Compendiu-de-Chirurgie-OMF-Vol-I.pdf

Dacă se indică extracţia molarului treipentru a evita diverse efecte odontale, ortodonticesau chirurgicale secundare, este preferabilca aceasta să se facă la o vârstă la care stadiuldezvoltării molarului trei nu implică sacrificiumare de ţesut osos: la vârste prea mici, mugurelemolarului este în poziţie profundă intraosoasă,iar în etape mai avansate, volumul marecorono-radicular al molarului de minte poate, deasemenea, să ducă la pierderi importante desubstanţă osoasă. Astfel că extracţia profilacticăsau curativă este recomandată când molarul deminte are dezvoltate 2/3 din lungimea rădăcinii.în ceea ce priveşte pacienţii adulţi, atitudineaterapeutică faţă de molarul de minte estemult mai clară: se indică extracţia molarului treinumai dacă a determinat una din complicaţiileseptice, mecanice, trofice, nervoase sau tumoraledescrise anterior. Şi în acest caz, dacă molarulde minte are o utilitate protetică majoră,prin absenţa molarilor vecini, este preferabilăpăstrarea acestuia, dacă se pot elimina efectelesecundare generate şi dacă se poate spera înaducerea lui pe arcadă. în absenţa unor manifestăripatologice secundare, nu recomandămextracţia profilactică a molarilor de minte incluşi.Se recomandă însă dispensarizarea acestora.Incluzia caninului superiorIncluzia caninului superior poate fi unilateralăsau bilaterală. Faţă de linia arcadei dentoalveolare,în sens vestibulo-oral, caninul înincluzie intraosoasă se prezintă într-o poziţie vestibulară,palatinală (cea mai frecventă) sau intermediară.Această anomalie dentară de erupţie seîntâlneşte mai frecvent la sexul feminin şi maifrecvent pe hemiarcada stângă (Fig. 3. 53).Figura 3. 53. Incluzia caninilor superiori şi a premolarului doi inferior stânga, la o pacientă de13 ani. Se observă spaţierile frontale superioare, disto-înclinarea incisivilor laterali superiori, semnpatognomonic al incluziei de canin, (cazuistica Dr. M. Popescu)