Compendiu-de-Chirurgie-OMF-Vol-I.pdf

Figura 9.52. Serclajul mandibular: a - aspect clinic; b - aspect radiologic.în cazul fracturilor cu deplasăriimportante, a căror contenţie nu poate fiasigurată prin metodele enunţate mai sus,pentru reducerea şi imobilizarea fracturii se vafolosi o metodă chirurgicală, respectiv osteosintezăcu fir de sârmă sau miniplăcuţe şi şuruburi.Fracturile crestei alveolareFracturile procesului alveolar suntînsoţite, în majoritatea cazurilor, de avulsii,luxaţii şi fracturi ale dinţilor. De obicei, aparzdrobiri ale crestei osoase şi mai rar suntdesprinse fragmente din osul alveolar, pe caredinţii rămân implantaţi. Dacă dinţii suntirecuperabili, aceştia se extrag, se îndepărteazăeschilele osoase mici şi neataşate la periost,după care se regularizează structurile osoaseproeminente, căutându-se să se obţină o creastăalveolară cât mai uniformă, favorabilă uneiprotezări ulterioare.Porţiunile de mucoasă cu aspect necroticvor fi de asemenea excizate, iar marginiledefectului de mucoasă rezultat vor fi apropiateşi suturate cu fire separate, urmărindu-se o câtmai bună acoperire a osului. Zonele de osdenudat se vor proteja cu un pansament cumeşă iodoformată, menţinută fie prin ligaturi desârmă, fie printr-o placă acrilică de protecţie.în cazul în care fragmentul de creastăalveolară este voluminos, aderent de periost, cudinţi bine implantaţi, se va face reducerea samanuală în poziţie corectă, aplicându-se apoi undispozitiv monomaxilar de imobilizare (atelăfixată pe dinţii porţiunilor de arcadă integră, sauşină linguală din acrilat confecţionată pe modelredus, fixată cu ligaturi de sârmăcircumdentare).Fracturile de condil mandibularîn funcţie de localizarea focarului defractură, se descriu trei forme anatomo-cliniceale fracturilor de condil mandibular:intracapsulare, subcondiliene înalte şisubcondiliene joase (ultimele două forme suntextracapsulare).Tratamentul chirurgical nu esterecomandat în fracturile intracapsulare,profilaxia anchilozei temporo-mandibularefăcându-se prin mecanoterapie precoce (10-15zile de la imobilizare), asociată cu fizioterapiela nivelul articulaţiei afectate.Un caz particular este reprezentat defractura intracapsulară a condilului la copii, maiales prin mecanism indirect, prin căderile pementon. Dacă nu există alte fracturi asociate lanivelul mandibulei, se recomandă instituireaimediată a mecanoterapie! care reprezintăprincipala modalitate de tratament profilactic aanchilozei temporo-mandibulare. Copilultrebuie urmărit periodic la control pe toatăperioada creşterii, deoarece este posibilăafectarea centrilor de creştere condiliană, înurma traumatismului. Controlul va consta întrunexamen clinic ce va urmări amplitudineadeschiderii cavităţii orale, prezenţa mişcărilorcondiliene la nivelul articulaţiei afectate şieventualele tulburări de creştere a mandibulei(în colaborare cu medicul specialist deortodonţie). Examenul radiologic periodic vaevalua posibilele modificări ce pot apărea lanivelul articulaţiei temporo-mandibulareafectate (eventuala anchiloză temporomandibulară).în cazul fracturilor subcondiliene joasesau înalte, tratamentul definitiv se poate