Compendiu-de-Chirurgie-OMF-Vol-I.pdf

Evoluţie şi complicaţiiFracturile de maxilar se consolidează, deobicei, mult mai repede decât fracturile demandibulă, datorită structurii predominantspongioase a osului şi bogatei sale irigaţii.Căluşul fibros se formează în 8-10 zile, iar ceiosos în 20-30 de zile. Acest lucru explică naturaşi frecvenţa crescută a complicaţiilor tardive,care se referă în principal la consolidărilevicioase, în timp ce consolidările întârziate saupseudartrozele sunt cu totul excepţionale.Mai puţin frecvente decât la mandibulăsunt complicaţiile secundare supurative, care,dacă apar, se datorează deschiderii focarelor defractură în cavităţile naturale ale viscerocraniului(cavitate orală, fose nazale, sinusuriparanazale), fiind astfel expuse unui mediuseptic. Se pot astfel constitui supuraţii geniene,ale sinusului maxilar şi orbitei, osteita sauosteomielita maxilarului şi uneori supuraţiimeningeale, encefalice sau chiar tromboflebitasinusului cavernos prin coexistenţa leziunilorosoase ale bazei craniului şi prezenţaanastomozelor vasculare, care favorizeazădifuzarea endocraniană a infecţiei.Tratamentul fracturilorde maxilarObiectiveTratamentului fracturilor de maxilar are caobiective reducerea în poziţie anatomică şicontenţia fragmentelor osoase fracturate pânăla consolidarea acestora, obţinând în final:• reabilitarea fizionomică şi funcţională;• refacerea dimensiunilor verticale şi transversaleale feţei;• refacerea integrităţii morfologice a piramideinazale şi a orbitelor;• restabilirea ocluziei habituale.Protocolul de conduită terapeutică lapacienţii cu fracturi de maxilar se va aplica înfuncţie de gravitatea şi natura leziunilor,putându-se defini astfel următoarele etape detratament:1. Tratament de urgenţă;2. Tratament definitiv;3. Tratamentul complicaţiilor tardive.Tratamentul de urgenţăExamenul clinic trebuie să identificeeventualele complicaţii imediate, care necesităprioritate de tratament şi care implicătemporizarea îngrijirilor fracturilor de maxilar.Pacienţii cu fracturi de maxilar ce sunt însoţiteşi de leziuni asociate grave care pun în pericolviaţa bolnavului vor fi trimişi de urgenţă într-unserviciu de specialitate, de preferinţă depolitraumă, iar tratamentul specific oro-maxilofacialfie se va putea realiza în acel serviciu decătre medicii specialişti chirurgie oro-maxilofacială,fie pacientul va reveni în clinică, dupăstabilizarea stării generale, pentru tratamentulspecific al fracturii de maxilar.Algoritm terapeutic de urgenţăI. Pacient în stare gravă (iminenţă destop cardio-respirator)Protocolul terapeutic pentru pacienţii înstare gravă (iminenţă de stop cardio-respirator)a fost descris în cadrul tratamentului de urgenţăal fracturilor de mandibulă.II. Pacient cu fractură de maxilar şileziuni asociate cu risc vitalProtocolul terapeutic pentru pacienţii careprezintă leziuni asociate cu risc vital a fostdescris în cadrul tratamentului de urgenţă alfracturilor de mandibulă.III. Pacient cu fractură de maxilar,fără leziuni asociate cu risc vitalDupă anamneză şi examen clinic locoregional,se consemnează obligatoriu în foaiade observaţie: datele de identificare alepacientului, etiologia traumatismului, momentulproducerii (dată, oră), sediul şi forma clinică afracturii de maxilar, leziunile dentareconcomitente, leziunile părţilor moi, corpiistrăini în plagă, alte fracturi asociate ale altoroase ale viscerocraniului, precizându-sediagnosticul la prezentarea pacientului.Ori de câte ori există plăgi deschise oralesau/şi cervico-faciale cu potenţial tetanigen,seroprofilaxia antitetanică (ATPA) trebuieadministrată în mod obligatoriu; nu estenecesară administrarea ATPA dacă pacientul afost imunizat cu mai puţin de 6 luni în urmă.