Compendiu-de-Chirurgie-OMF-Vol-I.pdf

Fracturile unghiului mandibularFracturile unghiului mandibular suntdestul de frecvente, fiind favorizate de grosimeaosoasă mai scăzută de la acest nivel, de curburaosului de la nivelul gonionului şi nu în ultimulrând de prezenţa molarului de minte inclus sauerupt. Fracturile se produc la acest nivel fie prinmecanism direct, fie indirect prin lovituri pementon sau la nivelul corpului mandibular departea opusă. Se descriu două situaţii distincteatât din punct de vedere clinic, cât şi terapeutic:linia de fractură poate fi situată în plină masămusculară (chinga musculară formată de m.maseter şi m. pterigoidian medial), sau respectivînaintea inserţiei acestor muşchi.Fracturile în plină masă musculară suntaproape întotdeauna fără deplasare şi cu untablou clinic discret conturat: tumefacţie aregiunii parotideo-maseterine, cu prezenţaechimozelor la acest nivel, trismus moderat,punct dureros la presiunea directă pe unghi sauia presiunea antero-posterioară pe menton(manevra Lebourg).Fracturile situate înaintea inserţiilormusculare sunt caracterizate prin deplasărimarcate ale fragmentelor, deoarece suntantrenate aproape exclusiv de grupele musculareantagoniste - pe fragmentul mic se inseră numaimuşchii ridicători, în timp ce pe fragmentul mare,muşchii suprahioidieni se inseră în totalitate.Astfel, fragmentul mic este tras în sus şi înaintede muşchii ridicători ai mandibulei, iar fragmentulmare este tras în jos şi înapoi de muşchiisuprahioidieni şi lateral către focarul de fracturăde m. pterigoidian lateral de partea sănătoasă.Prezenţa molarului de minte inclus sau erupt pearcadă,în contextul localizării liniei defracturăîndreptul acestuia, limitează deplasările secundareFigura 9.17. Fractură de unghi mandibular -aspect radiologic: prezenţa molarului de mintelimitează deplasarea fragmentelor,(cazuistica Prof. Dr. A. Bucur}ale fragmentelor osoase (Fig. 9.17).La examenul clinic se evidenţiază edempost-traumatic, echimoze sau hematoame lanivelul regiunii parotideo-maseterine şiperiangulomandibulare de partea fracturată,trismus, soluţie de continuitate a fibromucoaseigingivale în dreptul molarului de minte, precumşi ascensionarea fragmentului mic, careproemină la la nivelul cavităţii orale. Ocluzia estedeschisă la nivel frontal şi lateral de parteaafectată, existând contact prematur alfragmentului mic cu arcada antagonistă.Fracturile verticale ale ramuluimandibularSunt fracturi mai rare în care linia defractură este situată în plină masă musculară,având un traiect vertical de la incizura sigmoidăla marginea bazilară a mandibulei în dreptulunghiului mandibular. De obicei sunt rezultatulunor traumatisme directe aplicate în dreptulunghiului, de josîn sus, fractura producându-seprin mecanismul de forfecare. Aceste fracturisunt în general fără deplasare sau cu deplasăriminime, clinic fiind prezent edemul posttraumaticregional, trismus discret, dureri lapresiune, ocluzia rămânând nemodificată.Fracturile orizontale şi obliceale ramului mandibularDeşi linia de fractură este localizată în plinămasă musculară, traiectul ei oblic sau orizontal vafavoriza deplasările secundare, producându-se oîncălecare (telescopare) a fragmentelor, prinacţiunea directă a traumatismului, dar şi princontracţia muşchilor inseraţi pe fragmente (Fig.9.18). Astfel, fragmentul mic va fi tracţionatînainte, în sus şi înăuntru de m. temporal şipterigoidian lateral, în timp ce fragmentul mare vafi ascensionat sub acţiunea m. pterigoidian medialşi m. maseter. Ca rezultat, se produce o scurtare aramului mandibular, manifestată clinic prin aşanumitaocluzie „în doi timpi” - la închiderea gurii,contactele dentare interarcadice se produc maiîntâi la nivelul molarilor de partea fracturată, şiapoi apare contactul ocluzal pe restul arcadei,printr-un efort muscular de închidere în ocluzie.Clinic, se constată edemul post-traumaticla nivelul regiunii parotideo-maseterine, uneoricu prezenţa echimozelor sau hematoamelor,trismus, devierea mandibulei de parteafracturată (prin scurtarea ramului de acea parte)