Compendiu-de-Chirurgie-OMF-Vol-I.pdf

de partea unde s-a practicat intervenţia. Dupăterminarea suturii, se va aplica o presiune digitalăconstantă timp de 5 minute, pentru limitareaspaţiului mort. Acumularea de sânge între osşi fibromucoasă se poate evita şi prin aplicareaunei plăci palatinale de protecţie confecţionatepreoperator.Chiuretajul periapicalEste o intervenţie chirurgicală asemănătoarerezecţiei apicale, care are ca scop simplaînlăturare a materialului de obturaţie în exces.Este indicat doar în cazul dinţilor cu obturaţii radicularerecente în exces, cu pătrunderea uneicantităţi semnificative de material de obturaţieîn spaţiul periapical, provocând durere, edem,parestezii.Odată cu îmbunătăţirea tehnicilor de obturaţiede canal, această metodă terapeutică începesă capete un caracter istoric.Intervenţia urmăreşte aceleaşi etapeiniţiale ca şi rezecţia apicală: incizia şi decolarea(de obicei a unui lambou semilunar), osteotomia.După evidenţierea apexului şi a spaţiuluiperiapical, se chiuretează materialul de obturaţieîn exces, după care se face toaleta plăgiişi se suturează.Metoda este contraindicată pentru obturaţiileîn exces vechi, deoarece procesele deosteoliză apărute impun pentru radicalitaterezecţia apicală.Amputaţia radicularăEste o metodă terapeutică aplicabilă pentrudinţii pluriradiculari (molari superiori sau inferiori),la care procesul periapical intereseazăstrict una dintre rădăcini, la cealaltă rădăcină/celelalte rădăcini fiind posibil tratamentul endodonticcorect.Metoda constă în secţionarea porţiunii corono-radiculareafectate şi extracţia acesteia, cumenţinerea restului coroanei dentare şi arădăcinii/rădăcinilor. Pentru molarii mandibulari,este cunoscută şi sub numele de „premolarizare”(Fig. 4. 27).