Compendiu-de-Chirurgie-OMF-Vol-I.pdf

Abordul rădăcinii palatinaleTratamentul chirurgical-endodontic alrădăcinilor palatinale este foarte rar efectuat,dar se bazează pe aceleaşi principii şi tehnicichirurgicale, modificate şi adaptate acestui deziderat.în continuare sunt prezentate pe scurtadaptările de tehnică pentru acest abord.Abordul palatinalSe preferă un lambou ce interesează festonulgingival, cu una sau două incizii dedescărcare în zonele în care vasele sunt de calibrumai mic. Este deci de evitat extinderea lambouluiprea anterior sau prea posterior, cu riscullezării pachetului vasculo-nervos nazo-palatinsau palatin mare. De aceea, inciziile dedescărcare nu vor depăşi spre anterior unghiuldisto-lingual al caninului şi nici spre posteriorunghiul mezio-lingual al molarului doi.Decolarea fibromucoasei palatine estemai dificilă decât a celei vestibulare. Elevatorulva fi orientat cu faţa mai concavă spre os. Existăriscul de derapare, cu delabrări sau perforări alelamboului. Este adeseori necesară disecţiaascuţită a fibromucoasei, ceea ce de asemeneaduce la perforarea lamboului, cu apariţia unordificultăţi importante în momentul suturii. Dinfericire, Vascularizaţia foarte bogată a lambouluifavorizează vindecarea, astfel încât complicaţiilesunt rare.Menţinerea depărtată a acestui lamboueste foarte dificilă, neexistând practic nici uninstrument adaptat acestei manevre. O soluţiear fi trecerea unor fire prin lambou, „în hamac”,la distanţă, cu fixare pe dinţii de partea opusă(Fig. 4. 24).Abordul rădăcinii se va începe deasupraapexului. Punctul de elecţie pentru osteotomiepoate fi estimat pe baza lungimii rădăcinii palatinale,evaluată radiologic. După identificareaapexului, acesta se izolează treptat din osul înconjurător,după care se practică rezecţia apicalăşi obturaţia de canal, pe baza aceloraşiprincipii descrise pentru abordul vestibular.Sutura se va realiza cu fire trecute interdentar,„în U”. Pentru limitarea spaţiului mort(cu acumularea de sânge între os şi fibromucoasă)se poate aplica o placă palatinală de protecţie,confecţionată preoperator.Abordul transsinuzalEste o metodă foarte rar folosită, având învedere dificultăţile de tehnică şi riscurile semnificativeale complicaţiilor sinuzale.Rădăcinile vestibulare ale molarilor superiorisunt abordate în mod obişnuit: incizie,decolare, osteotomie, rezecţie apicală, obturaţieretrogradă. Pentru abordul rădăcinilor palatinale,se lărgeşte progresiv osteotomia, superiorde rădăcinile vestibulare, până când se evidenţiazărădăcina palatinală. Sunt esenţialepentru acest abord iluminarea eficientă şi instrumentelede magnificare (cel puţin x8, eventualfibră optică) 4 .Se evidenţiază şi izolează apexului dinţesutul osos înconjurător. Este posibil ca înaceastă etapă să se deschidă sau nu sinusulmaxilar. Dacă această deschidere se produce,nu constituie un factor de eşec, decât dacă însinus pătrund corpi străini ce nu suntîndepărtaţi. De aceea se preferă ca rezecţia apicalăsă se bazeze pe reducerea treptată a apexului,şi nu pe secţionarea acestuia, cu riscul deîmpingere în sinus. Se va folosi o freză sferică laturaţie mică şi cu răcire eficientă, reducând 3mm din apex. Uneori este necesară o extindereimportantă a ferestrei osoase, pentru a se puteapătrunde cu piesa de mână la acel nivel. Apoi serealizează obturaţia retrogradă.Sunt necesare o verificare şi o toaletăatentă a plăgii şi de asemenea o radiografie decontrol pentru a confirma absenţa corpilorstrăini în plagă sau sinus.Figura 4. 24. Depărtarea lamboului palatinal,folosind fire „în hamac”.