Compendiu-de-Chirurgie-OMF-Vol-I.pdf

proces alveolar, parţial desprins şi mobil, în bloccu grupul dentar respectiv. Sunt fracturideschise în cavitatea orală şi se însoţesc dedeplasări vestibulare sau linguale, precum şi defracturi, luxaţii sau avulsii ale dinţilor de la acestnivel (Fig. 9.28). O situaţie particulară estefractura procesului alveolar ca şi accident alextracţiei dentare.Figura 9.27. Fractură subcondiliană bilaterală:a - reprezentare schematică; b - aspectradiologic, (cazuistica Prof. Dr. A. Bucur)Fracturi cominutiveSe datorează unor traumatisme violente(accidente de circulaţie, arme de foc), în urmacărora apar numeroase linii de fractură cu direcţiişi localizări diferite, delimitând multiplefragmente osoase. Deplasarea acestor fragmentepoate fi extrem de variată, cu tulburări ocluzalegrave.Nu de puţine ori, aceste fracturi sunt cupierderi de substanţă osoasă, însoţite de leziunidentare (fracturi dentare, luxaţii, avulsii) şi deplăgi ale părţilor moi perimandibulare şi alemucoasei orale, cu deschiderea focarelor defractură la acest nivel. Fragmentele osoasemultiple, pierderile de substanţă osoasă,asocierea cu alte fracturi ale viscerocraniului,precum şi prezenţa unor plăgi delabrante conferăun caracter complex tratamentului acestorpacienţi, cu dificultăţi în asigurarea contenţieîosoase şi a vindecării.Fracturile procesului alveolarSunt definite ca fracturi parţiale alemandibulei, cu păstrarea continuităţii osoase.Cel mai frecvent sunt localizate în regiuneafrontală, care este mai expusă traumatismelor,şi mai rar în regiunea laterală. Rezultă printraumatisme directe, care pot produce fie ozdrobire multifragmentară a procesului alveolar,cu sau fără pierdere de substanţă osoasă, fietraiectul de fractură delimitează un fragment deFigura 9.28. Fractură de proces alveolarinferior, asociată cu plăgi periorale.(cazuistica Prof. Dr. A. Bucui)Fracturile mandibulei edentateMandibula edentată are rezistenţă scăzută,atât prin atrofia crestei alveolare care duce lascăderea dimensiunii pe secţiune a corpuluimandibular, cât şi scăderea densităţii osoase,prin demineralizarea consecutivă înaintării învârstă, dar şi prin influenţa unor afecţiunigenerale cu răsunet osos, cum ar fi osteoporoza.Un traumatism de intensitate scăzută vaproduce fracturi închise, cu deplasări primareminime, însoţite de deplasări secundare minore,datorită tonusului redus al musculaturii inseratepe fragmentele fracturate. Un traumatism maiputernic va produce fracturi deschise încavitatea orală, cu deplasare primarăproporţională cu energia agentului vulnerant şideplasări secundare importante, cu decalaje şiîncălecări ale fragmentelor osoase, frecvent cuinterpunere de părţi moi. Deşi atrofia muscularăn-ar trebui să favorizeze deplasările secundare,totuşi lipsa dinţilor nu contracarează acestedeplasări, mai ales în plan vertical (Fig. 9.29).Interpunerea frecventă a părţilor moi întrefragmentele fracturate se explică prin înălţimearedusă a corpului mandibular şi hernierea înspecial a conţinutului planşeului bucal. Acestlucru explică şi prezenţa unor echimoze şihematoame importante la nivelul planşeului