Compendiu-de-Chirurgie-OMF-Vol-I.pdf

FlegmonulFlegmonul este o supuraţie difuză cucaracter extensiv, în care nu există o colecţiesupurată. Se caracterizează prin trombozăseptică vasculară, necrozăîntinsă cu apariţia desfaceleşi prezenţa bulelor gazoase. Flegmoanelefeţei (flegmonul planşeului bucal şi flegmonuldifuz hemifacial) se remarcă printr-o tumefacţiemasivă, dură („lemnoasă") cu crepitaţii gazoase,iar tegumentele acoperitoare sunt destinse,cianotice sau livide. Starea generală estemarcată de prezenţa sindromului toxico-septic.Sindromul toxico-septic se instaleazăatunci când la infecţie se asociază unul sau maimulte din următoarele semne:1. Generale• Temperatura mai mare de 38°C sau mai micăde 36°C• Alterarea statusului mental• Alura ventriculară mai mare de 90 sau pestede două ori valoarea normală• Tahipnee• Edeme clinice• Hiperglicemie în absenţa diabetului2. Inflamatorii• Leucocitoză sau leucopenie sau forme imaturepeste 10%• Proteina C reactivă sau procalcitoninadepăşind de două ori valoarea normală3. Hemodinamice• Tensiunea arterială sistolică mai mică decât 90mm HG sau scăzută cu mai mult de 40% dinvaloarea normală4. Disfuncţii de organ (insuficienţăpulmonară, hepatică, renală, cerebrală)• Hipoxie arterială• Oligurie (sub 0,5 ml/kg corp/h)• Creatinină mai mare de 2 mg/dl• Trombocite mai puţin de 100.000/mm 35. Scăderea perfuziei tisulareTratamentul va urmări reechilibrarea stăriigenerale a pacientului, incizia şi drenajul tuturorspaţiilor fasciale implicate în procesul supurativdifuz şi îndepărtarea factorului cauzal dentar.Flegmoanele tratate necorespunzător au oevoluţie letală, extinzându-se rapid spre bazacraniului sau mediastin.Principii generalede tratament în supuraţiileoro-maxilo-facialeConsiderăm necesară stabilirea următoarelorcriterii în conduita terapeutică a supuraţiilor oromaxilo-faciale:1. Supuraţia este o urgenţă medicochirurgicală,iar tratamentul trebuie să fieprecoce şi complex (chirurgical, antibioterapie,reechilibrare hidroelectrolitică).2. Incizia se practică în zone declivepentru a permite drenajul gravitaţional. Excepţiefac cazurile în care necesităţile estetice suntmari, inciziile fiind practicate în zone estetice.3. Incizia nu se practică în zonele centraleale tumefacţiei slab vascularizate.4. Alegerea locului de incizie trebuie săţină cont de spaţiile anatomice afectate, de oeventuală evoluţie în spaţiile fasciale vecine, destructurile vitale prezente la acel nivel, de tipulde drenaj, de posibilele sechele postoperatorii.5.Incizia trebuie să faciliteze abordareaspaţiilor fasciale afectate, dar şi a spaţiilorfasciale vecine ce ar putea fi afectate de extensiasupuraţiei.6. Inciziile cutanate sunt largi pentru afacilita accesul operatorului şi drenajul colecţieipurulente precum şi evacuarea ţesuturilornecrozate.7. Disecţia practicată pentru drenaj esteboantă.8. Drenajul supuraţiei se practică preferabilcu tuburi fixate la tegument sau mucoasă.Drenajul trebuie să permită evacuarea colecţieipurulente dar şi spălăturile antiseptice. Tuburilede dren se menţin 24-72 de ore, până cândsecreţia purulentă diminuează semnificativ saunu mai este prezentă în plagă.9. Spălăturile antiseptice efectuate suntunidirecţionale.10. Tratamentul cauzal poate fi conservatorsau radical, în funcţie de amploareaprocesului supurativ, dar şi de starea dinteluicauzal ce se apreciază în urma examenului clinicşi radiologic.Tratamentul conservator al dintelui cauzalconstă în chiuretajul periapical cu rezecţie apicalăşi sigilarea suprafeţei de secţiune a rădăcinii, el seaplică numai după remiterea fenomenelorinflamatorii acute. Această procedură terapeuticăeste precedată de drenajul endodontic ce seefectuează în timpul episodului acut.