Compendiu-de-Chirurgie-OMF-Vol-I.pdf

tratament neadecvat, care nu asigură reducereaşi imobilizarea corespunzătoare a fracturii demandibulă, va prelungi procesul de vindecareosoasă sau/şi va favoriza apariţia complicaţiilor.O serie de alţi factori care influenţeazăconsolidarea osoasă sunt legaţi în principal depacient: vârstă, statusul nutriţional, anumiteafecţiuni generale (boli endocrine, degenerativeetc.). Un alt factor de ordin loco-regional estegravitatea leziunilor traumatice. O fracturăcominutivă de mandibulă, asociată cu plăgiperimandibulare şi fracturi ale altor oase aleviscerocraniului, constituie premise pentru ovindecare întârziată şi risc de complicaţii.Complicaţiile fracturilorde mandibulăîn mod clasic, literatura de specialitateîmparte complicaţiile fracturilor de mandibulă încomplicaţii imediate, secundare şi tardive.Complicaţiile imediate aparîn momentultraumatismului şi se datorează în mod directacestuia. Se referă atât la leziunile asociatefracturii de mandibulă, cât şi la complicaţiilelocale datorate fracturii de mandibulă în sine.Leziunile asociate ale fracturilor demandibulă interesează extremitatea cefalică şisunt de cele mai multe ori grave, cu risc vital.Acestea sunt: (1) leziuni neurologice (leziuni alecoloanei cervicale, fracturi de bază de craniu,hemoragia intracraniană, edemul cerebral posttraumatică(2) insuficienţa respiratorieobstructivă superioară, (3) hemoragia cu riscvital şi (4) şocul hipovolemie. Aceste entităţi auprioritate de tratament şi sunt discutate însecţiunea „Algoritm terapeutic de urgenţă”.Complicaţiile locale apar în cazulfracturilor cu deplasări importante, care duc lalezarea pachetului vasculo-nervos alveolarinferior. Astfel se produc hemoragii deintensitate mică sau medie, precum şi leziuninervoase datorate comprimării, elongării sausecţionării n. alveolar inferior (hipo-/anesteziaîn teritoriul de distribuţie al acestuia).Hemoragia din focarul de fractură nu este deobicei importantă şi se opreşte spontan sau prinimobilizarea de urgenţă. De asemenea, potapărea hemoragii de intensitate medie, prinlezarea vaselor faciale, linguale sau a ramurilorsale (atunci când fracturile se însoţesc de plăgiale părţilor moi perimandibulare), care nu ridicăprobleme deosebite de hemostază, dar care potinduce apariţia unor hematoame geniene sauale planşeului bucal.Complicaţiile secundare sunt denatură septică şi se datorează pe de o partefaptului că majoritatea fracturilor de mandibulăsunt deschise în cavitatea orală, iar pe de altăparte prezenţei dinţilor în focarul de fractură,care, prin eventualele leziuni periapicale, potinduce apariţia unor astfel de complicaţii.Complicaţiile tardive apar ca oconsecinţă a gravităţii traumatismului, dar maiales în urma unui tratament inadecvat. Acesteasunt: consolidarea întârziată, pseudartroza,consolidarea vicioasă, constricţia de mandibulă,anchiloza temporo-mandibulară şi tulburările decreştere ale mandibulei.Complicaţiile secundare şi tardive şiatitudinea terapeutică specifică pentru acesteasunt discutate în secţiunea „Tratamentulcomplicaţiilor secundare şi tardive”.Tratamentul fracturilorde mandibulăObiectiveObiectivul tratamentului fracturilor demandibulă constă în reducerea în poziţie corectăa fragmentelor osoase dislocate şi contenţia lorpână la consolidarea completă, în scopulobţinerii unei refaceri osoase anatomice, curestabilirea unei funcţionalităţi normale aaparatului dento-maxilar.Acest deziderat major presupune:a) refacerea formei anatomice şi fizionomieietajului inferior al feţei;b) refacerea unei ocluzii normale (habituale);c) restabilirea mişcărilor în articulaţia temporomandibulară;d) asigurarea unor condiţii favorabile pentruaplicarea ulterioară a unui tratament protetic, lapacienţii edentaţi.Tratamentul fracturilor de mandibulăpoate fi:1. Tratament de urgenţă;2. Tratament definitiv;3. Tratamentul complicaţiilor secundare şi tardive.