Compendiu-de-Chirurgie-OMF-Vol-I.pdf

Factorii etiologici pot fi:• resorbţia osoasă postextracţională;• parodontopatia marginală cronică cu atrofieosoasă;• defecte posttraumatice;• defecte osoase maxilare după extirpăritumorale;• malformaţii congenitale sau de dezvoltare;• anomalii anatomice legate de sinusul maxilarsau canalul mandibular şi nervul alveolarinferior.Resorbţia osoasă postextracţionalăreprezintă situaţia clinică cea mai des întâlnită.Procesul se desfăşoară mai rapid la maxilar şimai lent şi inegal la mandibulă.Toate aceste zone osoase, mai puţin zonainterforaminală necesită procedee chirurgicalece urmăresc optimizarea crestelor alveolare.Pentru inserţia unui implant, patul osos trebuiesă măsoare vertical minimum 8-10 mm şiaproximativ 5, 4 mm în lăţime. Densitateaosoasă trebuie de asemenea determinată.Procesul de atrofie este mai accentuat peversantul vestibular, cu diminuarea progresivăa dimensiunii transversale.Modificarea osoasă poate cuprinde zonemai largi cu alterarea arhitecturii faciale însensul diminuării dimensiunii verticale şisagitale în etajul mijlociu al feţei şi cu apariţiapseudoprognatismului mandibular. Bazilaraeste zona cea mai densă fiind afectată ultima.Cawood şi Howell au făcut o clasificarea statusului procesului alveolar (Fig. 6. 1):• Clasa I - status dentat;• Clasa a ll-a - status postextracţional recent;•Clasa a lll-a - creastă alveolară înaltă şirotunjită;• Clasa a IV-a - creastă ascuţită („lamă de cuţit”)înaltă, dar mai puţin lată;• Clasa a V-a - creastă plată cu atrofie verticalăşi transversală;• Clasa a Vl-a - resorbţia interesează şi o partea osului bazai.