Compendiu-de-Chirurgie-OMF-Vol-I.pdf

dirijată 10 . Deşi s-a demonstrat că plasma cumasă trombocitară (PRP) sau proteinelemorfogenetice (BMP) induc prin PDGF, TGF-p,PDEGF morfodiferenţierea celulelor mezenchimaleîn osteoblaste, totuşi utilizarea acestoraeste restrânsă.Ca material izolator, se folosescmembranele neresorbabile (tetrafluorură depolietilenă) sau resorbabile (colagen, polimer deacid lactic) care se aşază în defect în contactintim sau se fixează cu micropini. Pentrudefectele mari, sunt utile plasele din titan, careau o bună stabilitate, dar care necesită atâtacoperirea cu lambouri mari gingivo-mucoasecât şi ablaţia ulterioară a acestora.Procedeele rămân valabile şi pentrumembranele non-resorbabile, care au un gradde rigiditate, se utilizează frecvent dar numai îndefectele mici periimplantare (fenestraţii în tablaosoasă vestibulară, protecţia extremităţiicoronale a implantului) sau după extracţii pentruinserţia ulterioară a implantului.Figura 6. 3. a - atrofie marcată a cresteialveolare maxilare - reconstrucţie CTtridimensională; b - aplicarea de implanturizigomatice, (cazuistica Prof. Dr. J. Acero)acestui procedeu. După antrostomia laterală setraversează ascendent sinusul maxilar până laosul malar(Fig. 6. 3).Manevra este indicată în edentaţii totale,cu atrofie maxilară moderată în zona anterioarăşi severă în zonele laterale. De asemenea, seutilizează în reabilitările orale, după rezecţiitumorale de infrastructură maxilară şi plastiireconstructive cu părţi moi.Regenerarea osoasă dirijatăManevra constă în aplicarea unui materializolator pentru a împiedica interacţiunea cu altestructuri ale substanţei de adiţie sau alecheagului sanguin, cu rol în regerarea osoasă. îndefectele osoase mici, coagulul sanguin pare a fisuficient pentru osteogeneză, deşi mai util ar fiun material biologic cu rol osteoinductor. Existăvariate tipuri de substanţe de adiţie utilizate îndefectele mici, dar cel mai indicat biomaterialrămâne osul maxilar/sau mandibular autolog. S-au făcut numeroase studii despre biomaterialesau mediatori cu rol în regenerarea osoasăTehnici de expansiune osoasăîn cazul unei creste alveolare înguste, daravând cel puţin 3-4 mm în lăţime, vom puteainsera progresiv dispozitive de diverse mărimi,care să expansioneze volumetric spaţiultransversal între tablele osoase vestibulară şiorală, pentru a permite inserţia unui implant cuo bună stabilitate primară". Această tehnică,utilizată frecvent la maxilar, a înlocuit tehnicaosteotomiei sagitale (cortical split) a reborduluialveolar. La mandibulă, nu are indicaţii datoritădensităţii crescute a corticalei osoase. Procedeulchirurgical constă în decolarea lambouluimucoperiostal şi trepanarea crestei alveolare cufreza pentru implanturi. în geoda creată seintroduc secvenţial osteotoame în funcţie demărimea implantului. Cu acest sistem semăreşte atât diametrul transversal al cresteialveolare, dar şi densitatea osoasă prinprocedee de compactare.Riscul este dat de posibila fractură acorticalei. Dacă indicaţia este corectă, tehnicaexpansiunii cu osteotomul permite inserţiaimplanturilor în creste alveolare înguste, înproporţie de 97% 12 .