Compendiu-de-Chirurgie-OMF-Vol-I.pdf

Infecţiile nespecificeale oaselor maxilareInfecţiile nespecifice ale oaselor maxilare seclasifică în funcţie de mecanismeleetiopatogenice, evoluţia locală şi generală.în acestmod s-a îmbunătăţit considerabil eficacitateatratamentului şi a prognosticului afecţiunii.OsteoperiostitaOsteoperiostita este o reacţie inflamatorieosoasă localizată (osteită periapicală), periostulfiind deformat şi mineralizat excesiv.EtiopatogenieSunt încriminaţi ca factori etiologicigermeni microbieni proveniţi din leziuni dentoparodontaleacute şi cronice, precum şitraumatisme chirurgicale sau accidentale.Reacţia inflamatorie duce la apariţia unuiexudat seros ce decolează periostul în dreptuldintelui cauzal. Exsudatul seros se poatetransforma într-unul purulent, ce erodeazăperiostul producând o supuraţie limitată.Aspecte cliniceOsteitaEtiologieDin punct de vedere etiopatogenic este oinfecţie primară osoasă, monoostotică,prezentând un singur focar osteitic.Osteita este un proces infecţios cauzat depătrunderea germenilor la nivelul ţesutului osos,însămânţarea realizându-se fie în urma unorprocese infecţioase dento-parodontale,posttraumatic sau postextracţional.Aspecte cliniceTabloul clinic este dominat desimptomatologia procesului acut dentoparodontal(durere pulsatilă iradiată, mobilitatedentară), cu stare generală moderat alterată. Laexamenul clinic se constată o deformare acorticalei vestibulare sau orale, care evolueazăspre fistulizare.O formă particulară de osteită localizatăeste alveolita, complicaţie care apare la 4 zilepostextracţional, cu simptomatologie dureroasăintensă, rebelă la analgeticele uzuale. Examenulclinic stabileşte dacă alveolita este umedă sauuscată, schema terapeutică fiind diferită.Diagnosticul se stabileşte pe bazasemnelor clinice şi radiologice, depistându-se oradiotransparenţă periapicală difuză.Odontalgiile moderate se pot asocia cumobilitate dentară. în dreptul dintelui cauzalexistă o împăstare dureroasă la palpare.Deformarea reliefului facial este hotărâtoarepentru prezentarea pacientului la medic.Diagnosticul se stabileşte pe bazasemnelor clinice, putând fi confirmată radiologicprin identificarea factorului cauzal dentar, peOPG se observă o îngroşare localizată aperiostului, care este decolat de corticală.TratamentEvoluţia este favorabilă dacă se realizeazăun tratament corect încă de la primele semneclinice. Tratamentul se adresează dinteluicauzal, putând fi conservator sau radical, înfuncţie de imaginea radiologică. Neîndepărtareafactorului cauzal dentar poate duce lacronicizarea osteitei, la osteomielită sau la osupuraţie periosoasă.Diagnostic diferenţialDiagnosticul diferenţial se face cuosteita, osteomielita şi supuraţiileperiosoase.TratamentTratamentul constă în identificarea şisuprimarea factorului cauzal dentar, precum şi înadministrarea unei medicaţii nespecifice pentrucreşterea capacităţii de apărare a organismului.