Compendiu-de-Chirurgie-OMF-Vol-I.pdf

Chiuretajul, regularizareaosoasă şi sutura după alveolotomieDupă alveolotomie, indiferent de metodaaplicată, se va efectua chiuretajul alveolei postextracţionale,ca şi după o extracţie dentarăobişnuită. Având în vedere faptul că în urma alveolotomie!pot rezulta margini osoase ascuţite,este necesară regularizarea acestora cu instrumentarrotativ (freză sferică de os de dimensiunimari), sau/şi cu pensa ciupitoare de os. Se va verificapalpator îndepărtarea marginilor osoaseascuţite.După chiuretajul alveolar şi regularizareaosoasă, se va practica sutura lamboului, cu fireseparate, suturându-se maiîntâi unghiurile lamboului,apoi papilele dentare, mucoasa din dreptulalveolei postextracţionale, şi apoi inciziile dedescărcare.Principii de tehnică pentruextracţia dinţilor temporariCleştii care se folosesc pentru extracţiadinţilor temporari sunt de dimensiuni mai mici,cu partea activă ascuţită si subţire, pentru a seaplica corect la nivelul coletului dintelui. Tehnicaeste aceeaşi ca si la dinţii permanenţi, insa trebuiesa acordăm o mare atenţie extracţiei molarilortemporari pentru a evita lezarea sauextracţia concomitentă a mugurelui dintelui permanentsubiacent.Astfel, deoarece coroana molarului temporareste scurtă, este posibil ca părţile activeale cleştelui să prindă o dată cu dintele temporarsi coroana dintelui permanent situată imediatsub furcaţie. Nu se recomandăsindesmotomia pentru a nu leza mugurii dinţilorpermanenţi, fie cu vârful elevatorului, fie prinaplicarea cleştelui prea profund.Dacă rădăcinile dintelui temporar, la examenulradiologie, sunt ataşate de coroana premolaruluipermanent extracţia trebuie să fiefăcută cu separaţie radiculară.Dacă se fracturează rădăcina dintelui temporarîndepărtarea se face atent, prin manevreuşoare, cu elevatorul, fără a veni în contact cudintele permanent.Extracţia dinţilor temporari este mult maiuşoară decât a dinţilor permanenţi pentru carădăcinile lor sunt in marea lor majoritate resorbite.Există totuşi o situaţie particulară la nivelulmolarilor temporari, atunci când resorbţia radicularăeste parţială si resturile radiculare seblochează intre coroana dintelui permanent sipereţii alveolari.In acest caz extracţia este necesară deoarecefragmentul radicular nu se poate autoindepărta,determinind tulburări de erupţie. Cândmobilitatea dintelui temporar nu este accentuată,pentru a preveni lezarea sau smulgereamugurelui dintelui permanent, examenul radiologiepreextracţional este obligatoriu.Atitudinea după extracţiadinţilor temporariDacă dintele temporar a fost extras cu maimult de 1 an înainte de perioada normală deerupţie a dintelui permanent subiacent, poate finecesară utilizarea unor menţinătoare de spaţiu,care să împiedice reducerea spaţiului necesarerupţiei dintelui permanent care apareîn cadrulprocesului fiziologic de mezializare. Cel mai frecvent,acest fenomen este prezent dacă molaruldoi temporar este extras înainte de vârsta de8-9 ani - astfel, molarul 1 permanent care erupeimediat posterior de acesta va suferi un proces .de mezializare cu ocuparea spaţiului necesarpremolarului 2.Acest proces se va manifesta clinic abia lavârste mai avansate (11-12 ani) când are locerupţia caninului permanent la maxilar sau apremolarului 2 mandibular (care nu mai auspaţiu pe arcadă).Clasificarea dispozitivelor menţinătoarede spaţiu:După tipurile de menţinătoare de spaţiu,acestea pot fi clasificate astfel:fixe:• inel ortodonţie cu arc de sârmă;• inel ordtodontic cu dinte din acrilat ataşat;• două inele ortodontice cu element inermediar;mobile: proteze tip Kemeny.După rolurile pe care le îndeplinesc,menţinătoarele de spaţiu mai pot fi clasificateîn:• aparate izolate care au doar rolul de a asiguramenţinerea spaţiului;• dispozitive ataşate altor aparate ortodontice.