Compendiu-de-Chirurgie-OMF-Vol-I.pdf

Fracturile etajului mijlociual feţei(fracturile masivului facial)Sub termenul de fracturi ale etajuluimijlociu al feţei sunt cunoscute leziuniletraumatice care interesează osul maxilarpropriu-zis, cât şi alte oase ale viscerocraniului,cu care acesta este în strânsă conexiune:• oasele zigomatice;• oasele proprii nazale;• oasele lacrimale;• oasele palatine;• apofizele pterigoide;• vomerul;• etmoidul, sfenoidul;• cornetele nazale inferioare.La nivelul etajului mijlociu al feţei, acesteoase delimitează cavităţi anatomice (orbitele,sinusurile maxilare şi etmoidale, fosele nazale),care, alături de particularităţile structurale aleosului (compact, spongios şi lamelar, de diferitegrosimi), determină anumite caracteristiciprivind rezistenţa la traumatismele directe.Astfel, Ombredane descrie zone de maximă şiminimă rezistenţă, dispuse atât în plan vertical,cât şi orizontal.în plan vertical, zonele de maximărezistenţă sunt reprezentate de trei „stâlpi”:• stâlpul anterior (canin) - constituit dineminenţa canină, continuându-se în sus şiînăuntru, lateral de apertura piriformă, până lanivelul treimii interne a rebordului orbitalsuperior;• stâlpul lateral (maxilo-malar) - constituit dincreasta zigomato-alveolară (în dreptul molarilorsuperiori unu şi doi), continuându-seîn sus şiînafară cu osul malar şi de-a lungul reborduluilateral al orbitei;• stâlpul posterior (pterigoidian) - constituit dinbaza tuberozităţii maxilare, continuându-seînsus şi înăuntru cu apofizele pterigoide şi apoi cuaripa mare a sfenoidului.în plan orizontal, zonele de maximărezistenţă sunt reprezentate de trei „traverse”:• traversa inferioară (palatină) - constituită dinpalatul dur;• traversa mijlocie (infraorbitală) - constituitădin rebordul orbital inferior, continuându-seposterior cu arcada temporo-zigomatică;• traversa superioară (supraorbitală) -constituită din rebordul orbital superior.Zonele de intersecţie între stâlpii şitraversele de rezistenţă formează „noduri” dedistribuţie prin descompunerea vectorilor deforţă atât în componente verticale, cât şiorizontale, atenuând astfel efectele directe aletraumatismului (Fig. 9.58).Zonele de minimă rezistenţă suntreprezentate de pereţii osoşi dintre stâlpii şitraversele de maximă rezistenţă, a cărorstructură osoasă nu este compactă, cispongioasă sau lamelară. Din acest motiv, lanivelul etajului mijlociu al feţei, liniile de fracturănu urmăresc suturile anatomice şi nuinteresează doar un singur os, ci au traiect de-alungul acestor zone de minimă rezistenţă. în1901, Rene Le Fort 17 a sistematizat fracturile demaxilarîn funcţie de aceste traiecte specifice aleliniilor de fractură, în zonele de minimărezistenţă, aşa cum este arătat în continuare.în vederea unei sistematizări clinicoterapeuticea fracturilor etajului mijlociu al feţei,vor fi discutate următoarele tipuri de fracturi:• fracturile de maxilar;• fracturile complexului zigomatic (fracturile demalar);• fracturile piramidei nazale.Figura 9.58. Zone de maximă rezistenţă aleviscerocraniului.