Compendiu-de-Chirurgie-OMF-Vol-I.pdf

fragmentelor corticale, corticospongioase sau camaterial osos mixat. Primele se fixează prinintermediul minişuruburilor de osteosinteză sauminiplăcuţe, dacă este vorba de reconstrucţiidupă osteotomii. Osul mixat se foloseşte camaterial de augmentare („umplere”) a cavităţilorsau după sinus lifting şi susţinut cu membranesau plase din titan, fixate la rândul lor cuajutorul pinurilor.După faza de încorporare, urmează fazade înlocuire, în care, pe parcursul unui an,complexul grefon-os imatur se înlocuieşteprogresiv cu os matur laminar.în final, se produce remodelareaosoasă sau procesul de conformare extern şiintern, cu adaptarea arhitecturii trabeculare şicorticale la necesităţile biomecanice.0 problemă controversată esteidentificarea momentului ideal pentru inserţiaunui implant într-o grefă osoasă. Se pot realizaatât osteoplastia cât şi inserţia implantului, întrunsingur timp chirurgical, dacă implantul estebine fixat şi nu prezintă mobilitate. Dar cele maibune rezultate s-au obţinut în doi timpichirurgicali (96, 6% implanturi osteointegratefaţă de 67, 6%) 16 ’ 17 .Se consideră că 3-4 luni reprezintă timpulminim pentru încorporarea osului grefat şiimplicit între cele două proceduri chirurgicale 18 .Există o excepţie şi se referă la inserţiaimplanturilor imediat după sinus lifting, încondiţiile în care creasta alveolară măsoară maimult de 4-5 mm şi permite încorporarea stabilăa implantului.Autogrefele. Principalele zonedonoare 'Grefa de os autogen se poate obţine dinurmătoarele zone:Orale:• tuberozitatea maxilară;• simfiza mentonieră;• trigon retromolar/ram ascendent mandibular.Extraorale:• calvaria;• tibia;• creasta iliacă.Autogrefele oralePrelevarea din zone ale cavităţii orale areca avantaj morbiditatea minimă a zonei donoareşi biocompatibilitatea cu patul receptor.Dezavantajul constă în cantitatea mică ce poatefi obţinută şi în consecinţă, nu se utilizează înreconstrucţia defectelor mari. Pentruaugmentarea defectelor mici şi mijlocii sefoloseşte osul recoltat prin frezaj, simplu sau înamestec cu alte biomateriale.Tuberozitatea maxilară oferă ocantitate de os spongios suficientă pentruacoperirea micilor defecte periimplantare sau înspaţiul creat după „sinus lift”. Abordulchirurgical se face printr-o incizie identică cu ceacare se practică pentru descoperirea molaruluide minte superior inclus.Simfiza mentonieră oferă os corticalsau corticospongios pentru grefarea zonelor micisau medii ca întindere. Cu freza fissure sesecţionează corticală osoasă, după care sedesprinde, manevre ce se execută atent, pentrua nu leza apexul dinţilor sau ramurile nervilormentonier! cu tulburări neuro-senzorialeconsecutive. Printre alte complicaţii enumerămdehiscenţa şi cicatricea retractilă.Ramul ascendent mandibular este obună zonă donoare pentru grefele corticale demici dimensiuni, folosite în special pentruplastia de adiţie.Zone donoare extraoraleAvantajul major este dat de posibilitatearecoltării unei cantităţi mari de os pentrureconstrucţii preimplantare laborioase. Dezavantajulîl constituie morbiditatea crescută azonei donoare şi prelevarea sub anesteziegenerală.Creasta iliacă permite recoltarea degrefă osoasă corticospongioasă sau spongioasă,de origine endocondrală, utilă în reconstrucţiimajore (40-50 ml). Abordul chirurgical esteantero-lateral, printr-o incizie pe creasta iliacă,evitând spina iliacă antero-superioară, pentru anu leza nervul femural cutanat. Pentru un volumosos mai mare, se abordează creasta iliacădinspre posterior. Grefa poate fi un bloc osos cecuprinde ambele corticale internă şi externă,precum şi ţesut spongios medular, bogat încelule mezenchimale. Cele mai frecvente complicaţiipostoperatorii sunt durerea şi tulburările demotiiitate, mai rar, ileus paralitic şi hipoesteziisau parestezii în teritoriul nervului femuralcutanat (regiunea anterolaterală a coapsei).Calvaria conţine os cortical de originemembranoasă. Se utilizează pentru reconstrucţiaoricărui defect. Se resoarbe mai lent decâtcreasta iliacă. Recoltarea se realizează din tablaosoasă externă a osului parietal utilizând freze lasuprafaţa osoasă sau mai rar prin craniotomie.