Compendiu-de-Chirurgie-OMF-Vol-I.pdf

Fracturile de maxilarEtiopatogenieDatele din literatura de specialitatereferitoare la factorii etiologici implicaţi înfracturile de maxilar sunt relativ constante,menţionând, în ordinea frecvenţei, accidentelerutiere, agresiunile umane, accidentele demuncă, accidentele sportive, căderi accidentaleşi alte cauze.Incidenţa fracturilor de maxilar este maiscăzută decât cea a fracturilor de mandibulă -studiile clinico-statistice indică fapul că dintotalul fracturilor viscerocraniului, aproximativ30% interesează maxilarul, în timp ce 70%afectează mandibula. Acest lucru se datoreazăfaptului că mandibula este mai expusă la factoriitraumatizanţi, în timp ce maxilarul este fixat labaza craniului şi protejat de proeminenţe osoasesuficient de rezistente (piramidă nazală, oszigomatic).Fracturile de maxilar au frecvenţa cea maicrescută la sexul masculin (60-80%) şi afecteazăîn special adulţii tineri, între 20 şi 35 de ani,fiind foarte rare la copii. Dintre fracturile demaxilar, cele mai frecvente sunt cele orizontale,tip Le Fort, dintre acestea 27% fiind tip Le Fort I,57% tip Le Fort ll şi 16% tip Le Fort III.BiomecanicăFactorii traumatici care acţionează lanivelul etajului mijlociu al feţei pot determinaleziuni care interesează atât scheletul osos, câtşi părţile moi şi structurile dento-parodontale.Fracturile de maxilar se produc de cele mai multeori prin mecanism direct, dar, în funcţie deintensitatea, direcţia şi sediul traumatismului,aceste fracturi pot fi parţiale sau totale, cu saufără deplasarea primară a fragmentelor osoase.Foarte rar sunt descrise fracturi de maxilar prinmecanism indirect, prin impactul în sensvertical, de jos în sus, al mandibulei pe maxilar,în urma loviturilor sau căderilor accidentale pementon - rezultând astfel fracturi verticale saufracturi tip Le Fort l.Deplasarea fragmentelor osoase înfracturile blocului maxilar se produce înmajoritatea cazurilor sub acţiunea directă aforţei traumatice (deplasări primare) şi este maipuţin influenţată de acţiunea musculaturii(deplasări secundare). Dacă la mandibulă,muşchii masticatori cu inserţie pe aceastaproduc deplasări secundare importante, lamaxilar musculatura are o influenţă redusă, înprincipal prin acţiunea m. maseter, mm.pterigoidieni, muşchii vălului palatin, care, princompunerea forţelor, vor determina o deplasaresecundară spre inferior şi posterior.Clasificare.Forme anatomo-cliniceExistă numeroase criterii de clasificare afracturilor etajului mijlociu al feţei, tocmai datoritămultiplelor posibilităţi de afectare a diveselorstructuri osoase care alcătuiesc masivul facial.Fracturi parţialeFracturile parţiale interesează un segmentizolat din masivul maxilar: fracturi ale cresteialveolare, fracturi ale tuberozităţii maxilare,perforaţii ale bolţii palatine etc.Fracturile crestei alveolareAceste fracturi se produc fie printraumatisme directe, fie ca accident al extracţieidentare, mai ales la nivelul grupului frontalsuperior. Sunt mai rare cazurile în care acesteainteresează zona laterală, în dreptulpremolarilor şi molarilor superiori, în acestesituaţii sinusul maxilar putând fi deschis.Există două situaţii clinice în ceea cepriveşte fracturile crestei alveolare: fie se produceo zdrobire multifragmentară a procesului alveolar,cu sau fără pierdere de substanţă osoasă, fietraiectul de fractură delimitează un fragment deproces alveolar, parţial desprins şi mobil, în bloccu grupul dentar respectiv (Fig. 9.59).Figura 9.59. Fractura procesului alveolarmaxilar, (cazuistica Prof. Dr. A. Bucur)