Compendiu-de-Chirurgie-OMF-Vol-I.pdf

Tratament definitivObiectivul tratamentului definitiv alfracturilor de maxilar constă în reducerea înpoziţie corectă a fragmentelor osoase dislocateşi contenţia lor până la consolidarea completă,în scopul obţinerii unei refaceri osoaseanatomice, cu restabilirea unei funcţionalităţinormale a aparatului dento-maxilar. Acestdeziderat major presupune:a) refacerea formei anatomice şi fizionomieietajului mijlociu al feţei;b) reducerea pe cât posibil a complicaţiilortardive (consolidări vicioase);c) asigurarea unor condiţii favorabile pentruaplicarea ulterioară a unui tratament protetic, lapacienţii edentaţi.Principii de tratament• tratamentul fracturilor de maxilar trebuieiniţiat cât mai precoce, având în vedere faptul căacestea au tendinţă rapidă la consolidare,determinând consolidări vicioase cu tulburărifuncţionale dificil de corectat ulterior; mai mult,iniţierea precoce a tratamentului definitivprezintă următoarele avantaje:- favorizează reducerea prin mobilizareauşoară a fragmentelor fracturate, înaintede instalarea contracturii muscularereflexe şi a deplasărilor secundare sau aorganizării ţesutului de granulaţieinterfragmentar;- limitează infiltrările hematice alepărţilor moi, evitând astfel apariţiaechimozelor şi hematoamelorîntinse;- reduce riscul apariţiei complicaţiilorseptice;- limitează impactul psihologic asuprapacientului prin scurtarea perioadei detratament;• pentru imobilizarea fracturilor de maxilar, sefolosesc în general dispozitive similare cu celefolositeîn tratamentul fracturilor de mandibulă;• reducerea şi imobilizarea fragmentelor osoasemaxilare vor avea ca reper fix raporturile de ocluzieşi implicit integritatea mandibulei; din acest motiv,atunci când şi mandibula este fracturată, aceastava avea prioritate de tratament, osteosintezădevenind obligatorie la mandibulă.Tratamentul definitiv al fracturilor demaxilar se realizează prin metode ortopedice,chirurgicale sau combinate. Datorită diversităţiişi complexităţii formelor anatomo-clinice alefracturilor de maxilar, nu se pot elabora„scheme-tip” de tratament definitiv în vedereaobţinerii unei reduceri şi imobilizări cât maicorecte şi eficiente. Pentru o anumită formăanatomo-clinică a fracturii de maxilar, se vaalege cea mai adecvată metodă de tratamentdefinitiv, adaptată în raport cu tipul şilocalizarea liniilor de fractură.Metode ortopediceAceste metode au indicaţie de elecţie înfracturile de maxilar cu componentă ocluzală şiutilizează în principal dispozitivele intermaxilarefolosite pentru imobilizarea fracturilor demandibulă.Tratamentul ortopedic se va realiza subanestezie locală sau/şi sedare.Fracturi parţiale de maxilarTratamentul definitiv se realizează prinmetode ortopedice descrise în cadrul tratamentuluide urgenţă, care, pentru acest tip defracturi, coincide cu cel definitiv.Fracturi orizontale de maxilarîn fracturile orizontale (tip Le Fort I, llsau III) fără deplasare se va aplica un blocajintermaxilar rigid sau un aparat de imobilizareintermaxilară rigidă, similare celor folosite lamandibulă. Maxilarul fracturat este imobilizatastfel la mandibulă (care reprezintă în acest cazreperul fix), după care complexul mandibulomaxilarrezultat va fi menţinut în poziţieanatomică cu ajutorul unei capeline cu frondămentonieră (se recomandă produsul ortopedic,preconfecţionat, ajustabil, elastic).în fracturile orizontale (tip Le Fort I, llsau III) cu deplasare, reducerea fracturii serealizează printr-una dintre următoarele metode(unele dintre acestea coincid cu cele de latratamentul de urgenţă):• tracţiune manuala directa: se prindearcada dentară cu degetele înfăşurate într-ocompresă şi se tracţionează maxilarul anteriorşi superior, în scopul obţinerii unei ocluziicorecte;• tracţiune prin intermediul unor sârme de0 0,2-0,4 mm, fixate pe dinţii laterali (canini,premolari), de-o parte şi de alta a arcadeisuperioare, sensul tracţiunii fiind de regulă însus şi înainte;