Compendiu-de-Chirurgie-OMF-Vol-I.pdf

să fie făcută în ansamblul aparatului dentomaxilarşi nu izolat, nu numai pentru un diagnosticcorect, dar şi pentru stabilirea tipului deintervenţie terapeutică.Din această perspectivă, ortopantomogramăeste indispensabilă ca examen complementar,în toate tipurile de incluzie, datorităcomplexităţii informaţiilor medicale pe care leoferă. Astfel, pe ortopantomogramă sunt vizibile(Fig. 3. 8, 3. 9):• dintele inclus, indiferent de localizarea acestuia;• raporturile dintelui inclus cu dinţii vecini şistructurile anatomice de vecinătate;• arcadele dento-alveolare:- dinţii prezenţi pe arcadă;- dinţii în erupţie;-dinţii situaţi intraosos, în perioada deformare;- alte anomalii dentare asociate;- starea dinţilor vecini;-eventuale obstacole în calea erupţieidintelui inclus;structurile anatomice scheletale aferente arcadelordento-alveolare şi, implicit, dintelui inclus,în funcţie de localizarea acestuia:- mandibula: corpul mandibulei cu canalulmandibular, ramul mandibulei şizona articulaţiei temporo-mandibulare;- maxilarul;Figura 3. 8. Dinte supranumerar distomolar, inclus, în cadranul 1. Conglomerat intraosos dedinţi supranumerari nanici la nivelul lui 34, rămas în incluzie. (cazuistica Dr. M. Popescu)Figura 3. 9. Incluzie bilaterală a caninilor superiori, (cazuistica Dr. M. Popescu)