, ulterior realizându-sereducerea fracturii, aplicarea gutierei cu rol decontenţie şi cimentarea acesteia cu ciment fosfatde zinc sau ciment ionomer de sticlă. Toatemanoperele de amprentare, reducere şi aplicarea gutierei se vor realiza sub anestezie generală,ceea ce impune supravegherea copilului 24 deore postoperator, după care acesta se poateexterna dacă nu apar complicaţii.Fracturile de maxilar la pacienţiiedentaţi totalîn cazul pacienţilor edentaţi total,metodele ortopedice de tratament definitiv oferăo poziţionare relativă a maxilarului pe bazaosoasă craniană. Metodele chirurgicale sunt celemai indicate în aceste situaţii, bineînţeles dacăstarea generală a pacientului permite intervenţiachirurgicală.La pacienţii purtători de proteze totale,tratamentul ortopedic definitiv constă înreducerea manuală a fracturii, aplicareaprotezelor maxilară şi mandibulară în relaţieocluzală corectă, la care se asociază bandajulmento-cefalic sau capelina cu frondămentonieră, în scopul imobilizării maxilaruluifracturat la baza osoasă craniană.La pacienţii edentaţi total neprotezaţi, sevor confecţiona, după amprentare, o şină lingualăşi o placă palatinală, ambele cu valuri de ocluzie,care restabilesc dimensiunea verticală de ocluzie,contenţia cranio-maxilară realizându-se deasemenea cu capelină şi frondă mentonieră.O mai bună fixare la baza osoasă cranianăse obţine folosind suspendările la distanţă detip Adams, ancorajul la mandibulă realizândusefie la proteza totală mandibulară, fie la şinalinguală cu val de ocluzie fixată de câmpulprotetic mandibular prin serclaj perimandibular.Osteosinteză cu miniplăcuţe şi şuruburirămâne metoda chirurgicală de elecţie în cazul pacienţiloredentaţi total, atunci când forma anatomoclinicăa fracturii de maxilar, cât şi starea generalăa pacientului permit acest tip de tratament.Figura 9.73. a - Gutieră acrilică pe modelredus pentru imobilizarea unei fracturi deproces alveolar; b - cimentarea gutiereiacrilice după reducerea fracturii,(cazuistica Prof. Dr. A. Bucur)