Compendiu-de-Chirurgie-OMF-Vol-I.pdf

iologic al vârstnicului, complexitateaintervenţiei chirurgicale şi durata anestezieigenerale trebuind perfect corelate cu acestecomorbidităţi.Este necesar ca intervenţia chirurgicală săse limiteze la nivelul la care s-a stabilit căpacientul nu prezintă riscuri, decât să se recurgăla un tratament chirurgical complicat şiîndelungat, ce nu ar putea fi eficient din cauzacomplicaţiilor apărute pe parcurs. în concluzie,tratamentul definitiv al fracturilor de mandibulăla pacienţii vârstnici trebuie să fie cât mai puţininvaziv, dovedindu-se că o metodă ortopedică,aplicată corect de la bun început, poate conducela rezultate foarte bune, fără riscuri şi fărăapariţia complicaţiilor tardive.S-a demonstrat, că pacienţii edentaţisunt mai puţin apţi de a dezvolta forţemasticatorii normale şi, ca urmare, risculapariţiei deplasărilor, după reducerea şiimobilizarea prin metode ortopedice afracturilor de mandibulă, scade considerabil. Decele mai multe ori, se obţin rezultate funcţionaleşi estetice acceptabile, contrar unei reducerimai puţin corecte, din punct de vedereanatomic.în fracturile cu minima deplasare saudeplasare uşor reductibila, imobilizarea seface astfel:a) la pacienţii purtători de proteze, vor fi folositeprotezele respective, asociate cu capelină şifrondă mentonieră;b) la pacienţii care nu sunt purtători de proteze,li se vor confecţiona, după amprentare, o placăpalatinală şi o şină linguală cu valuri de ocluzie(care vor menţine o dimensiune verticală deocluzie adecvată), la care se asociază, deasemenea, capelină şi frondă mentonieră;în cazul fracturilor cu deplasărirelativ importante ale fragmentelor şi încazurile în care poziţia anatomică nu semenţine după reducerea fracturii, protezelepot fi fixate prin ligaturi de sârmă subţire trecutecircumferenţial în jurul mandibulei - serclajcircummandibular (Figurile 1.51,1.52).Figura 9.51. Serclajul mandibular -reprezentare schematică.