Compendiu-de-Chirurgie-OMF-Vol-I.pdf

Osteosinteză constă în descoperireachirurgicală a focarului de fractură, reducereafragmentelor în poziţie anatomică sub controlvizual direct şi solidarizarea lor în aceastăpoziţie prin:• ligaturi de sârmă transosoase;• miniplăcuţe de osteosinteză (din titan sau dinmateriale resorbabile) sau plăci dereconstrucţie (din titan);indicaţiile osteosintezei sunt:a) fracturi retrodentare, cu ascensionareafragmentului distal, asupra căruia nu se poateacţiona prin metode ortopedice (fracturi clasa all-a după Kazanjian şi Converse);b) fracturi cu angrenare strânsă a capetelor osoase,care nu pot fi degajate prin metode ortopedice (aşanumitele„angrenări nereductibile”);c) fracturi cu dislocare mare în care existăinterpoziţii de părţi moi sau corpi străini întrecapetele osoase fracturate;d) fracturi vechi, vicios consolidate, precum şi înconsolidări întârziate, pseudartroze;e) fracturi deschise în cavitatea orală, cu decalajîn plan vertical sau/şi sagital;f) fracturi la pacienţi care nu prezintă unităţidentare suficiente care să permită reducereafracturii pe baza ocluziei (facturi tip B dupăKrugerşi Schi III);g) fracturi la pacienţi care nu prezintă dinţisuficienţi pentru ancorajul aparatelor ortopedice;h) fracturi multiple sau cominutive, care nu potbeneficia de un tratament ortopedic;i) fracturi ale mandibulei, asociate cu fracturi alemaxilarului superior, când restabilirea continuităţiimandibulei va fi reper pentru reducerea şicontenţia fragmentelor osoase ale maxilarului;j) fracturi cominutive mandibulare cu implicareaapofizei condiliene, când ar deveni necesarămecanoterapia la 10-15 zile de la imobilizareaintermaxilară. Osteosinteză focarelor de fractură dela nivelul ramului orizontal mandibular va permiteîndepărtarea blocajului rigid după 10-15 zile,putându-se începe mecanoterapia precoce,k) la cererea pacientului, după ce acesta a fostinformat asupra avantajelor dar şi a riscurilorperioperatorii, în comparaţie cu metodeleortopedice;l) în cazul bolnavilor psihici, al handicapaţilorpsiho-motori etc., la care complianţa faţă deimobilizarea intermaxilară este foarte redusă.Osteosinteză cu sârmăOsteosinteză cu sârmă se va efectuaţinând cont de următoarele recomandărigenerale (Fig. 9.46,9.47);1. Se preferă practicarea unor orificii bicorticale;2. Orificiile vor fi plasate la cel puţin 6 mm defocarul de fractură, pentru a evita fracturareacorticalei osoase în vecinătatea focarului;3. Orificiile vor fi plasate la distanţă de apexuriledentare şi respectiv de canalul mandibular;4. Diametrul orificiilor practicate va fi înconcordanţă cu grosimea firului de sârmă (sefoloseşte sârmă de osteosinteză din Wiplă cudiametrul de 0,2-0,4 mm);5. Se vor practica orificiile astfel încât să aibă odirecţie perpendiculară pe corticală osoasă, şi nuexcentric către focarul de fractură, pentru a evitafracturarea corticalei osoase în vecinătateafocarului;6. Se vor practica orificiile cu instrumentarulrotativ la turaţie redusă (max. 800-1000 rotaţii/min), concomitent cu răcirea cu serfiziologic la temperatura mediului ambiant;7. Se va evita strângerea insuficientă sauexcesivă a sârmei de osteosinteză, pentru a nuapărea o consolidare deficitară, sau respectivruperea firului de sârmă;8. Se vor orienta capetele firului de sârmă în aşafel încât să nu traumatizeze părţile moiadiacente focarului de fractură, care ar favorizaapariţia dehiscenţei sau a supuraţiei.Figura 9.46. Variante ale osteosintezei cu sârmă - reprezentare schematică.