Compendiu-de-Chirurgie-OMF-Vol-I.pdf

Succesul redresării chirurgical-ortodonticedepinde de buna colaborare între ortodont şichirurgul oro-maxilo-facial, încă din faza de stabilirea diagnosticului, când se schiţează dejatipul intervenţiei chirurgicale şi tipul de ancorareortodontică. în condiţii ideale, este de dorit camedicul ortodont să participe la actul chirurgicalde descoperire a caninului inclus, pentru aasigura o ancorare optimă în raport cu biomecanicadeplasării ortodontice a caninului, dinetapa postchirurgicală a tratamentului.Transplantarea caninului inclusEste o metodă rar folosită, care constă înextracţia caninului inclus şi introducerea sa imediatăîntr-o alveolă nou creată în creasta alveolarăsau în alveola rămasă după extracţiadintelui temporar, care însă va trebui lărgită şiadâncită în funcţie de volumul rădăcinii.Incluzia celorlalţi dinţi (canini, premolariinferiori sau dinţi supranumerari) poate provocade regulă aceleaşi accidente şi complicaţii descrisela incluzia dentară. Atitudinea faţă de aceştidinţi incluşi este numai chirurgicală, radicală şianume odontectomia. Aceasta respectă principiileşi timpii operatori descrişi în odontectomiamolarilor de minte şi caninilor superiori, cuadaptarea tehnicii de la caz la caz.Incluzia caninilor şipremolarilor inferioriLa arcada inferioară, exceptând molarulde minte, se descrie mai frecvent incluzia premolaruluidoi, fiind ultimul dinte permanent careerupe, în afara molarului doi şi a molarului deminte. Destul de rar, se descrie şi incluzia caninuluisau a premolarului unu (Fig. 3. 59). Incluziacaninilor şi a premolarilor inferiori poateprovoca fenomene nevralgiforme prin raporturilede vecinătate cu canalul nervului alveolar inferiorşi gaura mentonieră. De obicei incluzia esteprofundă şi favorizează fractura mandibulei laacest nivel.Alte incluzii dentareDupă cum precizam, incluzia dentară interesează,cel mai adesea, molarii de minte, caniniisuperiori şi premolarii doi. Din punct devedere al frecvenţei, în următoarea grupă includem:dinţii supranumerari şi incisivii centrali superiori.în majoritatea cazurilor, incluziaincisivilor centrali superiori este consecinţa fiea prezenţei unui dinte supranumerar care blocheazăerupţia acestuia (Fig. 3. 60, 3. 61, 3. 62,3. 63), fie a unui traumatism la nivelul incisivilortemporari, determinând modificarea de poziţiea mugurelui dentar permanent corespunzător.Oricare ar fi factorul etiopatogenic al incluziei,este foarte importantă diagnosticarea precoce şiaplicarea unui tratament asociat chirurgical-ortodonticpentru a reconstitui seria dentară normală(Fig. 3. 64, 3. 65). Diagnosticarea tardivăreduce mult şansele aducerii pe arcadă a incisivilorincluşi, cu prejudicii estetice şi funcţionaleimportante pentru pacient.în cazuri excepţionale, incluzia poate interesaşi molarii unu sau doi. în funcţie decondiţiile incluziei, se poate încerca aducerea lorpe arcadă, fie prin luxare chirurgicală, fie printratament ortodonţie, după eliminarea eventualuluiobstacol care a determinat incluzia. Incluziamolarului doi este, adesea, cauzată de mugurelemolarului de minte care, în cursul formării sale,blochează erupţia dintelui vecin, molarul de 12ani.