Compendiu-de-Chirurgie-OMF-Vol-I.pdf

Diagnostic diferenţialDiagnosticul diferenţial se face cu:• osteoperiostita, care are o evoluţie lentă;• tumori benigne osoase;• tumori maligne osoase.TratamentTratamentul constă în administrarea deantibiotice, îndepărtarea oricărui posibil focaretiologic dentar şi monitorizarea deformării timpde 4-5 luni.în timpul manevrelor de extracţie serecomandă, dacă este posibil, recoltarea unuifragment osos în vederea examenuluihistopatologic pentru a exclude diagnosticul dedisplazie fibroasă. Dacă nu se constatăremisiunea progresivă a simptomatologiei, serealizează o rezecţie modelantă, calea de abordpreferată fiind cea orală.Osteonecroza maxilarelorEtiologieOsteonecroza maxilarelor este un procesde degradare a ţesutului osos secundar unortulburări trofice. Aceste modificări apar caurmare a acţiunii unor factori chimici sau fizicila care se supraadaugă infecţia.Agenţii chimici sunt reprezentaţi dearsenic, fosfor, mercur, bismut şi bisfosfonaţi cepot acţiona direct la nivelul osului pe calehematogenă sau indirect prin eliminare salivară.Bisfosfonaţii sunt utilizaţi în cadrul tratamentuluimultimodal al tumorilor maligne, dar şi întratamentul osteoporozei. Osteonecrozamaxilarelor este declanşată de intervenţiichirurgical-stomatologice la pacienţi ce urmeazăun tratament cu bisfosfonaţi. Ca agenţi fiziciimplicaţi în procesul de osteonecroză putemenumera: căldura şi radiaţiile ionizante folositeîn tratamentul complex al tumorilor maligne culocalizare maxilo-facială.Radiosensibile sunt celulele endoteliuluivascular şi osteocitele, astfel se modificăechilibrul dintre apoziţie şi resorbţie osoasă. Deasemenea, sărurile minerale înmagazineazăradiaţiile, devenind surse secundare de iradierecontinuând astfel alterarea osoasă. Osul iradiatare o capacitate redusă de vindecare şi estefoarte sensibil la infecţiile secundare, ce potapare după traumatisme sau extracţii dentare.Osteonecroza postiradiere poate apăreaprecoce sau tardiv (1-10 ani după radioterapie).Aspecte cliniceDurerea iradiată nu este justificată deprocese acute dento-parodontale. Osteoradionecrozăeste asociată cu fenomene de radiodermităşi radiomucozită. Specifice sunt leziunile ulcerative,extinse la nivelul mucoasei ce lasă un osdescoperit, rugos, cenuşiu-murdar. Suprainfectareaapare frecvent şi se manifestă clinic prinfebră şi trismus moderat. Osteoradionecroză areîntotdeauna tendinţă extensiv-progresivă.Imaginea radiologică este necaracteristică.TratamentProfilaxia osteonecrozei include asanareacavităţii orale înaintea începerii tratamentuluimultimodal al tumorilor maligne. Afecţiuniledento-parodontale vor fi tratate conservator sauradicalîn funcţie de situaţia clinică. Majoritateaspecialiştilor recomandă o perioadă deaproximativ două săptămâni înainte de iniţiereatratamentului multimodal.Tratamentul chirurgical constă în drenajulcolecţiilor supurate şi îndepărtarea sechestreiorosoase, la care se asociază irigaţii cu soluţiiantiseptice. Tratamentul local se completează cuo antibioterapie cu spectru larg.