Compendiu-de-Chirurgie-OMF-Vol-I.pdf

Tulburări topograficede erupţieReprezintă grupa anomaliilor dentare deerupţie în care se modifică poziţia topografică adintelui pe arcadă. Aceste abateri de la normalse referă la: ectopia dentară, transpoziţia şi heterotopiadentară.Ectopia dentară reprezintă anomalia caracterizatăprin erupţia unui dinte la distanţă delocul său normal de erupţie, de o parte sau dealta a liniei arcadei dentare (ectopie vestibularăsau ectopie orală).Transpoziţia dentară reprezintă erupţiacu inversarea locului de pe arcadă a doi dinţi vecini.Cele mai frecvente sunt transpoziţiile caninincisivlateral şi canin-premolar unu.Heterotopia este anomalia de sediu aunui dinte ce se află inclus sau erupe la distanţăde arcada alveolară; de exemplu, molarul deminte inferior inclus heterotopic în ramul ascendentmandibular sau chiar în condil.Pentru ectopie şi transpoziţie, în majoritateacazurilor se aplică o terapie ortodontică deredresare a poziţiei dintelui, cu o eventuală terapiechirurgicală asociată de tipul: extracţii dentare,alveolotomie etc.în cazul heteropiei se practică extracţiadintelui interesat.Tulburări de dinamică aerupţiei. Incluzia dentarăIncluzia dentară reprezintă retenţia intraosoasăsau submucoasă a unui dinte completdezvoltat, peste perioada sa normală de erupţie,fără a avea posibilitatea sau tendinţa de aerupe 4 .în literatura de specialitate există definiţiidiverse 8 :Brabant şi Adolff definesc incluzia prinfenomenul ce împiedică dinţii să treacă de ossau ţesutul moale, pentru a ajunge la exterior.>Archer defineşte dintele inclus ca fiindacela care este neerupt complet şi estepoziţionat în spatele altui dinte, os sau ţesutmoaie astfel încât erupţia sa în continuare esteimposibilă.Dechaume consideră incluşi acei dinţi acăror cavitate pericoronară nu prezintă nici o comunicarecu mediul bucal, după perioada cronologicănormală a erupţiei.Atunci când dintele a străbătut osul dar s­a oprit în evoluţia sa sub fibromucoasă, avemde-a face cu o incluzie submucoasă. Incluziaparţială defineşte situaţia în care dintele a perforatmucoasa cu o mică parte din coroana sa şis-a oprit în această stare.EtiologieO serie întreagă de autori susţin că în etiopatogeniaincluziei dentare sunt incriminaţi factorilocali şi factori de ordin general.După Berger, factorii locali ar fi:• neregularitatea poziţiei şi presiunii dinteluiadiacent;• densitatea osului înconjurător;• inflamaţii cronice de lungă durată care au carezultat creşterea densităţii mucoasei acoperitoare;• lipsa spaţiului pe arcadă datorat nedezvoltăriimandibulei sau maxilarului;• persistenţă de lungă durată a dinţilor temporari;• necroza datorată proceselor infecţioase locale.Dintre factorii generali, Berger subliniază:a) cauze pre- şi postnatale:• rahitismul;• anemiile;• sifilisul congenital;• tuberculoza;• disfuncţiile endocrine;• malnutriţia.b) cauze rare:• disostoza cleidocraniană;• oxicefalia;• despicăturile labio-maxilo-palatine.Dupa Archer, explicaţia cea mai logică înincluzia dentară este reducerea treptată a procesuluievolutiv al arcadelor dentare cu lipsaspaţiului de pe arcadă pentru anumiţi dinţi. înmenţinerea acestei teorii, autorul noteazăabsenţa congenitală a molarului de minte mandibularsau maxilar sau prezenţa lor pe arcadăsub o formă de cele mai multe ori nanică, rudimentară,la locul de erupţie.Brabant şi Meyer consideră drept cauzegenerale în incluzie:• bolile endocrine;• bolile distrofiante;• avitaminozele.Factorii etiopatogenia diferă şi în funcţie dedintele interesat de incluzie. De exemplu, existădeosebiri în etiopatogenia incluziei molarului deminte inferior faţă de incluzia caninului superior.