Compendiu-de-Chirurgie-OMF-Vol-I.pdf

Observă şi că gradul de schimbare a angulaţieiiniţiale a molarului trei inferior în timpulperioadei de observare este mult mai mare la ceicu molarii de minte erupţi, decât la cei cu molariide minte rămaşi în incluzie.Richardson 17 , în 1974, descrie trei moduride apariţie a incluziei molarului de minte inferior:• molarul de minte evoluează pe un traseu normal,dar insuficient pentru a permite erupţia;•angulaţia iniţială a mugurelui molarului deminte rămâne neschimbată;• molarul de minte suferă o angulare inversă şirămâne inclus în poziţie cvasiorizontală; aparedeci o creştere a unghiului dintre molarul treiinferior şi planul bazai mandibular.Haaviko, citat de Bertrand şi cotab. 15 ,utilizând radiografii panoramice, studiazăvariaţiile axului vertical pentru cel de-al treileamolar inferior, raportând înclinarea acestuia lavariaţiile înclinării celui de-al doilea molar.La 13, 5 ani, dacă unghiul este:• mai mic de 10 °, erupţia este deseori corectă;• între 10 0 şi 20 °, incluzie parţială mucoasă;• între 20 0 şi 30 °, incluzie parţială osoasă.Haaviko consideră că este favorabilăerupţiei o angulaţie iniţială a molarului de mintemai mică de 50 0 în raport cu planul de ocluzie.Predicţiile de erupţie a molarului de mintebazate pe măsurarea spaţiului disponibil, peprognoza ratei şi direcţiei de creştere pleacă deia premisa erupţiei molarului trei pe arcadă dacăspaţiul corespunzător este suficient.Există, astfel, şi numeroşi autori pentrucare, creşterea scheletală este principala responsabilăîn evoluţia molarului de minte, maiales în ceea ce priveşte evoluţia molarului deminte inferior. Studiile lor se axează în principatpe:• evaluarea spaţiului disponibil retromolar;• evaluarea spaţiului creat prin creştere.Unul dintre primele studii este cel al luiHenry şi Moran, citaţi de Broadbent 18 , publicatîn 1936, care concep o metodă de aprecierea spaţiului corespunzător molarilor de mintemandibulari. Definesc astfel: „third molar spaceindex” ca procentul reprezentat de diametrulmezio-distal al molarului de minte inferior dindimensiunea spaţiului existent între molarul doişi marginea anterioară a ramului ascendent. îlconsideră o măsură a severităţii incluziei molaruluide minte inferior la subiecţii de 22 de anisau mai mult (Fig. 3. 19).Figura 3. 19. Măsurarea spaţiului corespunzătormolarului de minte inferior (dupăBroadbent 18 ).De asemenea, Bjork şi colab. 19 , în 1956,contrazic, în mare parte, prin concluziile lor, autoriiadepţi ai teoriei angulaţiei iniţiale a molarului3, negăsind nici o corelaţie semnificativăîntre înclinarea molarului de minte inferior şişansele de erupţie ale acestuia.Bjork 19 găseşte că 90% din situaţiile deincluzie a molarului de minte se asociază cuspaţiu alveolar redus, distal de molarul de 12ani. Enunţă, de asemenea, alţi 3 factori scheletalide dezvoltare pe care îi corelează cu spaţiulretromolar deficitar:• direcţia verticală de creştere a condilului;• deficitul de creştere în lungime a mandibulei;• direcţia distală de erupţie a dinţilor;Insistă asupra faptului că probabilitateaincluziei molarului de minte inferior este inversproporţională cu spaţiul disponibil la mandibulă,determinarea spaţiului disponibil erupţieimolarului de minte inferior trebuind să se facăpe teleradiografia de profil. El măsoară acestspaţiu între marginea anterioară a ramului ascendentşi molarul doi.