Compendiu-de-Chirurgie-OMF-Vol-I.pdf

Bjork şi cotab. 19 observă că există olegătură şi între incluzia molarului de minte şivârsta târzie de formare şi mineralizare a acestuia.In 1972, Ricketts 20 va emite aceleaşiconcluzii cu Bjork 19 , în urma unui studiu pe 200de cranii de indieni adulţi cu dantură completă.El demonstrează că probabilitatea erupţiei normalea molarului de minte inferior este directlegată de mărimea diametrului mezio-distal dentaral molarului de minte care depăşeşte margineaanterioară a ramului ascendent, analizatăpe teleradiografiile de profil.Ricketts 20 susţine că, dacă 50% din dimensiuneacoronară a molarului de minte inferior seplasează în afara liniei oblice externe la maturitate,există şanse 50% de erupţie a molarului de minte.Studiile lui Ricketts au fost confirmate decele ale lui Turley, citat de Bery'° (Fig. 3. 20).El stabileşte astfel trei grupe de pacienţi,în funcţie de dimensiunea spaţiului dintre faţadistală a molarului doi şi punctul Xj:• 21 mm: molarul trei inclus;• 25 mm: molarul trei erupt dar în malocluzie;• 30 mm: molarul trei erupt şi în relaţii normalede ocluzie.la maturitateFigura 3. 20. Reprezentarea schematică a măsurătorilor (după Bery 10 ). Urmare a analizelor luiTurley, Schulhof 21 a determinat probabilitatea erupţiei molarului de minte inferior, concluziile salefiind: „Probabilitatea erupţiei molarului de minte inferior este legată de spaţiul disponibil. Deşi esteimposibilă o previziune cu 100% certitudine, statistic am găsit că, dacă distanţa între punctul Xj şi faţadistală a molarului doi este inferioară valorii de 20 mm, la adolescenţi, probabilitatea erupţiei estede doar 10%.