Compendiu-de-Chirurgie-OMF-Vol-I.pdf

trulater ce circumscrie viitoarea plagă. Aculpătrunde subcutanat în două puncte diametralopuse, care constituie două din cele patru vârfuriale patrulaterului. Printr-o singură puncţie,rotând acul la 45°, se realizează două laturi alepatrulaterului. Mişcarea este identică şi pentrupunctul diametral opus.Anestezia paraapicală supraperiostală(PAS, anestezia plexală) este anestezia cel maifrecvent utilizată la maxilar. Presupune injectareaanestezicului supraperiostal şi difuzarea luiprin canalele haversiene în grosimea osuluiunde anesteziază ramurile dentare înainte ca elesă pătrundă în apexul dintelui. Acest tip de anesteziese poate utiliza doar în regiunile cu corticalăosoasă subţire pentru ca anestezicul săpoată difuza.Tehnica se poate aplica la maxilar petoată întinderea sa, cu rezerve în ceea cepriveşte molarul de şase ani unde structuraosoasă a crestei zigomatico-alveolareîmpiedicădifuzarea optimă a soluţiei anestezice.La mandibulă, numai zona frontală are ostructură osoasă ce permite difuzarea transosoasăa anestezicului prin această tehnică.Anestezia plexală este mai eficientă lacopii şi la tineri având în vedere prezenţa uneicorticale osoase mai puţin dense şi o spongie cucanale haversiene mai largi.Acest procedeu asigură anestezia a 1-2dinţi, a mucoasei vestibulare, periostului şi osuluiîn zona în care s-a infiltrat substanţa anestezică.în medicina dentară şi chirurgia oro-maxilo-facialăaceastă tehnică este frecvent folosităpentru (Fig. 1. 10):• extracţii dentare.• rezecţii apicale• inserarea implanturilor dentare• intervenţii chirurgicale parodontale• extirparea tumorilor gingivale şi a chisturilorde mici dimensiuni.Figura 1. 10. Anestezie paraapicală supraperiostală (PAS): a - maxilar; b, c - mandibulă