Compendiu-de-Chirurgie-OMF-Vol-I.pdf

Anestezia în medicina dentaraAnestezicul local utilizat în medicina dentară, sigur şi eficient, trebuie sa îndeplineascăurmătoarele calităţi:• efect anestezic puternic, care să asigure o anestezie completă pentru toate tipurile de tratamentstomatologic;• inducţie suficient de scurtă;• durata adecvată a anesteziei, ce trebuie să varieze între 30 şi 60 de minute pentru tratamentelestomatologice standard;• toxicitate sistemică redusă;• să nu producă iritaţii locale;• raport bun eficienţă/toxicitate;• incidenţă scăzută a efectelor adverse.Prima tehnică de anestezie utilizată în chirurgie, în general şi în chirurgia oro-maxilofacialăîn special, a fost anestezia generală.Dentistul Horace Wells, din Connecticut, reuşeşte prima anestezie generală cu protoxidde azot în anul 1844, pentru o extracţie dentară, iar William Morton, un alt dentist dinBoston, practică în 1846 prima anestezie cu eter, tot pentru o extracţie dentară.în acest fel, anestezia ca metodă de eliminare a durerii în timpul intervenţiei chirurgicale,a fost descoperită de dentişti. Acest lucru poate constitui un motiv de mândrie profesionalăpentru medicina dentară şi profesioniştii acestei specialităţi.Eterul (dietilic) este cunoscut încă din 1540, când Valerius Cordius îl sintetizează, iarprotoxidul de azot este obţinut în 1773 de către Priestley. Era astfel firesc, ca prima tehnicăde anestezie descoperită, să fie anestezia generală. Anestezia locală este introdusă în medicinachirurgicală ceva mai târziu.Cocaina, prima substanţă de anestezie locală cunoscută, a fost preparată din frunzelearborelui Eritroxilon Coca de către Mac Lagan în 1875, iar Nieman reuşeşte să o sintetizezeîn 1859. Din acest moment, se poate vorbi de începuturile tehnicii de anestezielocală. în 1884, oftalmologul Kollereste primul care foloseşte cocaina ca anestezic local închirurgia oftalmologică.în 1884, chirurgul Halsted este primul care foloseşte anestezia locală cu cocaină încavitatea orală, pentru extracţia unui molar de minte. Totuşi au fost observate o serie deefecte adverse ca urmare a folosirii cocainei. Prin urmare, trebuiau descoperite alte substanţeanestezice folosite pentru anestezia locală.în 1905, Einhorn raportează sinteza procainei, primul anestezic local din grupa esterilor.Procaina a fost cel mai utilizat anestezic local, mai mult de patru decenii.în 1943, Lofgren sintetizează lidocaina, primul anestezic local „modern”, un derivatamidic (dietilamino-N-dimetil-acetamidă). Lidocaina a fost comercializată începând cu1948 şi este încă unul din cele mai uzitate anestezice locale la nivel mondial, chiar dacă altesubstanţe au fost sintetizate de-a lungul timpului: mepivacaina în 1957, prilocaina în 1960,bupivacaina în 1963.în 1969, este sintetizată articaina de către chimistul Muschaweck şi este aprobatăca anestezic local în 1975. Articaina este astăzi unul din cele mai folosite anestezice locale,în special în medicina dentară şi chirurgia oro-maxilo-facială.