Compendiu-de-Chirurgie-OMF-Vol-I.pdf

fractură este transversală sau oblică laacest nivel;- fracturile capului condilian(intracapsulare) - sunt de fapt fracturicominutive, cu interesare strictintraarticulară;• fracturi ale apofizei coronoide - linia defractură are un traiect oblic în jos şi înainte,pornind de la incizura sigmoidă către margineaanterioară a ramului mandibular, la bazaapofizei coronoide.Clasificare după statusul dentoparodontalşi ocluzal, în relaţie cuposibilitatea tratamentului ortopedicDupă Kruger şi Schilli 5 , clasificareafracturilor după statusul dento-parodontal şiocluzal, în relaţie cu posibilitatea tratamentuluiortopedic (aplicarea atelelor), este următoarea:• tip A - status dento-parodontal favorabilaplicării atelelor;• tip B - edentat total sau parţial cu situaţienefavorabilă aplicării atelelor;• tip C - dentiţie temporară sau mixtă,nefavorabilă aplicării atelelor.Clasificare după localizarea linieide fractură, raportată la dentiţie,în relaţie cu posibilitateatratamentului ortopedicDupă Kazanjian şi Conversă, clasificareadupă localizarea liniei de fractură, raportată ladentiţie, în relaţie cu posibilitatea tratamentuluiortopedic (aplicarea atelelor), este următoarea:• Clasa I - dinţi prezenţi pe ambele fragmentefracturate;• Clasa a ll-a - dinţi prezenţi numai pe unul dintrefragmentele fracturate (fractură retrodentară);• Clasa a lll-a - dinţi absenţi pe ambelefragmente fracturate (edentat total).Aceste ultime două clasificări oferăinformaţii suplimentare asupra indicaţiei detratament ortopedic sau chirurgical. Astfel, deexemplu, o fractură laterală a corpuluimandibular tip A, clasa I are indicaţie clară detratament ortopedic (imobilizare intermaxilarăcu aţele).în schimb, pentru o fractură laterală acorpului mandibular tip A, clasa a ll-a (fracturăretrodentară), indicaţia terapeutică este deosteosinteză şi nu de tratament ortopedic.Aspecte clinice ale fracturilorde mandibulăSemne clinice comunefracturilor de mandibulăSemnele clinice reprezentative pentrudiagnosticul fracturilor de mandibulă se împartîn trei categorii (după V. Popescu 7 ):a) Semne clinice de întrerupere acontinuităţii osoase• deformări osoase ale etajului inferior al feţei;• mobilitatea anormală a fragmentelor osoase;• crepitaţii osoase;• diminuarea sau absenţa transmiterii mişcărilorîn ATM, de partea lezată;• modificări ale raporturilor de ocluzie;b) Tulburări funcţionale• durere spontană sau provocată la mişcărilemandibulei sau la examenul clinic, masticaţieimposibilă, jenă în deglutiţie, fonaţie;c) Semne clinice asociate leziuniitraumaticeCervico-faciale:• edemul părţilor moi, echimoze, hematoame,excoriaţii sau plăgi perimandibulare, hemoragii;• tulburări de sensibilitate pe traiectul nervuluialveolar inferior (hipoestezii, anestezii);Orale:• luxaţii sau fracturi dentare, hematoame şi plăgiale mucoasei fixe şi mobile orale la nivelulprocesului alveolar şi fundului de sac vestibular,hemoragii (Fig. 9.12);La pacienţii cu fracturi de mandibulă,examenul clinic constă în inspecţia şi palpareacervico-facială şi orală, pentru evidenţiereasemnelor clinice descrise mai sus.La inspecţie se observă toatemodificările părţilor moi şi ale conturului osos,precum şi tulburările de ocluzie.La palpare se va urmări conturul marginiibazilare la nivelul corpului mandibular şi almarginii posterioare a ramului, pentru aevidenţia prezenţa focarelor de fractură, pe bazaurmătoarelor elemente clinice:• puncte dureroase (vezi manevrele Lebourg);