Compendiu-de-Chirurgie-OMF-Vol-I.pdf

• procedeul Dufourmentel: tracţiunea anterioarăeste facilitată de două tuburi de cauciucflexibile introduse prin fosele nazale, care trecprin orofaringe şi ies prin cavitatea orală;• cu ajutorul pensei Rowe-Killey: asemănătoarecu dezimpactorul folosit în chirurgiaortognată; acest procedeu se foloseşte foarterar.Imobilizarea definitivă se va face la fel caîn fracturile orizontale fără deplasare, prin blocajrigid intermaxilar sau aparat de imobilizareintermaxilară rigidă, asociate cu capelină cufrondă mentonieră.Practic, reducerea şi imobilizarea serealizează concomitent, corectitudinea reduceriiîn poziţie anatomică fiind apreciată prinrestabilirea ocluziei habituale şi prin refacereacontinuităţii reliefurilor osoase ale masivuluifacial.în cazul pacienţilor care nu prezintăsuficiente unităţi dentare care să permităobţinerea unor raporturi ocluzale stabile, estenecesară confecţionarea şi aplicarea unei plăcipalatinale sau/şi a unei şine linguale, ambele cuvaluri de ocluzie, astfel încât să permitămenţinerea unei dimensiuni verticale de ocluzienormale, cât şi a unor raporturi ocluzale stabile.La pacienţii edentaţi total purtători deproteze mobile, un element de apreciere acorectitudinii reducerii fracturii îl constituieobţinerea unor relaţii ocluzale corecte ale celordouă proteze aplicate pe câmpul protetic maxilarşi respectiv mandibular.Fracturi verticale de maxilarîn cazul fracturilor verticale de maxilar,tratamentul definitiv coincide cu tratamentulde urgenţă. Trebuie menţionat faptul că, pentrufracturile verticale cu deplasare la carereducerea manuală este dificilă, se poaterecurge la o reducere ortopedică lentă folosindtracţiuni elastice intermaxilare cu ajutorul unorinele de cauciuc fixate pe butonii atelelor deimobilizare, acestea fiind orientate în sensulreducerii în poziţie corectă a fragmentelorfracturate. Controlul reducerii are ca şi criteriurestabilirea ocluziei dentare habituale.Fracturi mixte de maxilarîn cazul fracturilor mixte, în care existălinii de fractură atât orizontale, cât şi verticalesau oblice, tratamentul ortopedic definitivîmbină metodele descrise pentru fracturileorizontale şi verticale de maxilar, algoritmulterapeutic al aplicării metodelor de imobilizarefiind similar cu cel descris la tratamentul deurgenţă.De multe ori, în practică, tratamentuldefinitiv necesită metode combinate -ortopedice şi chirurgicale, sau numai metodechirurgicale.Fracturi cominutive de maxilarMetodele ortopedice de tratament definitivau o pondere redusă în cadrul algoritmuluiterapeutic pentru acest tip de fracturi, fiind decele mai multe ori necesară o asociere întretratamentul chirurgical şi cel ortopedic.ObservaţiiToate dispozitivele de imobilizareortopedică folosite pentru fracturile de maxilarvor fi menţinute aproximativ 20-30 de zile, pânăla formarea căluşului osos.Pacientul necesită 24-48 ore de spitalizare(dacă nu apar complicaţii care necesităsupraveghere continuă), acesta fiind externat curecomandarea unei medicaţii specifice(antibiotică, antiinflamatorie, antialgică), cuindicaţia unei igiene orale riguroase şi cuobligativitatea controlului periodic săptămânal,pe durata imobilizării.Evoluţia procesului de consolidare esteurmărită prin examenul clinic periodic săptămânal,pe toată perioada imobilizării, şi presupune:• controlul şi refacerea integrităţii aparatului deimobilizare (uneori se poate constata odeteriorare parţială sau chiar absenţadispozitivului de imobilizare);•corectarea tulburărilor de ocluzie dentarăconsecutive deteriorării parţiale sau totale aaparatului de imobilizare;• aprecierea gradului de igienă orală a pacientului;•identificarea semnelor clinice ale unoreventuale complicaţii septice;•verificarea eventualei mobilităţi anormale amaxilarului, imediat după îndepărtareadispozitivelor de imobilizare.