Compendiu-de-Chirurgie-OMF-Vol-I.pdf

0 altă localizare rară la nivelul părţilor moieste actinomicoza linguală. Clinic, înparenchimul lingual se palpează un nodul binedelimitat care creşte dimensional progresiv,având un aspect pseudotumoral, producândtulburări funcţionale (masticaţie, fonaţie).Evoluţia clinică este lentă însoţită deefracţionarea mucoasei şi eliminarea de secreţiegrunjoasă caracteristică.Actinomicoza osoasă prezintă douăforme anatomo-clinice: periferică şi centrală.Actinomicoza osoasă centrală(pseudotumorală) se caracterizează prin geodeosoase, care deformează treptat conturul osos,fără a afecta însă ţesuturile moi supraiacente.Actinomicoza osoasă periferică (rarefiantă)are ca punct de plecare actinomicozapărţilor moi, care invadează progresiv substratulosos, cu demineralizare difuză, progresivă.Actinomicoza nu difuzează de-a lungulcăilor limfatice, de aceea nu este însoţită deadenite locoregionale. Afecţiunea evolueazălent, fără alterarea stării generale a pacientului,remarcându-se doar o uşoară subfebrilitate.Diagnosticul de actinomicoză sestabileşte pe baza simptomatologiei cliniceasociată obligatoriu cu o confirmaremicrobiologică (puncţie) şi anatomo-patologică(biopsie).Examenul anatomopatologic va identificanodului actinomicotic, ce prezintă trei zone: zonacentrală, zona celulelor mononucleare şi zonaperiferică. Zona centrală este formată din secreţiepurulentă în care sunt prezente numeroase“granule de sulf“. Zona celulelor mononuclearede tip epitelioid plasmatic conţine numeroasecelule gigante rezultate din fagocitareaparazitului. Zona periferică conţine numeroasecelule mononucleare, fiind responsabilă deprocesele de fibroscleroză din evoluţiile trenante.Microscopic din produsul biologic seidentifică în „granulele de sulf" o reţeafilamentoasă cu prelungiri îngroşate periferic.Examenele microbiologice şi histopatologicetrebuie repetate, deoarece sunt descriserezultate fals pozitive, dar şi fals negative.Examenul radiologic în actinomicozaosoasă nu prezintă imagini caracteristice. Potapare zone de radiotransparenţă osoasă difuzăneomogenă în forma periferică şi imagini deradiotransparenţă similare imaginilor chisticeînforma centrală.Diagnostic diferenţialDiagnosticul diferenţial al actinomicozeise face cu:• infecţii specifice sau nespecifice cervicofaciale;• tumori benigne sau maligne oro-maxilofaciale;• sclerodermia - faciesul capătă aspectul de“icoană bizantină".TratamentTratamentul este de lungă durată,chirurgical şi medicamentos. Tratamentulchirurgical constă în identificarea şiîndepărtarea factorului cauzal dentar. înperioada de stare se practică incizia şi drenajulcolecţiei supurate, lărgirea traiectelor fistuloaseşi îndepărtarea ţesutului de granulaţie format.Obligatoriu intraoperator se recoltează secreţiepentru antibiogramă şi fragmente tisularepentru examenul histopatologic.în cazul actinomicozei osoase abordareageodelor osoase se realizează de preferinţă pecale orală, îndepărtând ţesutul patologic de lanivelul acestora.Atât în infecţiile părţilor moi cât şi în celeosoase după chiuretaj se meşează plaga cusoluţie de proteinat de argint (Protargol) şi seirigă cu soluţii antiseptice de tipul Betadinei.Toaleta plăgii se realizează de două-trei ori pezi.în actinomicoza cervico-facială floramicrobiană prezentă este polimorfă, germeniiasociaţi potenţând acţiunea actinomicetelor, deaceea este necesară o antibiogramă pentruacoperirea întregului spectru microbian prezent.Astfel pot fi folosite antibiotice de tipul: penicilină,augmentin, clindamicină, cefalosporine asociatecu metronidazol i.v. sau p.o. timp de 3-4săptămâni 18 . Tratamentul cu metronidazol 1-2 gpe zi poate fi prelungit timp de 6 luni, în cazultoleranţei digestive a acestui medicament.Afecţiunea este considerată vindecatăcând tegumentele se asuplizează şi fenomeneleinflamatorii locale şi locoregionale se remit întotalitate.