Compendiu-de-Chirurgie-OMF-Vol-I.pdf

Figura 9.18. Fractură oblică a ramuluimandibular, fără deplasare,(cazuistica Prof. Dr. A. Bucur)Figura 9.19. Fractură subcondiliană joasăstângă, cu deplasare.(cazuistica Prof. Dr. A. Bucur)şi durere la presiunea laterală pe mandibulă sauantero-posterioară pe menton (manevraLebourg). Atunci când linia de fractură trece subspina Spix, poate apărea hipoestezie sauanestezie pe traiectul n. alveolar inferior (semnulVincent d’Alger). La nivelul cavităţii orale nu suntprezente soluţii de continuitate, putându-seevidenţia însă echimoze sau hematoamesubmucoase la nivelul comisurii intermaxilare.Fracturile subcondiliene joase(fracturile apofizei condiliene)Linia de fractură are un traiect oblic de laincizura sigmoidă la marginea posterioară amandibulei, aceasta fiind plasată sub inserţia m.pterigoidian lateral. Aceste fracturi sunt de multe orifără deplasare, deoarece majoritatea sunt fracturiindirecte (traumatisme de intensitate redusă carenu produc deplasări primare), iar deplasărilesecundare sunt limitate de chinga muscularăreprezentată de m. maseter şi m. pterigoidianmedial, în detrimentul m. pterigoidian lateral. Untraumatism mai puternic produce o deplasareprimară, fapt care va rupe echilibrul forţelormusculare şi va permite deplasările secundare (Fig.9.19). Fragmentul mic va fi basculat înăuntru şiînainte, sub acţiunea m. pterigoidian lateral, în timpce fragmentul mare va fi tracţionat în sus şi înapoi demuşchii ridicători (m. maseter, m. pterigoidianmedial, m. temporal), realizându-se telescopareafragmentelor şi deci scurtarea ramului mandibular,cu devierea mentonului de partea afectată şi ocluziacaracteristică „în doi timpi”. Fracturilesubcondiliene bilaterale determină ocluzie deschisăanterioară (contact prematur pe grupul molar,bilateral, simetric sau nu).Fracturile subcondiliene înalte(fracturile colulului condilian)Linia de fractură este localizată la nivelulcolului condilian, considerat zonă de rezistenţăscăzută a mandibulei. Sunt fracturi produse maiales prin mecanism indirect, prin traumatismeaplicate la nivelul mentonului sau unghiuluimandibular. Deplasările secundare suntfrecvente şi de amploare. Condilul este basculatînainte sau înapoi şi tracţionatînăuntru de cătrem. pterigoidian lateral, în timp ce fragmentulmare este tracţionat în sus şi înapoi demusculatura ridicătoare a mandibulei. Seproduce astfel scurtarea ramului mandibular,care, din punct de vedere ocluzal, va determinacontact prematur la nivelul molarilor pe parteaafectată, inocluzie frontală şi laterală pe parteaopusă, ocluzie în doi timpi şi devierea linieimediene a mandibulei de partea fracturată.Capul condilian poate rămâne angrenatînarticulaţie, sau poate fi dislocat, pierzândcontactul cu discul articular şi cavitateaglenoidă. LindahP clasifică fracturile coluluicondilian după raportul dintre cele douăfragmente fracturate, precum şi după relaţiacapului condilian cu cavitatea glenoidă, astfel:• relaţia fragmentului mic cu restul mandibulei(Fig. 9.20a):- fracturi fără deplasare (rare);- fracturi cu deplasare:- cu telescopare medială/laterală;- cu basculare anterioară/ posterioară;- fără contactîntre fragmentele osoase;• relaţia capului condilului cu fosa glenoidă (Fig.9.20b):- fără deplasare;