Compendiu-de-Chirurgie-OMF-Vol-I.pdf

de minte, va antrena spre posterior schiţarădăcinilor şi le va curba.Mugnier susţine că, în funcţie de spaţiulcare apare prin creştere, reculul posterior al ramuluiascendent va permite molarilor să-şi redresezeînclinarea iniţială, mugurii având ooblicitate iniţială în sus şi înainte, şi să se plasezeîn poziţie verticală.Mugurii molarilor doi şi trei vor fi traşiîn jos şi înapoi prin creşterea în zona posterioarăa ramului orizontal al mandibulei. Această zonăeste centrată de pachetul vasculo-nervos alveolarinferior, a cărui curbă se deplasează, de asemenea,înapoi.Bercher 2 susţine astfel că, oblicităţii saculuidentar primitiv i se adaugă oblicitatea determinatăde direcţia de creştere a mandibulei.Conform celor arătate de Taitş si Williams,citaţi de Bertrand şi colab. ls , orientarea geodeiar fi determinată de către conturul suprafeţeiosoase dedesubtul căreia apare germenul dentar.în acelaşi timp, tot Mugnier 2 afirmă că,în perioada de formare şi mai ales de dezvoltarea molarului de minte, potenţialul de creştere aorganismului este mult redus, variaţiile în acestsens ţin de o caracteristică a individului. Există,deci, un decalaj fiziologic între puseele decreştere dentară şi puseele de creştere osoasă,care duc la insuficienţa spaţiului dintre molarulde doisprezece ani şi ramul vertical mandibular.Mandibula mai are însă o creştere verticalăasemănătoare oaselor lungi, prin cartilajulcondilian, activ până la vârsta de 18-20 de ani,iar la nivelul ramului orizontal, creşterea prin resorbţieşi apoziţie osoasă se realizează tardiv,procesul fiind indus şi de dezvoltarea molarilor,inclusiv a molarului de minte.în etiologia malpoziţiilor molarului deminte inferior, a incluziei acestuia, cauzele careţin de caracteristicile de creştere mandibularăvor fi deci:• spaţiu insuficient între molarul doi şi ramul ascendent;•încurbarea spre distal a rădăcinilor molaruluide minte;•deplasarea molarului de minte sub coletulmolarului de doisprezece ani.Mugnier 2 descrie apariţia incluziei chiaratunci când s-ar fi părut că spaţiul dintre molarulde doisprezece ani şi marginea anterioară aramului ascendent este suficient. în acest caz,este vorba de incluzie prin malpoziţia proliferăriiepiteliale în perioada de formare şi malformaţiarădăcinilor.Prognosticul evolutiv şi axul deerupţie al molarului de minteinferiorAvând în vedere frecvenţa mare a incluzieimolarului trei inferior, s-a încercat elaborareaunor metode de predicţie a evoluţiei acestuidinte în cursul procesului de formare şi dezvoltare.Metodele elaborate au importanţă nunumai în stabilirea diagnosticului, dar şi a planuluide tratament, orientând decizia terapeuticăîn sensul extracţiei sau al păstrării molaruluide minte pe arcadă. Se poate face, astfel, profilaxiasau intercepţia numeroaselor complicaţiipe care le pot declanşa molarii de minte inferiori.Nici una din schemele de predicţie nuoferă certitudini, ele având o valoare orientativă.Aceasta pentru că, poziţia finală a molarului treieste rezultatul nu numai al spaţiului disponibil,dar şi a axului iniţial în care se formează şi a dinamiciide redresare în cursul dezvoltării dintelui.Peste factorii menţionaţi se grefează şi alteinfluenţe: afectarea altor dinţi din seria dentară(extracţii, agenezii, leziuni coronare întinse), tiparulscheletal de creştere maxilo-mandibulară.Un spaţiu suficient pe arcadă nu este întotdeaunao garanţie a verticalizării si erupţieimolarului de minte.Unul din criteriile principale utilizate pentruprognoză este angulaţia de dezvoltare amolarului de minte.Richardson l6 , în 1970, realizează un studiulongitudinal al dezvoltării molarului de minteinferior, pe un lot de 162 de copii, cu înregistrăriradiografice între 8 şi 13, 7 ani, cu o medie de11, 1 ani, la care măsoară şi spaţiul disponibil,pe modelele de studiu. Pentru aprecierea radiologicăfoloseşte teleradiografii de profil în incidenţăoblică de 60 °, atât pentru profilul drept,cât şi pentru profilul stâng.Pe modele măsoară condiţiile de spaţiu:diferenţa între lungimea totală a arcadei şi dimensiuneatotală a dinţilor.Richardson' 6 găseşte, deci, că în stadiileprecoce de formare, molarul de minte inferioreste înclinat mezial, cu o valoare medie a unghiuluimezial dintre suprafaţa ocluzală a molaruluitrei inferior şi planul mandibular de 38°, cuvariaţii cuprinse între 11° şi 83°.Constată că acest grad de angulare nu depindesemnificativ de forma şi dimensiunea mandibuleişi dinţilor. Dar nu exclude posibilitatea cagradul iniţial de angulare să aibă o legătură cu