Compendiu-de-Chirurgie-OMF-Vol-I.pdf

Tulburări asociate incluzieicaninului superiorAccidentele şi complicaţiile provocate deincluzia caninului superior sunt, în general, aceleaşica şi pentru ceilalţi dinţi, cu unele particularităţilegate însă de poziţia dintelui înmaxilarul superior şi a raporturilor de vecinătateale acestui dinte inclus cu formaţiunile anatomice.Complicaţiile supurative uşoare reprezentatede pericoronarită pot evolua spre:• rinite supurate;• sinuzite supurate odontogene;• osteita maxilarului;• abcese ale spaţiilor fasciale primare sau secundare,fistule.Accidentele nervoase pot produce relativfrecvent tulburări senzoriale oculare şi polinevralgiiînsoţite de spasme faciale. Un aspect particularîl reprezintă tulburările fizionomiceinduse de incluzia caninului superior ca şi basculareaunor proteze mobile la un bolnav edentat.Tulburările mecanice, trofice şi tumoralesunt aceleaşi care au fost descrise în incluziadentară a molarilor de minte.Atitudinea terapeuticăAtitudinea terapeutică în incluzia caninilorsuperiori poate fi radicală sau conservatoare,aceasta în raport cu:• poziţia şi profunzimea incluziei;• anomalii de formă şi volum ale caninului inclus;• spaţiul existent pe arcadă;• complicaţiile pe care le-a provocat incluzia;• vârsta pacientului.Stabilirea conduitei terapeutice în incluziade canin trebuie hotărâtă obligatoriu interdisciplinar,de către chirurgul oro-maxilo-facialîn colaborare cu ortodontul. Prin implicaţiile saleestetice şi funcţionale majore, caninul este undinte indispensabil pentru asigurarea unei stăride echilibru a aparatului dento-maxilar. Astfel că,extracţia caninului se practică numai în situaţiiextreme, când nu este posibilă redresarea lui pearcadă, datorită morfologiei, poziţiei sau complicaţiilorpe care acesta le-a determinat.Pentru stabilirea tratamentului şi a tehniciichirurgicale adecvate este indispensabil examenulradiologic. Aşa cum menţionam însubcapitolul referitor la investigaţia radiologicăîn incluzia dentară, acest examen trebuie săofere date cât mai precise în legătură cu:• profunzimea incluziei;• raportul caninului cu cele două corticaleosoase;• raportul cu incisivii şi premolarii;• raportul cu sinusul maxilar şi fosele nazale;• distanţa până la locul de erupţie;• aspectul structurii osoase.Sunt indicate ortopantomogramă, radiografiilecu film muscat, radiografiile în incidenţaClark, radiografiile periapicale sau, pentru precizareamai exactă a poziţiei caninului inclus,DVT (Digital Volume Tomography). Ortopantomogramăare avantajul că oferă o imagine completăasupra raporturilor cu structurileanatomice de vecinătate. Se mai pot folosi şi radiografiilepentru sinusurile anterioare ale feţei.în incidenţa Clark se folosesc două filme:primul în incidenţă ortoradială, iar al doilea înincidenţa excentrică. Dacă în incidenţă excentricăimaginea dintelui are acelaşi sens de deplasarecu cea a conului, caninul este incluspalatinal.Anatomoclinic, incluzia caninului superiorse poate clasifica astfel:• incluzie palatinală, mezializată sau distalizată;• incluzie vestibulară;• incluzie intermediară sau transversală (vestibulo-orală).Ca metode de tratament, se descriu:odontectomia (ca metodă radicală), sau metodeconservatoare - redresarea chirurgical-ortodonticăsau transplantarea.Odontectomia caninilor superioriincluşiAceastă metodă va fi folosită în toate cazurileîn care caninul inclus a provocat complicaţiiseptice locale sau generale, tulburăritrofice, nervoase, mecanice, tumorale, cândspaţiul de pe arcadă este insuficient, iar dintelenu poate beneficia de o redresare chirurgicalortodontică.Anestezia. Se poate practica o anestezieperiferică a nervului infraorbitar pe cale orală,asociată cu o anestezie a nervului incisiv şi a nervuluipalatin anterior.în raport cu poziţia caninului se poatepractica odontectomia pe cale:• palatinală;• vestibulară;• mixtă (vestibulo-palatinală).