Compendiu-de-Chirurgie-OMF-Vol-I.pdf

Diagnosticul fracturilorde maxilarDiagnosticul fracturilor de maxilar sestabileşte pe baza simptomatologiei clinice şiexamenelor imagistice, care, pentru depistareatraiectelor de fractură, devin obligatorii.Semne clinice comune fracturilorde maxilarTulburări morfologice• înfundarea etajului mijlociu al feţei;•edem post-traumatic facial important, caremaschează de multe ori modificările de reliefosos;• prezenţa de hematoame, echimoze, escoriaţiişi plăgi ale tegumentelor cervico-faciale;• accentuarea diametreior transversale şi/sauverticale ale feţei;• mobilitate anormală mai mult sau mai puţinimportantă, în funcţie de tipul de fractură;aprecierea mobilităţii anormale se face decătre examinator prin prinderea între police şiindex a arcadei dentare superioare şiîncercarea de mobilizare a maxilarului, atât înplan vertical, cât şi orizontal, pentru aevidenţia eventualele deplasări;Semne clinice orale• echimoze şi plăgi ale fibromucoasei orale;•întreruperea conturului osos la nivelul cresteizigomato-alveolare;• leziuni dentare (fracturi coronare sau coronoradiculare,luxaţii, intruzii, extruzii sau chiaravulsii dentare).Tulburări ocluzale•în plan sagital - ocluzie inversă la nivelulgrupului frontal, datorată unui falsretrognatism maxilar, prin deplasarea în jos şiposterior a blocului osos fracturat;•în plan vertical - ocluzie deschisă frontală şicontacte premature la nivelul molarilor,bilateral;• în plan transversal - ocluzieîncrucişată, atuncicând există şi deplasări laterale;• atipice, în cazul fracturilor parţiale, mixte şicominutive.Tulburări funcţionale• dificultăţi în masticaţie, fonaţie, deglutiţie, darmai puţin importante decât în cazul fracturilorde mandibulă, solicitarea funcţională amaxilarului fiind pasivă (os fix);• uneori tulburări respiratorii prin obstrucţia căiloraeriene superioare (corpi străini, deplasareaimportantă a blocului maxilarîn jos şi înapoi);Manifestări clinice orbitale• hematoame palpebrale inferioare, chemosisconjunctivo-bulbar;• uneori discontinuitate a conturului orbitei cutreaptă osoasă la nivelul rebordului orbitalinferior sau lateral în fracturile Le Fort ll sau III;• exo- sau enoftalmie;• diplopie;• pareza pleoapei inferioare - care denotăleziuni ale nervului facial, în asociere cu plăgiale părţilor moi de vecinătate;• epifora - presupune implicarea oaselor propriinazale şi oaselor lacrimale, cu obstrucţiacanalului nazo-lacrimal;Manifestări clinice nazale şi sinuzale• epistaxis moderat (în cazul implicării septuluinazal şi/sau a sinusului maxilar) sau sever (încazul interesării celuleloretmoidaleanterioare);• discontinuitate osoasă cumobilitatepatologică a oaselor nazale în cazul fracturilorLe Fort ll, III sau de piramidă nazală;•emfizem subcutanat prin deschidereasinusurilor maxilare;Manifestări neurologice• rinolicvoree, otolicvoree - sugerează fracturaanterioară a bazei craniului;• tulburări de sensibilitate (hipo- sau anestezie)pe traiectul nervului infraorbital sau la alnervului palatin mare.Investigaţii radiologiceExamenul radiologic nu este foarteconcludent. De aceea, se recomandă radiografiiîn mai multe incidenţe (faţă, profil şi semiaxială)pentru a putea depista liniile de fractură caresunt de obicei mascate prin proiecţia suprapusăa diferitelor structuri osoase ce formeazămasivul facial. Cel mai indicat în aceste cazurieste examenul CT sau, mai sugestiv, examenulCT cu reconstrucţie tridimensională.