Descarcă revista în format PDF - idea

wartæ + societate / arts + society# 25, 2006 20 RON / 11 €, 14 USD

Irwin Corpse of Art, mixed media, 2003, Reconstruction of the Kasimir Malevich in coffin made according, Suetin’s plan as he was exhibited in the House of Artists Union in Leningrad in 1935,photo: Jesko Hirschfeld, courtesy: Gallery Gregor PodnarOn the cover: Ion Grigorescu Træisteni (series of photographies), 1976, credit: the author

Aspirafliile celor care ar vrea sæ izoleze arta de lumea socialæ sînt asemænætoare cu cele ale porumbelului luiKant ce-øi imagina cæ, odatæ scæpat de forfla de frecare a aerului, ar putea zbura cu mult mai liber. Dacæ istoriaultimilor cincizeci de ani ai artei ne învaflæ ceva, atunci cu siguranflæ cæ ea ne spune cæ o artæ detaøatæ delumea socialæ e liberæ sæ meargæ unde vrea, numai cæ nu are unde sæ meargæ. (Victor Burgin)The aspirations of those who would isolate art from the social world are analogous to those of Kant’s dove which dreamed of how muchfreer its flight could be if only were released from the resistance of the air. If we are to learn any lesson from the history of the pastfifty years of art, it is surely that an art unattached to the social world is free to go anywhere but that it has nowhere to go. (Victor Burgin)

arhiva 5 Arta conceptualæ 1962–1969: De la estetica administrærii la critica institufliilorCONCEPTUAL ART 1962–1969: FROM THE AESTHETIC OF ADMINISTRATION TO THE CRITIQUE OF INSTITUTIONSBenjamin H. D. Buchloh23 Replicæ lui Benjamin Buchloh despre arta conceptualæREPLY TO BENJAMIN BUCHLOCH ON CONCEPTUAL ARTJoseph Kosuth & Seth Siegelaub27 Ræspuns lui Joseph Kosuth øi lui Seth SiegelaubREPLIES TO JOSEPH KOSUTH AND SETH SIEGELAUBBenjamin Buchlohgalerie 30 Ion Grigorescu: O versiune a memoriei (ianuarie 2007)A VERSION OF MEMORY (JANUARY 2007)scena 55 ¡Etranjero Ven a Votar!Lucian Maier61 Indirect cu direcflieINDIRECT WITH DIRECTIONJudith Schwarzbart66 Irwin: nimic personal. O discuflie cu Miran Mohar øi Borut VogelnikIRWIN: NOTHING PERSONAL. A CONVERSATION WITH MIRAN MOHAR AND BORUT VOGELNIKAlexandru Polgár80 Fericiflii credincioøi. Un interviu cu Solvej Helweg Ovesen realizat de Henrikke NielsenHAPPY BELIEVERS. AN INTERVIEW WITH SOLVEJ HELWEG OVESEN BY HENRIKKE NIELSEN86 Interviu cu Katharina Schlieben øi Sønke Gau, echipa curatorialæ de la ShedhalleINTERVIEW WITH KATHARINA SCHLIEBEN AND SØNKE GAU, CURATORIAL TEAM OF SHEDHALLEcode flow – Dimitrina Sevova & Alain Kessi94 Wirklich – În mod real. Hans Haacke, lucræri 1959–2006, Akademie der Künste, BerlinWIRKLICH – REALLY. HANS HAACKE, WORKS 1959–2006, AKADEMIE DER KÜNSTE, BERLINVlad Morariu107 Pawel Althamer: istoria unui workshop, din pædurea Plochocinek pînæ la Centrul Georges PompidouPAWEL ALTHAMER: THE HISTORY OF A WORKSHOP. FROM THE FOREST OF PLOCHOCINEK TO THE CENTRE GEORGES POMPIDOUClaire Staeblerinsert 114 Andrea Faciu: Steag de oameniHUMAN FLAG

+ 117 Despre Avertissement: interviu cu Daniel BurenON THE AVERTISSEMENT: INTERVIEW WITH DANIEL BURENMaria Eichhornverso: (in)securitatea vieflii. 138 Vivre dangereusement. Violenfle øi victime în regimurile securitarede la biopoliticæ la politicile securitareVIVRE DANGEREUSEMENT. VIOLENCE AND VICTIMS IN SECURITY REGIMES(in)security of life. Ciprian Mihalifrom biopolitics to security politics149 Ontologia prezentului. Comunitate øi imunitate în epoca globalæONTOLOGY AT PRESENT TENSE. COMMUNITY AND IMMUNITY IN THE GLOBAL TIMESRoberto Esposito156 Un oraø nesigurAN INSECURE CITYJérôme Lèbre166 Politica øi poliflia mondializærii(cîteva remarci asupra nofliunilor de fricæ, insecuritate øi risc în zilele noastre)POLITICS AND POLICE OF GLOBALIZATION(A FEW REMARKS ON THE NOTIONS OF FEAR, INSECURITY AND RISK IN OUR TIMES)Michel Gaillot178 Zone de nondiferenfliere. Lumea în „starea de excepflie“:despre relafliile dintre „populism“, „sferæ publicæ“ øi „terorism“ZONES OF INDIFFERENCE. THE WORLD IN A “STATE OF EXCEPTION”:ON THE RELATIONS OF “POPULISM”, “PUBLIC SPHERE” AND “TERRORISM”Marius Babias185 A fi sau a nu fi: aceasta-i întrebarea?TO BE OR NOT TO BE: IS THIS THE QUESTION?Alex. Cistelecan191 Securitatea individului øi securitatea statului, o relaflie ambivalentæHUMAN SECURITY AND STATE SECURITY, AN AMBIVALENT RELATIONSHIPMarc Crépon203 Existenfla într-un tancEXISTENCE INSIDE A TANKAlexandru Polgár

IDEA artæ + societate / IDEA arts + societyCluj, #25, 2006 / Cluj, Romania, issue #25, 2006Editatæ de / Edited by:IDEA Design & Print Cluj øi Fundaflia IDEAStr. Dorobanflilor, 12, 400117 Cluj-NapocaTel.: 0264–594634; 431661Fax: 0264–431603Redactor-øef / Editor-in-chief: TIMOTEI NÆDÆØANe-mail: ideamagazine@gmail.comRedactori / Editors:ALEX. CISTELECANCIPRIAN MIHALICIPRIAN MUREØANADRIAN T. SÎRBUANDREI STATEATTILA TORDAI-S.Redactori asociafli / Contributing Editors:MARIUS BABIASAMI BARAKCOSMIN COSTINAØDAN PERJOVSCHIALEXANDRU POLGÁROVIDIU fiICHINDELEANUColaboratori permanenfli / Special Contributors:AUREL CODOBANBOGDAN GHIUG. M. TAMÁSConcepflie graficæ / Graphic design:TIMOTEI NÆDÆØANAsistent design / Assistant designer:LENKE JANITSEKCorector / Proof reading:VIRGIL LEONWeb-site:CIPRIAN MUREØANIDEA artæ + societate este parte a proiectului editorial documenta 12 magazinesIDEA arts + society is a contributor to documenta 12 magazinesTextele publicate în aceastæ revistæ nu reflectæ neapærat punctul de vedere al redacfliei.Preluarea neautorizatæ, færæ acordul scris al editorului, a materialelor publicate în aceastæ revistæ constituieo încælcare a legii copyrightului.Toate articolele a cæror sursæ nu este menflionatæ constituie portofoliul revistei IDEA artæ + societate Cluj.Difuzare / Distribution:NOI Distribuflie, BucureøtiTel./Fax: 021 222 8984021 222 7998Comenzi øi abonamente / Orders and subscriptions:www.ideamagazine.roTel.: 0264–431603; 0264–4316610264–594634ISSN 1583–8293Tipar / Printing:Idea Design & Print, Cluj

arhivaArta conceptualæ 1962–1969:De la estetica administrærii la critica institufliilor*Benjamin H. D. BuchlohTextul de faflæ este traducerea studiului„Conceptual Art 1962–1969: From theAesthetic of Administration to the Critiqueof Institutions“, din October, vol. 55 (iarna1990), pp. 105–143.© MIT PRESS Journals,Cambridge, MA, USA, 2007Acest monstru numit frumusefle nu-i etern. Øtim cæ suflarea noastræ nu are-nceput øi nu se va opri niciodatæ,însæ, dincolo de toate, ne putem închipui crearea lumii øi sfîrøitul ei. (Apollinaire, Les peintres cubistes)Alergicæ la orice reîntoarcere la magie, arta ia parte la øi e parte a dezvræjirii lumii, pentru a folosi sintagmalui Max Weber. Ea este indisolubil legatæ de raflionalizare. Mijloacele øi metodele productive pe care arta leare la dispoziflie provin în totalitate din acest nexus. (Theodor Adorno)O distanflæ de douæzeci de ani ne desparte de momentul istoric al artei conceptuale. Este o distanflæ care nepermite øi, totodatæ, ne obligæ sæ examinæm istoria acestei miøcæri dintr-o perspectivæ mai cuprinzætoare decîtaceea a concepfliilor desfæøurate de-a lungul decadei în care a apærut øi s-a manifestat (aproximativ din 1965pînæ la dispariflia sa temporaræ, în 1975). Pentru cæ o istoricizare a artei conceptuale reclamæ, înainte de toate,o clarificare a extinsei game de poziflionæri adesea conflictuale øi a tipurilor de cercetare reciproc exclusive generateîn decursul aceastei perioade.Însæ, dincolo de aceasta, existæ probleme mai vaste, care flin de metodæ øi de „interes“. Fiindcæ, în acest punct,orice istoricizare trebuie sæ ia în considerare ce tip anume de întrebare poate pune sau cærei întrebæri poatespera, legitim, sæ-i ræspundæ o abordare istoricæ a artei – bazatæ, de obicei, pe studiul obiectelor vizuale –, încontextul practicilor artistice care au insistat în mod explicit sæ fie tratate în afara parametrilor de producere aobiectelor perceptive, ordonate formal øi, cu siguranflæ, în afara acelora ai istoriei øi criticii de artæ. Øi, în plus,o asemenea istoricizare mai trebuie sæ interogheze øi valabilitatea obiectului istoric, adicæ motivaflia de a redescoperiarta conceptualæ din perspectiva sfîrøitului anilor 1980: dialectica ce leagæ arta conceptualæ, dreptcea mai riguroasæ eliminare a vizualitæflii øi a definifliilor tradiflionale ale reprezentærii, de aceastæ decadæ a uneirestauræri destul de violente a formelor artistice tradiflionale øi a procedurilor de producflie.Se întîmplæ, desigur, în cubism ca, pentru prima datæ în istoria picturii moderniste, elemente ale limbajului sæiasæ programatic la suprafaflæ în interiorul cîmpului vizual, într-un proces care poate fi privit drept o moøtenirea lui Mallarmé. Øi tot aici se instituie o paralelæ între nou-apæruta analizæ structuralistæ a limbajului øi examinareaformalistæ a reprezentærii. Însæ practicile conceptuale au trecut dincolo de o asemenea cartografie a modeluluilingvistic asupra modelului perceptiv, distanflîndu-se de spaflializarea limbajului øi temporalizarea structurii vizuale.Întrucît ceea ce-øi propunea, prin natura sa, arta conceptualæ viza înlocuirea obiectului experienflei spafliale øiperceptive doar printr-o definiflie lingvisticæ (lucrarea ca propoziflie analiticæ), ea a reprezentat astfel atacul celmai plin de consecinfle asupra statutului acestui obiect: vizualitatea sa, statutul sæu de marfæ øi forma sa de distribuflie.Confruntîndu-se, pentru întîia oaræ, cu întregul øir al implicafliilor moøtenirii lui Duchamp, practicile conceptualeau reflectat, în plus, asupra construcfliei øi rolului (sau morflii) autorului la fel de mult pe cît au redefinit condifliilereceptærii øi rolul spectatorului. Astfel, ele au realizat cea mai riguroasæ investigare a convenfliilor reprezentæriipicturale øi sculpturale din perioada postbelicæ, dublatæ de o criticæ a paradigmelor tradiflionale ale vizualitæflii.Încæ de la început, faza istoricæ în care s-a dezvoltat arta conceptualæ cuprindea un asemenea set complex deabordæri care se opuneau unele celorlalte, încît orice încercare de evaluare retrospectivæ trebuie sæ ignore ræsunætoarelevoci (în special cele ale artiøtilor înøiøi) ce pretind respect faflæ de puritatea øi ortodoxia miøcærii. Tocmaidatoritæ acestui set de implicaflii ale artei conceptuale e necesaræ rezistenfla la o construcflie a istoriei saleîn termenii unei omogenizæri stilistice, care ar limita acea istorie la un grup de indivizi øi la un set de practici øi* O versiune timpurie a acestui eseu a fost publicatæ în L’art conceptuel: une perspective, Paris, Musée d’art moderne de la Ville de Paris, 1989.BENJAMIN H. D. BUCHLOH este istoric de artæ, recunoscut internaflional ca unul dintre cei mai importanfli exegefli de astæzi ai artei de dupæ1945.5

intervenflii istorice strict definite (cum ar fi, de exemplu, activitæflile inifliate de Seth Siegelaub la New York, în1968, sau cæutærile autoritare ale ortodoxiei, care au fæcut obiectul practicilor grupului englez Art & Language).Pentru a istoriciza acum arta concept (pentru a folosi termenul aøa cum a fost næscocit, în 1961, de cætre HenryFlynt) 1 , e nevoie, aøadar, mai mult decît de-o simplæ reconstituire a figurilor celor care s-au autoproclamat actoriprincipali ai miøcærii sau de vreo supunere øcolæreascæ faflæ de puritatea intenfliilor øi operafliilor pe care au decretat-o.2 Convingerile lor au fost susflinute cu o (deja adesea hilaræ) autojustificare, prezentæ mereu de-a lungulîntregii tradiflii a pretenfliilor hipertrofiate ridicate de declarafliile avangardei secolului XX. De exemplu, una dinafirmafliile programatice ale lui Joseph Kosuth de la sfîrøitul anilor 1960 spune cæ: „Arta anterioaræ perioadeimoderne este la fel de mult artæ pe cît este omul de Neanderthal om. Din acest motiv am înlocuit peste tot,simultan, termenul «operæ» cu propoziflie artisticæ. Pentru cæ o operæ de artæ conceptualæ în sens tradiflional esteo contradicflie în termeni“. 3E esenflial sæ ne reamintim cæ opozifliile din cadrul formafliunii numite artæ conceptualæ au decurs, în parte, din diferitelelecturæri ale sculpturii minimale (øi ale echivalenflilor sæi picturali din pictura lui Mangold, Ryman øi Stella) øi din consecinflelepe care le-a dedus din aceste lecturæri generaflia de artiøti apærutæ în 1965, tot aøa cum divergenfleleau mai rezultat, de asemenea, din impactul pe care l-au avut diferifli artiøti din cadrul miøcærii minimaliste, înmæsura în care unul sau altul a fost ales de cætre noua generaflie drept figura sa centralæ de referinflæ. De exemplu,Dan Graham pare sæ fi fost implicat mai ales în opera lui Sol LeWitt. În 1965, el a organizat prima expozifliepersonalæ a lui LeWitt (ce a avut loc în galeria sa, numitæ Daniels Gallery); în 1967, a scris eseul „Two Structures:Sol LeWitt“; iar în 1969, el a notat urmætoarele în concluzia introducerii volumului sæu de scrieri, intitulat EndMoments, pe care øi l-a publicat el însuøi: „Ar trebui sæ fie evidentæ însemnætatea pe care a avut-o opera lui SolLeWitt pentru propria mea operæ. În articolul inclus aici (scris, pentru prima datæ, în 1967, rescris în 1969),sper doar ca aprecierea post factum sæ nu fi infiltrat prea mult opera sa seminalæ în categoriile mele“. 4 În schimb,Mel Bochner pare sæ-l fi ales pe Dan Flavin drept principala sa figuræ de referinflæ. El a scris unul dintre primeleeseuri despre Dan Flavin (de fapt, este un text-colaj alcætuit din citate puse laolaltæ, fiecare legate într-un fel saualtul de opera lui Flavin). 5 La scurt timp dupæ aceea, textul-colaj, ca mod de prezentare, va deveni, într-adevær,formator în cadrul activitæflilor lui Bochner, pentru cæ în acelaøi an el a organizat ceea ce a fost, probabil,prima expoziflie cu adeværat conceptualæ (atît în ce priveøte materialele expuse, cît øi în privinfla stilului de prezentare).Intitulatæ Working Drawings and Other Visible Things on Paper Not Necessarily Meant to Be Viewed as Art(la School of Visual Arts, în 1966), expoziflia s-a bucurat de prezenfla majoritæflii artiøtilor minimaliøti øi, totodatæ,de cea a cîtorva artiøti postminimaliøti øi conceptualiøti, care pe-atunci erau încæ necunoscufli. Strîngînd laolaltædesene, crochiuri, documente, tabele øi alte accesorii ale procesului de producflie, expoziflia s-a limitatla prezentarea „originalelor“ în fotocopii dispuse în patru folii de dosar, care au fost instalate pe socluri, în centrulspafliului expoziflional. Deøi nu ar trebui supraestimatæ importanfla unor asemenea articole (dar nici nu artrebui subestimatæ pragmatica unui asemenea stil de prezentare), intervenflia lui Bochner a inifliat în mod evidento transformare atît a formatului, cît øi a spafliului expozifliilor. Ca atare, ea indicæ faptul cæ tipul de transformarea spafliului expozifliei øi a dispozitivelor prin care este prezentatæ arta, care a fost dus pînæ la capæt doi animai tîrziu prin expozifliile øi publicafliile lui Seth Siegelaub (de exemplu, The Xerox Book), devenise deja o preocuparecomunæ a generafliei de artiøti postminimaliøti.Al treilea exemplu de strînsæ succesiune generaflionalæ ar fi faptul cæ Joseph Kosuth pare sæ-l fi ales ca figuræemblematicæ pe Donald Judd: cel puflin una din lucrærile-neon tautologice timpurii din seria Proto-Investigationsîi este dedicatæ lui Donald Judd; øi, peste tot în partea a doua a lucrærii „Art after Philosophy“ (publicatæ în noiembrie1969), numele, lucrærile øi scrierile lui Judd sînt invocate cu aceeaøi frecvenflæ ca øi cele ale lui Duchampøi Reinhardt. La sfîrøitul acestui eseu, Kosuth afirmæ explicit: „Totuøi, aø putea adæuga în grabæ la aceasta cæ amfost, cu siguranflæ, mult mai influenflat de Ad Reinhardt, Duchamp via Johns øi Morris, øi de cætre Donald Judd,decît am fost vreodatæ, într-un mod explicit, de cætre LeWitt. [...] Pollock øi Judd sînt, cred, începutul øi sfîrøitulinfluenflei americane în artæ“. 6Structures a lui Sol LeWittS-ar pærea cæ opera protoconceptualæ de la începutul anilor 1960 a lui Sol LeWitt îøi avea originea într-o înflelegerea dilemei fundamentale care a bîntuit producflia artisticæ începînd cu 1913, atunci cînd principalele sale paradigmede opoziflie au fost formulate pentru prima datæ – o dilemæ care ar putea fi descrisæ drept conflictul dintre specificitateastructuralæ øi organizarea aleatorie. Fiindcæ nevoia, pe de-o parte, atît a unei reducflii sistematice, cît øi6

arhivaa unei verificæri empirice a datelor perceptive ale unei structuri vizuale se opune dorinflei, pe de altæ parte, de-aasigna o nouæ „idee“ sau semnificaflie unui obiect ales la întîmplare (în maniera „transpozifliilor“ lui Mallarmé), caøi cum obiectul ar fi un semnificant (lingvistic) gol.Aceasta era dilema descrisæ de Roland Barthes, în 1956, drept „dificultatea vremurilor noastre“, într-unul dinparagrafele concluzive din Mitologii:S-ar pærea cæ avem de a face cu o dificultate specificæ timpului: astæzi, cel puflin pentru moment, nu maiexistæ decît o alegere posibilæ, øi aceastæ alegere nu poate fi fæcutæ decît între douæ metode, ambele la felde excesive: sæ propunem un real în întregime permeabil la istorie øi sæ ideologizæm; sau, dimpotrivæ, sæpropunem un real în cele din urmæ impenetrabil, ireductibil øi, în acest caz, sæ poetizæm. Într-un cuvînt, eunu væd deocamdatæ vreo sintezæ între ideologie øi poezie (prin poezie înfleleg, în mod foarte general, cæutareasensului inalienabil al lucrurilor). 7Cele douæ tipuri de criticæ a practicilor tradiflionale de reprezentare din contextul american postbelic au pærut,într-o primæ instanflæ, reciproc exclusive øi s-au atacat adesea cu ferocitate una pe cealaltæ. De exemplu,forma extremæ de pozitivism perceptiv autocritic a lui Reinhardt mersese prea departe pentru majoritatea artiøtilorde la Øcoala din New York øi, cu siguranflæ, pentru apologeflii modernismului american, în principal Greenbergøi Fried, care construiseræ o paradoxalæ dogmæ a transcendentalismului øi criticii autoreferenfliale. Pe de altæ parte,Reinhardt a fost la fel de zgomotos ca øi ei – dacæ nu øi mai mult – în ofensarea preopinenflilor, altfel spus, atradifliei duchampiene. Acest lucru este evident în remarcile condescendente ale lui Ad Reinhardt atît la adresalui Duchamp – „N-am aprobat øi nu mi-a plæcut niciodatæ nimic la Marcel Duchamp. Trebuie sæ alegi întreDuchamp øi Mondrian“ –, cît øi la adresa moøtenirii sale, aøa cum e ea reprezentatæ de Cage øi Rauschenberg– „Apoi, întregul melanj, øirul de poefli øi muzicieni øi scriitori amestecafli în artæ. Ræu famafli. Cage, Cunningham,Johns, Rauschenberg. Sînt împotriva amestecului tuturor artelor, împotriva amestecului artei cu viafla, øtifli, viaflacotidianæ“. 8Ceea ce s-a strecurat neobservat a fost faptul cæ aceste critici ale reprezentærii au condus ambele la rezultateperfect comparabile structural øi formal (de exemplu, seria de lucræri monocrome din 1951–1953 a luiRauschenberg øi seria de lucræri monocrome, cum e Black Quadruptych din 1955 a lui Reinhardt). Mai mult,chiar aduse dintr-o perspectivæ contraræ, argumentele critice care însofleau asemenea lucræri negau în modsistematic principiile øi funcfliile tradiflionale ale reprezentærii vizuale, construind litanii de negare surprinzætorde asemænætoare. Acest lucru este la fel de evident, de exemplu, în textul pregætit de John Cage pentru expozifliaWhite Paintings, din 1953, a lui Rauschenberg, ca øi în manifestul „Art as Art“, din 1962, al lui Ad Reinhardt.Întîi Cage:Cui i se adreseazæ, Niciun subiect, Nicio imagine, Niciun gust, Niciun obiect, Nicio frumusefle, Niciun talent,Nicio tehnicæ (niciun de ce), Nicio idee, Nicio intenflie, Nicio artæ, Nicio simflire, Niciun negru, Niciunalb niciun (øi). Dupæ o atentæ apreciere, am ajuns la concluzia cæ nu existæ nimic în aceste picturi care sæ nupoatæ fi schimbat, cæ ele pot fi privite în orice luminæ øi cæ nu sînt distruse de acfliunea umbrelor. Aleluia!Orbul poate iaræøi vedea; apa e bunæ. 9Øi apoi manifestul lui Ad Reinhardt pentru propriul sæu principiu „Art as Art“:Nici linii sau fantezii, nici forme sau compoziflii sau reprezentæri, nici viziuni sau senzaflii sau impulsuri, nicisimboluri sau semne sau impastouri, nici ornamente sau coloræri sau desene, nici plæceri sau dureri, niciaccidente sau readymade-uri, nici lucruri, nici idei, nici relaflii, nici atribute, nici calitæfli – nimic din ce nu aparflineesenflei. 10Formalismul american empirist al lui Ad Reinhardt (condensat în formula sa „Arta ca Artæ“) øi critica vizualitæfliia lui Duchamp (exprimatæ, de exemplu, în faimoasa butadæ: „Toatæ opera mea din perioada de dinainte deNud era picturæ vizualæ. Apoi am ajuns la idee. [...]“ 11 ) apar în fuziunea – destul de improbabilæ din punct devedere istoric – realizatæ de încercarea lui Kosuth de a integra cele douæ poziflii, pe la mijlocul anilor 1960, tentativæcare a condus la formula sa, „Arta ca Idee ca Idee“, pe care a utilizat-o începînd cu 1966. Totuøi, ar trebui7

fost, desigur, prefigurat, de asemenea, de practica lui Duchamp. În 1944, el a angajat un notar pentru a legalizao declaraflie de autenticitate în privinfla lucrærii sale din 1919 L.H.O.O.Q.: „[...] pentru a certifica faptul cæ acestaeste «readymade-ul» original L.H.O.O.Q., Paris 1919“. Ceea ce era probabil încæ o manevræ pragmaticæ alui Duchamp (deøi, cu siguranflæ, una din seria celor care-i provocau plæcerea de-a observa estomparea temeiurilorprin care se legitima definiflia operei de artæ doar ca abilitate manualæ øi competenflæ vizualæ) urma sæ devinæcurînd una din træsæturile constitutive ale dezvoltærilor ulterioare ale artei conceptuale. Influenflînd, cu siguranflæ,certificatele eliberate de Piero Manzoni (1960–1961), ce defineau persoane sau pærfli ale persoanelor ca operede artæ, pe o duratæ limitatæ ori pe durata întregii viefli, putem regæsi, în acelaøi timp, aceeaøi træsæturæ øi în certificatelelui Yves Klein, care alocau zone de sensibilitate pictorialæ imaterialæ diferiflilor colecflionari care le achiziflionau.Dar aceastæ esteticæ a convenfliilor lingvistice øi a contractelor juridice nu se limiteazæ la negarea validitæflii atelieruluiestetic tradiflional, ci anuleazæ øi estetica producfliei øi a consumului, care mai guvernau încæ arta pop øiminimalismul.Tot aøa cum critica modernistæ (øi prohibiflia ultimæ) a reprezentærii figurative devenise, în prima decadæ a secoluluiXX, legea – cu un rol dogmatic crescînd – a producfliei picturale, øi arta conceptualæ instaurase acum, caregulæ esteticæ indepasabilæ a sfîrøitului de secol XX, interdicflia oricærei vizibilitæfli. Aøa cum readymade-ul negasenu doar reprezentarea figurativæ, autenticitatea øi auctorialitatea, odatæ cu introducerea repetifliilor øi a seriilor(de exemplu, legea producfliei industriale) pentru a înlocui estetica de atelier a originalului artizanal, arta conceptualæajunge sæ disloce chiar øi acea imagine a obiectului produs în serie øi a formelor sale estetizate din artapop, înlocuind o esteticæ a producfliei øi consumului industrial cu o esteticæ a organizærii administrative øi juridiceøi a validærii instituflionale.Cærflile lui Edward RuschaUn exemplu important al acestor tendinfle – recunoscut atît de Dan Graham ca principalæ sursæ de inspirafliepentru lucrarea sa „Homes for America“, cît øi de Kosuth, a cærui „Art after Philosophy“ îl recomandæ ca artistprotoconceptualist – este lucrarea timpurie sub formæ de carte a lui Edward Ruscha. Printre strategiile-cheieale viitoarei arte conceptuale inifliate de Ruscha în 1963 se numærau urmætoarele: alegerea vernacularului (deexemplu, arhitectura) ca referent; folosirea sistematicæ a fotografiei ca mediu de reprezentare; øi dezvoltareaunei noi forme de distribuflie (de exemplu, cærflile de producflie comercialæ în opoziflie cu livre d’artiste, de obiceimanufacturate).În mod caracteristic, referinfla la arhitecturæ, indiferent în ce formæ, ar fi fost de negîndit în contextul formalismuluide tip american øi al expresionismului abstract (sau, nu mai puflin, în cadrul esteticii europene postbelice),pînæ la începutul anilor 1960. Devotamentul faflæ de o esteticæ privatæ a experienflei contemplative, culipsa ei concomitentæ de orice reflecflie sistematicæ asupra funcfliilor sociale ale producfliei artistice øi asupra publiculuilor real øi potenflial, a împiedicat, de fapt, orice explorare a interdependenflei producfliei arhitecturale øiartistice, fie chiar øi în formele cele mai superficiale øi comune ale decorului arhitectural. 16 S-a întîmplat doarodatæ cu apariflia artei pop, la începutul anilor 1960, în special în lucrærile lui Bernd øi Hilla Becher, Claes Oldenburgøi Edward Ruscha, ca referinflele la sculptura monumentalæ (chiar øi prin negarea sa, bunæoaræ lucrareaAnti-Monument) øi la arhitectura vernacularæ sæ reintroducæ (chiar øi numai indirect) o reflecflie asupra spafliului(arhitectural øi domestic) public, aducînd astfel în prim-plan absenfla unei reflecflii artistice dezvoltate asupra problematiciicontemporane a caracterului public.În ianuarie 1963 (anul primei expoziflii retrospective Duchamp din America, desfæøuratæ la Pasadena ArtMuseum), Ruscha, un artist relativ necunoscut din Los Angeles, a decis sæ publice o carte intitulatæ Twenty-SixGasoline Stations. Pe cît de mult a fost cartea, modestæ ca format øi producflie, de îndepærtatæ de tradiflia cærflilorde artiøti, pe atît de mult se opunea iconografia sa fiecærui aspect al artei americane oficiale din anii 1950 øi de laînceputul anilor 1960: moøtenirea expresionismului abstract øi a picturii de cîmp cromatic [Color Field painting].Totuøi, cartea nu era atît de stræinæ de reflecflia artisticæ a generafliei nou-apærute, dacæ ne amintim cæ, în urmæcu un an, un artist necunoscut din New York, pe nume Andy Warhol, expusese la Ferus Gallery un aranjamentîn serie de douæzeci øi douæ de serigrafii, înfæfliøînd cutii de conserve Campbell Soup, aranjate ca niøteobiecte pe raft. Cu toate cæ atît Warhol, cît øi Ruscha au acceptat un concept al experienflei publice inerent,færæ putinflæ de scæpare, condifliilor de consum, ambii artiøti au modificat modul de producflie, precum øi formade distribuflie a operei lor, astfel încît un alt fel de public era, eventual, vizat.10

arhivaIconografia vernacularæ a lui Ruscha s-a dezvoltat, în aceeaøi mæsuræ în care o fæcuse øi cea a lui Warhol, plecîndde la moøtenirea lui Duchamp øi Cage a unei estetici a „indiferenflei“ øi de la angajamentul faflæ de o organizareantiierarhicæ a unei facticitæfli universal valide, operînd ca afirmaflie totalæ. Într-adevær, selecflia la întîmplareøi alegerea aleatorie dintr-un numær infinit de obiecte posibile (Twenty-Six Gasoline Stations a lui Ruscha, ThirteenMost Wanted Men a lui Warhol) urmau curînd sæ devinæ strategii esenfliale ale esteticii artei conceptuale:sæ ne gîndim la The Thousand Longest Rivers a lui Alighiero Boetti, la One Billion Dots a lui Robert Barry, la OneMillion Years a lui On Kawara sau, mai semnificativ în acest context, la proiectul pe viaflæ al lui Doug Huebler,intitulat Variable Piece: 70. Aceastæ lucrare susfline cæ documenteazæ în manieræ fotograficæ „existenfla tuturorpersoanelor în viaflæ, pentru a produce cea mai autenticæ øi mai cuprinzætoare reprezentare a întregii speciiumane, în mæsura în care poate fi ordonatæ în aceastæ manieræ. Ediflii ale acestei lucræri vor fi publicate periodic,într-o varietate de moduri tematice: «100.000 de persoane», «1.000.000 de persoane», «10.000.000de persoane» [...] etc.“ Sau, iaræøi, existæ lucræri de Stanley Brouwn sau Hanne Darboven în care, de fiecaredatæ, un principiu arbitrar, abstract, de puræ cuantificare înlocuieøte principiile tradiflionale ale organizærii picturalesau sculpturale øi/sau ordinea relaflionalæ compoziflionalæ.Aøa cum cærflile lui Ruscha au deplasat organizarea formalæ a reprezentærii, modul de prezentare însuøi s-a transformatøi el: în loc sæ detaøeze imagistica fotograficæ (sau tipæritæ) din sursele culturii de masæ øi sæ transformeaceste imagini în picturæ (aøa cum au practicat-o Warhol øi artiøtii pop), Ruscha expunea acum direct fotografia,într-un mediu pictural adecvat. Øi rezultatul a fost un tip de fotografie cît se poate de laconic, unul care se situaexplicit în afara convenfliilor artei fotografice øi, în aceeaøi mæsuræ, în afara celor ale venerabilei tradiflii a fotografieidocumentare, mai puflin în afara tradifliilor fotografiei „angajate“ [„concerned“ photography]. Aceastæ loialitatefaflæ de o abordare inexpresivæ, anonimæ, amatoristicæ a formei fotografice corespunde exact opfliunii iconograficea lui Ruscha pentru banalul arhitectural. Astfel încît, la toate cele trei niveluri – iconografie, formæ reprezentaflionalæ,mod de distribuflie –, formele date ale obiectului artistic nu mai apæreau ca acceptabile atîta timpcît se situau pe pozifliile lor specializate øi privilegiate prin tradiflie. Aøa cum spunea retrospectiv Victor Burgin:„Unul din lucrurile la care næzuia arta conceptualæ era demontarea ierarhiei mediatice, conform cæreia pictura(sculptura urmînd-o îndeaproape) e consideratæ inerent superioaræ – iatæ lucrul cel mai uimitor! – fotografiei“. 17Prin urmare, chiar în anii 1965–1966, în timpul stadiilor timpurii ale practicilor conceptuale, asistæm la aparifliaunor abordæri diametral opuse: Proto-Investigations ale lui Kosuth, pe de o parte (conform autorului, conceputeøi produse în 1965); 18 øi, pe de alta, o lucrare cum e „Homes for America“ a lui Dan Graham. Publicatæîn Arts Magazine în decembrie 1966, ultima dintre ele este o lucrare – necunoscutæ celor mai mulfli øi multævreme nerecunoscutæ – ce accentueazæ în mod programatic contingenfla øi contextualitatea structuralæ, formulîndîntrebæri esenfliale despre prezentare øi distribuflie, despre public øi auctorialitate. În acelaøi timp, lucrarealega estetica minimalistæ ezotericæ øi autoreflexivæ a permutærii de o perspectivæ asupra arhitecturii culturiide masæ (redefinind, prin aceasta, moøtenirea artei pop). Detaøarea minimaliøtilor de orice reprezentare a experienfleisociale contemporane, asupra cæreia a insistat arta pop, chiar dacæ furtiv, a provenit din încercarea lorde a construi modele de semnificaflie øi experienflæ vizualæ care juxtapuneau reducflia formalæ cu un model structuraløi fenomenologic de percepflie.Dimpotrivæ, opera lui Graham pleda pentru o analizæ a semnificafliei (vizuale), care defineøte semnele atît cafiind constituite structural în interiorul relafliilor din sistemul limbajului, cît øi ca avîndu-øi fundamentul în referentulexperienflei sociale øi politice. În plus, concepflia dialecticæ a lui Graham despre reprezentarea vizualæ demolaîntr-o manieræ polemicæ diferenfla dintre spafliile de producflie øi cele de reproducere (ceea ce urma sæ numeascæSeth Siegelaub, în 1969, informaflii primare øi secundare). 19 Anticipînd modurile curente de distribuflie øi dereceptare ale operei din interiorul înseøi structurii sale de producflie, „Homes for America“ a eliminat diferenfladintre constructul artistic øi reproducerea sa (fotograficæ), diferenfla dintre o expoziflie de obiecte de artæ øi imagineafotograficæ a instalærii sale, diferenfla dintre spafliul arhitectural al galeriei øi spafliul catalogului øi al revistei deartæ.Tautologiile lui Joseph KosuthSituîndu-se pe o poziflie contraræ, Kosuth susflinea, în 1969, tocmai continuitatea øi expansiunea moøtenirii pozitivistea modernismului, folosindu-se de ceea ce, la acea vreme, i se pæreau a fi, probabil, cele mai radicale øimai evoluate instrumente ale acelei tradiflii: pozitivismul logic al lui Wittgensten øi filosofia limbajului (el a afirmatinsistent aceastæ continuitate atunci cînd declara, în prima parte din „Art after Philosophy“: „Filosofia11

limbajului poate fi consideratæ cu certitudine moøtenitoarea empirismului [...]“). Astfel, chiar atunci cîndpretindea cæ dislocæ formalismul lui Greenberg øi Fried, el actualiza, de fapt, proiectul modernist al autoreflexivitæflii.Fiindcæ Kosuth a fixat nofliunea de artæ dezinteresatæ øi autosuficientæ supunînd atît modelul wittgensteinian aljocurilor de limbaj, cît øi modelul duchampian al readymade-ului regulilor unui model al semnificafliei care opereazæîn tradiflia modernistæ a acelui paradox pe care Michel Foucault l-a numit gîndire „empirico-transcendentalæ“ amodernitæflii. Altfel spus, producflia artisticæ mai e încæ, pentru Kosuth, în 1969, rezultatul unei intenflii artisticecare se constituie, mai presus de toate, în autoreflecflie (chiar dacæ acum e mai mult discursivæ decît perceptivæ,mai mult epistemologicæ decît esenflialistæ). 20În chiar momentul în care formafliunile complementare ale minimalismului øi ale artei pop au reuøit, pentruprima datæ, sæ critice moøtenirea formalismului de tip american øi prohibifliile sale în privinfla referenflialitæflii, acestproiect este cu atît mai surprinzætor. Privilegierea axei literale în dauna axei referenfliale a limbajului (vizual) –aøa cum o læsase moøtenire estetica formalistæ a lui Greenberg – fusese contratæ în arta pop printr-o consacrareprovocatoare faflæ de iconografia culturii de masæ. Apoi, atît minimalismul, cît øi arta pop au subliniat permanentprezenfla universalæ a mijloacelor de reproducere industrialæ ca un cadru indepasabil ce condiflioneazæmijloacele artistice de producflie sau, altfel spus, au subliniat faptul cæ estetica de atelier fusese înlocuitæ ireversibilde o esteticæ a producfliei øi a consumului. Øi, în sfîrøit, minimalismul øi arta pop au dezgropat istoria reprimatæa lui Duchamp (øi a dadaismului în sens larg), fenomen tot atît de greu de acceptat pentru gîndirea esteticædominantæ de la sfîrøitul anilor 1950 øi începutul anilor ’60. Lectura îngustæ pe care o opereazæ Kosuth asuprareadymade-ului e surprinzætoare pentru încæ un motiv. În 1969, el susflinea explicit cæ intrase pentru primadatæ în contact cu opera lui Duchamp mai curînd prin intermediul lui Johns øi Morris decît printr-un studiu efectival scrierilor øi lucrærilor lui Duchamp.Aøa cum am væzut, primele douæ faze ale receptærii lui Duchamp de cætre artiøtii americani de la începutul anilor1950 (Johns øi Rauschenberg) pînæ la Warhol øi Morris, la începutul anilor 1960, au inaugurat, treptat, o întreagæserie de implicaflii ale readymade-urilor lui Duchamp. 21 De aceea, e cu atît mai deconcertant sæ observi cæ,dupæ 1968 – ceea ce s-ar putea numi începutul celei de-a treia faze a receptærii lui Duchamp –, înflelegereaacestui model de cætre artiøtii conceptualiøti încæ mai aduce în prim-plan declaraflia de intenflie în dauna contextualizærii.Acest lucru ræmîne adeværat nu doar în cazul lucrærii „Art after Philosophy“ a lui Kosuth, ci, în aceeaøimæsuræ, pentru grupul britanic Art & Language, care scria, în introducerea primului numær al revistei, în mai1969:Sæ plasæm un obiect într-un context în care atenflia oricærui spectator sæ fie drenatæ spre expectanfla de-arecunoaøte obiecte de artæ. De exemplu, plasînd ceea ce fusese pînæ atunci un obiect cu caracteristici vizualediferite de cele aøteptate în contextul unei ambianfle artistice sau proclamînd, în calitate de artist, obiectuldrept un obiect de artæ, indiferent dacæ a fost sau nu într-o ambianflæ artisticæ. Prin folosirea acestor tehnici,ceea ce pæreau a fi morfologii cu totul øi cu totul noi continuau sæ reclame statutul de membri ai clasei„obiecte de artæ“.De exemplu, „readymade-urile“ lui Duchamp øi „Portrait of Iris Clert“ de Rauschenberg. 22Cîteva luni mai tîrziu, Kosuth îøi întemeia argumentul în favoarea dezvoltærii artei conceptuale exact pe o astfelde lecturæ restrictivæ a lui Duchamp. Fiindcæ, prin viziunea sa limitatæ asupra istoriei øi tipologiei operei luiDuchamp, argumentul lui Kosuth – asemeni celui al grupului Art & Language – se concentreazæ exclusiv asupra„readymade-urilor brute“. Prin aceasta, teoria conceptualistæ timpurie nu doar cæ lasæ pe dinafaræ opera picturalæa lui Duchamp, ci, în plus, mai øi ignoræ lucræri cu adeværat fundamentale ca Three Standard Stoppages(1913), ca sæ nu mai pomenim de Marea sticlæ (1915–1923) sau de Etant données [Date fiind] (1946–1966),sau Boîte en valise [Cutie-valizæ], realizatæ în 1935–1941. Însæ ceea ce e øi mai grav e cæ lectura readymadeurilorbrute este, în ea însæøi, extrem de îngustæ, reducînd, de fapt, pur øi simplu, modelul readymade-ului lacel al propozifliei analitice. În mod caracteristic, atît Art & Language, cît øi „Art after Philosophy“ a lui Kosuth sereferæ la celebrul exemplu din estetica actelor de vorbire a lui Robert Rauschenberg („Acesta este un portretal lui Iris Clert, dacæ o spun eu“), bazatæ pe o înflelegere mai curînd limitatæ a readymade-ului, ca act al uneideclaraflii artistice voluntare. Aceastæ înflelegere, tipicæ pentru începutul anilor 1950, e preluatæ de faimoasa normælapidaræ a lui Judd (o afirmaflie lipsitæ, evident, de sens), citatæ ceva mai încolo în textul lui Kosuth: „dacæ cinevaspune cæ-i artæ, atunci e artæ. [...]“.12

arhivaÎn 1969, Art & Language øi Kosuth aveau în comun punerea „propozifliei analitice“, intrinsecæ oricærui readymade– adicæ afirmaflia „aceasta e o operæ de artæ“ –, mai presus de toate celelalte aspecte presupuse de modelulreadymade-ului (logica sa structuralæ, træsæturile sale în calitate de obiect de folosire øi de consum produscu mijloace industriale, serialitatea sa øi dependenfla semnificafliei sale de context). Øi, lucrul cel mai important,dupæ Kosuth, aceasta înseamnæ cæ propozifliile artistice se constituie în negarea oricærei referenflialitæfli, fie eacea a contextului istoric al semnului (artistic), fie cea a funcfliei øi utilizærii sale sociale:Operele de artæ sînt propoziflii analitice. Adicæ, privite în contextul-lor-ca-artæ, ele nu furnizeazæ niciun felde informaflie despre nicio stare de fapt. O operæ de artæ este o tautologie prin faptul cæ e o prezentarea intenfliei artistului, adicæ el spune cæ acea operæ de artæ anume este artæ, ceea ce înseamnæ cæ e o definifliea artei. Astfel, ceea ce e artæ e veritabil a priori (ceea ce vrea sæ spunæ Judd atunci cînd afirmæ cæ „dacæ cinevaspune cæ-i artæ, atunci e artæ“). 23Sau, ceva mai tîrziu, în acelaøi an, scria în „The Sixth Investigation 1969 Proposition 14“ (un text care a dispærutîn mod misterios din ediflia scrierilor sale):Dacæ vom considera formele pe care le ia arta ca fiind limbajul artei, ne putem da seama cæ o operæ deartæ e un fel de propoziflie prezentæ în contextul artei ca un comentariu la artæ. O analizæ a tipurilor de propoziflieînfæfliøeazæ „operele“ de artæ ca propoziflii analitice. Operele de artæ care încearcæ sæ ne spunæ cevadespre lume sînt condamnate sæ eøueze. [...] Tocmai absenfla de realitate în artæ este realitatea artei. 24Eforturile programatice ale lui Kosuth de a reinstaura o normæ a autoreflexivitæflii discursive în maniera uneicritici a autoreflexivitæflii vizuale øi formale a lui Greenberg øi a lui Fried sînt cu atît mai surprinzætoare, fiindcæo parte considerabilæ din „Art after Philosophy“ e dedicatæ elaboratei construcflii a unei genealogii a artei conceptuale,în øi prin sine un proiect istoric (de exemplu, „Orice artæ [dupæ Duchamp] e conceptualæ [prin naturaei], pentru cæ arta existæ doar într-o manieræ conceptualæ“). Însæøi aceastæ construcflie a unei filiafliicontextualizeazæ øi istoricizeazæ deja, desigur, prin faptul cæ „ne spune ceva despre lume“ – despre lumea artei,cel puflin; adicæ opereazæ, færæ sæ vrea, ca o propoziflie sinteticæ (chiar dacæ doar în cadrul convenfliilor unui sistemlingvistic particular) øi neagæ, astfel, atît puritatea, cît øi posibilitatea unei producflii artistice autonome caresæ funcflioneze, în interiorul propriului sistem lingvistic al artei, ca o simplæ propoziflie analiticæ.Poate cæ unii vor încerca sæ susflinæ cæ, de fapt, cultul reînnoit al tautologiei pe care îl instituie Kosuth împlineøteproiectul simbolist. S-ar putea spune, de exemplu, cæ aceastæ reînnoire e urmarea logicæ a preocupærii exclusivea simbolismului pentru condifliile øi teoretizærile modurilor de concepere øi lecturare a artei. Un astfel deargument tot n-ar putea împiedica totuøi apariflia unor întrebæri privind cadrul istoric diferit în care un astfel decult trebuie sæ-øi gæseascæ propria determinare. Încæ de la originile sale simboliste, teologia modernistæ a arteifusese dominatæ de o opoziflie polarizantæ. Fiindcæ o venerare religioasæ a formei plastice autoreferenfliale capuræ negaflie a gîndirii raflionaliste øi empiriste poate fi lecturatæ, în acelaøi timp, ca fiind nimic altceva decît înscriereaøi instrumentalizarea acelei ordini anume – chiar øi, sau mai ales, în negaflia sa – în domeniul esteticii înseøi(aplicarea aproape imediatæ øi universalæ a simbolismului la cosmosul producfliei de mærfuri din secolul alXIX-lea e o bunæ dovadæ pentru aceasta).Aceastæ dialecticæ a ajuns sæ-øi cearæ drepturile istorice cu atît mai ræspicat în contextul contemporan postbelic.Pentru cæ, în condifliile unei fuziuni tot mai accelerate a industriei culturale cu ultimele bastioane ale uneisfere autonome a artei înalte, autoreflexivitatea a început tot mai mult (øi inevitabil) sæ se deplaseze de-a lungulgraniflei dintre pozitivismul logic øi campaniile publicitare. Mai departe, drepturile øi rafliunea de a fi ale uneiclase de mijloc postbelice recent consacrate, care øi-a atins deplina maturitate în anii 1960, øi-ar putea asumaidentitatea esteticæ în chiar modelul tautologiei øi în estetica administrafliei care-o însoflesc. Fiindcæ aceastæ identitateesteticæ e structuratæ, în mare mæsuræ, dupæ modelul identitæflii sociale a clasei, cu alte cuvinte, ca unace se ocupæ doar cu administrarea muncii øi producfliei (în loc sæ producæ propriu-zis) øi cu distribuirea mærfurilor.Ajungînd sæ fie stabil instalatæ pe poziflia celei mai obiønuite øi mai puternice clase sociale din societateapostbelicæ, aceastæ clasæ e cea care, dupæ cum scria H. G. Helms în cartea sa despre Max Stirner, „se priveazævoluntar de drepturile de intervenflie în procesul politic decizional, pentru a se adapta mai eficient la condifliilepolitice existente“. 2513

Aceastæ esteticæ a nou-instituitei puteri a administrærii îøi descoperæ prima voce literaræ pe deplin articulatæ într-unfenomen ca le nouveau roman al lui Robbe-Grillet. N-a fost întîmplætor faptul cæ un proiect literar atît deprofund pozitivist avea sæ serveascæ apoi, în America, ca un punct de plecare pentru arta conceptualæ. Însæ,paradoxal, s-a întîmplat în exact acelaøi moment istoric ca funcfliile sociale ale principiului tautologic sæ-øidescopere cea mai lucidæ analizæ într-o examinare criticæ lansatæ în Franfla.În primele scrieri ale lui Roland Barthes gæsim, concomitent cu le nouveau roman, o discuflie despre tautologic:Tautologia. Da, øtiu, cuvîntul nu este frumos. Dar øi lucrul este foarte urît. Tautologia este acel procedeuverbal care constæ în definirea aceluiaøi prin acelaøi („Teatrul este teatru“). [...] ne refugiem în tautologie caîn fricæ, sau în furie, sau în tristefle, cînd nu avem nicio explicaflie. [...] În tautologie existæ o dublæ ucidere:este ucis raflionalul fiindcæ væ rezistæ; este ucis limbajul fiindcæ væ trædeazæ. [...] Tautologia atestæ o profundæneîncredere faflæ de limbaj: îl respingefli fiindcæ væ lipseøte. Însæ orice respingere a limbii este øi o moarte.Tautologia întemeiazæ o lume moartæ, o lume imobilæ. 26Zece ani mai tîrziu, exact atunci cînd Kosuth îl descoperea ca proiect estetic central al epocii sale, fenomenultautologicului a fost deschis din nou examinærii în Franfla. Însæ de astæ datæ, în loc sæ fie discutat ca formæ lingvisticæøi retoricæ, a fost analizat ca efect social general: atît ca reflex comportamental de nedepæøit, cît øi, odatæce exigenflele industriei culturale avansate (adicæ publicitatea øi mass-media) au fost instaurate sub forma culturiispectacolului, ca o condiflie universalæ a experienflei. Ceea ce, desigur, ræmîne deschis discufliilor e mæsuraîn care arta conceptualæ de un anumit tip a împærtæøit aceste condiflii sau chiar le-a promulgat øi le-a implementatîn sfera esteticului – ceea ce ar explica astfel, probabil, prezenfla øi succesul sæu ulterior într-o lume a strategiilorpublicitare – sau, ca alternativæ, mæsura în care s-a înscris doar într-o logicæ inevitabilæ a unei lumiadministrate în întregime, aøa cum o definea termenul celebru al lui Adorno. Astfel scria Guy Debord în 1967:Caracterul fundamental tautologic al spectacolului decurge din simplul fapt cæ mijloacele sale sînt în acelaøitimp scopul sæu. În imperiul pasivitæflii moderne, el este soarele care nu apune niciodatæ. El acoperætoatæ suprafafla pæmîntului, scældîndu-se la nesfîrøit în propria-i glorie. 27O poveste cu multe pætrateFormele vizuale care corespund în cel mai înalt grad formei lingvistice a tautologiei sînt pætratul øi rotaflia sa stereometricæ,cubul. Nu e deci surprinzætor cæ aceste douæ forme au fost cît se poate de ræspîndite în producfliapicturalæ øi sculpturalæ de la începutul øi mijlocul deceniului øapte. Acesta a fost momentul în care o riguroasæautoreflexivitate s-a orientat spre examinarea limitelor tradiflionale ale obiectelor sculpturale moderniste, totaøa cum o reflecflie fenomenologicæ asupra spafliului vizualitæflii insista asupra reîncorporærii parametrilor arhitecturaliîn conceperea picturii øi a sculpturii.Atît de profund au pætruns pætratul øi cubul în vocabularul sculpturii minimaliste, încît, în 1967, Lucy Lipparda publicat un chestionar care examina rolul acestor forme, øi pe care îl fæcuse sæ circule printre numeroøi artiøti.În ræspunsul sæu la chestionar, Donald Judd, într-una din multiplele sale tentative de-a degaja morfologia minimalismuluipornind de la cercetæri similare asupra avangardei istorice din prima parte a secolului XX, a înfæfliøatdimensiunea agresivæ a gîndirii tautologice (deghizatæ în pragmatism, aøa cum se întîmpla, în general, în cazulsæu), contestînd, pur øi simplu, cæ vreo semnificaflie istoricæ ar putea fi inerentæ formelor geometrice sau stereometrice:Nu cred cæ e nimic special la pætrate, pe care nu le utilizez, sau la cuburi. Nu au, cu siguranflæ, nicio semnificaflieintrinsecæ sau vreo superioritate oarecare. Øi totuøi, e ceva: cuburile sînt mult mai uøor de fæcut decît sferele.Calitatea principalæ a formelor geometrice e cæ nu sînt organice, aøa cum e, altminteri, orice artæ. Oformæ care sæ nu fie nici geometricæ, nici organicæ ar fi o mare descoperire. 28Ca formæ centralæ a autoreflexivitæflii vizuale, pætratul desfiinfleazæ parametrii spafliali tradiflionali ai verticalitæflii øiorizontalitæflii, anulînd, astfel, metafizica spafliului øi convenfliile sale de lecturare. Tocmai în acest mod (începîndcu Pætratul negru al lui Malevici, din 1915), pætratul se indicæ færæ încetare pe sine: ca perimetru spaflial, ca plan,ca suprafaflæ øi, simultan, ca suport. Însæ, prin însuøi succesul acestui gest autoreferenflial, determinînd forma14

arhivaca fiind pur pictorialæ, pictura pætratæ asumæ – paradoxal, dar inevitabil – caracterul de relief/obiect situat în spafliureal. Prin aceasta, ea invitæ la o privire/lecturare a contingenflei spafliale øi a inserærii arhitecturale, insistînd asupraiminentei øi ireversibilei tranziflii de la picturæ la sculpturæ.Aceastæ tranziflie s-a efectuat în cadrul artei protoconceptuale de la începutul øi mijlocul anilor 1960 printr-unnumær relativ limitat de operaflii pictoriale specifice. A fost realizatæ, în primul rînd, prin accentuarea opacitæfliipicturii. Statutul de obiect al structurii picturale putea fi subliniat unificîndu-i øi omogenizîndu-i suprafafla prinmonocromie, texturæ serializatæ øi structuræ compoziflionalæ cadrilatæ; sau putea fi scos în evidenflæ obturînd literalmentetransparenfla spaflialæ a unei picturi, prin simpla modificare a suportului sæu material: transpunîndu-lde pe pînzæ pe o flesæturæ nefixatæ pe øasiu sau pe metal. Acest tip de investigare a fost dezvoltat sistematic înpicturile protoconceptuale ale lui Robert Ryman, de pildæ, care a folosit fiecare din aceste posibilitæfli separatsau în diferite combinaflii, de la începutul pînæ la mijlocul anilor 1960; sau, dupæ 1965, în picturile lui RobertBarry, Daniel Buren øi Niele Toroni.În al doilea rînd – printr-o contramiøcare øi inversiune directæ a primeia –, statutul de obiect putea fi atins accentuînd,într-o manieræ literalæ, transparenfla picturii. Acest lucru implica instituirea unei dialectici între suprafaflapicturalæ, cadru øi suport arhitectural, fie printr-o deschidere literalæ a suportului pictural, ca în primele Structuresale lui Sol LeWitt, fie prin inserflia unor suprafefle transparente sau translucide în cadrul convenflional alprivirii, ca în picturile de fibre de sticlæ ale lui Ryman, în primele picturi de nailon ale lui Buren sau în panourilede sticlæ încadrate în metal ale lui Michael Asher øi Gerhard Richter, ambele realizate între 1965 øi 1967. Sauca în opera timpurie a lui Robert Barry (cum ar fi lucrarea sa Painting in Four Parts din 1967, din Colecflia FER),unde obiectele pætrate, monocrome de pînzæ pæreau sæ-øi asume acum rolul unei simple demarcaflii arhitecturale.Funcflionînd ca obiecte picturale descentrate, ele delimiteazæ spafliul arhitectural exterior într-o manieræanalogæ compozifliilor seriale sau centrale din primele lucræri minimaliste, care încæ mai defineau spafliul sculpturalsau pictural intern. Ori ca în pînza pætratæ a lui Barry (1967), care trebuie plasatæ exact la mijlocul pereteluice are o funcflie arhitecturalæ de sprijin, øi în care lucrarea e conceputæ astfel încît sæ deplaseze lectura sade la un obiect pictural centrat, unificat, înspre o experienflæ a contingenflei arhitecturale, încorporînd astfel strategiilesuplimentare øi supradeterminante ale plasærii curatoriale øi ale convenfliilor instalafliei (dezavuate, de obicei,în picturæ øi sculpturæ) în concepflia lucrærii înseøi.Iar în al treilea rînd – øi cel mai adesea –, aceastæ tranziflie e efectuatæ prin „simpla“ rotaflie a pætratului, aøa cumera evident, de la început, în celebra diagramæ din 1937 a lui Naum Gabo, unde un cub volumetric se suprapuneunuia stereometric, cu scopul de a face vizibilæ continuitatea inerentæ dintre formele planare stereometriceøi cele volumetrice. Aceastæ rotaflie a generat structuri cubice de-o diversitate manifestæ în lucræri precumCondensation Cube (1963–1965) a lui Hans Haacke, Four Mirrored Cubes (1965) a lui Robert Morris sau MineralCoated Glass Cubes a lui Larry Bell øi Wall-Flour Piece (Three Squares) a lui Sol LeWitt, lucræri produse simultan,în 1966. Toate acestea (dincolo de împærtæøirea unei evidente morfologii a cubului) s-au angajat într-o dialecticæa opacitæflii øi transparenflei (sau în sinteza acestei dialectici în reflectarea în oglindæ, aøa cum se întîmpla în MirroredCubes a lui Morris sau în variafliile estetizate ale temei executate de Larry Bell). Odatæ angajate în dialecticasuprafeflei øi a cadrului øi în aceea a obiectului øi a recipientului arhitectural, ele au dislocat raporturile tradiflionaledintre figuræ øi fond.Desfæøurarea unora sau a tuturor acestor strategii (sau, în majoritatea cazurilor, a diferitelor lor combinaflii) încontextul artei minimaliste øi postminimaliste, adicæ pictura øi sculptura protoconceptualæ, a avut ca rezultat oserie de obiecte hibride. Acestea nu mai corespundeau niciuneia din categoriile tradiflionale de atelier øi nicinu mai puteau fi identificate ca decoraflii arhitecturale sau în relief – aceøtia fiind termenii de compromis folosiflide obicei pentru a crea o punte între aceste categorii. Astfel, aceste obiecte demarcau un alt spectru al reorientæriiînspre arta conceptualæ. Ele nu se limitau doar la a destabiliza graniflele categoriilor artistice tradiflionale aleproducfliei de atelier, erodîndu-le prin utilizarea unor moduri de producflie industrialæ, aøa cum proceda minimalismul,ci au mers mai departe în revizuirea criticæ a discursului atelierului, ca termen cæruia i se opune discursulproducfliei/consumului. Demontîndu-le pe ambele, finalmente, odatæ cu inerentele lor convenflii alevizualitæflii, ele au instituit o esteticæ a administrærii.La prima vedere, diversitatea acestor obiecte protoconceptuale ar putea sugera cæ manierele lor estetice efectivede operare diferæ atît de profund, încît o lecturæ comparativæ care sæ opereze doar cu organizærile lor formaleøi morfologice aparent analoge – toposul vizual øi pætratul – ar fi ilegitimæ. De exemplu, istoria artei a excluschiar din acest motiv Condensation Cube a lui Haacke de la orice afiliere la minimalism. Cu toate acestea, tofli15

16aceøti artiøti definesc, pe la mijlocul anilor 1960, producflia øi receptarea artisticæ într-un fel care trece dincolode pragul tradiflional al vizualitæflii (atît în termeni de materiale sau de proceduri de producflie specifice atelierului,cît øi în termeni de producflie industrialæ), øi tocmai în virtutea acestei paralele poate fi înfleles faptul cæ lucrærilelor se aflæ într-o strînsæ conexiune, dincolo de o simplæ analogie structuralæ sau morfologicæ. Lucrærile protoconceptualede la mijlocul anilor 1960 redefinesc, într-adevær, experienfla esteticæ ca multiplicitate de modurinespecializate ale experienflei obiectului øi a limbajului. În funcflie de lectura pe care o provoacæ aceste obiecte,experienfla esteticæ – drept o investire individualæ øi socialæ a obiectelor cu semnificaflie – se constituie prin convenfliilingvistice øi, nu mai puflin, prin convenflii speculare, prin determinarea instituflionalæ a statutului obiectuluila fel de mult ca prin capacitatea de-a lectura a spectatorului.În cadrul acestei concepflii împærtæøite de cei mai mulfli, ceea ce distinge obiectele între ele e accentul pe carefiecare îl pune pe diverse aspecte ale acestei deconstrucflii a conceptelor tradiflionale care definesc vizualitatea.De exemplu, Mirrored Cubes a lui Morris (prin încæ o execuflie aproape literalæ a unei sugestii descoperite în GreenBox [Cutie verde, 1934] a lui Duchamp) situeazæ spectatorul pe sutura reflecfliei în oglindæ: interfafla dintre obiectulsculptural øi situl arhitectural, unde niciunul din elemente nu poate cæpæta o poziflie de prioritate sau dominaflieîn triada spectator – obiect sculptural – spafliu arhitectural. Øi, atîta vreme cît lucrarea acflioneazæ pentru a înscrieun model fenomenologic al experienflei într-un model tradiflional al specularitæflii pur vizuale øi, totodatæ, pentrua-l disloca, principalul punct asupra cæruia se concentreazæ ræmîne obiectul sculptural øi apercepflia sa vizualæ.Dimpotrivæ, Condensation Cube al lui Haacke – deøi suferæ, într-o manieræ evidentæ, de un reductivism scientist,aici chiar mai riguros instituit, øi de moøtenirea pozitivismului empiric al modernismului – abandoneazæ orelaflie specularæ cu obiectul în general, stabilind, în schimb, un sistem biofizic ca legæturæ între privitor, obiectsculptural øi sit arhitectural. Dacæ Morris reîntoarce privitorul de la un mod al specularitæflii contemplative la uncerc fenomenologic al miøcærii corporale øi al reflecfliei perceptive, Haacke înlocuieøte cîndva revoluflionarul conceptal „tactilitæflii“ care activeazæ în experienfla privitorului printr-o miøcare de închidere a fenomenologicului încadrul determinismului „sistemului“. Fiindcæ acum opera sa suspendæ „privirea“ tactilæ a lui Morris într-o sintagmæfundamentatæ øtiinflific (în acest caz, aceea a unor procese de condensare øi evaporare în interiorul unui cub,provocate de modificærile de temperaturæ datorate variafliei numærului de spectatori din galerie).Øi, în sfîrøit, trebuie sæ analizæm poate cea mai puflin credibilæ transformare a pætratului, ce-øi face apariflia în punctulculminant al artei conceptuale, în 1968, în douæ lucræri ale lui Lawrence Weiner, intitulate A Square Removalfrom a Rug in Use øi, respectiv, A 36“ X 36“ Removal to the Lathing of Support Wall of Plaster or Wallboard froma Wall (ambele publicate sau „reproduse“ în Statements, 1968), în care modificærile paradigmatice specificeoperate de arta conceptualæ asupra moøtenirii formalismului reductivist sînt cît se poate de vizibile. Ambeleintervenflii – în ciuda faptului cæ îøi pæstreazæ legæturile structurale øi morfologice cu tradiflia formalæ, prin respectareageometriei clasice ca definire a lor la nivel de formæ – se înscriu pe suprafeflele de susflinere ale institufliilorøi/sau ale caselor, pe care tradiflia le-a dezavuat întotdeauna. Covorul (probabil pentru sculpturæ) øi peretele(pentru picturæ), pe care esteticile idealiste le declaræ mereu a fi simple „anexe“, sînt aduse în prim-plan aicinu doar ca pærfli ale bazei lor materiale, ci øi ca inevitabilæ viitoare amplasare a lucrærii. În acest fel, structura,amplasarea øi materialele intervenfliei sînt, în însuøi momentul concepfliei, cu totul determinate de viitoarea lordestinaflie. Deøi niciuna din suprafefle nu e precizatæ explicit în funcflie de contextul sæu instituflional, aceastæ ambiguitatea dislocærii dæ naøtere la douæ lecturi opuse, øi totuøi reciproc complementare. Pe de-o parte, ea anihileazæaøteptarea tradiflionalæ de-a întîlni opera de artæ doar într-un loc „specializat“ sau „consacrat“ (atît „peretele“,cît øi „covorul“ ar putea aparfline fie unei case, fie unui muzeu sau, din acelaøi motiv, le-am putea la fel de bineîntîlni în orice alt loc, cum ar fi, de exemplu, un birou). Pe de altæ parte, niciuna din aceste suprafefle n-ar puteafi vreodatæ luatæ în considerare independent de amplasarea ei instituflionalæ, de vreme ce inscripflia fizicæ depe fiecare suprafaflæ genereazæ, inevitabil, lecturi contextuale ce depind de convenfliile instituflionale øi de utilizærilespecifice ale acelor suprafefle în spafliile respective.Trecînd dincolo de precizia literalæ sau perceptivæ cu care Barry øi Ryman fæcuseræ înainte legætura dintre obiectelepicturale øi pereflii folosifli, prin tradiflie, pentru expunere, dorind sæ facæ manifestæ interdependenfla lor fizicæ øiperceptivæ, cele douæ pætrate ale lui Weiner sînt acum integrate fizic atît în aceste suprafefle de susflinere, cîtøi în definirea lor instituflionalæ. Mai mult, fiindcæ inscripflia lucrærii implicæ, paradoxal, dislocarea fizicæ a suprafefleide susflinere, ea genereazæ, de asemenea, o experienflæ a retragerii perceptive. Øi, aøa cum lucrarea neagæ specularitateaobiectului artistic tradiflional printr-o retragere în sens propriu, în locul unui adaos de date vizuale înconstruct, tot astfel acest act de retragere perceptivæ opereazæ, în acelaøi timp, ca o intervenflie fizicæ (øi sim-

arhivabolicæ) asupra puterii instituflionale øi relafliilor de proprietate, subliniind pretinsa neutralitate a „simplelor“ dispozitivede reprezentare. Instalarea øi/sau achiziflia oricæreia dintre aceste lucræri reclamæ ca viitorul posesorsæ accepte o mostræ de suprimare/retragere/întrerupere fizicæ atît la nivelul ordinii instituflionale, cît øi la cel alrelafliei private de posesiune.A fost cît se poate de firesc ca, la prima mare expoziflie de artæ conceptualæ a lui Seth Siegelaub, evenimentulintitulat January 5–31, 1969, Lawrence Weiner sæ prezinte o formulæ care urma sæ opereze ca matrice întemeietoarea tuturor propozifliilor sale ulterioare. Abordînd tocmai relafliile în cadrul cærora se constituie operade artæ ca o formulæ deschisæ, structuralæ, sintagmaticæ, aceastæ declaraflie matricealæ definea parametrii opereide artæ ca fiind aceia ai condifliilor auctorialitæflii øi producfliei øi încadra interdependenfla lor faflæ de condifliile posesiuniiøi utilizærii (øi aceasta, nu în ultimul rînd, la nivel propoziflional) ca definiflie lingvisticæ determinatæ de øi variabilæîn funcflie de tofli aceøti parametri, în constelafliile lor fluctuante øi aflate într-o continuæ transformare.În privinfla diferitelor maniere de utilizare:1. Artistul poate alcætui piesa.2. Piesa poate fi fabricatæ.3. Piesa nu trebuie construitæ.Fiecare element fiind echivalent øi consecvent cu intenflia artistului, decizia în privinfla condifliilor ræmîne pe seamareceptorului, cu ocazia receptærii.Ceea ce începe sæ prindæ formæ aici este, aøadar, o criticæ ce opereazæ la nivelul „institufliei“ estetice. E o recunoaøterea faptului cæ materialele øi procedurile, suprafeflele øi texturile, spafliile øi amplasamentele nu sîntdoar o chestiune picturalæ øi sculpturalæ ce trebuie tratatæ doar în termenii unei fenomenologii a experienfleivizuale øi cognitive sau în termenii unei analize structurale a semnului (aøa cum mai credeau încæ majoritateaartiøtilor minimaliøti øi postminimaliøti), ci sînt întotdeauna deja înscrise în convenfliile limbajului øi, prin aceasta,în puterea instituflionalæ øi în investirea ideologicæ øi economicæ. Iar dacæ totuøi aceastæ recunoaøtere pæreaîncæ a fi într-un stadiu latent în lucrærile lui Weiner øi Barry de la sfîrøitul anilor 1960, ea urma sæ se facæ manifestæcu repeziciune în lucrærile artiøtilor europeni din aceeaøi generaflie, în special în cele ale lui Marcel Broodthaers,Daniel Buren øi Hans Haacke, dupæ 1966. De altfel, critica instituflionalæ a devenit punctul esenflial al atacurilorcelor trei artiøti asupra falsei neutralitæfli a vederii care furnizeazæ premisele rafliunii de-a fi a acestor instituflii.În 1965, asemenea tovaræøilor sæi americani, Buren pleacæ de la o investigaflie criticæ asupra minimalismului.Lectura precedentæ a operelor lui Flavin, Ryman, Stella i-a permis imediat dezvoltarea unor poziflii din perspectivaunei stricte analize picturale, care au condus curînd la o ræsturnare totalæ a conceptelor vizualitæflii desorginte picturalæ/sculpturalæ. Buren s-a angajat, pe de-o parte, într-o evaluare criticæ a moøtenirii picturii modernistetîrzii (øi americane postbelice), iar pe de altæ parte, într-o analizæ a moøtenirii lui Duchamp, pe care o priveaca o negare cu totul inacceptabilæ a picturii. Aceastæ variantæ proprie de lecturæ a lui Duchamp øi a readymadeuluica act de o radicalitate mic-burghezæ anarhistæ, deøi nu necesarmente corectæ øi dusæ pînæ la capæt, i-a permislui Buren sæ construiascæ o criticæ plinæ de succes a ambelor: pictura modernistæ øi readymade-ul lui Duchampca Alter-ul sæu istoric radical. În scrierile øi intervenfliile sale redactate începînd cu 1967, prin critica sa la adresaordinii speculare a picturii øi a cadrului instituflional ce o determinæ, Buren a reuøit performanfla excepflionalæde a disloca ambele paradigme, atît cea a picturii, cît øi cea a readymade-ului (chiar douæzeci de ani mai tîrziu,aceastæ criticæ face sæ paræ cu totul inoportunæ continuarea în manieræ naivæ a producfliei de obiecte dupæ modelulreadymade-ului duchampian).Din perspectiva prezentului, pare mai uøor de observat cæ atacul lui Buren la adresa lui Duchamp, mai ales încrucialul sæu eseu din 1969 intitulat Limites Critiques, era orientat, în primul rînd, împotriva convenfliilor receptæriilui Duchamp, operative øi predominante de-a lungul întregii perioade cuprinse între sfîrøitul anilor 1950øi începutul anilor ’60, mai curînd decît împotriva implicafliilor efective ale însuøi modelului lui Duchamp. Tezacentralæ a lui Buren era cæ eroarea readymade-ului duchampian consta în ocultarea condifliilor ce modeleazæcadrul instituflional øi discursiv, condiflii care i-au permis încæ de la început readymade-ului sæ-øi producæ ræsturnærileîn ce priveøte atribuirea de semnificaflie øi experienfla obiectului. Cu toate acestea, s-ar putea susfline la fel debine cæ – aøa cum o sugereazæ, de altfel, Marcel Broodthaers în catalogul expozifliei The Eagle from the Oligoceneto Today din Düsseldorf – definifliile contextuale øi construcfliile sintagmatice ale operei de artæ fuseseræ evidentinaugurate de modelul readymade-ului lui Duchamp.17

În analiza sa sistematicæ asupra elementelor constitutive ale discursului pictural, Buren a ajuns sæ cerceteze tofliparametrii producfliei øi receptærii artistice (o analizæ accidental similaræ celei a lui Lawrence Weiner care a dusla formula sa „matricealæ“). Plecînd de la minimalista dezmembrare literalæ a picturii (în special de la cea a luiRyman øi Flavin), Buren a transformat mai întîi picturalitatea într-un alt model, printre altele, de opacitate øi obiectualitate.(Lucru realizat prin întrepætrunderea fizicæ a figurii øi fundalului pe flesætura de tendæ, fæcînd din „grilajul“dungilor paralele verticale etern repetatul sæu „instrument“ øi aplicînd mecanic – aproape superstiflios øiritualic, s-ar putea spune privind în urmæ – un strat de vopsea albæ pe benzile exterioare grilajului, pentru adistinge obiectul pictural de un readymade.) Odatæ ce pînza a fost scoasæ de pe tradiflionalul øevalet, pentrua deveni un obiect textil înzestrat cu realitate fizicæ (reminiscenflæ a celebrei formule a lui Greenberg: „pînzæcare nu mai e fixatæ pe øasiu [care] existæ deja ca picturæ“), aceastæ strategie a arsenalului lui Buren øi-a gæsitcorespondentul logic în amplasarea pînzelor fixate pe øasiu, atîrnînd ca obiecte, pe un perete de sprijin øi pepodea.Aceastæ transformare a suprafeflelor-suport øi a procedeelor de producflie a avut ca rezultat, în lucrærile lui Buren,o vastæ serie de forme de distribuflie: de la pînze nefixate pe øasiu la coli de hîrtie în dungi, trimise anonim prinpoøtæ; de la pagini în cærfli la panouri publicitare. În aceeaøi manieræ, dislocærile spafliilor destinate tradiflionalintervenfliilor artistice øi lecturilor au produs o multitudine de amplasamente øi de forme de expunere care speculaumereu dialectica interior-exterior, oscilînd, astfel, între contradicfliile sculpturii øi picturii øi aducînd în primplantoate acele dispozitive vizibile sau ascunse care structureazæ ambele tradiflii în cadrul discursului muzeuluiøi al atelierului.Mai mult, adoptînd principiile criticii situaflioniste adresate diviziunii burgheze a creativitæflii conform regulilordiviziunii muncii, Buren, Olivier Mosset, Michel Parmentier øi Niele Toroni au performat public (cu diferite ocazii,între 1966 øi 1968) o deconstrucflie a distincfliei tradiflionale dintre artist øi public, fiecare cu rolurile sale corespunzætoare.Nu au pretins doar ca toate idiomurile lor artistice sæ fie considerate absolut echivalente øiinterøanjabile, ci øi ca producflia anonimæ a unor astfel de semne picturale de cætre public sæ fie echivalentæ celeirealizate de artiøtii înøiøi.Cu reproducerile sale fotografice – realizate în fotomate – ale chipurilor celor patru artiøti, posterul celeide-a patra manifestæri a lor la Bienala de la Paris din 1967 face o trimitere neglijentæ la o altæ sursæ majoræ achestionærilor contemporane cærora le e supusæ nofliunea de auctorialitate artisticæ, legatæ de o provocare dea participa lansatæ „publicului“: estetica antinomitæflii, aøa cum e practicatæ în „Factory“ a lui Andy Warhol, øi procedeelesale mecanice (fotografice) de producflie. 29Intervenfliile critice ale celor patru asupra unui mecanism cultural consacrat, însæ învechit (reprezentat de institufliivenerabile øi importante, ca Salon de la Jeune Peinture sau Bienala de la Paris) au scos imediat la ivealæ cel puflinunul din paradoxurile majore ale tuturor practicilor conceptuale (un paradox care, absolut întîmplætor, constituiseunica øi cea mai originalæ contribuflie adusæ de opera lui Yves Klein, cu zece ani în urmæ). Acesta era faptulcæ anihilarea criticæ a convenfliilor culturale ajunge ea însæøi, imediat, la condiflia spectacolului, cæ insistareaasupra caracterului anonim al artisticului øi deconstrucflia auctorialitæflii produc imediat nume de marcæ øi produseidentificabile øi cæ o campanie ce-øi propune sæ critice convenfliile vizualitæflii prin intervenflii textuale, semnepe panouri publicitare, comunicate anonime øi pamflete sfîrøeøte, inevitabil, prin a urma mecanismele prestabiliteale publicitæflii øi ale campaniilor de marketing.Toate lucrærile menflionate coincid totuøi în riguroasa lor redefinire a raporturilor dintre public, obiect øi autor.Øi toate se conjugæ în efortul lor de-a înlocui modelul tradiflional, ierarhic al experienflei privilegiate bazate peabilitæfli auctoriale øi pe o competenflæ de receptare dobînditæ printr-un raport structural al echivalenflelor absolute,care sæ demonteze ambele pærfli ale ecuafliei: poziflia hieraticæ a obiectului artistic unificat øi, în aceeaøi mæsuræ,poziflia privilegiatæ a autorului. Într-un eseu timpuriu (publicat, întîmplætor, în acelaøi numær din 1967 al AspenMagazine – dedicat de editorul sæu, Brian O’Doherty, lui Stéphane Mallarmé – în care a apærut øi prima traducereîn englezæ a textului „Moartea autorului“ al lui Roland Barthes), Sol LeWitt a expus, cu o uimitoare claritate,toate aceste preocupæri pentru o redistribuflie programaticæ a funcfliilor autor/artist, prezentîndu-leprintr-o surprinzætoare metaforæ a performærii unor sarcini birocratice cotidiene:Scopul artistului ar trebui sæ fie acela de-a le oferi informaflii privitorilor. [...] El ar trebui sæ-øi urmæreascæpremisa predeterminatæ pînæ la concluzie, evitînd subiectivitatea. Întîmplarea, gustul sau formele ce revininconøtient în memorie nu trebuie sæ joace niciun rol în configurarea rezultatului. Artistul serial nu18

arhivaurmæreøte producerea unui obiect frumos sau misterios, ci funcflioneazæ ca un simplu funcflionar ce catalogheazærezultatele premiselor sale [sublinierea noastræ]. 30Inevitabil însæ, apare întrebarea: cum se pot reconcilia astfel de definiflii restrictive ale artistului ca funcflionar cecatalogheazæ cu implicafliile subversive øi radicale ale artei conceptuale? Iar aceastæ întrebare trebuie pusæ, totodatæ,chiar în contextul istoric specific în care moøtenirea avangardei istorice – constructivismul øi pozitivismul– a fost doar recent reclamatæ. În ce fel, ne-am putea întreba, pot fi aliniate astfel de practici la producflia istoricæpe care au redescoperit-o artiøti ca Henry Flynt, Sol LeWitt øi George Maciunas, la începutul anilor ’60, în specialdatoritæ The Great Experiment: The Russian Art 1863–1922. 31Natura profund utopicæ (øi astæzi inimaginabil de naivæ) a revendicærilor asociate cu arta conceptualæ la sfîrøitulanilor 1960 iese la ivealæ în felul în care le-a formulat Lucy Lippard în 1969 (împreunæ cu Seth Siegelaub,care era cu siguranflæ cel mai important organizator de expoziflii øi critic al acestei miøcæri):Arta ce se vrea experienflæ puræ nu existæ pînæ cînd cineva o experimenteazæ, sfidînd posesiunea, reproducerea,uniformitatea. Arta intangibilæ poate distruge impunerea artificialæ a „culturii“ øi furniza un publicmai larg pentru o artæ obiectualæ, tangibilæ. Atunci cînd automatismul elibereazæ milioane de ore [ce potfi dedicate] timpului liber, arta ar trebui sæ cîøtige, nu sæ piardæ în importanflæ, pentru cæ, deøi arta nu e doaro destindere [play], ea e contrapunctul muncii. Ar putea sosi ziua în care arta sæ devinæ ocupaflia cotidianæa fiecæruia, deøi nu avem niciun motiv sæ credem cæ aceastæ activitate se va numi artæ. 32Deøi pare evident cæ artiøtii nu pot fi traøi la ræspundere pentru viziunile naive cultural øi politic pe care le proiecteazæasupra lucrærilor lor chiar øi cei mai competenfli, loiali øi entuziaøti critici, astæzi pare a fi la fel de evidentcæ tocmai utopismul primelor miøcæri de avangardæ (genul pe care încearcæ Lippard cu disperare sæ-l reînviecu aceastæ ocazie) a fost cel care a absentat cu desævîrøire din arta conceptualæ de-a lungul întregii sale istorii(în ciuda singurei invocæri a lui Herbert Marcuse de cætre Barry, care a caracterizat galeria comercialæ drept„un loc în care putem veni øi unde, pentru o vreme, «sîntem liberi sæ ne gîndim la ce urmeazæ sæ facem»“).Este oarecum de la sine înfleles, cel puflin din perspectiva anilor 1990, cæ, încæ de la începuturile sale, arta conceptualæs-a distins prin simflul sæu acut al limitærilor discursive øi instituflionale, prin restricfliile autoimpuse, prinlipsa unei viziuni totalizatoare, prin preocuparea sa criticæ pentru condifliile factuale ale producfliei artistice øi receptærii,færæ a aspira la depæøirea simplei facticitæfli a acestor condiflii. Acest lucru a devenit evident pe mæsuræ celucræri ca seriile Visitators’ Profiles ale lui Hans Haacke (1969–1970), cu rigoarea lor birocraticæ øi devotamentullor inexpresiv faflæ de colecfliile statistice de informaflii factuale, au respins orice dimensiune transcendentalæ.Ba mai mult, descoperim astæzi cæ tocmai totala eliberare de vraja narafliunilor politice dominante care au datforflæ majoritæflii artelor de avangardæ din anii ’20 a fost cea care, operînd într-o fuziune proprie cu formele celemai noi øi mai radicale ale reflecfliei artistice critice, dæ seama de contradicfliile aparte care acflioneazæ în arta(proto)conceptualæ din a doua jumætate a anilor 1960. Ea poate sæ explice de ce aceastæ generaflie de la începutulanilor ’60 – în tot mai pronunflatul sæu accent empirist øi în scepticicmul sæu faflæ de orice viziune utopicæ – urmasæ se simtæ atrasæ, de exemplu, de pozitivismul logic al lui Wittgenstein øi sæ îmbine pozitivismul mic-burghezafirmativ al lui Alain Robbe-Grillet cu atopismul radical al lui Samuel Beckett, declarîndu-le pe toate acesteasurse ale sale. Øi poate sæ clarifice cum de aceastæ generaflie s-a simflit la fel de atrasæ de conceptul conservatorde „sfîrøit al ideologiei“ al lui Daniel Bell øi de filosofia freudo-marxistæ a eliberærii a lui Herbert Marcuse.Totuøi, ceea ce-a obflinut mæcar temporar arta conceptualæ a fost supunerea ultimelor reziduuri ale aspiraflieiartistice spre transcendenflæ (manifestatæ prin tradiflionalele abilitæfli de atelier øi prin modalitæflile de experienflæprivilegiatæ) la o ordine riguroasæ øi implacabilæ a jargonului administrærii. Mai mult, a reuøit sæ purifice producfliaartisticæ de aspiraflia la o colaborare afirmativæ cu forflele de producflie øi de consum industrial (ultima dintreexperienflele totalizatoare în care, pentru o ultimæ datæ, s-a înscris mimetic øi plinæ de încredere producflia artisticæ,în contextul artei pop øi al minimalismului).Astfel, în mod paradoxal, s-ar pærea cæ arta conceptualæ a devenit, într-adevær, cea mai semnificativæ schimbareparadigmaticæ a producfliei artistice postbelice, exact atunci cînd mima logica operaflionalæ a capitalismuluitîrziu øi instrumentalitatea sa pozitivistæ, într-un efort de a-øi plasa investigafliile autocritice în serviciul lichidæriipînæ øi a ultimelor ræmæøifle ale experienflei estetice tradiflionale. Prin acest proces, ea a reuøit sæ se purifice înîntregime de experienfla imaginaræ øi corporalæ, de substanfla fizicæ øi de spafliul memoriei, tot aøa cum a øters19

toate reziduurile reprezentærii øi stilului, ale individualitæflii øi talentului. Acesta a fost momentul în care lucrærilelui Buren øi Haacke, realizate începînd cu sfîrøitul anilor 1960, au întors violenfla acelui raport mimetic înapoiasupra mecanismului ideologic însuøi, folosind-o pentru a analiza øi expune institufliile sociale din care au emanatîncæ de la început instrumentalitatea pozitivistæ øi logica administrærii. Aceste instituflii, care determinæ condifliileconsumului cultural, sînt tocmai acelea în care producflia artisticæ e transformatæ într-un instrument de controlideologic øi de legitimare culturalæ.A ræmas în seama lui Marcel Broodthaers sæ construiascæ obiecte în care realizærile radicale ale artei conceptualesæ se transforme în parodii directe øi în care seriozitatea cu care arta conceptualæ adoptase riguroasa supuneremimeticæ a experienflei estetice la principiile a ceea ce Adorno botezase „lumea administratæ în întregime“sæ se prefacæ într-o farsæ totalæ. Øi a fost unul din efectele dialecticii lui Broodthaers revelarea faptului cæ realizærileartei conceptuale erau indisociabil legate de o pierdere profundæ øi ireversibilæ: o pierdere care n-a fost, desigur,cauzatæ de practica artisticæ, ci una cæreia aceastæ practicæ i-a ræspuns cu tot optimismul aspirafliilor sale,eøuînd în a recunoaøte cæ purificarea de imagine øi talent, de memorie øi privire în cadrul reprezentærii esteticevizuale n-a fost doar un alt pas eroic în inevitabilul progres iluminist al eliberærii lumii de formele mitice alepercepfliei øi de modurile ierarhice ale experienflei specializate, ci a mai fost, în plus, o nouæ – øi poate ultimæ– eroziune (øi poate cea mai eficace øi mai devastatoare) din cele care au afectat sfera separatæ, prin tradiflie,a producfliei artistice, în eternele sale eforturi de-a rivaliza cu epistema dominantæ în cadrul paradigmatic propriuartei înseøi.Sau, încæ øi mai grav, cæ triumful iluminist al artei conceptuale – transformærile produse de ea asupra publiculuiøi distribufliei, abolirea statutului de obiect øi a formei de marfæ – urma, mai ales, sæ fie de scurtæ duratæ, fæcîndloc aproape imediat reîntoarcerii fantomatice a paradigmelor picturale øi sculpturale (prematur?) dislocate aletrecutului. Astfel cæ regimul specular, pe care arta conceptualæ pretinsese cæ-l ræsturnase, urma curînd sæ fiereinstalat cu forfle proaspete. Ceea ce, desigur, s-a øi întîmplat.Traducere de Veronica Lazær øi Andrei StateNote:1. Aøa cum se obiønuieøte în privinfla formafliunilor stilistice din istoria artei, originea øi numele miøcærii sînt puternic contestate de principalii participanfli.De exemplu, Barry, Kosuth øi Weiner au contestat vehement, în conversaflii recente cu autorul [acestui studiu], orice legæturæ istoricæ cu – sauchiar cæ ar fi auzit mæcar ceva despre – miøcarea Fluxus de la începutul anilor 1960. Cu toate acestea, cel puflin cu privire la invenflia termenului,pare sæ fie corectæ pretenflia lui Henry Flynt cæ el se aflæ „la originea artei concept, cea mai influentæ tendinflæ din arta contemporanæ. În 1961,am auctorializat (øi patentat) sintagma «artæ concept», rafliunile pentru care am fæcut asta øi primele compoziflii denumite «artæ concept». Documentulmeu a fost publicat pentru prima datæ în An Anthology, editatæ de La Monte Young, New York, 1962“. (An Anthology a lui La Monte Younga fost publicatæ, de fapt, în 1963).Al doilea contestatar al termenului a fost Edward Kienholz, cu seria sa de Concept Tableaux, din 1963 (de fapt, ocazional, el este creditat încæîn privinfla descoperirii termenului. A se vedea, de exemplu, eseul Robertei Smith „Conceptual Art“, in Nikos Stangos (ed.), Concepts of ModernArt, New York, Harper and Row, 1981, pp. 256–270).Joseph Kosuth pretinde, în a sa The Sixth Investigation 1969 Proposition 14 (publicatæ de Gerd de Vries, Cologne, 1971), cæ a folosit termenul„conceptual“ pentru prima datæ „într-o serie de note datînd din 1966 øi publicate un an mai tîrziu într-un catalog al unei expoziflii intitulate Non-Anthropomorphic Art, de la de-acum defuncta Lannis Gallery din New York“.Øi apoi mai existæ, desigur, douæ texte faimoase din 1967 øi 1969 ale lui Sol LeWitt (acceptate în maniera cea mai oficialæ cu putinflæ de cætretofli participanflii), „Paragraphs on Conceptual Art“, publicat pentru prima datæ în Artforum, vol. V, nr. 10 (1967), pp. 56–57 øi „Sentences onConceptual Art“, publicat pentru prima datæ în Art & Language, vol. 1, nr. 1 (mai 1969), pp. 11–13.2. Pentru un exemplu tipic de tentativæ de a scrie istoria artei conceptuale prin adoptarea oarbæ øi prin repetarea pretenfliilor øi convingerilor uneiadintre figurile acelei istorii, a se vedea Gudrun Inboden, „Joseph Kosuth – Artist and Critic of Modernism“, in Joseph Kosuth: The Making of Meaning,Stuttgart, Staatsgalerie Stuttgart, 1981, pp. 11–27.3. Joseph Kosuth, The Sixth Investigation 1969 Proposition 14, Cologne, Gerd De Vries/Paul Maenz, 1971.4. Dan Graham, End Moments, New York, 1969. Ceilalfli minimaliøti, în a cæror operæ Graham pare sæ fi fost în mod particular implicat, erau DanFlavin (Graham a scris eseul de catalog pentru expoziflia lui Flavin de la Muzeul de Artæ Contemporanæ din Chicago, din 1967) øi Robert Morris(a cærui operæ a discutat-o pe larg mai tîrziu, în eseul „Income Piece“, din 1973).5. Mel Bochner, „Less is Less (for Dan Flavin)“, in Art and Artists (vara 1966).6. Joseph Kosuth, „Art after Philosophy“ (Part II), in The Making of Meaning, p. 175. Lista ar putea pærea completæ, dacæ n-ar fi absenfla numelorlui Mel Bochner øi On Kawara, øi refuzul lui explicit de-a recunoaøte importanfla lui Sol LeWitt. Conform lui Bochner, care devenise asistent laSchool of Visual Arts în 1965, Joseph Kosuth a lucrat cu el ca student în 1965 øi 1966. Dan Graham a menflionat cæ, în acea perioadæ, Kosuthera øi un vizitator asiduu al studiourilor lui On Kawara øi Sol LeWitt. Explicita tægæduire a lui Kosuth ne face sæ ne întrebæm dacæ nu tocmai seriade aøa-numite Structures (cum e, de exemplu, Red Square, White Letters, produsæ în 1962 øi expusæ în 1965) a lui Sol LeWitt a fost unul dinpunctele de plecare esenfliale pentru formularea seriei Proto-Investigations a lui Kosuth.20

arhiva7. Roland Barthes, Mythologies, traducere de Annette Lavers, New York, Hill and Wang, 1972, p. 158 [Mitologii, traducere de Maria Carpov,Iaøi, Institutul European, 1997, p. 292].8. Primele douæ propoziflii citate se gæsesc în prelegerea Skowhagen a lui Ad Reinhardt, flinutæ în 1967 øi citatæ de Lucy Lippard în Ad Reinhardt,New York, 1981, p. 195. A doua afirmaflie apare într-un interviu cu Mary Fuller, publicat cu titlul „An Ad Reinhardt Monologue“, in Artforum,vol. 10 (noiembrie 1971), pp. 36–41.9. John Cage (declaraflie ca reacflie la controversa generatæ de expoziflia cu tablouri complet în alb a lui Rauschenberg, de la Stable Gallery, 15septembrie – 3 octombrie 1953). Tipæritæ în rubrica lui Emily Genauer din New York Herald Tribune, 27 decembrie 1953, p. 6 (secfliunea 4).10. Ad Reinhardt, „Art as Art“, in Art International (decembrie 1962). Retipæritæ în Barbara Rose (ed.), Art as Art: The Selected Writings of Ad Reinhardt,New York, Viking, 1975, p. 56.11. Marchel Duchamp, interviu cu Francis Roberts (1963), in Art News (decembrie 1968), p. 46.12. Faimoasa afirmaflie a lui Stella a fost fæcutæ, desigur, într-o conversaflie cu Bruce Glaser øi Donald Judd, în februarie 1964, øi publicatæ în ArtNews (septembrie 1966), pp. 55–61. În ce mæsuræ problema acestei dileme a bîntuit generaflia artiøtilor minimaliøti a devenit evident atuncicînd, aproape zece ani mai tîrziu, într-un interviu cu Jack Burnham, Robert Morris pærea încæ sæ ræspundæ (poate chiar inconøtient) celebreiafirmaflii a lui Stella:Pictura a încetat sæ mæ intereseze. Existæ anumite lucruri la ea care mi s-au pærut foarte problematice. [...] A existat un conflict puternicîntre faptul de-a face acest lucru øi felul în care va aræta el mai tîrziu. Pur øi simplu nu mi se pærea cæ mai avea vreun sens. În primul rîndpentru cæ era o activitate pe care o fæceam în timp øi pentru cæ necesita o anumitæ metodæ. Øi, la urma urmei, acest lucru nu pærea sæmai aibæ vreo legæturæ cu nimic. Existæ un anumit deznodæmînt în teatru, unde timpul este real øi ceea ce faci este ceea ce faci (subliniereanoastræ).Robert Morris, interviu nepublicat cu Jack Burnham, 21 noiembrie 1975, Arhiva Robert Morris. Citat în Maurice Berger, Labyrinths: RobertMorris, Minimalism, and the 1960s, New York, Harper & Row, 1989, p. 25.13. Sol LeWitt, „Sentences on Conceptual Art“, publicat pentru prima datæ în 0–9, New York (1969) øi în Art-Language, Coventry (mai 1969),p. 11.14. Robert Morris, citat în Berger, Labyrinths, p. 22.15. Robert Morris, „Some Notes on the Phenomenology of Making: The Search for the Motivated“, in Artforum, vol. 9 (aprilie 1970), p. 63.16. Ar merita investigat faptul cæ artiøti ca Arshile Gorky, sub impactul programului WPA, au continuat sæ fie preocupafli de estetica picturii murale,aøa cum s-a întîmplat, de exemplu, atunci cînd acesta a fost comisionat sæ decoreze clædirea aeroportului Newark, øi cæ pînæ øi Pollock a cochetatcu ideea unei dimensiuni arhitecturale a picturilor sale, întrebîndu-se dacæ n-ar putea fi transformate în tablouri arhitecturale. Aøa cum bine seøtie, angajamentul lui Mark Rothko faflæ de Seagram Corporation de a produce un set de tablouri decorative pentru sediul central al corporaflieia sfîrøit dezastruos, iar proiectul de sinagogæ al lui Barnett Newman a fost øi el abandonat. Toate aceste excepflii ar putea confirma regula cæestetica postbelicæ a trecut prin cea mai riguroasæ privatizare øi printr-o ræsturnare a reflecfliei asupra legæturii inextricabile dintre producflia artisticæøi experienfla socialæ publicæ, aøa cum marcaseræ ele anii 1920.17. Victor Burgin, „The Absence of Presence“, in The End of Art Theory, Atlantic Highlands, 1986, p. 34 [„Absenfla prezenflei: conceptualism øi postmodernisme“,traducere de Veronica Lazær øi Andrei State, in IDEA artæ + societate, nr. 21, 2005, p. 7].18. Cînd am pregætit acest eseu, nu am reuøit sæ gæsesc nici mæcar o singuræ sursæ sau document care sæ ateste cu probabilitate hotærîtoare pretenflialui Kosuth cæ aceste lucræri din seria Proto-Investigations au fost cu adeværat produse øi cæ au existat fizic în 1965 sau 1966, pe vremea cînd elera (pe atunci în vîrstæ de douæzeci de ani) încæ student la School of Visual Arts din New York. Iar Kosuth, la rîndul sæu, nu a fost în stare sæfurnizeze vreun document care sæ-i facæ pretenfliile verificabile. Din contræ, aceste pretenflii au fost explicit contestate de cætre tofli artiøtii pecare i-am intervievat øi care-l cunoøteau la acea vreme pe Kosuth, niciunul dintre ei neaducîndu-øi aminte sæ fi væzut vreo Proto-Investigationînainte de februarie 1967, la expoziflia Non-Anthropomorphic Art by Four Young Artists, organizatæ de Joseph Kosuth la Lannis Gallery. Artiøtiipe care i-am intervievat au fost Robert Barry, Mel Bochner, Dan Graham øi Lawrence Weiner. Nu sugerez neapærat cæ Proto-Investigationsnu ar fi putut fi realizate de Kosuth la vîrsta de douæzeci de ani (în fond, Frank Stella øi-a pictat seria Black Paintings la douæzeci øi trei de ani)sau cæ paøii logici de îmbinare a lui Duchamp øi Reinhardt cu minimalismul øi arta pop, care au condus la Proto-Investigations, nu ar fi putut fifæcufli de un artist cu o înflelegere istoricæ øi o inteligenflæ strategicæ cum e cea a lui Kosuth. Spun doar cæ niciuna dintre lucrærile datate de Kosuth1965 sau 1966 nu poate fi, de fapt – pînæ cînd vor fi produse dovezi suplimentare –, documentatæ ca aparflinînd anului 1965 sau 1966 oridatatæ cu credibilitate. Dimpotrivæ, picturile de cuvinte ale lui On Kawara (al cærui atelier Kosuth îl vizita frecvent la acea vreme), cum e Something,sînt reproduse øi documentate.19. „Timp de mulfli ani a fost un lucru bine cunoscut cæ mai mulfli oameni ajung sæ cunoascæ opera artistului prin (1) tipærituri sau (2) conversaflie,decît prin confruntare directæ cu arta însæøi. Pentru picturæ øi sculpturæ, unde prezenfla vizualæ – culoare, scalæ, mærime, loc de expunere – esteimportantæ pentru operæ, imaginea fotograficæ sau verbalizarea operei respective înseamnæ o delegitimare a artei. Dar cînd arta se preocupæea însæøi cu lucruri care nu sînt legate de prezenfla fizicæ, valoarea sa intrinsecæ (comunicativæ) nu este alteratæ de prezentarea sa în mediul tipærit.Utilizarea de cataloage øi cærfli pentru a comunica (øi disemina) arta este mijlocul cel mai neutru de a prezenta arta nouæ. Catalogul de expozifliepoate acum servi ca informaflie primaræ despre expoziflie, spre deosebire de informafliile secundare despre artæ, din reviste, cataloage etc.Øi, în unele cazuri, «expoziflia» poate fi «catalogul»“ (Seth Siegelaub, „On Exhibitions and the World at Large“ [interviu cu Charles Harrison],in Studio International [decembrie 1969]).20. Aceastæ diferenfliere e dezvoltatæ în excelenta punere în discuflie a lui Hal Foster a acestor distincflii paradigmatice, aøa cum apar ele pentruprima datæ în minimalism, în eseul sæu „The Crux of Minimalism“, in Individuals, Los Angeles, The Museum of Contemporary Art, 1986, pp.162–183.21. Aøa cum sugera Rosalind Krauss, cel puflin înflelegerea lui Johns depæøise deja, la acea vreme, tipul mai timpuriu de lecturæ a readymade-uluiînfleles ca o simplæ esteticæ a declarafliei øi a intenfliei:Dacæ ne gîndim cæ pictura lui Stella fusese deja demult asimilatæ de opera lui Johns, atunci interpretarea lui Johns la Duchamp øi la readymade– o interpretare diametral opusæ celei realizate de grupul conceptualist øi descrisæ mai sus – are o oarecare relevanflæ pentru aceastæchestiune. Fiindcæ Johns a væzut cît se poate de clar cæ readymade-ul dovedea faptul cæ nu e necesar sæ existe nicio conexiune între21

obiectul artistic final øi matricea psihologicæ în care se origineazæ, de vreme ce, în cazul readymade-ului, aceastæ posibilitate e imposibilæîncæ de la început. Fîntîna n-a fost produsæ (fabricatæ) de Duchamp, ci doar aleasæ de el. Din acest motiv, pisoarul nu poate în niciun felsæ-l „exprime“ pe artist. E ca o propoziflie aruncatæ în lume færæ a fi fost sancflionatæ de glasul vorbitorului aflat în spatele ei. Fiindcæ celcare produce øi artistul sînt, evident, distincfli unul de celælalt, pisoarul nu poate, în niciun chip, sæ serveascæ drept o externalizare a stæriisau a stærilor mentale experimentate de artist atunci cînd l-ar fi produs. Iar prin faptul cæ nu funcflioneazæ în cadrul gramaticii personalitæfliiestetice, Fîntîna poate fi privitæ ca instituind o distanflæ între ea însæøi øi nofliunea de personalitate per se. Relaflia dintre American Flag allui Johns øi lectura sa la lucrarea Fîntîna este tocmai aceasta: caracterul artistic al lucrærii Fîntîna nu e legitimat prin originarea sa punct cupunct în psyche-ul privat al unui artist; într-adevær, nici n-ar putea. Aøa cæ e ca atunci cînd cineva fredoneazæ distrat øi ræmîne consternatcînd e întrebat dacæ fredona acea melodie anume sau o alta. Acesta e un caz în care nu e deloc evident în ce fel s-ar putea aplica gramaticaintenfliei.Rosalind Krauss, „Sense and Sensibility“, in Artforum, vol. 12 (noiembrie 1973), pp. 43–52, n. 4.22. Introducere, Art & Language, vol. 1, nr. 1 (mai 1969), p. 5.23. Joseph Kosuth, „Art after Philosophy“, in Studio International, nr. 915–917 (octombrie–decembrie 1969). Citat aici din Joseph Kosuth, TheMaking of Meaning, p. 155.24. Joseph Kosuth, The Sixth Investigation 1969 Proposition 14.25. Hans G. Helms, Die Ideologie der anonymen Gesellschaft, Köln, 1968, p. 3.26. Roland Barthes, Mythologies, pp. 152–153 [285].27. Guy Debord, The Society of the Spectacle, Detroit, Black & Red, 1970, paragraful 13. Publicatæ pentru prima datæ la Paris, în 1967 [Societateaspectacolului. Comentarii la societatea spectacolului, traducere de Ciprian Mihali øi Radu Stoenescu, Bucureøti, EST, 2001, p. 43].28. Donald Judd, in Lucy Lippard, „Homage to the Square”, in Art in America (iulie-august, 1967), pp. 50–57. Cît de omniprezent a fost, de fapt,pætratul în arta de la începutul øi pînæ la mijlocul anilor 1960 e cît se poate de evident: lucrærile de la sfîrøitul anilor ’50, ca, de exemplu, picturiale lui Reinhardt øi Ryman øi un mare numær de sculpturi realizate începînd cu prima parte a anilor 1960 (Andre, LeWitt øi Judd), au desfæøuratforma tautologicæ într-un numær nesfîrøit de variaflii. În mod paradoxal, chiar øi lucrærile lui Kosuth de la mijlocul anilor 1960 – deøi atragatenflia asupra desprinderii lor de statutul obiectului øi de proiectul vizual/formal din pictura tradiflionalæ – continuæ sæ expunæ definiflii ale cuvintelorpe pînze mari, negre, pætrate. Dimpotrivæ, trebuie doar sæ ne gîndim la lucrærile lui Jasper Johns sau Barnett Newman ca predecesoriimediafli ai generafliei, pentru a descoperi cît de puflin frecvent, dacæ nu chiar absent, era pætratul la acea vreme.29. Michel Claura, criticul care, la vremea aceea, susflinea cæ trebuie sæ li se acorde atenflie artiøtilor afiliafli Buren, Mosset, Parmentier øi Toroni, aconfirmat, într-un interviu recent, cæ referinfla la Warhol, în special la seriile sale The Thirteen Most Wanted Men, expuse la Ileana SonnabendGallery în 1967, a fost o decizie cît se poate de conøtientæ.30. Sol LeWitt, „Serial Project #1, 1966”, in Aspen Magazine, ed. Brian O’Doherty, nr. 5–6, 1967.31. Importanfla pe care o avea aceastæ publicaflie în 1962 a fost menflionatæ de mai mulfli artiøti din cei intervievafli în timpul pregætirii acestui eseu.Aceastæ întrebare are o importanflæ specialæ, fiindcæ multe din strategiile formale ale artei conceptuale timpurii par a fi, la prima vedere, tot atîtde apropiate de practicile øi procedurile avangardei constructiviste/pozitiviste pe cît de dependentæ pærea sculptura minimalistæ de materialeleøi de morfologiile sale.32. Lucy Lippard, „Introduction“, in 955.000, Vancouver, The Vancouver Art Gallery, 13 ianuarie – 8 februarie 1970.22

arhivaReplicæ lui Benjamin Buchloh despre arta conceptualæJoseph Kosuth & Seth SiegelaubRepublicæm aici, la cererea lui Joseph Kosuth, replicile adresate textului „Arta conceptualæ 1962–1969: De la esteticaadministrærii la critica institufliilor“ al lui Benjamin Buchloh, care a apærut în October, 55 (iarna 1990). Acestereplici au fost scrise ca ræspuns la versiunea eseului care a apærut în L’art conceptuel: une perspective, Paris,Musée d’art moderne de la Ville de Paris, 1989. Ræspunsul iniflial al lui Kosuth a fost inserat în prima ediflie a catalogului,iar versiunea revizuitæ tipæritæ mai jos (pe care Kosuth a mai revizuit-o o datæ, prin adæugarea unui comentariula nota de subsol 28 [nota de subsol 29 din versiunea publicatæ în October] din textul lui Buchloh) a apærut,împreunæ cu un ræspuns al lui Seth Siegelaub, în cea de-a doua ediflie a catalogului. Citatele din replici provin dinversiunea eseului lui Buchloh care a apærut în catalog.Textul de faflæ este o traducere dupæ„Joseph Kosuth and Seth Siegelaub Replyto Benjamin Buchloch on Conceptual Art“,din October, vol. 57 (vara 1991), pp.152–157.© MIT PRESS Journals,Cambridge, MA, USA, 2007Este pentru prima datæ cînd constat cæ un subiect al unei cercetæri istorice e atacat – øi încæ cu o asemeneavehemenflæ. Cînd e vorba de un istoric al artei care-øi asumæ ca sarcinæ defæimarea unui artist în viaflæ, a caracterului,operei øi numelui sæu, situaflia este øi mai dificil de acceptat. Nu sugerez ca domnul Buchloh sæ renunflela subiectivitatea sa înfiorætoare. Cu toate acestea, nu ar trebui sæ ne scape faptul cæ atacul sæu este, în primulrînd, unul personal øi cæ-øi are ca punct de plecare mai curînd scrierile mele decît o analizæ a operei mele. Dacænou-descoperitul stil al domnului Buchloh – desfæøurat, dupæ cîte s-ar pærea, cu aceastæ ocazie – intenflioneazæsæ treacæ drept teorie sau drept istorie a artei, e o chestiune care va provoca, færæ îndoialæ, o seamæ de speculafliiamuzante, dar care face, în orice caz, un deserviciu ambelor, deøi nu satisface exigenflele niciuneia.Din pæcate, moralismul aflat la rædæcina jurnalismului domnului Buchloh nu se traduce printr-o eticæ profesionalæ.Prin acuzele aduse øi ridiculizarea sistematicæ a operei mele, el nu doar abuzeazæ de încrederea pe caream acordat-o asigurærilor sale cæ se va angaja într-o lecturæ onestæ øi obiectivæ a acestei perioade, ci se lanseazæîntr-o totalæ falsificare a unei istorii – øi nu doar a istoriei mele. Sper doar ca amiciflia ostentativæ care seascunde în spatele „istoriei“ sale a artei conceptuale øi al diatribelor sale pærtinitoare øi incriminante adresateoperei mele sæ nu-i scape cititorului acestui catalog.Aceastæ scrisoare nu va inventaria nedreptæflile prezente în articolul lui Buchloh, nici nu va încerca sæ arate limiteleistoriei readymade-ului concepute de el. El a avut la dispoziflie cinci luni pentru a-øi scrie articolul, iar euam douæ zile pentru a-l digera. Voi cita doar douæ din cele mai flagrante neadeværuri, læsînd o abordare detaliatæpentru mai tîrziu.Nota de subsol nr. 6. Dupæ cît s-ar pærea, domnul Buchloh nu a citit cu atenflie „Art after Philosophy“. În acesttext este prezent On Kawara. Îi admir øi îi respect pe On Kawara øi pe Sol LeWitt øi detest sæ se sugerezeorice altceva. Scuzafli-mæ dacæ am fost influenflat de Judd øi de Morris, øi nu de alegerile lui Buchloh. Ca artiøti,agenda lor a fost întrucîtva diferitæ de a mea. Acest lucru e bine cunoscut celor familiarizafli cu acea perioadæ.Reaua-credinflæ atribuitæ motivafliilor mele e supærætoare. Deøi Buchloh nu m-a întrebat niciodatæ, susflin cæ nuam væzut lucrarea Red Square, White Letters a lui Sol LeWitt pînæ în anii 1970, øi atunci am fost uimit øi interesatde ea. În orice caz, lucrarea este cu siguranflæ o anomalie în ansamblul operei lui Sol LeWitt.În ce priveøte SVA [School of Visual Arts], eram cunoscut acolo, cînd eram student, pentru cæ puneam multeîntrebæri profesorilor. De fapt, o fæceam într-o asemenea mæsuræ, încît directorul øcolii, Silas Rhodes, m-a pussæ predau la vîrsta de douæzeci øi doi de ani.Nota de subsol nr. 18. Spafliul expoziflional la care se referæ a fost numit, încæ din prima lunæ, Lannis Gallery(dupæ numele værului meu, Lannis Spencer, care plætea chiria), iar apoi Museum of Normal Art. Nu l-am numitniciodatæ „Lannis Museum“ øi îi corectam pe cei care o fæceau. Cei familiarizafli cu acea perioadæ øtiu asta, lafel cum cunosc faptul (de obicei nemenflionat) cæ era un spafliu unde au fost expuøi public foarte devreme –dacæ nu chiar pentru prima datæ – Hanne Darboven, Robert Ryman, On Kawara øi alflii. Acest fapt øi alte activitæfliJOSEPH KOSUTH (næscut în 1945) este unul dintre cei mai importanfli artiøti conceptuali, unul din pionierii conceptualismului american.SETH SIEGELAUB este dealer de artæ, curator, autor øi cercetætor, cunoscut pentru implicarea sa în arta conceptualæ a anilor ’60 øi ’70.23

– cum ar fi, de exemplu (printre altele), expoziflia mea din 1967 Fifteen People Present Their Favourite Book –sînt, în mod curios, omise. Prin 1967 lucram deja la First Investigation øi nu am expus niciodatæ Proto-Investigationsla Lannis Gallery. Toate acestea sînt cunoscute øi documentate.Aceasta ne aduce la cel mai condamnabil atac – chiar dincolo de limitele polemicii infame a lui Buchloh. El priveøtedatarea seriei mele Proto-Investigations. Mereu sîrguincios în a sprijini cauza prietenilor sæi (pînæ acum, domnulBuchloh nu a publicat nimic despre opera mea, chiar dacæ, în acest text, se pretinde „specialist“ în arta conceptualæ),iatæ cæ lucrarea mea de tinerefle prezintæ o problemæ deosebitæ pentru acest grup, la fel ca pentrususflinætorul lor. Dupæ cum afirmam cît se poate de clar la acea vreme (decît sæ intervieveze persoane carenici nu-mi cunoøteau lucrærile din 1965 øi nici nu au, eufemistic spus, nimic de cîøtigat din a mæ sprijini, Buchlochi-ar fi putut întreba pe Seth Siegelaub øi pe alflii în privinfla acestor chestiuni), acele lucræri existau doar sub formæde note øi desene øi au fost realizate doar dupæ ce am obflinut resursele finaciare datorate interesului manifestatfaflæ de opera mea ceva mai tîrzie. Desigur, am mai fost întrebat „Ce fæceai înainte?“, mai ales de cætre GianEnzo Sperone, printre alfli critici øi galeriøti. Iaræøi, acest lucru este bine cunoscut, chiar dacæ nu de cætre domnulBuchloh. Pur øi simplu, la acea vreme n-aveam fonduri pentru a realiza lucræri øi, drept sæ spun, cum peatunci nici n-aveam speranfle sæ le expun – øi cum natura lucrærilor era cea care era –, n-avea niciun sens sæo fac. Aceastæ lucrare este intitulatæ Proto-Investigations, o chestiune care se clarificæ dacæ privim din perspectivainvestigafliilor. Sæ fie oare prezenfla expusæ fizic a unei lucræri unicul criteriu al existenflei sale? Nu este, dacæøtii cîte ceva despre arta conceptualæ. În ciuda pretenfliilor sale, domnul Buchloh nu mi-a cerut sæ furnizez vreodocumentare despre aceastæ perioadæ de început. Gæsesc cæ e de-o ironie amaræ faptul cæ el îmi evidenfliazælucrarea pentru a pune la îndoialæ date legitime, în timp ce datele realizærii lucrærilor amicilor sæi sînt contrafacerievidente ræmase nechestionate. Sau oare aceste tactici diversioniste reprezintæ chiar scopul eseului sæu?Pentru a mæ izola øi a mæ respinge ca modernist, domnul Buchloh înceteazæ, pur øi simplu, sæ discuteactivitæflile mele din clipa în care ele pot fi comparate favorabil, în privinfla „criticii instituflionale“, cu lucrærile prietenilorsæi. Perioada cuprinsæ între The Second Investigation øi The Fox – anii acoperifli de aceastæ expoziflie –lipseøte cu desævîrøire. În acelaøi timp, domnul Buchloh extrage intuiflii, terminologie, chiar øi o agendæ filosoficædin acest text al meu de tinerefle øi îl integreazæ în procesul de validare a lucrærilor pe care doreøte sæ le susflinæ.Øi ar dori sæ te facæ sæ crezi, dragæ cititorule, cæ „critica instituflionalæ“, pe care o atribuie doar lucrærilor amicilorsæi, a erupt din senin øi cæ a putut fi astfel færæ ajutorul acestor scrieri de tinerefle øi al lucrærilor conexe lor.Domnul Buchloh pare disperat fie sæ-mi denigreze lucrarea, fie sæ o atribuie altcuiva. Fiind de bunæ-credinflæ,am acceptat asigurarea lui Buchloh øi a altora cæ o astfel de treabæ murdaræ nu va fi nici comisæ, nici permisæ.Buchloh øi cu mine am avut doar o conversaflie de o oræ-douæ (prima noastræ conversaflie), dupæ care am cæzutde acord sæ corespondæm øi sæ schimbæm adresele reøedinflelor noastre de varæ. Nu am mai auzit apoi nimicdin partea lui. Din cîte se pare, el a optat pentru o treabæ mai simplæ, cea a atacului interesat, în loc sæ-øi facædocumentarea necesaræ unui text mai potrivit pentru un astfel de catalog. O declaraflie de presæ pentru gaøcade amici nu ar trebui confundatæ cu o cercetare istoricæ. Cu acest text, domnul Buchloh se descalificæ o datæpentru totdeauna, iar contribufliile sale în privinfla acestui subiect nu mai pot fi luate în serios.Nota de subsol nr. 28. Domnul Buchloh este el însuøi un modernist foarte riguros, care uzeazæ de nesfîrøitecitæri de „fapte“ – date, citate, referinfle, lucræri citate øi aøa mai departe, cu scopul de a construi o genealogieeruditæ, „demnæ de încredere“. Însæ una care abundæ de erori evidente. În aceastæ notæ de subsol, pentru acita doar una singuræ cu implicaflii deosebite, el se referæ, în trecere, la lucrarea mea First Investigation ca la oserie de picturi. Or, aceste lucræri, articole de dicflionar, sînt montaje de fotografii. Oricine, chiar posedînd doaro vagæ cunoaøtere a operei mele, øtie cæ aceastæ lucrare, la fel ca øi Proto-Investigations, folosea fotografia. Literaturadin øi despre aceastæ perioadæ, færæ a menfliona propriile mele scrieri despre aceastæ lucrare, e suprasaturatæde referinfle la ea, datoritæ importanflei sale filosofice/ideologice pentru o artæ angajatæ mai curînd de parteasemnificafliei decît de cea a manipulærii auratice a formei. Fie Benjamin Buchloh este uluitor de ignorant în privinflamiøcærii pe care pretinde cæ o examineazæ ca specialist (aøa cum ar putea s-o sugereze øi alte erori), fie el adeformat intenflionat fapte ce aparflin aceastei istorii, pentru a susfline o polemicæ subiectivæ (aøa cum ar indica-orestul manipulærilor de fapte).Joseph Kosuth, 19 noiembrie 1989 øi 20 aprilie 1991.24

arhivaÎn ciuda pretenfliilor øi a referinflelor ocazionale prezente în varii note de subsol øi care ar vrea sæ susflinæ contrarul,textul lui Buchloh este unul formalist øi idealist, un fel de tautologicæ „istorie a artei ca istorie a artei caistorie a artei“, care are o relaflie vagæ, dacæ are vreuna, cu perioada socialæ, economicæ sau culturalæ, adicæistoricæ, pe care vrea sæ o descrie. Deøi textul pretinde cæ ar avea în vedere producflia de artæ dintre 1962 øi1969, este greu de imaginat cum se poate ocupa cineva de acea perioadæ færæ sæ menflioneze, mæcar în treacæt,într-o notæ de subsol, Mai ’68, de exemplu, sau Ræzboiul din Vietnam, evenimente care au marcat epoca, chiarøi lumea artei. Acesta ar fi, mai ales, cazul unui istoric de artæ „progresist“, care ar încerca sæ înfleleagæ aøa-numita„artæ conceptualæ“, o artæ ale cærei spirit, idei øi practici sînt conectate la cele mai extinse chestiuni socialeale vremii. În locul unei istorii pline de imaginaflie, cu final deschis, interogînd dialectica posibilæ dintre artæ øiviaflæ – de exemplu, de ce a apærut acest tip de artæ atunci, øi nu, sæ spunem, în 1926 sau 1947 sau 1984, oricum a fost legatæ aceastæ artæ de modurile, aflate în plinæ schimbare, de producflie, distribuflie øi consum aleculturii etc. –, el a ales sæ scrie o istorie standard, de tip øcolæresc, conservatoare, etanøatæ hermeneutic, înmaniera „cine pe cine a influenflat“, „cine a realizat primul ceva anume“ etc.Istoria „artei conceptuale“ redactatæ de Buchloch este reducflionistæ din încæ un motiv: pentru el, „arta conceptualæ“este esenflialmente o istorie a ceea ce crede el cæ s-a întîmplat în Manhattan, între Twenty-third Streetøi Canal Street, aøa cum gîndeau øi artiøtii care locuiau la Paris sau la Berlin, în prima parte a secolului XX. Oidee falsæ, de vreme ce caracterul sæu internaflional, în special relaflia dintre artiøtii din Europa øi cei din StateleUnite, a fost una din træsæturile sale cele mai originale, deosebind-o într-o mare mæsuræ de alte „miøcæri“ artistice.De fapt, Europa a fost – øi încæ mai e, dupæ douæzeci øi cinci de ani! – locul de desfæøurare a majoritæfliiexpozifliilor – inclusiv al acesteia – øi al interesului care susfline aceastæ activitate. Dupæ cîte s-ar pærea, deøi locuiaîn Europa la acea vreme, domnul Buchloh nu a gæsit acest lucru vrednic de atenflie; poate cæ nu e la curentcu aceastæ istorie?Istoria sa este scrisæ din perspectiva unei înflelegeri ulterioare øi cu acel sentiment al distanflei specifice unui istorical artei care scrie despre un trecut (de mult) apus, ce cunoaøte foarte pufline legæturi – dacæ existæ cumva vreuna– cu prezentul sau, mai ales, cu viitorul. Articolul sæu chiar începe cu „[...] aproximativ din 1965 pînæ ladispariflia sa temporaræ [?], în 1975“, øi concluzioneazæ cu anticiparea lui Marcel Broodthaers, dupæ care „[...]abolirea statutului de obiect øi a condifliei de marfæ urma, în cel mai bun caz, sæ fie de scurtæ duratæ“, aøa cæn-ar trebui sæ uitæm cæ avem de-a face cu un capitol închis – øi eøuat? – din trecutul istoriei artei. (Nu cumvaaceastæ nevoie de a reduce istoria la un pachet compact este chiar unul din scopurile nemærturisite ale expozifliilorde muzeu øi ale istoriei artei?)Unul din motivele pentru care acest tip de scriere ce se pretinde a fi istorie poate fi aplicat „artei conceptuale“este acela cæ, pe parcursul dezvoltærii sale, nu a existat niciun critic de artæ care sæ fi træit acea perioadæ, s-o fi„promovat“ øi explicat (cu evidenta excepflia a lui Lucy Lippard, în New York, øi, într-o mai micæ mæsuræ, CharlesHarrison øi Michel Claura, în Europa), øi care sæ fie încæ interesat, dupæ douæzeci de ani, sæ mai scrie despreea. Poate s-a întîmplat asta din cauzæ cæ artiøtii identificafli cu acest curent erau atît de vocali øi se exprimau înscris în privinfla lucrærilor lor, excluzînd astfel, în parte, nevoia unei mærturii critice, dar rezultatul e, în orice caz,cæ o mare parte din documentaflia øi istoria perioadei a fost – øi va fi – læsatæ în grija oamenilor care nu au træit-oøi încearcæ sæ o reconstruiascæ la mult timp dupæ ce a avut loc. Acest lucru ridicæ, în privinfla descifrærii perioadei,cîteva probleme foarte originale, pentru a completa înflelegerea semnificafliei artei produse.Dar problema specificæ textului lui Benjamin Buchloh nu este aceea cæ e compus din pæreri mai curînd subiective,ci cæ se pretinde a fi o istorie factualæ a perioadei, o pretenflie reiteratæ de ataøamentul sæu faflæ de – øi delegitimarea prin – catalogul primului muzeu care încearcæ sæ producæ o expoziflie istoricæ cu lucræri din aceaperioadæ. Evident, cu toflii putem avea opinii pætrunzætoare despre o perioadæ pe care nu am træit-o personal– chiar øi criticii øi istoricii de artæ –, dar ceea ce este deranjant aici e cæ opiniile lui Buchloh vor sæ treacædrept fapte.Dintre alte numeroase neînflelegeri subiacente care configureazæ conceptul sæu de „artæ conceptualæ“, îl vommenfliona aici doar pe cel mai important: fixaflia duchampianæ.Ca øi în cazul lui Hegel, pentru care istoria umanitæflii era conceputæ ca realizare a Ideii, „arta conceptualæ“ alui Buchloh este realizarea Ideii duchampiene.Duchamp este înfæfliøat ca singurul antidot „progresiv“ posibil la ceea ce Buchloh consideræ a fi un formalism„reacflionar“, tautologic, pozitivist – categorie extinsæ de Buchloh în aøa fel încît sæ includæ toate obiectele deartæ pætrate. În istoria lui Buchloh, influenfla lui Duchamp este inevitabilæ: „Confruntîndu-se, pentru întîia oaræ,25

cu întregul øir al implicafliilor moøtenirii lui Duchamp, practicile conceptuale [...]“; „Aceastæ erodare datoratæintroducerii unui limbaj juridic øi a unui stil administrativ al prezentærii materiale a obiectului artistic – a fost, desigur,prefigurat încæ o datæ ca atare în practica lui Duchamp“; „În ianuarie 1963 (anul primei expoziflii retrospectiveDuchamp din America, desfæøuratæ la Pasadena Art Museum,) Ruscha, un artist relativ necunoscut din LosAngeles, a decis sæ publice o carte intitulatæ Twenty-Six Gasoline Stations“; „De aceea, e cu atît mai deconcertantsæ observi cæ, dupæ 1968 – ceea ce s-ar putea numi începutul celei de-a treia faze a receptærii luiDuchamp [...]“; „Cîteva luni mai tîrziu, Kosuth îøi întemeia argumentul în favoarea dezvoltærii artei conceptualeexact pe o astfel de lecturæ restrictivæ a lui Duchamp“; etc., etc.Dar adeværata problemæ cu fixaflia duchampianæ nu e faptul cæ îl face pe Duchamp sæ paræ omnipotent; ea areun efect încæ øi mai insidios øi mai important. Confecflionîndu-øi istoria „artei conceptuale“ în jurul blindajuluiideii duchampiene – sau al ideii despre Duchamp –, istoria lui Buchloh a fost redusæ aproape exclusiv la artiøtiiøi la ideile care pot fi situafli/situate – fie pro, fie contra – în interiorul perspectivei lui Duchamp, evitînd astfelcu foarte multæ grijæ orice alte idei, cum ar fi, printre altele, cele ale lui Andre, Weiner, Buren øi Barry, care aupuflin sau chiar deloc de-a face cu Duchamp øi care sînt adesea deschise în mod direct chestiunilor sociale,morale øi politice, atît înspre cele care au vreo legæturæ cu arta, cît øi înspre cele mai generale. Evidenta excluderea lui Carl Andre de la începuturile acestei istorii este deosebit de relevantæ; ea nu reprezintæ nimic altcevadecît excluderea „politicului“.În lumina fixafliei sale duchampiene, o bunæ parte din critica lui Buchloh la adresa lui Kosuth apare, de asemenea,ca o disputæ mascatæ asupra interpretærii „corecte“, asupra uzului øi abuzului în privinfla lui Duchamp. Înplus, dacæ Buchloh dedicæ o mare parte a energiei critice ideilor lui Kosuth, færæ a-i menfliona opera, lucrurilestau exact pe dos în privinfla majoritæflii celorlalfli artiøti, a cæror operæ apare menflionatæ – chiar dacæ, de obicei,într-o manieræ descriptivæ –, însæ mai rar øi ideile lor (cu excepflia lui Robert Morris, care e tratat pe unton aprobator, datoritæ ideilor sale despre Duchamp, øi, într-o mæsuræ ceva mai micæ, Sol LeWitt øi Daniel Buren,care totuøi sînt discutafli de pe o poziflie mai curînd ambiguæ).Dupæ cum se vede, nici nu am început mæcar sæ interoghez alegerea subiectivæ a unor anumite fapte de cætreBuchloh øi ordonarea acestora în spafliu øi timp; acest lucru va trebui sæ aøtepte pînæ la efectuarea unui studiumai profund øi mai serios asupra „artei conceptuale“ øi asupra raportului acesteia cu momentul sæu istoric. Deocamdatæ,mæ voi limita la o listæ aleatorie de actori „dispærufli în misiune“ – dematerializafli? –, care au contribuit,într-un fel sau altul, la formarea momentului istoric al artei numit, în lipsa unui termen mai bun, „artæ conceptualæ“:Carl Andre, John Baldessari, Robert Hout, Jack øi Nell Wendler, Hollis Frampton, John Chamberlain,Ron Wolin, Harald Szeemann, VH101, Jean-Luc Godard, Edward Keinholtz, Lucy Lippard, Jan Dibbets, Praga1968, Eugene Goosen, Art & Project, Dennis Oppenheim, „Art and Industry“, Gian Enzo Sperone, Christo,Wim Beren, Richard Serra, Art Workers Coalition, Robert Smithson, Walter König, Avalanche, Vito Acconci,Germano Celant, Robert Irwin, Jennifer Licht, Lotta Continua, Stanley øi Elyse Grinstein, Joseph Beuys, RayDirks, Yvonne Rainer, Prospect, Niele Toroni, Donald Burgy, „Process Art“, Woodstock, Giuseppe Panza, PeterTownsend, „Art of the Real“, Willougby Sharp, Keith Arnatt, Michel Claura, Konrad Fischer, Mai ’68, FrederickBarthelme, Jack Burnham, Peter Downsborough, Barry Flanagan, Christine Kozlov, Pulsa, Hamish Fulton, GuerillaArt Action Group, Stanley Brouwn, John Chandler, Enno Develing, N.E. Thing Co., gruparea Black Panthers,David Askevold, Hanne Darboven, Richard Long, Terry Fox, „Land art“, Billy Kluver, Johannes Cladders,Michael Asher, Gilbert & George, Piero Gilardi, Peter Hutchinson, Michael Harvey, Al Hansen, „Antiform“, LuisCamnitzer, Michael Heizer, David Lamelas, Allen Karpow, Ger Van Elk, Stephen Kaltenbach, Artist’s Rights Movement,Grupul Rosario, Bruce McLean, Mario Merz, Ursula Meyer, Walter de Maria, Barry Le Va, Roelof Louw,Adrian Piper, Gerry Schum, Les Levine, Franz Erhard Walther, Golful Porcilor, Ian Wilson, Klaus Rinke, KeithSonnier, William Wiley, Michael Snow, „Video Art“, William Wegman, John Gibson, Tony Schafrazi, James LeeByars, Abbie Hoffman, Sigmar Polke, Herman Daled, U.S. Servicemen’s Fund, Tomasso Trini, Eugenia Butler,Gene Beery, Lee Lozano, John Perrault, Marjorie Strider, Alan Ruppersberg, John Lathman, Gene Swenson,Kent, formaflia Beatles øi, sæ nu uitæm, Ræzboiul din Vietnam.Seth Siegelaub, ianuarie 1990.Traducere de Veronica Lazær øi Andrei State26

arhivaRæspuns lui Joseph Kosuth øi lui Seth SiegelaubBenjamin BuchlohTextul de faflæ este o traducere dupæ„Benjamin Buchloch Replies to JosephKosuth and Seth Siegelaub“, din October,vol. 57 (vara 1991), pp. 158–161.© MIT PRESS Journals,Cambridge, MA, USA, 2007Sînt puflin dezamægit cæ Joseph Kosuth a refuzat sæ mæ ia în serios în privinfla dialogului critic øi academic ce pæreaposibil dupæ interviul/discuflia noastræ personalæ purtat(æ) în timpul cercetærii pregætitoare a eseului meu. Eraîn spiritul unei dezbateri critice faptul cæ am scris acest eseu despre problemele istorice øi teoretice din cîmpulcomplex al acelor activitæfli, care sînt acum inevitabil øi ireversibil cuprinse sub calificativul stilistic de „artæconceptualæ“.M-am abflinut deliberat de la polemici provocatoare, atît ca ton, cît øi ca informaflie, pentru a putea continuaacel dialog critic. Cititorul atent va putea recunoaøte cu uøurinflæ cæ eseul meu nu confline de fapt vreo acuzæsau vreo polemicæ care sæ-l vizeze în mod special pe Joseph Kosuth sau opera sa (în afara cazului în care s-arputea considera o insultæ exprimarea foarte ezitantæ a unei îndoieli, ascunsæ într-o notæ de subsol øi introdusæprin corectivul explicit „[...] pînæ cînd vor fi produse dovezi suplimentare [...]“).În loc sæ ræspundæ propunerii de a privi istoria artei conceptuale de pe o poziflie a distanflei critice, Kosuth areacflionat printr-un atac de amploare, constînd în øantaj (la adresa curatorilor care au publicat iniflial eseul meuîn catalogul expozifliei øi pe care i-a ameninflat cu retragerea lucrærilor sale din expoziflie, dacæ nu vor ceda acestorlucræri cel mai important spafliu expoziflional øi nu vor lipi replica sa imprimatæ, pe care le-a furnizat-o înziua deschiderii, în catalogul deja tipærit) øi insulte ad hominem, la care nu am niciun motiv sæ ræspund.Totuøi, aø vrea sæ ræspund la ceea ce, în reacflia lui Kosuth, este o dovadæ a unei atitudini obiønuite în lumeaartei, care e simptomaticæ prin fuziunea pe care o opereazæ între paranoia øi compulsia spre control. Din aceastæperspectivæ, practica artisticæ nu este o întreprindere dialogicæ, unde întrebærile critice pot fi puse, provocærileøi ipotezele provocatoare pot fi exprimate, iar ræspunsurile øi contraprovocærile pot primi o replicæ. Din contræ,e o întreprindere a industriei culturale øi a produselor sale, a cæror diseminare internaflionalæ trebuie protejatæ(la fel ca produsele companiilor în general) de orice provocare lansatæ de critici – neplæcutul reziduu alvremurilor de demult, cînd practica artisticæ încæ mai næzuia sæ opereze în sfera publicæ.S-ar pærea cæ, în mintea unor artiøti precum Kosuth, practica artisticæ e o chestiune care fline de controlul imaginiiøi protecflia produsului, de strategii teritoriale, conectate printr-o reflea sau, dacæ e nevoie, obflinute datoritædiferitelor spaflii instituflionale øi comerciale care promoveazæ circulaflia continuæ a operei øi-i garanteazæ pozifliamiticæ. Perspectiva istoricæ øi comunicarea criticæ trebuie reduse la tæcere øi blocate, pentru a susfline un sistemde sprijin condiflionat de credinfla oarbæ a curatorilor, colecflionarilor, furnizorilor øi discipolilor.E imposibil ca violenfla ræspunsului lui Kosuth sæ fi fost stîrnitæ de inferenfla øi cele douæ greøeli factuale pe carele-a gæsit în manuscrisul meu de cincizeci øi cinci de pagini. Prima greøealæ factualæ este sugestia mea cæ, ocazional,Kosuth øi-ar fi numit spafliul expoziflional Lannis Museum, ceea ce este, de fapt, o eroare; el îl numea LannisGallery, aøa cum o fac øi eu; øi îl mai numea, de asemenea, øi Museum of Normal Art.A doua greøealæ – pe care Kosuth a remarcat-o dupæ mai mult de un an øi pe care a accentuat-o în addendasa la replica polemicæ iniflialæ, publicatæ aici la solicitarea sa – este o ræstælmæcire evidentæ. Cititorul interesat varemarca cu uøurinflæ cæ în nota mea de subsol numærul 28 (nota de subsol 29 în versiunea eseului publicatæîn October) nu mæ refer deloc la seria Proto-Investigations a lui Kosuth ca la niøte „picturi“, ci ca la „definiflii alecuvintelor pe pînze mari, negre, pætrate“. Øtiu, desigur, cæ Proto-Investigations nu erau pictate, ci cæ erau fotocopii.Trebuie însæ sæ recunosc cæ eram sub influenfla presupunerii greøite cæ acele fotocopii de hîrtie erau montatepe pînzæ ca afiøe de valoare, pentru a le proteja de deteriorare în timpul instalærii, cînd adeværul e, de fapt,cæ au fost montate pe carton.Principala acuzæ adresatæ, la acea vreme, de Kosuth curatorilor a fost aceea cæ a avut doar douæ zile înaintede deschidere pentru a-mi citi eseul øi a-i ræspunde. Acum, dupæ mai mult de un an, este uimitor cæ singurullucru cu care poate veni Kosuth este o a doua eroare parflialæ dintr-una din notele mele de subsol. Fusesemneræbdætor, mai ales, sæ væd cam ce mai gîndea Kosuth, retrospectiv, despre marea sa pasiune de la mijloculpînæ la sfîrøitul anilor øaizeci pentru gîndirea tautologicæ – lucru ce pare un subiect esenflial pentru studierea aceluimoment – sau sæ primesc clarificæri suplimentare despre interacfliunea dintre minimaliøti øi recent apæruflii conceptualiøti.Însæ Kosuth nu poate sæ nu înfleleagæ în felul sæu interogafliile despre raporturile dintre artiøti øi informafliile27

schimbate între ei, ca încercæri de a sabota idea originalitæflii proteice a prodigiozitæflii artistului. Prin urmare,Kosuth pare a fi hotærît cæ trebuie sæ-øi pæzeascæ teritoriul øi statutul chiar împotriva celui mai mic gest de îndoialæcriticæ printr-o replicæ polemicæ în întregime disproporflionatæ, o luptæ prin intimidare, altfel spus, care ar rezolvaproblemele o datæ pentru totdeauna øi i-ar face pe viitorii critici sæ se gîndeascæ de douæ ori înainte sæ punæo întrebare-douæ. Însæ, în plus – øi paradoxal –, s-ar pærea cæ ultrajul øi insultele sale au fost motivate poatechiar mai mult de irezistibila tentaflie de a-øi afiøa încæ o datæ poziflia de stæpîn, prin desfæøurarea puterii instituflionalea muzeului, cu scopul de-a pune în scenæ o ræzbunare publicæ, similaræ faimoasei afaceri [de la Muzeul]Guggenheim, cînd el a fost coinifliatorul cenzurærii lucrærii lui Daniel Buren de la Guggenheim International Expositiondin 1971.Ræspunsul polemic al lui Seth Siegelaub adresat eseului meu îmi pare mai puflin surprinzætor decît cel al lui JosephKosuth: la urma urmelor, diverøi ambiflioøi furnizori de artæ din secolul XX au pretins adesea cæ fac mai degrabæistoria artei decît bani. Identificarea lor exclusivæ cu un anumit moment particular al producfliei artistice esteatît condiflia succesului lor, cît øi cauza eøecului lor în a recunoaøte orice altæ activitate care nu aparfline aceluimoment, læsînd la o parte dezvoltarea activitæflii unei generaflii ulterioare (de exemplu, ne-am putea gîndi laatacurile injurioase ale lui Kahnweiler la adresa aparifliei artei nonreprezentaflionale øi la devotamentul pe care-lavea, în acelaøi timp, faflæ de artiøti postcubiøti minori, cum e Manolo).S-ar pærea cæ articolul meu l-a trezit pe domnul Siegelaub din somnul sæu istoric, pentru cæ el pare surprinsde ipoteza cæ cineva ar putea îndræzni sæ interogheze atît imaculata concepfliune a miøcærii cæreia i-a administratdebutul newyorkez, cît øi canonizarea ulterioaræ a jucætorilor sæi ca figuri ale adeværaflilor artiøti conceptualiai anului 1968. Siegelaub se trezeøte acum în rolul de pozeur marxist, sfætuindu-mæ cum sæ scriu o adeværatæistorie dialecticæ în locul uneia formalist convenflionale pe care mi-o atribuie.Trebuie sæ recunosc cæ îi port mai mult respect dealerului de artæ, organizatorului de expoziflii øi editorului InternationalGeneral Siegelaub, decît consilierului marxist cu acelaøi nume. Întîi de toate, am considerat întotdeaunao onoare sæ fiu acuzat cæ aø fi un formalist de cætre marxiøtii vulgari øi sæ fiu acuzat cæ aø fi un marxist vulgarde cætre vocile conservatoare din lumea artei øi a istoriei artei. Dar, dupæ o dezbatere de douæzeci de ani asupraautonomiei relative a esteticului faflæ de sfera ideologicæ øi politicæ øi asupra dificultæflilor subsecvente de a scrieo istorie socialæ a artei, nici chiar cei mai radicali øi mai ortodocøi istorici de artæ marxiøti nu vor pleda în favoareasimplitæflii metodologice a argumentului lui Siegelaub. A mæ acuza cæ aø fi ratat recunoaøterea faptului cæ artaconceptualæ s-ar fi næscut în primul rînd øi mai ales din opoziflia politicæ a acestor artiøti faflæ de Ræzboiul din Vietnamøi din solidaritatea lor cu revoltele studenfleøti din 1968 pare doar unul din rezultatele inevitabile ale determinismuluimecanicist pe care Siegelaub îl consideræ a fi dialectic.Prin accentuarea permanentæ a naturii analitice a artei øi a incapacitæflii ei de a realiza propoziflii sintetice, acestargument pare cu atît mai îndoielnic în lumina reflecfliei mele asupra operei lui Kosuth. Încæ øi mai absurd, Kosutheste acela pe care Siegelaub simte în mod special nevoia sæ-l apere (cel care e, cu siguranflæ, dintre tofli cei careaparflin grupului lui Siegelaub, cel mai puflin convingætor candidat, atunci øi acum, pentru cauzele politice aleartei conceptuale). Pot suspecta doar cæ acest angajament îøi are mai curînd originea în loialitatea faflæ denumeroasele piese ale acestui artist aflate în colecflia lui Siegelaub decît în loialitatea faflæ de cauza marxistæ.A doua sa acuzæ e aceea cæ am ratat cu desævîrøire înflelegerea caracterului esenflialmente internaflional al miøcærii.Cred cæ am schiflat în eseul meu, dar øi în discufliile consultative privitoare la conceptul expozifliei, în ce mæsuræconsider cæ arta conceptualæ e, în privinfla originilor øi a consecinflelor sale, atît europeanæ, cît øi americanæ.(De exemplu, nu trateazæ oare în mod explicit ultima parte a eseului chiar despre reacfliile critice europenedin operele lui Marcel Broodthaers, Daniel Buren øi Hans Haacke la miturile artei conceptuale?)În timp ce mæ acuzæ cæ aø fi scris o îngustæ istorie localæ a activitæflilor dintre Twenty-third Street øi Canal Streetdin Manhattan, Siegelaub încearcæ, totodatæ, sæ mæ descalifice în privinfla capacitæflii de-a scrie despre acest subiect– aøa cum a fæcut øi Kosuth –, susflinînd cæ, la urma urmelor, nu am fost – spre deosebire de el øi de Lucy Lippard–1 un martor ocular prezent în acel loc øi la acea vreme. Fiindcæ s-ar crede cæ, conform surprinzætoareloridei materialiste despre istorie ale lui Siegelaub, doar relatærile martorilor oculari sînt de încredere, iar restuleste ficfliune personalæ. Aceastæ concepflie despre istorie culmineazæ cu lunga sa listæ de nume proprii, carereprezintæ, dupæ el, adeværata istorie a artei conceptuale.28

arhivaÎn sfîrøit, Siegelaub susfline cæ, spre deosebire de atotcuprinzætoarea sa viziune colectivæ asupra artei conceptuale,viziunea mea este închisæ øi ezotericæ, suferind mai ales de o „fixaflie duchampianæ“. Presupun cæ trebuiesæ recunosc cæ sufær de o fixaflie duchampianæ (aøa cum un fizician ar putea suferi de o fixaflie einsteinianæ),în mæsura în care consider, într-adevær, extraordinaræ contribuflia lui Duchamp la teoria øi la practica experienfleiestetice – o moøtenire a cærei întreagæ amplitudine începe doar acum sæ devinæ vizibilæ. Însæ încercarea meade a descîlci aceastæ moøtenire complicatæ nu îi atribuie lui Duchamp rolul de încarnare a începutului øi sfîrøitului.Din contræ, ea este o încercare de a dezvolta o lecturæ detaliatæ a lucrærilor artiøtilor øi a modurilor lorde operare în parametrii moøtenirii duchampiene, precum øi de a înflelege schimbærile reale pe care ei le-aucauzat în interiorul acelui teritoriu discursiv øi instituflional numit artæ contemporanæ. Faptul cæ aceastæ primæschiflæ ar putea confline ambiguitæfli este inevitabil, în mæsura în care ambivalenfla este o condiflie fundamentalæa obiectului estetic, însæ ele nu pot fi în niciun fel ræstælmæcite, aøa cum s-a întîmplat, de parcæ ar fi vorba deambivalenfla mea personalæ faflæ de anumifli artiøti. Se pare cæ furnizorii øi colecflionarii vor fi, inevitabil, ultimiicare sæ menflinæ concepflia despre istoria artei ca una a realizærilor continue øi a acfliunilor eroice inegalabile.Mai 1991Traducere de Veronica Lazær øi Andrei State29

galerieION GRIGORESCU s-a næscut în 1945, træieøte la Bucureøti. Este unul dintre artiøtii cei mai reprezentativi ai artei conceptuale din România.A participat la numeroase expoziflii, printre care: 2006 Jucærii pentru copii (cu Mircea Cantor), Studioul Protokoll, Cluj; Am Boden, SalzburgerKunstverein; Grey Zones, Galerie für Zeitgenössische Kunst, Leipzig; Autopoesis, Slovak National Gallery, Bratislava. 2005 The IX Baltic Triennialof International Art, Contemporary Art Center, Vilnius; Paradoxos: Incorporar a Cidade – Romanian Artists, Fundação Calouste Gulbenkian, Lisabona.2003 In den Schluchten des Balkan, Museum Fridericianum, Kassel; Periferic 6 – Prophetic Corners, Iaøi. 2001 Double Life, Generali Foundation,Viena. 1998 Body and the East, Moderna Galerija, Ljubljana. 1997 Bienala de la Veneflia. 1994 Bienala de la São Paulo.Ion Grigorescu: O versiune a memoriei (ianuarie 2007)A Version of Memory (January 2007)ION GRIGORESCU was born in Bucharest in 1945. He is one of the most representative artists of Romanian conceptual art, using photography, film, performanceand installation as media of expression. 2006 Toys for Children (with Mircea Cantor), Studio Protokoll, Cluj; Am Boden, Salzburger Kunstverein; Grey Zones, Galeriefür Zeitgenössische Kunst, Leipzig; Autopoesis, Slovak National Gallery, Bratislava. 2005 The IX Baltic Triennial of International Art, Contemporary Art Center, Vilnius;Paradoxos: Incorporar a Cidade – Romanian Artists, Fundação Calouste Gulbenkian, Lisbon. 2003 In den Schluchten des Balkan, Museum Fridericianum, Kassel;Periferic 6 – Prophetic Corners, Iaøi. 2001 Double Life, Generali Foundation, Vienna. 1998 Body and the East, Moderna Galerija, Ljubljana. 1997 Venice Biennial.1994 São Paulo Biennial.30

8.07.1968Øtiu o teorie conform cæreia atunci cînd afli un lucru nu e pentru cæ ai luat-o înainte, ci pentru cæ ai ajuns la o vîrstæ (o sæ afli tu cînd o sæ fii…), adicæ ai deschis o uøæ.fii-nchipui cæ ai aflat despre trecut.Eu vreau încontinuu sæ mæ miøc în trei direcflii – viitor, trecut, prezent, toate plasate într-un fel de viitor altul.Deøi sînt foarte obiectiv, træiesc cu teama cæ afirmarea mea valoricæ existæ, poate, subiectiv în mine. Mi-e teamæ cæ, mergînd spre viitor øi, uneori, øi spre prezent, risc sædeschid uøi inutile, sæ mæ pierd pe un drum al înstræinærii, chiar dacæ æsta e felul meu de a merge în altæ parte. În miøcarea mea spre trecut vreau sæ redau drumuri noi, lamine, nu în altæ parte, øi, poate, sæ fles o suprafaflæ mare.8.07.1968I know there is a theory according to which when you find out something, it’s not because you’re ahead, but because you reached the age (you’ll find out whenyou are...), meaning that you opened a door. You think you found out about the past.I want to keep moving in three directions – future, past, present, all three of them placed in a kind of another future.Although I’m very objective, I live with the fear that the affirmation of my value may exist subjectively in me. I’m afraid that while going towards the future,and sometimes even towards present, I could open useless doors or get lost an alienating road, even though this is my way of going in another direction.In my move towards the past, I want to recapture new ways, for me, not some place else and maybe weave a larger area. (Translated by Alex Moldovan)13.05.1974Today, for me and for others, the canvas has very small importance. The old perspective in which were binding lines with plane, and lines with space, reductions onscale, things one could see rather at Donatello’s bas-reliefs (therefore you observe I am not giving paintings as examples) and which made canvas necessary, are todayannoying because too flat and artificial.The colour is embarrassing, unfortunately all I have learned, all the strains of the modern painting, the famous seven contrasts of colour, are not useful. Form isproceeding from light, colour and collocation, as said Cézanne – it is an on eye and not on painting assert! – and courageously we show to the spectators anothercollocations-spaces nearer to real.Air may be rendered both in painting and in sculpture. All the atmospheric phenomena, so industrious depicted by the impressionists must be replaced by real ones.They will seem grotesque especially in a milieu with Byzantine traditions.All means, be they related to the space or time, are directed to make us react to the reality in the same way we traverse it. The comic strip is a draft that solves in asimplest way the extremely remote things like sound, script, puzzle, photorealism, film animation, individuation of characters.7.02.1979În fine, ce pot spune despre viitor, despre propriul meu viitor, despre proiectele mele, decît cæ simt bætrîneflea, sub forma unor sentimente puternice de înapoiere, dereîntoarcere în copilærie øi, în acelaøi timp, ca un abandon al proiectelor, un abandon al încercærilor de sintezæ a relafliilor dintre oameni, al încercærilor de realizare a unorlucræri de artæ. În care, de altfel, nu am crezut niciodatæ, pentru cæ am privit arta ca lucrare în gol, ca exersare manualæ în gol. Singurul volum important, adicæ nu punct,ci volum, mi se pare a ræmîne în continuare inconøtientul, cu tot ceea ce ne trece prin gînd. Mæ gîndesc la atîtea gînduri care mi-au stat din copilærie în cap, atîtea lucruricare au trecut prin cap, atîtea emoflii, atîtea aprecieri stilistice, pe care le fæceam trecînd pe aceste stræzi, øi mæ gîndesc oare aceste gînduri, aceastæ cantitate de gînduri, pecare de atîta timp am vrut s-o fixez, s-o flin fixæ, ca øi cum aø fi avut speranfla cæ nu este chiar o cantitate mare de gînduri, mæ reîntreb acum, este ea oare într-adevær omare cantitate de gînduri? O activitate atît de largæ, sæ zic numericæ, încît sæ fie fixatæ pentru o regîndire a ei, pentru o reinterpretare, o reanalizare în fafla totalitæflii gîndurilor.S-ar putea ca într-adevær sæ nu fie mult, deøi pericolul este nu al imposibilitæflii tehnice, ci al acestei mulflimi. Adicæ dacæ e mult, atunci nu meritæ, înseamnæ cæ undevafirul se rupe, e prea lung, ori cæ, mai mult ca totdeauna, aceste gînduri de bætrînefle øi singurætate mæ obligæ mai mult ca oricînd sæ renunfl la acfliuni inutile – øi, poate,arta este una din cele mai inutile – øi sæ lucrez cît mai mult pe tærîmul ultimelor lucruri øi, de asemenea, asupra acelor lucræri de artæ care sînt expresii ale inconøtientului.Dar în timp ce inconøtientul ræmîne o manifestare, obiectele de artæ devin cu totul altceva decît aø vrea eu. Cu alte cuvinte, ele sînt obiecte øi fac parte din pæmînt, dinnaturæ øi au totala lor dezvoltare, în timp ce gîndurile mele ræmîn fluturînd în direcflia îngrefloøantæ din capul meu.7.02.1979Finally, what can I say, for my future, for my own future, for my projects except that I feel old, in the sense of some strong feelings of going back, of returningto childhood and, at the same time, something like an abandon of the projects, an abandon of some attempts to synthesise the human relations, that whichconstitutes the psychic, of creating some artworks, in which I’ve never believed, because I regarded art as bare work, as bare manual practice, and the onlyimportant volume, not point, but volume, still seems to me the unconscious, with everything going through our heads. I have so many thoughts whichremained in my mind from childhood, so many things going through my mind, so many emotions, so many stylistic evaluations, which I used to make walkingthese streets and thinking, are these thoughts, this amount of thoughts, which I wished to fix, to hold so many times, as if I thought it was not such a hugeamount of thoughts, now I wonder again, is it really a huge amount of thoughts? An activity so large, let’s say numeric, to be fixed in order to be rethought,so a reinterpretation, a reanalyzing before the totality of thoughts. It might just not be that much, although the danger does not consist in the technicalimpossibility, but in the amount, I mean that if it’s much, it’s not worth, this means that the line is broken, it’s too long, or that I feel, more than ever, thesethoughts about getting old and loneliness, so I have to give up the useless actions and maybe art is among the most useless and work more on the field of thelast things and, not last, those artworks which are expressions of the unconscious, but while the unconscious remains a manifestation, the art objects becomesomething very different from what I want, in other words are objects and are part of the soil, of the nature and have their own complete development, whilemy thoughts keep flapping towards the gross direction from my mind. (Translated by Alex Moldovan)31

Balta [Fen], photography, 197832

galerie11.01.1986Acum vreau sæ scriu pentru o revistæ ceva despre oglindæ, despre întreaga mea activitate în microcosmosul oglinzii. De fapt nu e microcosmosul, e doar lamela, sau cumîi spune, Andrei, tæieturii care se bagæ între lamele, preparatul? Øtiu cæ tæiam un strat cît mai subflire dintr-o tulpinæ sau chiar dintr-o frunzæ. Încearcæ sæ vezi un film: tonalitatesupraexpusæ, întunecatæ, din cînd în cînd flash-uri orbitoare, creînd în ochi negative, oameni cu aureole pæroase albe, solarizæri. Apoi imaginile se strîmbæ ca la televizoarelestricate, imaginile curg pe un jgheab oblic, ca øi cum grupul de oameni negativizafli ar pierde ceva prin jupuire. Am privi aceste jupuieli cam negre între douæ geamuripuse în mæøti de aparat de mærit, cu reflexe, flexiuni aurii, cærbunii, argintii øi reflexe proprii de geam øi apoi imagini mici, cu capete mici, siluete albe de oameni, pe fondbrun, mici diapozitive brune sau colorate, tæiate cu zimfli pe margine. Gelatine brunate, un fel de cærbuni ai existenflei noastre, se mai poate aprinde focul mîine dimineaflæ?Tæciuni stinøi.Øi totuøi mai e o altæ lume – cea pe care am væzut-o în lentile printre reflexele negru-bleu-alb ale celor bombate mult, printre semilunile cu porfliuni violete ale curcubeului.Camerele cu pereflii curbafli øi oamenii care se alungeau privind spre obiectiv, ca øi cei privifli în foile-oglindæ, care se învîrt în jurul aceluiaøi punct væzut ca niøte curbede nivel alunecætoare. Totul amestecat cu semilunile aurii øi galbene ale surselor de luminæ, ca în bulbucærile apelor, în unduirile fîntînilor øi în vibrafliile aerului cald. Are unaer puflin de „vai!“ sau de cæzut în fîntînæ, pentru cæ realitatea dispare, e luatæ de cineva øi ræmînem sæ privim dintr-o parte (foarte) o secfliune în douæ dimensiuni. Nu øtiudacæ erai cu noi (cu mine øi Marica) atunci cînd ne uitam la niøte diapozitive stereo, alb-negru, ale lui Lulli (August Sturdza), øtiu cæ am fost foarte dezamægit deoarece realitateaera ca o cutie, iar cea pe care o vedeam era o cutie care începea sæ fie strivitæ. Pomii erau reduøi la proporfliile unei cutii de chibrituri, aveau o grosime de copertæînvelitæ sau de tiv la gulerul paltonului.Øi ce vreau sæ-fli spun, Andrei, e cæ aproape tot ce am fæcut e în legæturæ cu oglinda, cu ræscrucea asta invizibilæ. Mai adu-fli aminte de vizita comunæ la schitul Bunea, lîngæVulcana, cînd mæ apropiam de vasele în care se strînge apa de ploaie, de bælflile de pe vîrful munflilor de la Beiuø, oglinzi stagnante, ceruri vîrîte în pæmînt, gæuri, porfli, uneleducînd în negru – în pivnifle, altele în alb – în ceruri, aerodroame, ca øi mormintele sæpate în piatra munflilor, în care creøteau plante, ierburi, în care stagna apa de ploaie.11.01.1986Now I want to write something about the mirror, for a magazine, about my whole activity in the microcosm, in fact not the microcosm, it’s just a plate, or howdo they call it, Andrei, the slice they put between the plates, the sample? I know that I used to cut a slice as thin as possible from a steam or even from a leaf,try to see a film: dark, over-exposed tonality, sometimes blinding flashes, creating negatives in the eye, people with hairy, white aureoles, with overexposures.Then the images get distorted, like on the out of order TVs, the images flow on an inclined trough, as if the group of people on the negative would lose somethingthrough skinning. We would look at these rather dark skinning between two glasses placed in a magnifying machine, with reflections, golden, darkly,silver flexions and reflections on the glass and then small images, with small heads, white figures of people, on a brown background, small brown or colouredindented diapositives. Brown gelatines, a kind of charcoals of our existence, shall one light the fire in the morning? Burnt coal.And yet there is another world – the one I saw on the lenses among the black bleu white reflections of those cambered a lot, among those crescents with violetparts of the rainbow. The rooms with curved walls and people stretching while watching towards the lens, like those watched at in the mirror-sheets, whichrevolve around the same point seen as slippery curves of level. Everything mixed with the golden and silver crescents of the light sources, like in the whirlpools,in the rippling basins and in the hot air vibrations. It looks a little bit like “oh!” or like something drowned in a well, because reality fades, it’s taken away andwe just watch, from (very) aside, a bi-dimensional section. I don’t know if you were with us (with me and Marica) when we watched some stereo, black andwhite slides of Lulli (August Sturdza); I know that we have been very disappointed, because reality was like a box, and the reality we saw was like a box aboutto be crushed. The trees looked like they had been reduced to the size of a matchbox, of a book cover or the coat’s collar fringe.What I want you to know, Andrei, is that almost everything I’ve done is related to the mirror, to this invisible crossroad. You should also remember our visit tothe Bunea monastery, near Vulcana, when I approached the containers for the rain water, the plashes on the Beiuø mountain top, stagnant mirrors, skies forcedinto the ground, holes, doors, some heading into black – to the cellars, some to the white, to the skies, airdromes, like the tombs carved in the mountain stone,with plants and grass growing on them, which sheltered the rain water. (Translated by Alex Moldovan)33

16.02.2003Returning to past now I cannot choose the beloved books or between them; what I was reading was with great appetite. Tolstoy – The Kreutzer Sonata, GeorgeCælinescu (a literary critic, 1940–50) – The Work and Life of Mihai Eminescu, the romantic (also mystic and fantastic) poet and philosopher at the end of the nineteenthcentury, were followed by Freud, Ferenczy, Jung and Lacan. Before these analysts, as child I read some Romanian dadaists (Grigore Cugler), and at 18 I retook Dadaand surrealists. Ending the secondary school and orientating me to the visual arts I more stayed with painting albums. Proust gave me the impulse to write in French.In the first study years I read Klee (Das Bildnerische Denken) and Kandinsky. It follows in the memory lectures and psychic and formal analyses in Sophocles, Aeschylusand Euripides and then Shakespeare.I myself wanted to explain the meanings of the psyche but exhausting the first impetus I entered in crisis and abandoned. Meanwhile I am only with my dream worldand the films – Eisenstein, Antonioni, Robbe-Grillet, Godard, and later Pasolini. documenta 6 opens me the doors for the theory, (semiotics of) image and performance.I am writing about serendipity (the text is lacking). I am reading also Lettres Françaises (the group Tel Quel and about the university revolution in May ‘68). Buddhiststexts I read first in 1963, then, in late 60s The Egyptian and Tibetan Dead’ Books, then in mid 70 some about Tantra. I remind also reading Gilgamesh and old Near Easttexts. At the beginning of the 80s, the Bible and the “fathers of the church” (Philocaly). In all these years I was keen on the history of the photography about which Ialso wrote. In the nineties I discovered Annick de Souzenelle (Symbolism of the Human Body) and Cabala. The list must remain opened, I read more, I was influenced,and I am indebted to the books.34

galerieScriere [Writing], photography, 197835

28.04.2003I think the religious past is still recoverable. For me, the first step is in the student years after lectures in Cesare Pavese, then the whole interval until 1997, is in thecatalogue (1998, MNAR [National Museum of Art of Romania]), but only as excerpts, most of them chosen for their power to be exemplary, not for the caseGrigorescu. But in the catalogue is presented a way in art, one to escape from art, a way to faith. Before the compiling of the catalogue my intention was to make thesum of artistic actions, or projects of actions. My way appeared under a different light: in different moments I found mentions about faith, even in a period of cyberneticsconvictions, so that there was a way, but with more than one person. Or one person on three, four ways, as an army with different tasks. If one makes such anarchaeology of himself, I am not a good guide, I am searching at random, hesitating, keeping away from obliging, or forcing the memory.Særæcia în România, în deøerturile africane sau yemenite, în Afganistan, Vietnam e accentuatæ de îndepærtarea de cultura proprie, de propriile tradiflii, de timpurile cînd oameniinu aveau sælaøurile ruinate.Nu a fost Roma ruinatæ, nu existæ albume fotografice, sau de gravuri, cu oameni desculfli øi cu cærufle dupæ care aleargæ cîini?Nu a venit Carol Popp de Szathmári în secolul al XIX-lea în România pentru a regæsi o lume mai primitivæ, ca din epoca Renaøterii?Românii au fost cunoscufli pentru folclor; chiar dacæ nu øtiau sæ scrie, aveau ce povesti, ce cînta, aveau artæ, arhitecturæ, costum popular. Øi celelalte etnii: maghiari, saøi,secui, tætari, bulgari, de asemenea.Dupæ ræzboi au fost chemafli sæ træiascæ la oraø, iar celor de la flaræ li s-a luat pæmîntul. Ei erau depozitarii culturii noastre de bazæ, ai credinflelor noastre celor mai profundesau ai structurii noastre spirituale. Aceasta bazæ s-a subfliat. Cultura oræøeneascæ, a intelectualilor europenizafli, a fost øi ea flinutæ sub cælcîi øi disprefluitæ ca nefiind o veritabilæmuncæ.De aceea, în condifliile de særæcie materialæ, de la flaræ, din micile oraøe øi din cartierele særace, fie dintr-un cadru natural, fie dintre blocuri, færæ niciun sprijin în suflet, „særacii“devin „bestiali“, conform psihologiei de masæ. Acest comportament, poate, provine din cel de grup, de „familie“, specific animalelor.Poverty in Romania, in the African or Yemen deserts, in Afghanistan, Vietnam is being exacerbated by the abandon of their own culture, their own traditionsand the times when peoples’ dwellings were not ruined.Hasn’t Rome been ruined, are there not photos or engravings albums with barefoot people and with carts followed by dogs?Has not Carol Popp de Szathmári come in the nineteenth century in Romania only to find a more primitive world, like in the Renaissance period?Romanians have been known for their folklore; even if they couldn’t write, they knew how to tell stories, how to sing; they had art, architecture, a folk costume.And the other ethnics, too: Hungarians, Saxons, Szeklers, Tatars and Bulgarians.After the war, they were asked to live in the city and those living in the country have been taken away their land. They were the carriers of our basic culture,of our most inner believes, of our spiritual structure. This basis grew thinner. The city culture, of the Europeanized intellectuals, was also placed under the bootand despised for not really being a labour.That’s why, because of the poverty in the country, in the small towns and in the poor neighbourhoods, is it in a natural landscape or between the apartmentbuildings, with no support in their hearths, the “poor” become “bestial”, according to the mass psychology. This behaviour comes, maybe, from that of theanimals, of groups or “family”. (Translated by Alex Moldovan)36

galerie11.11.2004Alegerile în socialism se fæceau totdeauna primævara, nu conta încheierea unui mandat de deputat, nu contau nici deputaflii, era unul din ritualurile gîndite de partid (uniculpartid). Începea prin adunarea salariaflilor (cu miile, eu eram cu profesorii de la o øcoalæ) în piafla din fafla clædirii Comitetului Central al Partidului. De fiecare grup de salariafliræspundea øeful sindicatului, adicæ un angajat dublu, øi al Securitæflii; ne flinea strînøi împreunæ pînæ la terminarea mitingului øi ne furniza lozincile ce trebuiau strigate la sfîrøitulfrazelor din discursul lui Ceauøescu. El (Ceauøescu) fæcea totul de undeva de sus, din clædire, færæ sæ-l putem vedea. Totuøi era øi el om, singurul lucru ce mi-l aducaminte din discurs e o surprizæ: a terminat cu „sæ cîntæm Internaflionala, (apoi, în øoaptæ) dacæ o mai øtie cineva!“. E clar cæ øtia øi vroia ca toatæ lumea sæ doarmæ împrejur,cu excepflia securiøtilor din paza lui (azi, bodyguarzi). De ce sæ doarmæ? Aøa merge socialismul – trezia îl deranjeazæ.Eu simflisem cæ e rost de fæcut fotografii, bazîndu-mæ tocmai pe starea asta de anestezie. Era 1974. Mai tîrziu aparatele de fotografiat nu mai puteau sæ se vadæ nici la øold.11.11.2004In socialism, the elections were always in the spring; it didn’t matter when a deputy’s mandate ended, the deputies didn’t matter either, it was one of the ritualsconceived by the party (the only party). It all started with gathering the employees (thousands of them, I accompanied some school teachers) in the plazain front of the Party’s Central Committee building. Each group of employees was accounted for by the syndicate’s head, which was a double employee,of Securitate, too; he kept us there until the meeting was over and provided us with the slogans which had to be hailed at the end of Ceausescu’s phrases.He (Ceausescu) was doing everything from somewhere above, in the building, we couldn’t see him. Nevertheless, he was human, too; the only thing I rememberfrom his discourse was surprising: he finished by saying “let’s sing The International (then, whispering), if anyone remembers it!” It’s obvious that he knewand he wanted everybody to be asleep, except the Securitate guys guarding him (today’s bodyguards). Why sleep? That’s how socialism works – being awakebothers it.I sensed that it was time for photography, basing myself on this very state of anaesthesia. It was 1974. Later on, the cameras were not supposed to be seeneven hanging on you. (Translated by Alex Moldovan)37

11.12.2004I wonder if there was schizophrenia. Maybe because of being ashamed I do not immediately approve it. In the 50s (I was born in 1945) a fear of military uniformspenetrated me and also of public institution relationships with which I did not want anything to do with, only if a trustworthy relative could have erased it. When Ifinished my studies and got employed (the 70s) I learnt that is corruption. Everybody at home and at the office, among colleagues, was criticizing the Party, the politicalregime. They say that if the everywhere infiltrated securists do not hear the critics, get suspicious that we have something to hide. Once entered in the Union of Artists(every institution becomes a second family), I tried to criticize, to find the permitted limits. Maybe, looking in the same direction, the political regime introduced the selfcensure.If we consider these relationships I do not think we can talk about schizophrenia, but of generalized corruption. If politicians or securists were plotting to bring downCeausescu and in the same time serving him and again if I was making films and photos that I did not expose, all these things were known or supposed. There wasnot scandal; the regime did not want it.A schizophrenic make scandal frees him, becomes an open dissident. He will be put away and medically treated. Why schizophrenic? Because between freeing andreturning to normal, to corruption, is a fracture.Body artI was born and lived in Bucharest. I finished the study years and married a curator (she was interested in modern art), from the National Museum of Art in 1969, and,with the support of the public libraries I was well informed about the Western exhibitions. It is difficult to me to remind the catalogues and what I saw in: Vito Acconci,John Baldessari, and a good, complex presentation of the 1972 documenta, with excellent chapters on expression in autism, schizophrenia, theatre, kitsch, and in artin general. The end of the 60s is the freest period in the socialist Romania. The new relations to America brought the graphic and painting pop art exhibitions inBucharest.I was sportsman, and practiced nearly all the athletic events, preeminently high and pole jump, till the end of the art studies. I was also making photography, readingpsychoanalysis; all these things are a modern kind of self education or of initiation ritual in the adult age.The first photographies/self portrait/body art are conforming to the psychoanalytical thesis of the “nude as threat” (on the spectator). This genre could not be exhibitedbut in my own house and before verified friends; there was not an interdiction but the danger of a denunciation, becoming file, and varied subsequent blackmails. If Iwould try to exhibit in public should be intercepted by the jury and the official censorship.I continued to do what I liked in my workshop (body art, self portraits and films), and to imaginary talk with the political regime. Amidst the 70s I met in TimiøoaraConstantin Flondor, Øtefan Bertalan and Doru Tulcan, members of the Sigma group (cinetic art) to whom I showed my films. I had a collaboration with István Kancsura,cinetic artist from Cluj. In Bucharest meanwhile is producing film only the artist Wanda Mihuleac.38

galerieConcerning the body art, my works evolved on a formal, visual path, in search of faire vrai, to go out of the picture surface. Writing scenarios, doing theatre in mirror,voyeurism, illusion, excitement, manipulating optical apparatus, optical apparatus are themselves producing art, working is replacing the works, and this leads toconceptualism. The body art gradually disappears for making room to writing and criticism. In the 80s I am renouncing to the exhibitions and working. I came to theconclusion am I a lying artist that is working for art’s sake, isolated, being a man who do not know the life is harsch: giving birth and bringing up children, finding foodand so on.After the Revolution in 1990, I critically showed my situation in socialism as artist, and, being frequently questioned, I had to rethink my career from different angles.Primele lucræri de body art au fost comenzi pentru un fotograf, færæ public; mai importantæ decît acfliunea era rezultatul, desenul. Lucrînd mai departe singur, am devenitun fel de gamer, urmærind ce se înregistreazæ, ca în jocul de umbre. Am fost legat de partenerul-aparat, cu care am început sæ desenez, sæ îl miøc, am multiplicat miøcærileøi rezultatele. Treapta urmætoare a fost regia, subiectul; au fost proiecte cu respiraflie scurtæ, færæ sens, færæ viitor, nelegate între ele, care piereau aøa cum apæreau, ca experienfle.Totuøi am cæpætat convingerea cæ viafla însæøi este o performanflæ, cæ expresia apare mereu din întregul meu, færæ pauzæ. Nu m-am format deci pentru a acfliona cînd bategongul.Dupæ revoluflie, am renunflat la controlul imaginii, de la multe performanfle nici nu am documente; publicul a cæpætat statut, timpii 1–4 erau pentru set-up, aøezam niøteconvenflii care subîntindeau scena.The first body art works was ordered by a photograph, with no public; more important than the action was the result, the drawing. Working on, alone,I became a sort of gamer, following what was being recorded, like in a shadow game. I was tied up with the machine-partner, which I used for drawing,for moving, I multiplied the moves and the results. The next step was directing, the topic; they were short-lived, meaningless projects, with no future, with noconnection between themselves, which died as soon as they appeared, as experiences.However, I became convinced that life itself is a performance, and that expression always comes from my entirety, without pause. I haven’t formed myself foracting at the gong’s toll.After the revolution, I gave up the image control, there are many of my performances that not documented; the public achieved a status, the 1–4 steps weremeant for the set-up, I was placing some conventions which subtended the stage. (Translated by Alex Moldovan)39

February 2005It’s 1990, and I am at M.S.’s house; the place is crowded, and I find myself face to face with Gheorghe Berindei. He starts talking to me quietly enough, so that at firstI think he’s joking with me: he tells me I am lurking around, like a spider (perhaps because he had seen me silent and trying to understand), waiting to catch my prey(as always I carry my camera with me). His tone becomes angrier and shriller. “Get out, you have no business in this house, among us!” Yet, this is not his house either.I freeze at the accusation of having prospered during socialist times, by denouncing my friends.He sees Ruxandra standing by me, and continues: “Can’t you see? Your current wife looks like your first!”I look at my life under the sign of being cast out of a house, a group of artists or a family. The spirit of that culture does not accept me (any more). Be that true or false.I am seen as having done something and I must acknowledge that.I see myself walking around the house; I am thin, with long black hair, dressed in shorts and a little jacket. I encounter myself and I begin to cry. I am not up to my (his)expectations. We talk about fate, me as a small boy, the foundation of me grown up, now disoriented, apparently unable to get anywhere; wandering around in themist. Telling him I have given up reaching the top and am only concerned with finding solutions for my faults, with being able to live without guilt. How many faults haveI committed (on his account)? I have led astray his desire for discovery, for a system, for remembering and using memory. So many things hidden, out of trust in oneself,until every impulse, every dream crumbles away.Whenever I returned home, nobody accused of anything, perhaps my father and mother were aware of something, but they said nothing and were happy that I wasthere.My parents lived in a so called “Romanian”-style house, quite appropriate to the transformations they were undergoing, since they weren’t artists. Their children,however, proved different, for when I came to the house, music and painting were already there. The house lost value in our eyes, which denied everything thatsurrounded them to edify a “self” free from debts and influences. And now I must find the house again, through an archaeological investigation of that “self”.Though pretty, the house was marked by poverty. There were no framed paintings, but my brother was becoming a modern artist: he painted directly on the walls.The beds had disparate covers, all rather untidy, with the sheets peeping form under them. Things were never tidied up, as if they were always ready to be used, byus or by our guests. People came in without ringing the bell and talked to me in the same tone as my parents, as if everybody were equal in morals and concerns, oras if all objects were toys.I have never made a home for myself; I have actually wrecked some, for I am against the imposition of a style, which is why I have never been a complete painter. Idon’t like to see my works in my studio, so I would not feel indebted to them.My mother, my father and my siblings would call each other nicknames, which amused my wife, who came from a Transylvanian Jewish family. She used to bring inhuge art albums from the museum, and her clothes and furniture were in a Baroque-peasant style. She also brought me to the Batthyaneum, a medieval library, whichwas perfect for my studies in optics and history of photography. She took me to her dental surgeon for treatment, something I hadn’t had since my childhood. Sheasked me to take friendship into consideration, but dividing friends into categories, successful and not successful. To them she would show, in all solemnity, the house,with its studio and museum rooms, where I was able to display my films and photographs, present performances and tape and photograph our gatherings.In 1974, while the house slept, I wandered through the rooms. The bathroom, whose door remained closed during the day, was just as present as the other rooms,with their artistic objects.To be received or not in a house seems now a very important thing. In a bird’s nest, nobody gets in, except for the bird couple that build it. Even their parents remainon the threshold.I went from maximum to minimum achievement. I descended the social scale and joined the less fortunate intellectuals. They felt proud of their modest, unpretentioussociety, and were suspicious of promises made by liars and swindlers. The honesty of just and simple people lies in their contentment with their situation, and refusalto surrender them to the unknown.For me, all daily tasks, like washing clothes, preparing a meal, doing the shopping, or working in construction, are performances, art, acts of survival. Some projects areborn in a house and finished in another, thus uniting different houses and families beyond the limits of time.During a meal, a young man runs in and asks us to hide him. A little later, the militia man who is looking for him comes in and is unable to find him. We do not knowwhat he did; after the militia man has gone, he salutes us and leaves.We are given a room in the parish house, which was a school during the nineteenth century. Each family feeds us different, unusual meals. To be friends with everyone,regardless of whom, accept the others’ shortcomings. Shut up, argue not. And thinking – as soon as we enter the church we are protected from evil thoughts, fromimagining evil.I have also an exploit of my own: an inebriate young man comes up to me, during work, and challenges me for a fight. I refuse. I put up with every insult, while askinghim to leave, so as not to fight in the church.40

galerieMuøuroi [Molehill], from the cycle Træisteni, photography, 197641

9.07.2005Întîi am cunoscut casa øi grædina, apoi strada (Vasile Alecsandri), apoi drumul spre Piafla Amzei, cu mama, øi cel spre øcoalæ. Prin clasa a treia, a patra am mers pe trotinetæpînæ în Piafla Unirii (sud) øi poate pînæ la aeroport (Bæneasa, nord). Mai departe visele încep sæ se amestece în realitate, creînd spre 18 ani locuri de blocaj cu încurcæturæa direcfliilor øi a situærii. Unul dintre ele se petrecea chiar în casæ – se cobora de la etaj øi se trecea prin uøi spre holul de jos øi în vestibul, între ele era o închidere cu uøialbe øi cu geamuri de cristal jivrate. În vestibul, cuierul avea jos o farfurie care se învîrtea (øi cu noi), iar braflele lui erau oameni cu mîinile întinse øi stînd aplecafli pe spate.Dar ni s-a cerut sæ fie închis acest loc cu zid øi peste el s-a aøternut uitarea.Începutul (lumii) e însæ pe sub mobile (masæ, bufet, patul de fier) øi în mobile (capacul maøinii de cusut øi cæruciorul, lada lui neagræ, albæ pe dinæuntru, coborîtæ de pe roflileextrem de înalte ca sæ ne jucæm în ea, sau în curte, pe balustradele late cît niøte spinæri de cai, ale scærii). De obicei locul de joacæ e o „maøinæ“ dintr-o blanæ de oaie (carea behæit o zi sau douæ în curtea din dos øi pe care o îmbræfliøam) øi un schimbætor de viteze sau carlingi de avion. Casa se prelungea cu locuri cu acces zædærnicit sprepivniflæ, pod øi spre camerele chiriaøilor.Surse ale unui oraø magnific, de noapte, sau de zori, pe care doresc sæ-l fac explicit, ca o hartæ.Dar, dacæ e sæ trec dincoace (la acum), ce pærere am despre el? Nu am, zace nedesluøit de vise øi de nevoi practice. Am stat la cotul dlui Paul Gherasim sæ filmez centruløi sæ fotografiez cartiere. La vremea expozifliei Arta øi oraøul, 1973, (fîntîni, Pærul lui Bernea), la simpozion afirmîndu-se planuri de viitor, de intenflie artisticæ, m-am ridicatacuzator faflæ de aceastæ atitudine, prea conøtientæ, oraøul fiind un produs al inconøtientului, al inifliativei impasibile, al creøterii dupæ soare, adaug eu acum, dar „pærerea“e mai mult despre autori (Vasile Drægufl, Dan Hæulicæ) decît despre oraø.Øi mai ciudat e a scrie despre Roma ca despre Babilon – ispita, toate bogæfliile lumii, loc al zacerii, al ascunderii monumentelor, al cærflilor de citit. Astfel e într-un vis o casæ,cu o curte închisæ, ziditæ, plinæ de cærfli evreieøti mari, pæræsite, în Bucureøti, cum zac pietrele într-un cimitir evreiesc (Piatra-Neamfl, Iaøi). Nu e un fior sacru, ci al banului,al cheltuielii, al folosului øi îmbogæflirii, fie ea øi cu date, bibliotecaræ, de muzeu arheologic. Ajunøi aici, grædina Muzeului Arheologic am væzut-o, øi pe ea s-au concrescutmuzee din Sibiu, Cluj, Mangalia øi locuri precum Histria, Cîrfla, Sîntæmærie-Orlea, Zamca øi cetæflile Sucevei øi Neamflului. Dar øi zona dimprejurul Pieflei Amzei, cu casecu cerdac de lemn, cu pasaje printre case, unul ducînd spre acest muzeu, prin spatele Fundafliei Brætianu, pe lîngæ Muzeul Româno-Rus. Mama cæuta aici magazine øi flærani,care se mutæ øi sînt mutafli, trecerile se blocheazæ, se deschid altele. Mintea mea se istoveøte treptat, nu-øi mai face probleme.Casa are perimetrele ei, am vorbit (în primul volum al memoriilor) de fereastra din dreptul patului, la sud, care nu a avut jaluzele ca øi celelalte, ce par închise. Noapteavæd siluete øi lumini care trec printre jaluzele øi parcurg tavanul. Nu spun mare lucru, ele dau în stradæ. În fereastra celeilalte camere se vede acoperiøul bucætæriei. Pe uøacare duce acolo nu se circulæ (stau chiriaøi, ei coboaræ øi ies prin curtea din dos). Pe acoperiø vin pisici, urcînd prin plop. Mai la est casa nu comunicæ, are calcan, este ocasæ de colfl, privind etern spre nord-vest, spre „øosea“. Spre est sînt øicanele curflilor din Vasile Alecsandri în atingere cu cele de pe Cometei, despærflite prin ziduri semiruinate,în care facem gæuri ca sæ privim.Øi pe balcon ajung tîrziu, mama e îngrozitæ de cæderea de pe balcon (øi eu am emoflii cînd cad obiecte). Aici vor fi apusurile de soare, înnorærile, spectacolele cu avioaneøi aparatele zburætoare bizare. Camera micæ, a lui Tufli, apoi a lui Tævel, e inaccesibilæ. Iar camerele de jos, de la parter, sæ fi privit pe geamurile lor vreodatæ?Am privit peste gard, dar nicæieri nu sînt perspective, trebuie ieøit în mijlocul stræzii øi mers pînæ la colfl, într-o lume de duømani sau de prieteni, zone închise, de netrecut,cu væmuitori. Mergînd la øcoalæ, am aflat cæ nu e bine sæ trec dincolo de ea, cæ, nu mult dupæ ea, vine groapa Floreasca. Totuøi am væzut-o înainte ca ea sæ disparæ – multecæsufle din care ieøeau fumuri debile, toate aplecate de o adiere, în aceeaøi direcflie. Am mai væzut øi alte cartiere – Væcæreøti, de pe dealul unde e morga, în 1964 (devenitælucrare în 1974), Plumbuita, în prima zi dupæ cutremurul din ’77 (în filmul Âme), Mihai Bravu spre fabrica Miraj (filmul În Bucureøtiul iubit).Øi azi am væzut o asemenea casæ, dar flæræneascæ, cæreia vecinii i-au luat toate grædinile, strînsæ între douæ alte informe, øubredæ, locuitæ de un fligan. O casæ gîtuitæ, care artrebui sæ fie sprijinitæ de autoritæfli, pentru a nu dispærea, ca un chiriaø în muzeu (tabloul Øapca lui Lenin, 2006, col. Costion Nicolescu).Am stat aici øi m-am gîndit la grædini, la cele din Augsburg, legate de gotic. Nu mæ læmuresc cu grædinile de aici. Am væzut ceva pe un deal, o bætæturæ ræscolitæ de ploi øimunci între trei pomi cam torturafli, apoi la coborîre una cu fasole øi flori, un fel de maramæ, dar au vreo legæturæ cu icoana? La Craiova am væzut în jurul Ungurenilor caseca la melozi sau la evangheliøti (nu grædini).Tot azi, la tîrgul de cai, coviltirele cæruflelor erau tapisate cu perne øi haine albe cu flori, copii læsafli sæ doarmæ, flæcæi pîndind lumea. fiiganii par legafli de o lume (case, curfli,cartiere) care începe sæ se dærîme ca niøte locuinfle trecætoare. O lume veche. E cam ce mi se întîmplæ øi mie cu hainele – lucrez în ele øi le murdæresc, hainele au undefect, omul e prea ars, prea lovit øi cicatrizat pentru haine færæ cusur. Chiar e greu de îmbræcat. Øi stæ dezbræcat. Tot azi am væzut un cosaø vrînd sæ plece spre Braøov.Cæmaøa bunæ, tare, murdaræ la ceafæ. El, ars, bræzdat øi cu un pær mare, care nu se aøeza, ci sta afînat.Ieri am remarcat o grædinæ închisæ, pætrat între trei ziduri, în acelaøi timp casæ pæræsitæ (Cîmpulung, dupæ Bengeøti, spre Tîrgu-Jiu, o casæ de lemn pæræsitæ, invadatæ de copaci,case din plimbærile cu Andrei, de la spital pe str. Th. Sperantia, spre lacul Tei). La Iaøi (’74, ’75) trec de la popart-ul filmului În Bucureøtiul iubit la „icoanæ“, uneori mai boiereascæ,alteori mai særacæ, ca în Moldova. Revæd Iaøiul în 2000, prin ce m-am schimbat eu? Remarc blocurile folclorice (blocuri la Slobozia sau ca la Vlaicu-Vodæ/Vitan).Bucureøtiul în care se lucra din 1954 în contul lui 1974 (În Bucureøtiul iubit) øi Bucureøtiul haotic din 1994 (Axele noi ale oraøului) marcheazæ douæ înfrîngeri, douæ întoarceriînapoi, spre ruine, e un fel de satisfacflie arheologic estetizantæ, a artei povera, un fel de carte a lui Iov sau Babelul lui Breugel (Icar). Un timp am colecflionat case ciudate,un fel de cuiburi (Reøifla, Træisteni), am fæcut o casæ de lut øi un film (Pæmîntul), legat øi de Pustiul, filmul despre Dobrogea. În toate aceste trei filme sînt momente în caretotul (lumea, imaginea, constituentul) dispare øi reapare. Øi în Âme e un lung loc (filmat în Fundeni, Colentina) în care pielea preia sufletul, se væd prea mult cartierele særacede pe malul Colentinei: totul e praf, praf ridicat de jocul copiilor, copii fæcufli din praf, încarnare. Parcæ øi porci.9.07.2005First, I knew the house and the garden, then the street (Vasile Alecsandri), then the road to the Amzei Plaza, with my mother, and the road to school. In thethird or the forth grade, I pedalled to Unirii Plaza (south) and maybe to the airport (Bæneasa north). Further on, the dreams begin to mix with reality, creating,at the age of 18, jams and confusion about the directions and whereness. One of them was right in the house – as one descended from upstairs and passedthrough the doors to the downstairs hallway and vestibule, between them there was a space with white doors with crystal lace glasses. In the vestibule, thecloth-peg had a plate which spun (with us) and its arms were people with their hands stretched, leaning backward. But they asked that we close this space witha wall and it passed into oblivion.The world, however, starts under the furniture (table, cupboard, iron bed) and inside the furniture (the cover of the sewing machine and the carrier, its blackbox, white on the inside, brought down from the very high wheels for us to play in or, in the courtyard, on the balustrades of the stairs, large as a horseback).Usually, the playground is a “car” made out of a sheep skin (who bleated a day or two in the backyard and which we hug) and a gear level or airplane cockpits.The house was continuing with those forbidden places, like the basement, the cellar and the tenants’ rooms.Sources of a magnificent city, night or dawn, which I wish to make explicit, like a map.42

galerieBut, passing on the other side (to now) do I have an opinion about it? I don’t, it lays indefinite from dreams and practical needs. I stood by Mr. Paul Gherasim’sside filming the city centre and taking pictures of its neighbourhoods. At the time of the exhibition Arta øi oraøul [Art and the city], 1973 (wells, Bernea’s Pærul[Pear tree]), as they designed future artistic plans, I raised in an accusative stance towards this attitude, too conscientious, since the city is a product of theunconsciousness, of the impassable initiative, of growing under the sun, I add now, but the “opinion” referred more to the authors (Vasile Drægufl, Dan Hæulicæ)than the city.It’s even stranger to write about Rome like one would write about Babylon – the lure, all the world’s wealth, a place of laying, of hiding the monuments, ofbooks to be read. So there is a dream about o house with a closed, walled courtyard, full of big, abandoned Jewish books in Bucharest, like the stones ina Jewish cemetery (Piatra-Neamfl, Iaøi). It’s not a sense of the sacred, but of money, of spending, of using and getting rich, even if only with data, library-like,like an archaeological museum. Once here, we have seen the garden of the Archaeological Museum, and there are museum inter-grown on it in Sibiu, Cluj,Mangalia and places like Histria, Cîrfla, Sîntæmærie-Orlea, Zamca and the fortresses of Suceava and Neamfl. But also the area surrounding Amzei Plaza, withhouses with wooden verandas, with passages between the houses, one of them leading to this museum, behind the Brætianu Foundation, near the Romanian-Russian Museum. Mother was looking for stores and peasants here, who move and who are being moved, the passages are being blocked, other ones areopened. My mind gradually fades out, doesn’t raise any questions.The house has its perimeters; I talked (in the first volume of the memories) about the bed window, oriented to the south, which didn’t have blinds like theothers, which look closed. At night, I see shadows and lights passing through the blinds and on the ceiling. They don’t say too much, they are oriented to thestreet. From the other room’s window, you can see the kitchen roof. There is no passing through the door leading there (there are tenants, they climb downand get out through the backyard). Cats get on the roof by climbing the poplar. To the east, the house is isolated, it has a dead wall, it’s a corner house, alwayslooking towards north-west, towards “the road”. Eastwards, there are the baffles of the Vasile Alecsandri courtyards meeting those on Cometa Street, separatedby some almost ruined walls, where we made peepholes.I only reached the balcony late, too, as mother was terrified of falling off the balcony (I get nervous, too, when objects are falling). This will be the scene forsunsets, cloudiness, airplane shows and strange flying machines. The small room, Tufli’s, then Tævel’s, is inaccessible. And the rooms downstairs, on the groundfloor, I wonder if I ever looked through their windows?I looked over the fence, but there are no views, one has to reaches the street and goes to the corner, in a world of enemies or friends, closed areas, unreachable,with customs. After I started to go to school, I found out that it’s not advisable to go beyond it, that, the Floreasca hole is not much further. However,I saw it before it disappeared – many huts with feeble smoke coming out of them, all of them bent by a breeze, in the same direction. I saw other neighbourhoods,too – Væcæreøti, on the hill with the Morgue, in 1964 (which became a work in 1974), Plumbuita, in the first day after the 1977 earthquake (in the movieÂme), Mihai Bravu, towards the Mirage factory (the movie În Bucureøtiul iubit [My beloved Bucharest]).I just saw such a house today, but a rustic one, whose gardens had been taken away by the neighbours, caught between other deformed two, fragile, inhabitedby a gypsy. A chocking house, which should be helped out by authorities, in order not to disappear, like a museum tenant (the picture Øapca lui Lenin [Lenin’scap], 2006, coll. Costion Nicolescu).I remained here thinking about the gardens, the Augsburg ones, related to the gothic. I’m confused about the gardens around here. I saw something on thehill, a barnyard deranged by rain and labour between three trees tortured a bit, then, when I descended, one with beans and flowers, a kind of head dress,but do they have anything to do with the icon? At Craiova I saw, around Ungureni, hose like that of the singers or evangelists.Today, at the horse market, the wagons’ covers were tapestried with pillows and white clothes with flowers, children allowed to sleep, youngsters lurkingaround. The gypsies seem tied up to a world (houses, courtyards, neighbourhoods) which is starting to crumble, some passing houses. An ancient world. It’ssomehow like what happens to my clothes – I work wearing them and they get dirty, the clothes have defects, the man is too burnt, too beaten and scarred forflawless clothes. It’s really hard to dress and he stays undressed. Today I also saw a scytheman going to Braøov. Nice, starched shirt, dirty at the backhead.He was sun-burnt, lined and with a voluminous hair, which wouldn’t align, but remained loose.Yesterday I’ve noticed a enclosed garden, a square between three walls, at the same time, a deserted house (Câmpulung; passing Bengeøti, towards Târgu-Jiu,a deserted wooden house, invaded by trees, houses since the walks with Andrei, at the T. Sperantia Street hospital, toward the Tei Lake). At Iaøi (’74–’75)I went from the pop-art of the movie În Bucureøtiul iubit to the “icon”, sometimes richer, sometimes poorer, like in Moldavia. I see Iaøi again, in 2000, how haveI changed? I notice the folklore apartment buildings (like at Slobozia or Vlaicu-Vodæ/Vitan).The Bucharest which was being built in 1954 for 1974 (În Bucureøtiul iubit) and the chaotic 1994 Bucharest (Axele noi ale oraøului [The new axis of the town])mark two defeats, two retreats, towards the ruin, it’s a kind of archaeological aesthetic satisfaction, like arte povera, a sort of Book of Job of Bruegel’s Babel(Icarus). For a while, I collected strange houses, a kind of nests (Reøifla, Træisteni), I made a house out of clay and a movie (Pæmântul [The Ground]) also relatedto Pustiul [The Waste], the movie about Dobruja. In all these three movies, there are moments when everything (the world, the image, the constituent) disappearsand reappears. In Âme, too, there is a large space (filmed in Fundeni, Colentina), where the skin takes over the soul, one can see too many poor neighbourhoodson the bank of Colentina: everything is dust, dust raised by the children’s play, children made out of dust, incarnation. The pigs seem no different.(Translated by Alex Moldovan)43

Træisteni #61, photography, 197644

galerieTræisteni #5, photography, 197645

13.03.2006I am not working with projects, because I am feeling to be obliged, not free, I do not manage ideas, not produce them. So the program is a limit for me, one I do notrespect. The memories, by example, are freely walking; they began with 23 pages including also present, and stopped. They retook for Lisbon in the show format, andnow they are under pressure, I have no time for edit.For Salzburg I reviewed near all the photos (40 years) with various heights, more times, with changing intentions. Finally what I wish is to show that photography is theinheritance of the rococo style and taste (meanwhile painting is contaminated, after the revolution, by kitsch, the photography also, but can support it, the painting no).Extending this to the discussion about “the possible in art” (University of Lund, with Anders Kreuger) I regard the period before the revolution (1789), before “liberty”,as a continuous progress to perfection. The only “art” which lead away the progress I consider the photo and then the film.In relation with the caricatures scandal I see this limit of the art – the offense of the person (man, being). A compulsive limit. Mais les artistes tiennent des propos risquéstoujours avec un courage garanti par le monde cuirassé de l’art (I paste this from the precedent letter). Why art should be so free? (Dalí – museums conceived by/formasturbators).We could imagine the possible (on this way) in concordance with the progress of laws (reconsidering family, the type of violence, the last limits being the hunt, thepedophile, why not to permit them in art, or consider them as arts?). Let us consider the fear, the historical, overpassed fear of the Last Judgement, from saying “youmust understand it”; yesterday one should understand democracy, social necessity of demolitions, and arts, yes, but some categories of people are frightened by arts.I know there are another senses of the possible, but the upper view is more current.24.03.2006I met things considered artworks, but which in their inner law, or in the relation to consume, or to reception, they are not art, beginning with icons, or other kinds ofreligious objects, or rites, continuing with people’s behaviours and means of communication (documenta 5 catalogue). Thus all loans from other domains could beasked backward, and we will recognize the ever restricting area of the arts, considering finaly them as not having proper ground, if not borrowing.Searching the dictionaries about syncretism I found some stammering: in the Romanian Dictionary is “joining, recent advanced art characters in past, not differentiatedphenomena of the culture”, in Larousse are “système philosophique ou religieux qui tend a fondre plusieurs doctrines, et perception globale chez l’enfant d’oùemergeraient ensuite des objets distinctement perçus”. In all these definitions there are more kinds of depreciating the evolution or changes in history, be they lookingbackward or forward.In my own developments there is a starting point, impossible to precisely locate, a principle (inner law), an interdiction to copy, to remake other’s work or experiences.It is illusory, of course, it could function only freely and spontaneously working. In short time I reached to investigate outside art domains, especially medicine. I hadmore essays and enouncements, although with a comic continuity, hoping to find remedies, not art works. Yes, it is a problem, to be or not to be serious, but I preferto be not convinced. Is this instability, this lack of certainty the cause of deviating to art, as uncertain experience?Thinking about the installation genre I went back to set windows, light, room, and back to all, to invitation. I invite people to show them, I invite them to see an event,it will happen something, for this we or I must set, install. Is that cosmic, as thought Vasarely, or a sad loan from serious sciences or religions?Another escape is to consider me handicraftsman, which opens a different perspective of enterprising. It made clear in exhibiting contemporary art in the Museum ofthe Village, result a making fun of the artists’ claims.4.05.2006The Deleuze’s text (Bergsonism, pages 96–98 in the English translation by Hugh Tomlinson and Barbara Habberjam, Zone Books, 1988) reminds me two things, theMarxist philosophy lessons, the so called overturn of the idealist German philosophy to a materialist one. Marx found all ready but in an inconvenient state, as ideas,words, and as the child from Andersen’s tale (The King’s New Clothes) which said “but he is naked”, the solution of the insatisfaction will be “from the matter will raisethe ideas”. (You understand in my academic reduced and caricature-like philosophic courses, I developed images of Marx and Lenin’s findings, I read some of theirtexts.) I imagined Marx rewriting Hegel’s trilogy with the same words realizing the previewed reverse. But there is nothing in the Complete Works, so I thought it wasonly a student reverie (Traumerei) after which he wrote his own works, So that the revelation of a possible reversed dialectic (from the matter to the spirit, annullingthe last) remained only a project. (For me like outside observer.)The second thing is the Derrida’s book Les Spectres de Marx. I confess my incapacity to follow every page, I tell you only I felt that J. D. facing the so called death ofthe Marxism, had a similar revelation of reversed images – no, it is not matter, it is spectrum. But the phantom is also real and virtual? I have the impression that Derridais convinced that the Spectrum is more present than the two terms of antinomy, dialectic, matter and idea, real and virtual.46

galerieTræisteni #76, photography, 197647

48Suceava, prepared lens, photography, 1978

galerieCetatea Neamfl [Fortress Neamfl], self-made lens, photography, 197649

iunie 2005Artæ øi religie?Evenimentele anilor ’90Dubiile mele øi, cred, ale multor oameni care sînt credincioøi vin de la funcflia icoanelor. Dacæ ele sînt sfinflite, mai importæ calitatea lor artisticæ? Desigur, sfinflirea e un lucruincert, unele obiecte pot fi doar idolatrizate, øi nu numai obiectele: soarele, focul, apa, chiar øi aerul, fumul, vasele care le pot confline, natura, poienile, malul rîurilor, scorburile,stîncile, arborii. Depind de credinfla noastræ cæ cineva sau ceva le-a binecuvîntat. Cuvintele øi menirea cuiva de a le sfinfli.Obiectele sfinte nu sînt neapærat frumoase. Frumosul va fi privit de generaflii cînd cu admiraflie, cînd cu dubii, nereuøind sæ ajungæ sacru, avînd doar un fel de voal creat deregia care îl pune în valoare. Necredincioøii væd, desigur, regie øi în ce este sacru, pînæ cînd sînt confruntafli cu apariflia spontanæ în cercul lor a misticismului øi a „credinfleinestræmutate“ în „cauza“, liderul, morflii lor, eroii etc. Øi nu este regie, sacrul nu este datat, nu are început, el este transmis obiectelor, iar noi pierdem legætura cu el sauo reluæm, iar uneori suferim o inflamaflie (nu cu sacrul, ci cu orgoliul), ajungem sæ ne credem pontifi øi sæ le cerem altora sæ ne asculte, un bine cunoscut delir. E, desigur,o confuzie posibilæ, ca în Jules Verne, unde triburile sînt conduse de øarlatani, care bolborosesc øi „intræ în transæ“... Arta introduce între noi øi obiecte un cuflit de diverseinteligenfle, o obositoare istorie a artei cu tot felul de calcule øi teorii, de le-am bæga în doi saci, sæ scriem pe ei „frumos“ øi „urît“. Cu toate revoltele romantice sau expresioniste,care ar fi readus „sentimentul“ în recea salæ a academiei de artæ (de pus la „urît“), cu cît mergem dincolo de modernism, sîntem sætui de instituflia „artæ“, cadavrudisecat deja de Victor Vasarely, de Joseph Kosuth, sau tînæræ øi în plinæ afirmare, promovatæ de Jakob Burckhardt. Nu era de ajuns turnul Babel, expresie a neclaritæflii proiecteloromeneøti, a apærut Muzeul, sumæ a curiozitæflilor, a obiectelor fæcute de om.Am gæsit recent un text foarte scurt øi limpede despre apariflia Muzeului, la Lisabona: „colecfliile consistau la început din piese de la numeroasele mænæstiri desfiinflate delegea liberalæ din 1834. Aceastæ avere extrem de bogatæ a fost completatæ de achizifliile fæcute de Academia Regalæ de Bele-Arte øi de patronarea artelor de cætre regi.O semnificativæ parte a colecfliilor a venit dupæ instaurarea republicii, în 1910, øi ca rezultat al legii de separare a bisericii de stat – din catedrale øi palate episcopale“.Observ douæ lucruri – întîi aproape toate icoanele din muzeu au autorul necunoscut; cu toate astea, marii maeøtri ai Academiei i-au acceptat ca stræmoøi, cu un gest deacordare de graflie, nu chiar sfinflire, dar pe fafla icoanelor e acum un vernis de clemenflæ profesoralæ – „cu asta începe arta noastræ“; subiectul? e mai jos, pe etichetæ, dupæautor, øcoalæ, flaræ øi tehnicæ, care or fi mai importante. Deja cei care regizeazæ obiectele în muzeu împrumutæ din ritualurile bisericii. Al doilea e dezamægirea la intrareaîn bisericæ, la ce sæ mæ închin, zidurile ei øi forma ei au un sens clar, nu sînt turnul Babel, dar icoanele? unde sînt? doar lucruri noi, modeste, neîngrijite, cu mesaje frîntede lumea modernæ, umilite de propaganda anticlericalæ. Lipsesc tocmai cele surghiunite la Muzeu.Înainte de apariflia noastræ, a artiøtilor, arta e anonimæ. Ce nuanflæ! Cei færæ nume au ca predecesori arta popularæ, nu spun „meøteri“, ci o artæ ca a copiilor, a tuturor. S-afæcut o expoziflie la sat, în Muzeul Satului, un fiasco absolut pentru artiøti; fiecare obiect al lor se vedea de la depærtare, nu se integra deloc, era exact nucæ în perete, særeaîn ochi prin inutilitate, bizarerie, stæruia întrebarea „de ce?“. Erau obiecte, dar în ce scop fæcute nu se putea spune, poate chiar autorii au evitat orice alunecare spre funcflie.Aøa, de ornament? Pæi æsta e kitsch-ul. Arta øi-a creat o utilitate în sine, autonomæ, între distracflie, speculaflie færæ scop øi ambiflii nemæsurate, orgolii ucigaøe, sub care seascunde intenflia de a prelua funcfliile bisericii, instalaflia, ritualul, performanfla, de fapt impresia exterioaræ, poate chiar cea falsæ, propagatæ de luptele dintre protestanfli øicatolici. Dar nu a fost de ajuns sæ fie expresivæ, arta a vrut sæ facæ politicæ, de la egal la egal cu profesioniøtii politicii, a vrut sæ fie militantæ, disidentæ, socialæ.În numærul 29–30 al revistei Art-hoc (Chiøinæu), am gæsit aceste sugestii într-un dialog al lui Margarita øi Victor Tupitsyn cu Ilia Kabakov. Ce nu întîlnim acolo: „în arta vizualæmodernæ a avut loc o rupturæ finalæ, universal recunoscutæ, între misticism øi activitatea culturalæ“, dar øi „transferarea centrului de gravitate de la raportul dintre viaflæ øiartæ, la raportul dintre culturæ øi ritual, […] un salt înapoi […] însæ nu este o copie a trecutului, ci o manifestare a lui în circumstanfle noi“. Ilia Kabakov, cu simflul sæu infailibil,de artist, dæ verdictul: „datoritæ laicizærii societæflii øi aducerii în prim-plan a unor concepte ca producflia artisticæ, calitatea, bunul estetic, pretenfliile de puteri mistice øiintervenflii din alte lumi au devenit un semn de prost gust“.Îmi aduc aminte o definiflie învæflatæ în liceu: a man who meanly admires a mean thing is a snob (probabil Thackeray). Atunci fie o artæ religioasæ este azi condamnatæ sæ fiede prost gust, fie genurile nu trebuie amestecate, fie arta în sine e un snobism cît toate zilele, pentru cæ se admiræ pe sine cu stupoare øi nu øtie din ce motiv e atît de bine.Toate le simt ca adeværate, numai cæ ele pleacæ de la o presupunere, pe care realitatea, omul unic (cîfli ca el?) nu o împlinesc. Omul poate scæpa de toate Nu-urile, dararta, proiectul general? Omul e martor, al binelui øi al ræului, liber între „alte lumi“, de care Kabakov rîde.Cei înapoiafli se emancipeazæ, viafla mea cea veche era de prost gust; dar nu erau înapoiafli øi nu s-au emancipat, viafla „mea“ era bunæ cum era. Revin la ceea ce am spusla început, arta se consideræ deasupra religiei, dar îøi doreøte misiunea ei. Ar vrea ca toatæ lumea sæ i se închine, sæ nu „poatæ“ færæ ea, sæ vinæ la artist ca la preot, dar cucît continui, cu atît e mai caraghios, arta nu are nimic de propus.Între flintele politice ale artei este øi religia, pe care o criticæ „dur“, mai întîi pentru „fæflærnicie“, dupæ cîteva secole pentru „laicizare“, dupæ încæ un secol (secolul mirajuluisovietelor) pentru „naflionalism“, reductibile la „ar trebui sæ se schimbe“, „ar trebui sæ nu mai fie“ øi „e un pericol“. Aceleaøi presiuni s-au fæcut øi asupra Orientului, asupracivilizafliilor îndepærtate, supraviefluitoare ale modernitæflii. Ce le va fi dat atîta rezistenflæ? decît structurile lor nealterate, în care cred, bineînfleles. Sæ mæ întorc la Ilia Kabakov:„producflia“, „calitatea“, „bunul estetic“, adicæ marfæ øi valoare (cazul special al artei). Astfel, se face corect, strict, separaflia între religie øi arta autonomæ, între obiecte. Celeale religiei nu sînt marfæ, nu au valoare, dar hoflii le furæ øi le vînd. Darurile cætre mænæstiri constituie tezaure acum laice, în cursul ræzboaielor au fost prædate, dar, în intenflie,tocmai unicitatea, munca multæ, færæ scop bænesc, le-a fæcut bune de dat øi de pæstrat în loc sfînt. În Franfla, acest „loc sfînt“ este proprietate a statului øi se dæ cu chirie, nuaratæ foarte bine øi îngrijit, dar øi o chilie cælugæreascæ poate sæ nu aibæ niciun obiect øi nu e proprietatea celui ce stæ în ea.June 2005Art and Religiousness?The ’90s Events.My reserve and, I think, of many believers come from the role of the objects called icons. If they are blessed, does their artistic quality count anymore?Of course, blessing them is an uncertain thing, some objects may be only worshiped and not only the objects: the sun, the fire, the water, even the air,the smoke, the recipients which may contain them, nature, the glades, the river banks, the hollows, the rocks, the trees. It’s up to our belief if someone orsomething has blessed them. Somebody’s words and vocation for blessing them.The holy objects are not necessarily beautiful. The beauty was looked upon for generations sometimes with admiration, sometimes with reserve; it never succeededto become sacred, it only has something like a veil created by the staging which puts it forward. Unbelievers, of course, see the staging even in whatis sacred, until they are confronted to the spontaneous appearance in their circle, of mysticism and the “through belief” in the “cause”, the leader, their deadheroes, etc. And this is not staging, the sacred is not dated, it doesn’t have a beginning, it is transmitted to objects and we lose connection with it or regain itand sometimes we suffer from an inflammation (not with the sacred, but with vanity), we come to think of ourselves as pontiff and ask the others to listen to us,a well-known delirium. It’s a possible confusion, of course, like in Jules Verne, where the tribes are led by charlatans who mumble and “fall into a trance”...50

galerieCuøcæ [Cage], prepared lens, photography, 1976Art brings between us and the objects a knife with different levels of intelligence, a tiring art history with all kind of calculations and theories, maybe we shouldput them in two bags and write “beautiful” and “ugly” on them. With all the romantic or expressionist revolts, which may have brought “the feeling” back tothe cold hall of the art academy (which goes to “ugly”), as we go beyond modernism, we get fed up with the “art” institution, a body already dissected byVictor Vasarely, by Joseph Kosuth, again young and prosperous, promoted by Jakob Burckhardt. The Babel tower was not enough as expression of the humanprojects lack of clarity, the Museum had to come up, too, as a sum of the curiosities, of the objects made by man.I recently found a very brief and clear text about the birth of the Lisbon Museum: “the first collection consisted in works from different monasteries abolishedby the 1834 liberal law. This extremely rich wealth was completed by the acquisitions made by the Royal Academy of Belle Arte and through the kings’patronage of arts. A significant part of the collections came after the Republic was proclaimed, in 1910, and a as result of the law regarding the separationbetween the Church and the State – from cathedrals and bishop palaces.”I can notice two things – first, almost every icon in the museum have an unknown author, nevertheless, the great masters of Academy did accept them asancestors, in a grace-giving act, nor quite a blessing, but the icons are covered in a kind of professorial varnish – “this is how our art starts” – the topic? it’sbelow, on the label, after the author, school, country and technique, whatever is more important. Those who stage objects in the museum already borrow fromthe church’s rituals. The second thing is the disappointment when entering the church, what to bow to, its walls and its shape has a clear meaning; they are notthe Babel tower, but the icons? where are they? only new stuff, banal, not taken care of, with messages broken by the modern world, humiliated by the anticlericalpropaganda. What’s missing are only those exiled into the Museum.Before us, the artists, is anonymous art. What a tone! The nameless are preceded by folk art; I’m not saying “masters”, but a child-like art, of everybody.There was an exhibition at the Village Museum, an absolute fiasco for the artists; every object was standing out from distance, didn’t fit in at all, as a saddlesuits a sow, they were obviously useless, bizarre, raising the question “why”? They were objects, but for what purpose no one could tell, perhaps the authorsthemselves avoided any functional aspect. Just as a decoration? This is kitsch itself. Art has created a utility for itself, autonomous, between entertainment,pointless speculation and great ambitions, killer vanity, which all hide the intention of taking over the church’s functions, installation, ritual, performance, infact, the exterior appearance, maybe the false one, propagated by the fights between Protestants and Catholics. But it was not enough that it was expressive;art wanted to be in the politics, at the same level as the politics professionals, it wanted to be militant, dissident, social.In the 29–30 issue of the Art-hoc magazine (Chiøinæu) I discovered some suggestions in a dialogue between Margarita and Victor Tupitsyn with Ilya Kabakov.Everything’s in there: “in modern visual art there was a final split, universally acknowledged, between mysticism and cultural activity”, but also “the transferof the gravity centre from the relationship between life and art to the relationship between culture and ritual . . ., a leap backwards . . ., but not a copy of thepast, but its manifestation under new circumstances”. Ilya Kabakov, with his infallible artistic sense, gives the verdict: “because of the society’s secularizationand the foreground position of concepts like artistic production, the quality, the aesthetic good, the mystical powers claims and interventions from other worldsbecame a mark of the bad taste”.I remember a definition from high-school: a man who meanly admires a mean thing is a snob (probably Thackeray). Then either today’s religious art is condemnedto prove bad taste, or genres should not mix, or art in itself is a snobbism as large as life, because it admires itself in stupor without knowing why thingsgo so well for it. Everything seems real, only that they start from a presupposition which reality, the unique man (how many like him?) do not accomplish.Man can get rid of every No, but what about art, the general project? Man is witness to good and evil, between “other worlds”, which Kabakov makes fun of.The retrograde ones emancipates, my old life showed bad taste; but they were not retrograde and they didn’t emancipate, “my” life was good as it was.I return to what I said in the beginning, art sees itself as being above religion, but desires the mission of the latter. It would like everyone to worship it, notto be able to live without it, people coming to the artist like to the priest, but as far as one go, it becomes funnier, art has nothing to put forth.Among art’s political targets there is religion, which it “firmly” criticizes, first of all for its “deceitfulness”, after a couple of centuries for “secularization”, afteranother century (the century of the soviets’ miracle) for “nationalism”, all reducible to “it should change”, “it should not longer be” and “it’s a danger”.These pressures have been exercised on East, too, on the remote civilisations, which survived modernity. What could have made them so resistant? Maybe it’stheir unmodified structures, which, of course, I believe in. Returning to Ilya Kabakov: “production”, “quality”, “the aesthetic good”, which mean commodity andvalue (art’s specific case). These are the words used to separate correctly, strictly, religion and autonomous art, objects. The religious ones are not goods, haveno value, but thieves steal them and sell them. The gifts to monasteries are laic treasures now, during the wars they have been robbed, but, as an intention, it’sexactly the uniqueness, the hard work, without a pecuniary purpose that made them qualify as gifts and as things to be kept in a holy place. In France, this“holy place” is owned by the state and it’s being rented, it doesn’t look to good or neat, but a monk’s cell may not have any objects in it and it’s not ownedby its inhabitant. (Translated by Alex Moldovan)51

Coloana [Column], photography, 197626.09.2006Cînd am visele mai aproape, øi ziua, øi noaptea (ca acum), mæ gîndesc la surpriza înotului în subiectivism øi imaginaflie, færæ întoarcere în lumea asta, lumea obiectelor, careîmi permite doar un zbor simultan, extrem de scurt, în lumea gîndurilor øi îmi dæ mereu ceva de fæcut.Cartea are un semn prins între foi.Øi scrie: întreabæ zilele dinainte de tine, din ziua în care Dumnezeu l-a zidit pe om pe pæmînt øi uitæ-te de la un capæt al cerului øi pînæ la celælalt.Cartea e o zidire øi semnul din carte stæ færæ putere, Omul e zidit pe pæmînt øi tot aøa nu poate ieøi.Însæ zidurile fæcute de Dumnezeu sînt ca îngerii, miøcæ øi gîndesc; zidurile fæcute de om sînt oraøe, cærfli, mai pot folosi øi altora. Cu bunævoinflæ, de nu, sînt fæcute praf.Amintirile vor depæøi viafla, care va neglija visul, care va continua færæ sæ-i pese, aparent, de una sau de alta. În vîrtejul lor mæ voi pierde? voi semiadormi? Visul pare atît deindiferent faflæ de mine, de timp, de loc. Cartea ar vrea sæ fie færæ timp, a unuia care nu creøte, nu scade, e complex, dar nu se transformæ; øi e contradictoriu. Øi carteaspune cæ e contradictorie, cæ ea nu e, cæ este în afaræ. Autorul e în afaræ. Autorul e din realitate, petrece cu ea, cu mîncarea, cu lucrul, cu angajamentul celorlalfli în relaflii;Dumnezeu îl însofleøte, mai ales pentru ce nu poate face singur.26.09.2006When dreams are closer, day and night (like now), I think about the surprise offered by the swim through subjectivism and imagination, without returning tothis world, the world of objects, which only allows me a simultaneous flight, extremely short, in the world of thoughts and always gives me something to do.The book has a bookmark between its pages.And it says: ask the days before you, from the day God walled man on Earth and watch the sky from one end to another.The book is a walling and the bookmark is powerless, Man is walled on Earth and cannot get out, too.The walls made by God, however, are like angels, they move and think, the walls made by man are cities, books, and they can be used by others, too.With benevolence, otherwise, they are torn apart.Memories will overcome life, which will neglect dream, which will carry on without apparently caring about one thing or another. Will I lose myself within theirwhirl? I will almost fall asleep? The dream seems so careless with me, with time, with space. The book would like to be outside time, belonging to one whodoesn’t grow, doesn’t decrease, is complex, but does not change; and is contradictory. The book, too, says it is contradictory, that it doesn’t exist outside.The author is outside. The author comes from reality, parties with it, with the food, with the work, with other people’s commitment into relationships;God accompanies him, especially in what he cannot do by himself. (Translated by Alex Moldovan)52

galerieCærbuni [Coals], photography, 197653

54Daniel KnorrStills from the film ¡Etranjero Ven a Votar!, 2006

scena¡Etranjero Ven a Votar!Lucian MaierÎn vara anului 2006, Daniel Knorr, artist german de origine românæ, se afla în Mexic.Concepea o lucrare pentru expoziflia Chocolates, avînd ca temæ ilegalitatea. În expozifliefusese invitat de curatorul José Manuel Springer. Venind dinspre arta conceptualæ,Daniel Knorr îøi afirmase intens interesul pentru terenul politic, lucrærile sale vizîndsituaflii ce privesc identitatea culturalæ, siguranfla individului ori chiar problemele economiceactuale. Pentru Knorr, Expoziflia Chocolates putea fi terenul propice pentrususflinerea unei noi provocæri.Una din pærflile instalafliei gîndite de Knorr pentru Chocolates trebuia sæ cuprindæ mærturialegatæ de un eveniment imaginat de artist înainte de a ajunge în Mexic, evenimentprilejuit de alegerile prezidenfliale din aceastæ flaræ, care aveau loc pe 2 iulie.Folosind mijloace artistice, Daniel Knorr gæsea aici ocazia de a interoga autoritæflilepolitice locale øi, ca viziune globalæ, de a chestiona politicul de pretutindeni, cu privirela atitudinea lor faflæ de „stræini“. Proiectul sæu consta în realizarea unui scrutin, paralelcu alegerile oficiale, în care, într-un registru simbolic, cei excluøi din viafla politicæstatalæ sæ îøi poate exprima opinia. Knorr se interesase din timp asupra prevederilorlegilor din Mexic øi constatase cæ øi aici, ca pretutindeni, stræinii nu pot vota. Maimult decît atît, sub ameninflarea expulzærii, stræinilor le este interzisæ øi comentareaevenimentelor (naflionale) de naturæ politicæ. Toate acestea erau stipulate într-unuldin punctele Constitufliei Mexicului, articolul 33. Graflie acestei prevederi, prezenflaøi acfliunile oricærui stræin pot fi etichetate drept indezirabile în cazul în care statulmexican nu simpatizeazæ cu ele.Astfel cæ, pentru Knorr, importantæ este punerea la încercare a ideilor pe care unstat considerat democratic le vehiculeazæ în acest sens. Important este sæ testeze felulîn care sistemul politic reacflioneazæ la o provocare de acest gen. Altfel spus, interesulartistului este de a testa flexibilitatea, capacitatea de adaptare øi deschiderea uneimaøinærii politice care existæ de obicei sub forma unui bloc birocratic. În acelaøi timp,artistul cautæ sæ discute prejudecæflile unei societæfli în ceea ce-i priveøte pe stræini, chestionîndteritoriul politic (de oriunde!) asupra conflinutului nofliunii øi statutului de „stræin“,deoarece sfera sa de cuprindere este într-atît de largæ, încît sub acoperirea ei potintra fie tratamentul de care se „bucuræ“ persoanele de altæ naflionalitate, dupæ cumse vede în cazul alegerilor din Mexic, fie raportarea statului la o întreagæ comunitateafro-americanæ care øi-a væzut drepturile de exprimare politicæ øterse numai fiindcæera bænuitæ a se situa contra intereselor puterii existente, dupæ cum s-a întîmplat înFlorida în timpul alegerilor prezidenfliale din Statele Unite ale Americii, din anul 2004.La baza proiectului sæu øi, implicit, ca punct adresat sistemului politic drept provocare,Daniel Knorr aøazæ ideea cæ orice persoanæ trebuie sæ aibæ posibilitatea dea-øi face cunoscutæ opinia. Este unul din drepturile fundamentale ale omului.¡Etranjero Ven a Votar! (Stræine, vino sæ votezi!)2 iulie 2006, Ciudat de MexicoDaniel Knorr intenfliona sæ susflinæ proiectul în cadrul Muzeului de Artæ „Alvar CarrilloGil“. Însæ autoritæflile care ræspund de administrarea muzeului, Institutul Naflionalde Arte Frumoase, prin conducerea lui, au invocat prevederile articolului 33¡ETRANJERO VEN A VOTAR!Lucian MaierIn the summer of 2006, Daniel Knorr, a German artist of Romanianorigin, was in Mexico. He was producing a work for the Chocolatesexhibition, on the topic of illegality. He was invited by the curatorJosé Manuel Springer. With a conceptual art background, DanielKnorr had stated intensely his interest in the political field, as hisworks are concerned with situations regarding the cultural identity,the safety of the individual or even current economical issues.For Knorr, the Chocolates exhibition could have been the fertileground for stating a new challenge.Part of the installation meant by Knorr for the Chocolates exhibitionhad to include the testimony related to an event imagined by theartist before arriving to Mexico, an event brought about by the presidentialelections in this country, scheduled for July, 2. Through artisticmeans, Daniel Knorr found the opportunity to question the localpolitical authorities and, at a broader level, to question the politicseverywhere with regard to the stance towards “foreigners”.His project consisted in making a ballot, in parallel to the officialelections, where, at a symbolic level, those excluded from the state’spolitical life could express their view. Knorr had been doing someprevious research about the legal regulations in Mexico and foundout that here, like elsewhere, foreigners cannot vote. Moreover, underthe penalty of expulsion, the foreigners are also forbidden to commenton the (national) events of a political nature. All these were stipulatedin an article of the Mexico Constitution, Article 33. It had beenand still was the basis for labelling the presence or the acts of any foreigneras undesirable when the state didn’t like those situations.Thus, for Knorr, what counts is testing the ideas used by an allegedlydemocratic state in this respect. What counts is testing the way inwhich the political system reacts to such a challenge; in other words,the interest of the artist is in testing the flexibility, the capacity toadapt and the openness of a political machine which usually consistsin a bureaucratic block. At the same time, he wishes to discuss theprejudices of a society with regard to foreigners and to question thepolitical domain (from anywhere!) about the content of the notionand condition of “foreigner”, which has so large a scope, that it mayinclude persons of another nationality, as we have seen in the case ofthe Mexico elections, or a entire Afro-American community whichhas seen its right to political expression erased just because it wassuspected of being against the interests of the state government, aswe have seen in Florida, during the 2004 United States of Americapresidential elections. As the foundation of his project and, implicitly,as a challenge to the political system, Daniel Knorr places theidea that every individual must have the opportunity to express hisopinion. This is one of the fundamental human rights.¡Etranjero Ven a Votar! (Stranger, come to vote!)2 July 2006, Ciudad de MexicoDaniel Knorr intended to present his project at the Alvar Carrillo GilArt Museum. But the authority in charge with the museum’s activity,The National Institute of Beaux Arts, through its administration,invoked the regulations of Article 33 in order to reject Knorr’s request.Their reply made clear that maintaining legality within the stateLUCIAN MAIER este doctorand în filosofie la Cluj (UBB), cu o tezæ despre diferenflele de limbaj din cadrulgenurilor filmice.LUCIAN MAIER is a PhD candidate in philosophy in Cluj (UBB) witha study on the linguistic differences in film genres.55

scenaDaniel KnorrStills from the film ¡Etranjero Ven a Votar!, 200657

pentru a respinge cererea lui Knorr. Conducerea INAF invoca faptul cæ menflinerealegalitæflii în stat (stabilitæ prin Constituflie) este mai presus de orice angajament politicinternaflional privind dreptul la liberæ exprimare – fie aceasta chiar øi cea a artistului,în cazul sæu interdicflia fiind pur øi simplu o formæ de cenzuræ, o formæ de a împiedicaexpresia criticæ. Decizia a fost menflinutæ de institut, cu toate cæ Biroul ElectoralFederal comunicase faptul cæ proiectul lui Knorr nu aduce niciun prejudiciuscrutinului oficial, deoarece intenfliile sale flin de domeniul artistic, proiectul sæu fiindunul cultural, iar rezultalele manifestærii urmînd a fi folosite numai în scopuri artistice.În consecinflæ, proiectul lui Knorr s-a desfæøurat în galeria Trolebús: un troleibuz specialamenajat pentru acest eveniment în piafla Luis Cabrera din Ciudad de Mexico.În interior existau douæ cabine de vot, o urnæ transparentæ pentru voturile exprimate,iar pe buletinele de vot apærea chipul fiecærui candidat la preøedinflie, sloganulsæu, precum øi sigla sa electoralæ. Rezultatele votærii paralele au fost altele decîtcele oficiale, iar interesant este faptul cæ deøi a fost doar o votare simulatæ, un exercifliusimbolic, modul în care au votat cei 85 de „stræini“ – rezidenfli, persoane avînddublæ cetæflenie sau turiøti – face vizibile elemente specifice oricærei votæri oficiale:unii øi-au exprimat opinia în cunoøtinflæ de cauzæ (cazul tînærului universitar care, înseminariile sale, analiza împreunæ cu studenflii comportamentul politicienilor aflafliîn cursa electoralæ), unii au votat în funcflie de interesul lor imediat faflæ de problemæ(cazul rezidenflilor cu vechime în Mexic – unul dintre ei locuind de patruzecide ani în flaræ – care sînt lipsifli de anumite drepturi politice din rafliuni naflionaliste,deøi au aceleaøi îndatoriri administrative precum cetæflenii de naflionalitate mexicanæ),alflii, în schimb, au votat practicînd o totalæ ignoranflæ (vot acordat pe baza informafliilordate de alfli votanfli sau vot acordat doar dupæ expresia feflei celor aflafli pe buletinulde vot).Reuøita acestui demers constæ în faptul cæ artistul a creat un canal de comunicarecu sistemul politic. Venind dinspre artæ, folosind mijloace artistice, dar alegînd ca materialdomeniul politic, Daniel Knorr a izbutit sæ determine sistemul politic sæ vinæ înspafliul public pentru a-øi motiva conduita. Discuflia a fost preluatæ øi continuatæ înmass-media. Punctul cel mai dezbætut a fost acel articol 33 vizat de Knorr øi faptulcæ lucrarea sa avea ca fundament ideea de a extinde dreptul de vot øi asupra stræinilor.Pe de o parte, articolul 33 fusese adoptat la începutul secolului XX, cînd colonialiøtiiocupaseræ o parte a flærii øi se implicau în treburile ei interne; pe de altæ parte,Mexicul era un stat angajat pe plan internaflional în proiecte politico-economice incompatibilecu prevederile acestui articol. Astfel, puterea politicæ era chematæ sæ explicerolul øi rostul articolului 33 în contextul politic actual, trebuind, de asemenea, sæ explicede ce statul mexican nu îøi asumæ de facto angajamentele politice privind garantareadrepturilor omului pe care le-a luat la nivel internaflional.În acfliunea lui Knorr semnificativ este faptul cæ arta contemporanæ a dovedit cæ estecapabilæ sæ propunæ øi sæ susflinæ discuflii pe marginea unor probleme care meritæo atenflie deosebitæ.¡Etranjero Ven a Votar! (Stræine, vino sæ votezi!)19 octombrie – 2 noiembrie 2006, ClujÎn Cluj, între 19 octombrie øi 2 noiembrie, Studioul Protokoll a (re)pus în discuflietemele din proiectul artistului Daniel Knorr. Pentru Cluj, Knorr a propus o instalafliece cuprindea urna folositæ în timpul votærii simbolice din Mexic, extrase din ziarecuprinzînd discuflii pe marginea acestui proiect, corespondenfla cu autoritæflile mexicane,precum øi un film realizat din înregistrærile video fæcute de Adriana Camachoîn timpul procesului de votare.(established through the Constitution) is above any internationalpolitical engagement regarding the right to freedom of expression –be it only that of the artist, in this case the interdiction representinga form of censorship, a way of impeding the critical expression; andthe decision was maintained by the Institute, even thoughThe Federal Electoral Bureau conveyed that Knorr’s project is not prejudicialin any way towards the official scrutiny, since his intentionsrelate to the artistic domain, his project is a cultural one and theresults of the exhibition were to be used only for artistic purposes.Knorr’s project took place at Trolebús Gallery: a trolleybus speciallydesigned for this event in Luis Cabrera Plaza, in Ciudad de Mexico.Inside there were two voting booths, a transparent ballot box for thevotes expressed and, on the ballot papers, there was the face ofeach presidential candidate, his slogan, as well as his election sign.The results of the parallel voting were different from the officialones, and what is interesting to notice is that, although it was a simulatedvoting, a symbolic exercise, the way those 85 “foreigners”have voted – residents, people with a double citizenship or tourists –shows aspects specific to any official voting: some people expressedtheir opinion in full awareness (the young university teacher who,during his seminaries and along with his students, analyzed thebehaviour of the politicians running for office), people who votedin full awareness and who were directly interested in this issue(the case of those resident for a long time in Mexico – one of themliving for forty years in this country – which are deprived of certainpolitical rights for nationalistic reasons, although they have the sameadministrative obligations as the citizens with Mexican nationality),but also voters who proved to be completely ignorant (voting on thebasis of the information received from other voters or voting accordingto the facial expression of the candidates on the ballot).The success of this event consists in the creation, by the artist, of acommunication channel with the political system. Coming from art,using artistic means, but choosing the political domain as a topic,Daniel Knorr managed to make the political system come to the publicspace in order to motivate its behaviour. The discussion was takenover and continued by the mass-media and the issues which theyused when articulating their positions started exactly from that Article33 envisaged by Knorr and on the fact that his work was basedon the idea of extending the right to vote in a way that it will alsoinclude the foreigner opinion. On one hand, Article 33 has beenadopted at the beginning of the 20th century, when the colonialistshad occupied a part of the country and were interfering with itsinternal affairs; on the other hand, the Mexican state was engaged,at an international level, in political-economical projects which wereincompatible with what that article holds. Thus, the political powerwas called up to explain the purpose and the meaning of that articlein the current political context, having, at the same time, to explainwhy the Mexican state does not commit de facto to the politicalengagements, with regard to the securing of the human rights,made at an international level.What is significant about Knorr’s action is that contemporary artproved to be capable of suggesting and having discussions aboutissues that deserve a special attention.¡Etranjero Ven a Votar! (Stranger, come to vote!)19 October – 2 November 2006, ClujAt Cluj, between October, 19 and November, 2, Studio Protokoll has(re)posed the questions about the issues raised by Daniel Knorr’sartistic project. For the Cluj event, Knorr proposed an installationconsisting in the ballot box used during the symbolic voting in Mexico,abstracts from the papers which discussed his plan, the correspondencewith the Mexican authorities and a film made out of thevideo recordings of Adriana Camacho during the voting process.For Romania, Daniel Knorr’s project has a double significance:58

View from the exhibition, Studio Protokoll, 2006, photo: Daniel KnorrPentru România, proiectul artistului Daniel Knorr are o dublæ însemnætate: pe deo parte, ridicæ întrebæri cu privire la sensibilitatea naflionalistæ a acestui spafliu, venindîntr-un moment politic în care sînt discutate posibilitæflile de a concepe o lege a minoritæflilorcu un spectru de libertæfli cît mai extins; în acelaøi timp, el poate pune îndiscuflie, la fel cum a fæcut-o în Mexic, problema cenzurii, a manipulærilor de informafliiøi, în general, a conduitei pe care politicul o practicæ în sfera libertæflii individului;pe de altæ parte, proiectul oferæ un model de intervenflie criticæ a arteicontemporane în domeniul politic, ce poate avea rezultate în spafliul public, dupæcum demonstreazæ evenimentele petrecute în Mexic. Tocmai pentru cæ militeazæpentru o anumitæ cauzæ în mod paønic, chemînd la dialog, adicæ instituind øi exersîndo practicæ esenflialæ a democrafliei, proiectul lui Knorr este un exemplu de acfliuneartisticæ necesaræ în spafliul public, mai ales flinînd cont de contextul românesc specific,cel al unei democraflii cu rest, al unei democraflii a cærei funcflionare este încænereglatæ.Proiectul lui Knorr ridicæ semne de întrebare øi asupra transformærilor pe care naflionalismulle va suferi în uniunile politice, economice øi teritoriale næscute în ultimeledecenii (UE). Naflionalismul devine o problemæ transstatalæ. O rezolvare politicæformalæ, doar la nivelul legilor, poate radicaliza problema la nivelul individului øi lanivelul comunitæflii restrînse, iar în aceastæ situaflie oricine contravine intereselor individuluisau celor ale comunitæflii poate fi considerat „stræin“, adicæ un fel de echivalentcontemporan al vechii categorii politice de duøman. În acest caz, strategia politicætradiflionalæ, cea care guverna prin aplicarea imediatæ a perechii prieten-duøman,nu poate fi depæøitæ decît printr-un ræspuns la întrebarea: cum poate fi negociatæproblema „stræinilor“?it questions the nationalistic sensibility in this area, emerging at apolitical time when the possibilities of producing a minority law witha range of liberties as wide as possible are being discussed; at thesame time, the project raise questions, as it happened in Mexico,on the problem of censorship, of manipulating the information and,generally speaking, the conduct of the politic within the scope ofindividual freedom; on the other hand, it offers a model of criticalintervention of contemporary art in the political domain, which canproduce results in the public space, as proved by what happenedin Mexico. For Romania, Knorr’s project is an example of a necessaryartistic action, irreplaceable within the public space (especially) inthe case of an incomplete democracy, a democracy not run-in yet,first of all because it militates for a certain cause in a peaceful way,calling up for dialogue, in other words, establishing and exercisingan essential practice of democracy.Knorr’s project also raises questions about the transformations whichnationalism will go through in the political, economical and territorialunions which appeared during the last decades (EU). Here, nationalismbecomes a trans-state problem. A formal political solution, ata legal level solely, may radicalize the problem at the individual leveland at the small community level, as far as mentality is concerned,and, in this situation, anyone who contravenes one’s interests maybe considered a “stranger”, a contemporaneous equivalent for theold political category of “enemy”. In this case, the traditional politicalstrategy, which governs by stating the “friend-enemy” pair asa principle, can only be surpassed with an answer to the question:how can the problem of “strangers” be negotiated?Translated by Alex Moldovan59

60Ioana NemeøMonthly Evaluations_29.12.2005, 2006, mixed media installation, dimensions variable,courtesy: Kunsthalle Fridericianum, Kassel, photo: Nils Klinger

scenaIndirect cu direcflieJudith SchwarzbartIndirect Speech [Vorbire indirectæ], Kunsthalle Fridericianum, Kassel, Germania,2 septembrie – 29 octombrie 2006; artiøti: Nevin Aladag, Victor Alimpiev, ØtefanConstantinescu, Ciprian Mureøan, Ioana Nemeø, Ovekk_Finn, Pablo Pijnappel;curator: Alina ØerbanLucrærile expuse în cadrul expozifliei Indirect Speech în diferite maniere oscileazæ întremediere øi înflelegerea experienflelor personale øi colective. Expoziflia beneficiazæ deo deschidere grandioasæ prin dubla expunere a Ioanei Nemeø, un spafliu avînd perefliivopsifli în negru øi argintiu. Pe peretele opus, publicul e întîmpinat de un text la scaræmare scris cu litere albe, spunînd „Baby, I wish you good luck in your new life. May allyour dreams come true. 29.12.2005 (-)“ [Dragæ, îfli doresc succes în noua ta viaflæ.Fie ca toate visele tale sæ devinæ realitate. 29.12.2005 (-)]. Un perete care despartecele douæ încæperi întrerupe lectura, în timp ce privitorul e obligat sæ se deplasezepentru a surprinde sensul afirmafliei. Lucrarea aparfline seriei autobiografice aflate îndesfæøurare Monthly Evaluations [Evaluæri lunare], iar afirmaflia dulce-amæruie anunflædurerea plinæ de pasiune – aproape veselæ – a trædærii øi a încheierii unei relaflii personale.Nu e deci surprinzætor cæ aceastæ afirmaflie, la scaræ mare, umbreøte toatecelelalte afirmaflii minore scrise obiønuit, cu graffiti pe vopseaua neagræ. În ciuda aspectuluiîntunecos, spafliul emanæ energia unui club de noapte øi evocæ energia emoflionalæeliberatæ într-un astfel de moment de crizæ. Ce poate însemna aceasta decîtun nou început? Deøi este ceva imatur într-o atitudine în care suiøurile øi coborîøurileunui jurnal intim par sæ defineascæ orizontul unei lumi, aceastæ lucrare vorbeøte limbajulîncrezætor al unui monument public, chestionînd astfel caracterul privat al uneiexperienfle private. La fel ca într-o lucrare literaræ, privatul comunicæ întotdeauna øiceva despre general – iar aceasta nu e o simplæ confesiune onestæ, este o stare emoflionalæuøor de recunoscut, în care iubirea øi furia se amestecæ în mod confuz.Lucrarea Voice Over [Vocea întreruptæ] a lui Nevin Aladag face doar indirect o trimiterepersonalæ. Într-o lucrare video în care sunetul este la fel de important ca øi imaginea,lucrarea prezintæ un numær de tineri bæiefli turci cîntînd, unul dupæ celælalt, unvechi cîntec turcesc. Muzica „automatæ“ provenind de la un set de tobe læsat în ploaie,cu ploaia cæzînd pe cinele øi tobe, funcflioneazæ ca un intermezzo neîntrerupt.Aladag le-a cerut unor adolescenfli din Berlin sæ cînte în fafla camerei ei de luat vederi,iar aceøtia, învæluifli de întuneric, dezvæluie o legæturæ profundæ cu acest cîntec,ale cærui versuri øi atmosferæ aparflin unui alt timp øi spafliu decît al lor, øi anume alpærinflilor, bunicilor sau chiar stræbunicilor lor. Cu toate acestea, melancolia øi dorultransmise de cîntec devin brusc elemente definitorii. Nu atît un act de conøtient deidentificare, aceste interpretæri indicæ o stare care rezoneazæ la un nivel subteran,de-abia vizibil sau audibil. Dar tocmai acest strat, acest subcurent e cel care îi uneøtepe copii într-o comunitate de oameni avînd acelaøi trecut de emigranfli. În ciudaaparentei autenticitæfli a acestor tineri care interpreteazæ în fafla camerei artistei,limbajul acestui material video e departe de tradiflia documentarului. El foloseøte maidegrabæ un limbaj poetic care mai mult deschide decît descrie un tærîm al melancolieiøi dorului.INDIRECT WITH DIRECTIONJudith SchwarzbartIndirect Speech at Kunsthalle Fridericianum, Kassel, Germany,2 September – 29 October 2006; artists: Nevin Aladag, VictorAlimpiev, Øtefan Constantinescu, Ciprian Mureøan, Ioana Nemeø,Ovekk_Finn, Pablo Pijnappel; curator: Alina ØerbanThe works on show in Indirect Speech in different ways movebetween the mediation and understanding of personal and collectiveexperiences. A grand opening the exhibition finds in Ioana Nemeø’double gallery, an environment of black and silver painted walls.On the opposite wall the audience is met with a large-scale text ofwhite letters quoting “Baby, I wish you good luck in your new life.May all your dreams come true. 29.12.2005 (-)”. A wall dividingthe two rooms interrupts the reading why the beholder is forced tomove through the space to make sense of the statement. The workbelongs to the ongoing autobiographic series Monthly Evaluations,and the bittersweet statement broadcasts the passionate – almostjoyful – pain of betrayal and ending of a personal relationship.It is therefore not surprising that the large-scale statement overshadowsall other minor statements casually graffitied onto the blackpaint. Despite the dark outlook, the space holds the energy of a nightclub,and one is reminded about the emotional energy released insuch a moment of crisis. Can this be anything but a new beginning?Although there is something immature about a position where theups and downs of a private diary seem to define the horizon ofa world, this piece talks the confident language of a public monument,so questioning the privateness of a private experience.As in a piece of literature the private always also says somethingabout the general – and this is not just an honest confession, it is aneasy recognizable emotional state where love and anger are confusinglyintermingled.The work by Nevin Aladag Voice Over does only indirectly havea personal reference. In the video the sound is as essential as theimage, it shows a number of young Turkish boys one after anothersinging an old Turkish song. “Automatic” music emerging from adrum kit left in the rain as the rain falls on to its cymbals and drums,functions as an ongoing intermezzo. Aladag has asked these teenagerkids in Berlin to perform for her camera, and covered by the nightthey reveal a deep connectedness to this song which lyrics andatmosphere belong to another time and place than their own, namelythat of their parents, grand-parents, or even great-grand parents.Still the melancholy and longing, which the song conveys, suddenlybecome defining features. Rather than a conscious act of identificationthese performances indicate a mood that resonates below thesurface, barely visible or audible. But it is exactly this layer, this subcurrentthat unites the kids in a community of people with the sameimmigrant background. Despite the apparent authenticity of theseyou guys performing for the artist’s camera, the language of thisvideo is far from the documentary tradition. It rather employsa poetic language that opens up rather than describes a realm ofmelancholy and longing.Similar to the way this song in Aladag’s work bridges an individualexperience with a communal one and the particular moment withJUDITH SCHWARZBART este director artistic la U-TURN Quadrennial of Contemporary Art, Copenhaga,øi profesor invitat de teoria artei la Art Academy, Umea, Suedia.JUDITH SCHWARZBART is artistic director of U-TURN Quadrennialof Contemporary Art in Copenhagen and guest professor in Art Theoryat The Art Academy of Umea, Sweden.61

Victor AlimpievWie heisst dieser Platz?, 2006,2 channel video installation,2 DVDs, 8.33 min., loop,photo: Nils Klinger,courtesy: Kunsthalle Fridericianum, KasselCiprian MureøanDas Schloss, 2006, sound installation, book, DVD, 4.43 min., photo: Nils Klinger,courtesy: Kunsthalle Fridericianum, KasselNevin AladagVoice Over, 2006, mini DV transfered to DVD, 14 min.,photo: Nils Klinger, courtesy: Kunsthalle Fridericianum, Kassel62

Øtefan ConstantinescuOphelia’s Death (detail), 2006,mixed media installation,3D animation, 5 min.,bas-relief sculpture/silver-plated bronze,30 × 42 × 50 cm,photo: Nils Klinger,courtesy: Kunsthalle Fridericianum, KasselPablo PijnappelFelicitas, 2005, 3 channel slide projection, 200 slides, photo: Nils Klinger, courtesy: Kunsthalle Fridericianum, Kassel63

Similar modului în care cîntecul din lucrarea lui Aladag leagæ o experienflæ individualæde una comunæ øi momentul particular de istorie, povestirile øi narafliunile joacæun rol central în alte lucræri din expoziflie. În cazul lui Pablo Pijnappel, povestea luiFelicitas Baer, celebra dansatoare øi lider al unei companii de dans din Brazilia, pecare acesta o reconstituie din poveøti populare, amintiri øi multæ ficfliune proprie înlucrarea Felicitas (2005). Printr-un slide show cu dublæ proiecflie, avînd o linie narativæscrisæ, povestea remarcabilei ei viefli øi a urmæririi viselor devine un vehicul al viselorproiectate, al faptelor istorice øi al memoriei personale (povestea spune cæ aceastaa fost o apropiatæ a mamei naratorului, pe care îl presupunem a fi artistul). Povesteaunei figuri publice precum Felicitas poate exista doar ca poveste popularæ, iaraceastæ poveste, aøa cum e naratæ de cætre Pijnappel, e tocmai spafliul în care experienfleleprivate øi cele publice – precum øi visele proiectate – devin una.În locul povestirilor øi fotografiilor, Victor Alimpiev, în lucrarea sa Wie heisst dieserPlatz? [Cum se numeøte acest loc?] (2006), foloseøte corpuri, coregrafie øi unghiuriinteresante de filmare. Coregrafia redæ momentul unui discurs public, poate o situafliegen speaker’s corner, unde o femeie se adreseazæ unei mulflimi care mai apoi o înconjoaræîndeaproape. Instalaflia video combinæ prim-planul cu o imagine de ansamblu,creînd o legæturæ între individ øi grup. În ciuda limbajului abstract al dansului,se observæ o chestionare sau examinare a acestui gen de comunicare øi, odatæ cutitlul, gîndul te duce la identitatea acestui loc în care te pofli face auzit øi te pofli adresaoamenilor – un loc esenflial într-o democraflie funcflionalæ.Problema comunitæflii urmeazæ o direcflie mai politicæ în lucrarea lui Ciprian MureøanDas Schloss [Castelul] (2006). Lucrarea constæ într-un obiect, o carte albæ voluminoasæ,øi o instalaflie de sunet. Lucrarea îøi împrumutæ titlul de la romanul neterminatøi extrem de enigmatic al lui Franz Kafka despre încercarea unui individ de a-øigæsi un loc într-o comunitate, individ stræin øi care ræmîne stræin în fafla unor structuride putere incomprehensibile øi a unei societæfli impenetrabile. Mureøan îøi asumæsarcina delicatæ de a scrie sfîrøitul poveøtii – ca øi cum ar încerca sæ rezolve problema,care e la fel de pertinentæ azi ca øi atunci cînd romanul a fost scris, în 1922. Øitotuøi – desigur – ræspunsul salvator ne scapæ, la fel ca întotdeauna.Fiind øi ultima lucrare a expozifliei, lucrarea lui Øtefan Constantinescu, Ophelia’s Death[Moartea Ofeliei] (2006), deøi se inspiræ dintr-o poveste comunæ øi cunoscutæ detoatæ lumea, adicæ piesa Hamlet de Shakespeare, ræmîne obscuræ øi personalæ. Scenatragicæ a sinuciderii e împrumutatæ din celebra picturæ din secolul al XIX-lea,aparflinînd lui Sir John Everett Millais, øi refæcutæ, respectiv turnatæ în bronz øi recreatæca o animaflie construitæ pe baza imaginilor video ale unui lac. Ce înseamnæacest motiv azi? Øi ce semnificaflie rezultæ în urma transferului prin intermediultehnologiei moderne? Færæ îndoialæ cæ subiectul morflii tragice øi al sinuciderii e relevantazi, dar se poate observa cæ fascinaflia în fafla tehnologiei pune în umbræ ceeace ar putea reprezenta nivelurile mai subtile. Oricum, miza acestei lucræri øi a celorlaltedin expoziflie este o anumitæ conectare în diagonalæ la real. Pare cæ scopul curatoareieste de a se opune întrucîtva stilului mai documentar øi metodei de lucru dinproducflia de artæ contemporanæ.Prin aceastæ expoziflie, ea celebreazæ acele practici care folosesc un limbaj mai poeticøi au interacfliuni mai complexe cu lumea. Însæ, în sens lingvistic, vorbirea indirectæ,pentru a avea sens, apeleazæ chiar mai mult decît vorbirea directæ la coduriøi aøteptæri consacrate, iar noi folosim adesea aceastæ manieræ de a discuta pentrua evita o eventualæ crizæ, fie a vorbitorului, fie a celui cæruia i se adreseazæ. Dar nustau lucrurile altfel în cazul artei? Nu devine totul interesant, nu apare noua semnificaflietocmai atunci cînd riøti o crizæ sau un conflict cu rafliunea øi înflelegerea dominante?Øi n-am acceptat demult cæ abordarea documentaræ nu oferæ doar ooglindæ în care se reflectæ realitatea, ci de fapt (co)creeazæ realitatea?history, stories and narratives play a central role in other works inthe exhibition. For Pablo Pijnappel the story of famous Braziliandancer and dance company leader Felicitas Baer, which he in thework Felicitas (2005) pieces together from public tales, memory,and a good deal of homemade fiction. Through a double projectionslide show with a written narrative line, the story of her remarkablelife and quest of dreams become a conveyer of projected dreams,historical facts, and personal memory (the story tells that she wasbefriended with the mother of the narrator, whom we assume to bethe artist). The history of such a public figure as Felicitas can onlyexist as popular tale, and this tale as it is told by Pijnappel is exactlythe space where the private and public experiences – as well as projecteddreams – they merge into one.Rather than stories and photographs, Victor Alimpiev in his workWie heisst dieser Platz? [What is the name of this place?] (2006) usesbodies, choreography, and interesting camera angles. The choreographymimes a situation of a public address, perhaps a speaker’scorner like situation, where a woman addresses a crowd who thengather closely around her. The video installation combines close-upwith an overall picture creating a connection between the individualand the group. Despite the abstract language of dance you sense aquestioning or examination of this kind of communication, and withthe title the thoughts fall on the identity of this place where one canraise a voice and address people – an essential place in a functioningdemocracy.This question of community takes on a more political edge in CiprianMureøan’s work Das Schloss [The Castle] (2006). The work consists ofan object, a large white book and a sound installation. The worktakes the title from Franz Kafka’s unfinished and highly enigmaticnovel about an individuals attempt to find a place in a community,an individual who is a stranger, and who remain a stranger facingincomprehensive power structures and an impenetrable society.Mureøan takes on the tricky task of writing the ending of the story– as if to try to answer the question, which is as pertinent today as itwas when the novel was written in 1922. And yet – of course –the big answer escapes us as always.While also the last work in the exhibition, Ophelia’s Death (2006)by Øtefan Constantinescu, draws on a shared and commonly knowntale, i.e. Shakespeare’s Hamlet, this piece remain more obscure andpersonal. The tragic suicidal scene is taken from Sir John EverettMillais’ famous 19th century painting and remade, respectively castin lead and recreated as an animation build on video footage of alake. What does this motive mean today? And what meaningemerges from the translation though modern technology? No doubtthe topic of tragic dead and suicide has relevance today, but onesense in this piece that the fascination with technology is overshadowingwhat might be the more subtle layers. However, what isa stake in this work as well as the others in this exhibition is a particulardiagonal engagement with the real. It seems that the curatormakes a statement somehow opposing the more documentary stileand working method in contemporary art production.With this show she celebrates kinds of practice that employ a morepoetic language and have more complex interactions with the world.Yet in linguistic sense the indirect speech, in order to make sense,draws even more on established codes and expectations than thedirect speech, and we often employ this matter of talking to avoidsome sort of crisis either for the speaking person or the addressee.But is it not different with art? Is it not exactly when you risk a crisisor a conflict with our mainstream sense and understanding that itgets interesting, that new meaning emerge? And have we not longtime ago accepted that the documentary approach is not merelyholding up a mirror in which reality is reflected, but is actually(co)creating reality?If we assume that we can talk about an art work in performativeterms as a speech act, as an utterance that goes beyond a parcelof information and beyond being a mere tool of communication but64

scenaOvekk_FinnSound performance, 2.11.2006, photo: Nils Klinger,courtesy: Kunsthalle Fridericianum, KasselDacæ presupunem cæ putem discuta despre o lucrare de artæ în termeni performativiprecum cel de act de vorbire, ca rostire ce trece dincolo de stricta informaflie øidevine mai mult decît un simplu instrument de comunicare, avînd un impact efectivasupra lumii, ce-ar putea fi atunci un act de vorbire indirectæ? Lucrærile din expoziflieoferæ sugestii foarte diferite, folosind mai clasica parabolæ, ca în lucrarea lui Mureøan,sau o metaforæ vizualæ, audibilæ în cazul lui Aladag, dar cel mai important lucru este,poate, cæ mesajul este de a nu citi textul, ci doar gestul ca întreg, conflinutul e inseparabilde mijloacele de expresie, gestul formal, ceea ce spui e inseparabil de modulîn care o spui. În vorbirea indirectæ, aceste dimensiuni sînt, oricum, uneori contradictorii,sînt inseparabile, øi totuøi nu sînt neapærat în acord unele cu celelalte.Indirect Speech a fost curatoriatæ de cætre Alina Øerban în cadrul Kuratorenwerkstatt,un program expoziflional aflat sub direcflia lui René Block, menit sæ permitætinerilor curatori promiflætori sæ-øi dezvolte ideile curatoriale într-un mediu extremde profesionist. E totuøi ciudat cæ nu mai puflin de doi curatori, în maniere completdiferite, au folosit abordarea performativæ a artei contemporane (færæ a se concentrape arta performativæ). În timp ce cealaltæ expoziflie, undo redo [anuleazæ-refæ],curatoriatæ de cætre Solvej Helweg Ovesen, s-a concentrat asupra transformærii posibileprin repetiflie sau recreare, aceastæ expoziflie foloseøte un alt tip de redirecflionare,un alt gen de schimbare sau deplasare. Ceea ce au în comun lucrærile din aceastæexpoziflie este preocuparea pentru legæturile existente sau posibile dintre aspectelesubiective øi cele colective ale vieflii øi existenflei noastre. Însæ expoziflia ne reaminteøteøi cît de instabilæ e aceastæ relaflie, cît de plinæ de conflicte, o prezenflæ inevitabilæ– øi cea mai importantæ.actually acts upon the world, what then would an indirect speech actbe? The works in this exhibition gives some very different suggestions,they employ the more classical parable as in Mureøan’s pieceor a visual, audible metaphor in Aladag’s case, but the importantthing is perhaps that the message is not to read in the text, but onlyin the gesture as a whole, content is inseparable from the means ofexpression, the formal gesture, what you say is inseparable from theway you say it. In indirect speech these dimensions are, however,to times at odds with each other, they are inseparable and yet theydo not necessarily square with each other.Indirect Speech was curated by Alina Øerban in the framework ofKuratorenwerkstatt, an exhibition programme under the directionRené Block designed to let young promising curators develop theircuratorial ideas within a highly professional environment.It is thought provoking that no less than two curators in completelydifferent ways have used a performative approach to contemporaryart (without focusing on performance art). While the other exhibitionundo redo curated by Solvej Helweg Ovesen focused on the possibletransformation in the repetition or recreation this exhibition employsanother sense of redirection, another kind of shift or displacement.What the works in this exhibition share is an occupation with theexisting or possible connections between subjective and collectiveaspects of our life and being. But the exhibition also remind us howunstable this relationship is, how full of conflict, an inescapable presence,and the most important.Traducere de Alex Moldovan65

IrwinSketch for the table for the East Art Map CD-rom projection, 2002IRWIN: NOTHING PERSONALA Conversation with Miran Mohar and Borut VogelnikAlexandru PolgárMIRAN MOHAR and BORUT VOGELNIK are members of the Sloveneart group Irwin, representing the visual arts section of NSK [NeueSlowenische Kunst], formed by Laibach (rock spectacles), NoviKolektivizem (design), Noordung (theather), The Department of Pureand Applied Philosophy and, of course, Irwin. Irwin began its activityin 1984, in Ljubljana, becoming soon an East European and internationalreference point in the world of art.Irwin: nimic personalO discuflie cu Miran Mohar øi Borut VogelnikAlexandru PolgárMIRAN MOHAR øi BORUT VOGELNIK sînt membri ai grupului Irwin, componenta de arte vizuale agrupærii NSK [Neue Slowenische Kunst], din Ljubljana, Slovenia, compusæ din Laibach (spectacole rock), NoviKolektivizem (design), Noordung (teatru), Departamentul de filosofie puræ øi aplicatæ, Statul NSK øi desigur…Irwin. Irwin øi-au început activitatea în 1984 la Ljubljana, devenind destul de devreme un punct de referinflæîn cadrul artei est-europene øi nu numai.Alexandru Polgár: Cînd afli lansat grupul Irwin, erafli tocmai dupæ terminarea øcolii.Afli putea sæ-mi spunefli cîteva vorbe despre academia de artæ de aici, din Ljubljana?Cum v-afli raportat la ea? În ce mæsuræ a influenflat ea munca voastræ de mai tîrziu?ALEXANDRU POLGÁR e redactor asociat al revistei IDEA, traducætor, eseist. În momentul de faflæ e doctorandal University of Western Ontario din Canada, în cadrul Centrului pentru Studii Teoretice øi Criticæ.Alexandru Polgár: When you started Irwin you were right afteryour school years. Could you tell me a couple of words about theart academy here, in Ljubljana? What was your relationship to it?To which extent did it influence your later work?Miran Mohar: Well, excepting art history classes, I found it ratherproblematic. The educational system rather excluded contemporarypractices in visual arts and it was a general penury of theory.Anyways, at least it gave me four years to work on things I liked,although later on I realized that this school was not good for me.I felt frustrated with the fact that the various disciplines and mediawere totally disconnected from each other. Today’s school is probablymuch different.A. P.: Borut, you were colleagues at that point. Do you have thesame feelings about school?Borut Vogelnik: Yes, I was one year ahead of Miran at the academy,which I remember as a quite traditional space. Everything was permeatedby a dogmatic respect for the educational style of the 19thcentury, without offering too much support in understanding what’sgoing on now. Theory in general, and art theory in particular, wasconsidered something rather unimportant, or even something thatonly creates superfluous problems for the artists. And when I saytheory I’m thinking simply about the knowledge of the worldinvolved in any art production. We can call this knowledge philosophyor we can call it cultural studies, as they do on the other sideof the Atlantic, but the fact is that artists cannot simply work withouttheory. In the ’80s, the difference between East and West regardingthe educational system was not so evident; but it’s precisely in the’80s that, in the Western world, especially the Anglo-Saxon one,the situation changed enormously. You know probably better thanI do that cultural studies were introduced in the field of art educationand theory gained an increased importance. This thing had noecho in the Yugoslav republics, and it is only nowadays that we’vestarted to realize the negative aspects of this delay. It simply frustratespeople from having a meaningful discussion about what theydo as artists. It is at least a matter of communication, if you please.M. M.: Such development in the Western world is probably connectedto the fact that, there, conceptual art entered the educational systemdirectly through the artists who were practicing it. This couldbe an explanation why theory, philosophy and ultimately culturalstudies became important in the art schools. The particularity of ourregion is that, for a long time, conceptual art could not find toomuch room here. It is only now, I would say, that conceptualism isslowly getting its place, primarily because its recognition is comingALEXANDRU POLGÁR is a contributing editor of IDEA review, translator,and essayist. He is currently a PhD student at the Centre for the Studyof Theory and Criticism (University of Western Ontario).66

scenaMiran Mohar: Læsînd la o parte cursurile de istoria artei, øcoala de artæ mi s-a pærutmai curînd problematicæ. Sistemul educaflional de atunci a avut tendinfla de a excludepracticile contemporane din artele vizuale øi exista, în general, o penurie în materiede teorie. În orice caz, mæcar am avut patru ani sæ lucrez pe chestii care-mi plæceau,deøi abia mai încolo mi-am dat seama cæ øcoala asta nu mi-a fost de prea mare ajutor.Cæ diversele discipline øi medii de expresie erau complet disparate unele dealtele a fost destul de dezamægitor. Øcoala de azi e probabil cu mult diferitæ.A. P.: Borut, la vremea aceea erafli colegi. Ai aceeaøi pærere despre øcoalæ?Borut Vogelnik: Da, Miran era mai tînær cu un an decît mine la academia de artæ,pe care o flin minte ca pe un loc destul de tradiflionalist. Totul era impregnat de unrespect dogmatic faflæ de stilul educaflional al secolului al XIX-lea, færæ a oferi preamult sprijin în înflelegerea a ceea ce se petrecea sub ochii noøtri. Teoria, în general,øi teoria artei, în particular, erau væzute drept ceva destul de insignifiant sau cevacare nu face decît sæ creeze artiøtilor probleme pe degeaba. Cînd spun teorie mægîndesc pur øi simplu la øtiinfla de lume implicatæ în orice creaflie artisticæ. Putemsæ-i spunem filosofie sau cultural studies, cum se spune de partea ailaltæ a Atlanticului,dar adeværul e cæ artistul nu poate lucra færæ teorie. În anii ’80, în privinfla sistemuluieducaflional, diferenfla dintre Est øi Vest nu era atît de vizibilæ, însæ tocmai peparcursul acestui deceniu, în lumea occidentalæ, mai ales în cea anglo-saxonæ, situaflias-a schimbat considerabil. Øtii poate mai bine decît mine cæ educaflia artisticæ afost îmbogæflitæ cu cercetærile culturale [cultural studies], iar teoria primise o importanflætot mai mare. Asta n-a avut niciun ecou în republicile iugoslave. Abia azi începemsæ ne dæm seama de aspectele negative ale acestui retard. El pur øi simplu ne împiedicæsæ avem o discuflie cu sens despre ce facem ca artiøti. E cel puflin o chestiune decomunicare, dacæ vrei.M. M.: În Occident, aceastæ turnuræ fline probabil de faptul cæ arta conceptualæ aajuns în sistemul educaflional chiar prin intermediul artiøtilor care o practicau. Astaar putea fi explicaflia de ce teoria, filosofia øi, la urma urmei, cercetærile culturale audevenit importante în cadrul øcolilor de artæ. Particularitatea regiunii noastre geograficee cæ, pentru multæ vreme, arta conceptualæ nu øi-a putut gæsi prea mult loc aici. Abiaîn zilele noastre, aø zice, conceptualismul [de la noi] îøi capætæ încet locul cuvenit, maiales din cauza recunoaøterii de care se bucuræ peste hotare. Totodatæ nu-i uøor sædezvolfli departamente de teorie øi cercetæri culturale în academiile de artæ øi fiindcæprofesorii mai în vîrstæ încearcæ o oarecare teamæ în fafla acestora. Ei se temcæ-øi vor pierde slujbele.B. V.: Nu cæ ei n-ar avea habar de teorie, dar, cum spuneam adineaori, ei o consideræneimportantæ øi chiar problematicæ. Problema n-a fost niciodatæ cæ pur øi simplun-ar fi existat discursuri despre artæ, ci cæ ele nu fuseseræ practicate de artiøtiiînøiøi. Ele n-au fost væzute niciodatæ ca ustensile importante pentru practica artei.Ele au fost mult prea îndepærtate de ea. Singurul domeniu cæruia i se acorda o oarecareimportanflæ fusese tradiflionala istorie a artei, dar pînæ øi asta într-un sens foarterestrîns. Una peste alta, a fost ceva destul de la ordinea zilei sæ se creadæ cæ artiøtiitrebuie sæ picteze sau sæ creeze opere de artæ færæ a cugeta prea mult la ce fac.M. M.: Øi, în general, færæ a se læsa influenflafli de diverse idei.B. V.: Chiar de-am lua în calcul discursul marxist-leninist: e clar cæ, la noi, el n-afost discutat niciodatæ la modul serios în cadrul artei.A. P.: Credefli cæ artiøtii stau mai bine azi în privinfla discursului despre artæ? Dispunei oare de instrumente mai bune cu care sæ înfleleagæ lumea, pe ei înøiøi øi munca lor,numai fiindcæ au mai mult acces la teorie?B. V.: Nu m-aø græbi sæ trag concluzia cæ artiøtii stau mai bine. Cînd am menflionatcercetærile culturale la începutul convorbirii noastre, voiam sæ subliniez, de fapt, altceva.În speflæ faptul cæ eu mæ îndoiesc destul de serios cæ am putea imagina vreo altæmostly from outside. At the same time, it’s hard to build up departmentsof theory and cultural studies in the art academies, becausethe old professors are simply afraid of them. They are afraid thatthey will loose their jobs.B. V.: Not that they would not know anything about theory, but asI said, they consider it unimportant or even problematic. In a way,the problem was not that there were absolutely no discourses aboutart, but the fact that they were never practiced by the artists themselves.They were never understood as a tool that is important forart practices. They were too far removed from the practice of art.The only field that seemed to have been granted some importancewas traditional art history, but even that in a very narrow sense.All in all, it was very common to believe that artists should paintor create works without thinking too much.M. M.: And not let themselves be influenced by other ideas, ingeneral.B. V.: Even if we consider the Marxist-Leninist discourse, it is obviousthat, in our region, this was never seriously discussed in the fieldof art.A. P.: Do you think that artists are doing better nowadays regardingthe discourse on art? Do they have better tools for understandingthe world, themselves, and their work, due to the fact that theymight have a better access to theory?B. V.: I would not be too keen on simply concluding that artists aredoing better. By mentioning cultural studies at the beginning of ourconversation I wanted to stress something else. Basically, I seriouslydoubt that one can imagine a solution that would avoid theory.If you want to communicate as an artist, to get into the dominantdiscourse of the moment, you simply need certain knowledge aboutyour time. It is a necessary tool. But, of course, this does not necessarilymean that the art you make is better. All I can say is that I,myself, prefer and practice an art production in which the reflectionon what I am doing plays an important role. This is also a way ofavoiding following one trend or another. Going back to the time ofsocialism in this region, it was more than a usual practice to followa couple of “isms” coming from abroad. They were practiced here,but not really reflected upon. The way they got to this region wasnever questioned. This was a big problem, and we, the Irwin, couldnot ignore it. One of our basic premises was precisely the revoltagainst the unreflective art production. It was our choice as artiststo speak about the local situation. This was one of our key points.M. M.: Along the same lines, it is interesting enough that in themidst of this general tendency of blindly following trends, peoplewould still talk about “difference” where there was none, since it wasimpossible to have any difference if you were not aware of what youwere doing. This blind adoption of modernism left us cold. We consideredthat one could make good art, as good as the German or theFrench one, using one’s local context as a starting point. However,this should be distinguished from another trend, equally disastrous.In those times, you could sometimes hear that it is better not to seeother works in order not to be influenced by them. The idea was thatart should be something that comes from you under some sort ofdivine inspiration. If you were a painter, you first needed to find yourown inner self, up to the point that people would say: “I’m not goingto this exhibition in order not to be influenced...”B. V.: I don’t know how it was in Romania, but if you follow the lineof art production in this region, you can see that it ran somehow parallelto the development of art at the international level, where individualityand purity of genius was cherished as well. The problemwas that the whole question of individuality in art shrank to the levelof a simple personal inscription...M. M.: This extended almost to the level where two artist whereexpected to be as different in what they do as their handwriting is.The result was that they started to talk about handwriting as a style,as if this difference would be enough to identify someone as an individual,as important...67

IrwinEast Art Map, installation view, Cornerhouse, Manchester, 2004, courtesy: CornerhouseIrwinMap of eastern modernism, 1990, courtesy: Irwin68

scenaIrwinEast Art Map, detail, 2002IrwinEast Art Map, cover of the book, 200569

soluflie, una care sæ evite teoria. Dacæ vrei sæ comunici ca artist, dacæ vrei sæ ajungiîn discursul azi general acceptat, pur øi simplu ai nevoie de ceva øtiinflæ despre timpultæu. E un instrument necesar. Dar, desigur, asta nu înseamnæ automat cæ artape care o faci e mai bunæ. Tot ce pot spune e cæ eu prefer øi practic o producflieartisticæ în care reflecflia asupra a ce fac joacæ un rol important. Asta e, de asemenea,o cale de a evita sæ urmezi, pur øi simplu, o tendinflæ sau alta. Mergînd înapoila perioada socialistæ din aceastæ zonæ, era foarte ræspîndit sæ urmezi cîteva „isme“venind din afaræ. Ele erau practicate aici, dar nu øi gîndite. Felul cum au ajuns eleîn spafliul nostru n-a ajuns niciodatæ sæ fie chestionat. Una din premisele noastre fundamentalefusese tocmai revolta împotriva producfliei artistice nonreflexive. Alegereanoastræ, ca artiøti, a fost sæ vorbim despre situaflia localæ. Acesta a fost unul din punctele-cheieîn evoluflia noastræ.M. M.: În aceeaøi ordine de idei, e destul de interesant cæ, în mijlocul acestei înclinafliigenerale de a urma orbeøte varii tendinfle, se mai vorbea încæ de „diferenfle“, chiardacæ nu exista niciuna, de vreme ce era imposibil sæ existe vreo diferenflæ dacæ nuerai conøtient de ceea ce fæceai. Aceastæ asimilare oarbæ a modernismului nu ne-ainteresat deloc. Am considerat cæ se poate face artæ bunæ, cel puflin la fel de bunæca arta nemflilor sau a franflujilor, pornind de la contextul nostru local. Totuøi, astatrebuie deosebit de o altæ tendinflæ, la fel de dezastruoasæ. Puteai auzi, pe atunci,cæ e mai bine sæ nu te uifli la lucrærile altora, ca ele sæ nu te influenfleze. Ideea eracæ arta trebuie sæ fie ceva ce rezultæ din sinele artistului, sub influenfla vreunei inspirafliiaproape divine. Dacæ erai pictor, mai întîi trebuia sæ-fli gæseøti sinele interior, pînæla punctul de a spune: „Nu mæ duc la cutare sau cutare expoziflie, ca sæ nu mæ lasinfluenflat…“B. V.: Nu øtiu cum a fost în România, dar dacæ ne uitæm la producflia artisticæ dela noi, putem vedea cæ ea a mers cumva în paralel cu dezvoltarea artei la nivel internaflional,unde individualitatea øi puritatea geniului erau, de asemenea, prefluite. Problemae cæ, în felul acesta, întreaga chestiune a individualitæflii în artæ se reducea la nivelulsimplei inscripflii personale…M. M.: Asta a ajuns aproape de nivelul la care doi artiøti trebuiau sæ fie la fel de diferiflica scrierea lor de mînæ. Rezultatul a fost cæ lumea a început sæ vorbeascæ desprescrierea de mînæ ca stil, de parcæ aceastæ diferenflæ ar fi fost în sine suficientæ pentrua identifica pe cineva ca fiind un nume, cineva important…B. V.: Pentru a generaliza niflel problema, trebuie øtiut cæ schema de validare a acestuisistem de artæ local era, de asemenea, politicæ øi cæ acesta din urmæ fusese, larîndul lui, conectat în mod evident la sistemul internaflional al artei. Acest raport n-afost niciodatæ trecut sub tæcere. A fost ceva la ordinea zilei sæ se sublinieze cæ artade aici, din Slovenia, face parte din arta universalæ. Asta s-a întîmplat probabil øi înRomânia. Problema era cum sæ te raportezi la sistemul de validare deja existent înarta internaflionalæ, cum sæ combini sistemul de validare local cu cel internaflional.Chestiunii æsteia nu ne-a fost uøor sæ-i dæm de capæt. Uneori, experienfla iscatæ deea a fost una traumaticæ. Trebuia sæ reprimi unele lucruri. Problema foarte pragmaticæøi foarte evidentæ era de ce niciunul dintre artiøtii locali nu era recunoscut peplan mondial. Explicaflia la îndemînæ fusese cæ asta se întîmplæ din cauzæ cæ Sloveniae prea micæ. De fapt, se spunea, noi sîntem la fel de buni [ca alflii], avem artiøtiexcelenfli, dar de vreme ce sîntem o flaræ atît de micæ, e de la sine înfleles cæ alteflæri, mai mari, dispun de un acces mai bun la lumea internaflionalæ a artei, fiindcæ,la urma urmei, ei au mai mulfli artiøti.M. M.: Uneori se mai spunea øi cæ avem artiøti buni, chiar mai buni decît cei occidentali,dar sîntem o flaræ mult prea micæ etc.B. V.: Eroarea de paralaxæ stætea în faptul cæ aceste douæ istorii, cea localæ øi ceainternaflionalæ, erau væzute ca aflîndu-se în relaflie.IrwinSymposium Mind the Map! History is not Given, Institute of Theatre Studies,Leipzig, 2005, from the photo serial Rhetorics and Rituals, 2005,by Sylvia Doebelt in collaboration with Emanuel Mathias and Sebastian Pütz,courtesy: Institute of Theatre Studies, Leipzig70

scenaM. M.: Mai fusese apoi øi argumentul „inferioritæflii“, pe care-l putem numi formal.Ceea ce se întîmplæ la nivel local, zicea argumentul, e posterior lucrurilor care auloc pe plan internaflional, deci calitatea sa e mai proastæ. Dacæ însæ ne uitæm la lucrærileînsele din punct de vedere formal, cred cæ mulfli øtiau cæ se pot scrie analize istoriceperfect valide færæ a descoperi nicio diferenflæ esenflialæ între Est øi Vest.A. P.: A fost conøtientizarea acestui fapt unul din imboldurile voastre ca artiøti?M. M.: Desigur, am înfleles destul de devreme cæ profesorii noøtri erau deja moderniøti,la fel ca lumea ce popula scena internaflionalæ øi la fel ca toatæ generaflia postbelicæde la noi. Noi am înfleles logica modernismului, dar n-am vrut s-o repetæm,am început mai degrabæ s-o analizæm, øi æsta a fost primul nostru gest ca artiøti.A. P.: Aceastæ poziflie criticæ faflæ de modernismul dogmatic, care reducea arta la oinscripflie personalæ a individualitæflii artistului, sæ fi fost motivul care a dus la constituireavoastræ ca grup?B. V.: Categoric! Am øtiut asta de la bun început. Conøtiinfla acestui fapt se reflectænu atît în constituirea noastræ ca grup, cît mai ales în renunflarea la numele noastreproprii. Asta a fost o decizie realmente importantæ. Grupurile artistice, din cîteøtiu, s-au constituit întotdeauna din persoane clar identificabile. Ceea ce am fæcutnoi a fost o ræsturnare considerabilæ a ce se înflelege prin grup artistic. Dar existaseræ,desigur, øi alte motive pentru a recurge la aceastæ formæ a producfliei artistice. Purøi simplu am avut nevoie de o masæ criticæ pentru a fortifica poziflia noastræ artisticæ.M. M.: Mai înainte povesteam despre øcoalæ de artæ. Cred cæ e foarte importantsæ subliniem cæ Irwin nu s-a næscut la academia de artæ. Ne luam cunoøtinflele depeste tot unde le puteam gæsi, dar învæflasem în primul rînd unii de la alflii. De pildæ,Dušan era foarte bun la chestiuni tehnologice, alflii aveau alte calitæfli øi, cum spuneaøi Borut, aveam un singur nume øi un singur scop, nu puneam niciun frîu cunoøtinflelornoastre. Practicam critica noastræ internæ tot timpul. Vizitam studiouri øi discutamtot ce vedeam. Irwin a funcflionat ca un accelerator, ca sæ putem progresacît mai iute. A fost minunat! De parcæ am fi avut universitatea noastræ proprie, cudiscuflii foarte aplicate pe lucræri.B. V.: Acesta a fost un aspect extrem de important: Irwin a funcflionat ca un catalizatorîntre noi, cei cinci membri fondatori, øi alflii. Fiindcæ nu ne foloseam numeleproprii, nimeni nu putea stabili vreo diferenflæ. Necesitatea de a lucra împreunæ øiinsignifianfla auctorialitæflii au fost întærite de reacfliile publice la decizia noastræ de anu semnala în mod fæfliø autorii lucrærilor noastre. Creînd o anumitæ masæ criticæ,am început sæ devenim destul de puternici. Astfel, am putut ieøi la confruntæri deschisecu tofli pe care voiam sæ-i criticæm øi cu tot ce voiam sæ criticæm. Øi ne-am folositdin plin de asta încæ de la bun început.M. M.: Ne-am dat seama cæ gestionarii institufliilor de artæ slovene nu aveau preamulte legæturi cu lumea din afaræ. Ori cel puflin nu felul de legæturi de care noi amfi fost interesafli. Aøa cæ am început sæ comunicæm din ce în ce mai mult cu exteriorulpe cont propriu. Am început sæ cælætorim, ne-am dus, de pildæ, la Londra. Credcæ, în acest sens, Irwin a fost ceva traumatic pentru scena oficialæ; dar, în schimb,fusesem foarte bine primifli de public, mai ales pe scena underground. Cîteodatæs-a întîmplat cæ ne-au ajutat øi gestionarii scenei oficiale, e drept cæ nu cu prea multentuziasm.B. V.: Pentru a înflelege acest lucru trebuie spuse cîteva cuvinte despre anii ’80 în Slovenia.În aceastæ perioadæ, Iugoslavia nu mai era ceea ce a fost odinioaræ; diferenfleledintre republici au devenit din ce în ce mai vizibile. Într-o anumitæ mæsuræ øi în anumiteocazii, Republica Slovenæ s-a folosit de scena alternativæ ca un soi de alibi în relafliilesale cu guvernul federal. A fost un joc destul de complicat. Adeværul e cæ, peatunci, fusese foarte uøor sæ fii instrumentalizat în favoarea scopurilor politicii zilei. Penoi ne-a intereresat cu adeværat arta. Am preferat sæ discutæm øi sæ problematizæmB. V.: To generalize a little bit the problem, we should know thatthe scheme of validation in this local art system was also politics, andit was obviously connected to the international art system. This relationshipwas never denied. It was very normal to stress that art here,in Slovenia, was a part of universal art. This happened probably inRomania, too. The question was how to deal with the already establishedvalidation system of the international art-world, how to combinethe local validation system with the international one. Here wasa problem that we could not solve so easily. Sometimes, this wasa traumatic experience. You had to repress certain things. The verypragmatic and very obvious question was why none of the localartists were internationally recognized. The standard explanationwas that this was happening because Slovenia was too small. In fact,they said, “we are the same, we have great artists, but since we areso small, it’s normal that other countries have better access to theinternational art world, since they also have more artists.”M. M.: They also used to say: “we have good artists, even betterartists than the West, but we are too small.”B. V.: The parallax error was the following: the two histories, thelocal and the international one, were understood as being related.M. M.: Then there was the argument of “inferiority”, which we cancall formal. What happens at the local level, goes the argument, isposterior to what happens on the international scene, so its quality islower. But if we look at the works themselves from the point of viewof the form, I think many people knew that they could write perfectlyvalid historical analyses without discovering any essential differencebetween East and West.A. P.: Was the realization of this fact one of your first incentivesas artists?M. M.: Of course, we understood quite early that our professorswere already modernists, as were the people on the internationalscene, and as was the whole post-war generation of our region.We understood its logic, but we didn’t want to repeat it, we startedto analyze it, and this was our first gesture as artists.A. P.: Did this critical position toward dogmatic modernism, whichreduced art to the personal inscription of the artist’s individuality,make you constitute yourselves as a group?B. V.: Absolutely! We were aware of this from the very beginning.This awareness laid not so much in the fact that we decided to bea group, but in the renunciation of our proper names. I see this as areally important decision. Art groups, as far as I know, always constitutedthemselves from clearly definable persons. What we did wasa serious shift in understanding the idea of artistic groups. But therewere also other reasons for using this form of creating art. We simplyneeded a critical mass in order to make our artistic positions strongenough.M. M.: We were talking about school. I think it’s important to mentionthat Irwin did not begin at school. We took our knowledge fromeverywhere we could find it, but first of all from each other.For instance, Dušan was very good in technological questions, somebodyelse had other qualities, and as Borut said, we had the samename and the same goal, we didn’t restrict our knowledge. We werepracticing our own internal critique all the time. We would go to studiosand discuss about whatever we’ve seen. Irwin functioned as anaccelerator, so we could progress faster. It was fantastic. It was likeour own university, with very focused discussions on particular works.B. V.: This was a very important element. Irwin functioned asa mediator between the five of us and other people. Because we didnot use our own names, nobody could establish any differences.The necessity to work together and the insignificance of authorshipwas reinforced by a public response to our decision not to displaytransparently the authorship of our works. By establishing a certaincritical mass we started to be quite strong. It became possible for usto get into open confrontations with everything and everybody wewanted to criticize. And we used this extensively from the verybeginning.71

IrwinIrwin Live, CCA Warsaw, 1998, courtesy: CCA Warsaw72

scenaIrwinIrwin, Was ist Kunst Slovenia, cibachrome, 2001, courtesy: Gregor Podnar Gallery73

IrwinIn collaboration with Austrian Army, NSK Garda Graz, Forum Stadtpark, Oct. 6, 2001, photo: Wolfgang Crocesistemul artistic, pe care l-am înfleles ca fiind profund politic, un pion al jocurilorpolitice. Asta e adeværat nu numai pentru Irwin, ci pentru tot NSK [Neue SlowenischeKunst]. Aveam un program stabil øi întîlniri regulate. Lucrurile nu fuseseræ chiaratît de dogmatice cum par la prima vedere, dar [munca noastræ] era ceva destulde serios.A. P.: Care au fost principalele coordonate între care væ situafli ca artiøti? Ce ghidajafli urmat? Am citit cîte ceva despre „Retroprincip“ øi voiam sæ væ întreb ce înseamnæacest termen. E acesta un soi de principiu cardinal al practicii voastre artistice?B. V.: Uite cum stau lucrurile: existaseræ trei cuvinte care au apærut de la bun început[în cercul nostru]. Ele aveau de-a face, toate, cu aceeaøi idee, cu „retro“. Acesta fuseseun termen-cheie pentru întreg NSK-ul. Laibach folosea „retroavangarda“, teatrulNoordung folosea „retrogarda“, iar noi vorbeam despre retroprincipiu. La început,tofli aceøti termeni aveau de-a face cu re-make-ul, cu un soi de atitudine liberæ de drepturide reproducere [copy-free] faflæ de istoria artei. Logica din spatele re-make-uluistætea în faptul cæ, încæ de la bun început, nu ne-a interesat deloc sæ fim originali – laun moment dat vorbeam chiar despre „dictatura originalitæflii“. Ne-am eliberat de eaprin acceptarea, chiar de la început, a plæcerii liberei aproprieri. La momentul acela,M. M.: We’ve noticed that people running art institutions in Sloveniadid not have connections to the external world. Or, at least, not thekind of connections we would be interested in. So we started to communicatea lot with the outside on our own. We started traveling;we went to London, for instance. I think that, in this sense, Irwin wasa traumatic experience for the establishment, but we were quite wellreceived by the public, especially by the underground scene. Andsometimes even the establishment helped us, although it’s true thatwithout much enthusiasm.B. V.: To understand this we need to say a few of words about the’80s in Slovenia. In the ’80s, Yugoslavia was no longer what it usedto be; differences between the republics became more and moreobvious. To a certain extent and on certain occasions, the SloveneRepublic used the alternative scene as an alibi in its relations to thefederal government. It was a really complicated game. The fact isthat at the time it was very easy to get used for the purposes of dailypolitics. We were seriously interested in art. We preferred to discussand address the art system, which we understood as being somethingdeeply political, a simple pawn in the games of politics.This is true not only for Irwin, but also for the whole NSK. We hada schedule and we had regular meetings. It was not so dogmatic asit may seem, but it was serious enough.A. P.: What were your main coordinates as artists? What guidelinesdid you follow? I have read a couple of things about your “Retroprincip”and wanted to ask you what does it mean? Is this somesort of an overarching principle of your artistic practice?B. V.: The situation is the following. There were three words thatappeared from the very beginning. They all dealt with the samenotion, with “retro”. This was a key term in the whole NSK. Laibachused the term “retro-avant-garde”, the Noordung theatre used“retro-garde”, and we spoke about retro-principle. At the beginning,all these terms were related to re-make, to a sort of copy-freeattitude toward art history. The logic behind the re-make was that,from the very beginning, we didn’t have any interest in being original– we even spoke about the “dictatorship of originality”. We freedourselves by accepting from the very beginning the enjoyment offree appropriation. At that point, “retro” was related to our depersonalizationof art production. We had three similar terms organizedaround the same basic decision, but they were expressing rather differentpositions and views. Sometimes it happened that the emphasisshifted from one term to another. For instance, in the ’80s thewidely accepted term in Slovenia was “retro-garde”. In the ’90sa certain type of art production was defined as retro-avant-garde.In our case, by the term retro-principle we have defined ourdevelopment in time.A. P.: Could you explain a little bit further what you mean bydepersonalization?B. V.: The best example for this is Duchamp’s “unconscious”. In hisquarrel with the surrealists, who believed that the way to registerthe unconscious is automatic writing, he doubted they could trulyreach the unconscious by this method. He arrived to “no sense’’by destroying any potential link between words, by annihilating anypotential meaning one could still find in his texts. This obliged himto a tiring self-conscious work.A. P.: Was the destruction of meaning your goal, too? What kindof reasons motivated you in this?B. V.: Yes, the destruction and, simultaneously, the construction.After school, after entering the field of art, we are usually so definedby things we like that we simply cannot see beauty and meaningin what is not done in a particular way. This means a whole systemof values, meanings and techniques as you can find them in concreteartworks, which, through the process of learning, somehow getunder your skin. Your whole studies are defined by this thing, by thepossibility of getting enjoyment, of deciding what is yours and whatis not. This defines you prior to anything else. The provocation for uswas how to accept as work of art something that we cannot identify74

scenaIrwinIn collaboration with Japanese Salary-Men, NSK Garda Kyoto, Kyoto Biennial, Oct. 4, 2003IrwinIn collaboration with Czech Army, NSK Garda Prague, MXM Gallery, Sept. 15,2000, photo: Igor Andjelic’with. This is how we started. Each of us had made a couple of piecesrelated to some previously convened coordinates and we placedthem on the wall. We were completely shocked by the estrangementregarding what we saw, an estrangement that was never again soprofound. The result was not ours. It was ugly. It was completelyremoved from what we personally related to at that time, when wewere still students.A. P.: How does this fit your schema of depersonalization?B. V.: The question is how we define the “personal”. A person isdefined, among other things, by a set of impressions, by what he orshe likes. To depersonalize means to disconnect your personal tastefrom the work, [a gesture] which is also defined by taste. The problemis how to level the ground. We knew from the beginning that,in time, we would accept, and not only accept: like, what we werenot able to relate to at the beginning. This future relation to whatwas impossible to be related was inscribed from the very beginningin our gesture. This is the retro-principle.A. P.: Why would somebody who, in re-making history, is looking fora leveling of meaning strive to write or, really, to “create” the historyof East European art – as you did in your East Art Map project?75

IrwinTranscentrala, New York, Moscow, Ljubljana, 1992/1997,NSK Panorama, Ljubljana, colour photography,photo: Michael Schuster, courtesy: Gregor Podnar Gallery„retro“ se referea la depersonalizarea pe care o aplicam producfliei artistice. Aveamtrei termeni asemænætori, care se organizau în jurul aceleiaøi decizii fundamentale,numai cæ ei exprimau poziflii øi vederi destul de diferite. Cîteodatæ accentul se mutade pe un termen pe celælalt. De pildæ, în anii ’80, termenul larg acceptat în Sloveniafusese „retrogarda“. În anii ’90, un anumit tip de producflie artisticæ a fost definitæca retroavangardæ. În cazul nostru, prin termenul de retroprincipiu defineamevoluflia noastræ în timp.A. P.: Afli putea sæ-mi spunefli mai multe despre ce numifli depersonalizare?B. V.: Cel mai bun exemplu în acest sens e „inconøtientul“ lui Duchamp. În gîlceavalui cu suprarealiøtii, care credeau cæ inconøtientul poate fi înregistrat prin scriereaautomatæ, el s-a arætat sceptic în privinfla faptului cæ în felul acesta chiar se poate ajungela inconøtient. În cele din urmæ, el a ajuns la „færæ de sens“ prin distrugerea oricæreilegæturi posibile dintre cuvinte, anihilînd orice înfleles posibil pe care cineva l-ar maifi putut descifra în textele sale. Asta l-a obligat la o muncæ extenuantæ, dar conøtientæde sine.A. P.: Sæ-nfleleg cæ scopul vostru a fost, de asemenea, distrugerea sensului? Ce rafliuniv-au condus la asta?B. V.: Distrugere øi, totodatæ, construcflie. Dupæ anii de øcoalæ, odatæ ajunøi în cîmpulartei, sîntem într-atît de definifli de lucrurile care ne plac, încît pur øi simplu numai putem vedea frumosul øi sensul în ceea ce nu e executat într-un anume fel. Astaimplicæ un întreg sistem de valori, de înflelesuri øi de tehnici, aøa cum le pofli întîlniîn cazul unor lucræri particulare, care, de-a lungul procesului de învæflare, fli-au merscumva la inimæ. Tofli anii de studiu sînt determinafli de acest lucru, de posibilitateade a te bucura [de ceva], de a decide ce fline de tine øi ce nu. Asta te defineøte înaintede toate. Provocarea, pentru noi, era de a accepta ca operæ de artæ ceva cu carenu ne puteam identifica deloc. Aøa am început. Fiecare dintre noi a fæcut cîteva pieseurmînd niøte coordonate dinainte convenite, iar apoi agæflam totul pe un perete.B. V.: The first name of East Art Map was Total Recall. You will findthere our initial impossibility to relate to our paintings. What we’veachieved in time is the loop of Total Recall. This thing to which it wasalmost impossible for us to relate, it’s now more ours than anythingelse. It’s the same question as presenting your mother from thevillage to your international friends. We need to accept her, and tolove her, even in front of people about whom we know for sure thatthey will have certain reservations toward her. But there is no otherway of getting them to accept her either.M. M.: What we have in common in the whole NSK is admitting ourreal conditions, and not trying to paint them over. This is somethingthat was always problematic in Slovene art, and also in the widercontext. East Art Map tries to formulate an answer to this problem.Collecting the material for this book I’ve learnt a lot. For me, halfof the information from this book was something completely new.Even if I knew a few things about East European art from our exhibitionsand travels, through this book I found out things I would neverbelieve they exist: quite a few interesting concepts and formallyinnovating works.B. V.: The fact is that we are fond of East European conceptual art.We know a lot about it, and we consider it of a great quality. In thelast fifteen years, we’ve collaborated extensively with artists from theEast, and we’ve exhibited in many countries from this region.(Romania is one of the few Eastern countries where we’ve never hadan exhibition.) Now, if you read this book, you will find out that EastEuropean art is not a chaotic development of tendencies, but it actuallyhas a shape. This is the most important thing we have expectedto be seen. And, of course, we made this book primarily for ourselves.But hopefully, what happened to us will happen to the readers, too.Perhaps they will find out, too, that East European art has a shape.A. P.: Could you tell me more about this shape? What are the differencesin shape between East and West?B. V.: As we suggest in the East Art Map book, history is not given– it has to be constructed. But I can point out the difference. The art76

scenasystem as such was completely different in these two regions.And if the mode of art production is different, the products shoulddiffer as well. The inscription of art in these regions was completelydifferent. By this I mean the discourse on art, which is, as we know,a part of the art production itself. The fact that the inscription of artwas deficient in the East influenced enormously the art production.A. P.: Should we understand then that the provocation in writingthe history of East European art is how to overcome this lack of discourse?B. V.: We didn’t try to write the history of East European art.Our interest was much more modest. We only wanted to providean orientation through this whole material. We’ve noticed that people,both Easterners and Westerners, were not able to orient themselvesin the field of East European art, that they didn’t know whatthey are looking at, as simple as this may sound. People usuallydon’t have the same problem with Western art.M. M.: We’ve tried to render public something that for many yearsexisted only in shape of personal stories, like the sketches made by acouple of Croatian artists for their land-art projects or the interestingperformances of Grigorescu.B. V.: This is what I called the lack of inscription.M. M.: So, basically we’ve strived to get a first level of inscription,to draw a first set of relationships, but it’s obvious that this should beonly the beginning. We, as artists, don’t have the knowledge to domore. This is the job of future professional researchers.IrwinLike to Like/OHO 2004 (photo reconstruction of the group OHO action from 1970), A Cornerhouse Commission, photo: Tomaž Gregorič, courtesy: Gregor Podnar Gallery

Am fost cu totul øocafli de alienarea, niciodatæ la fel de puternicæ mai tîrziu, pe caream simflit-o în fafla acelei priveliøti. Rezultatul nu era al nostru. Era urît. Era cu totulaltceva decît lucrurile la care, ca studenfli, încæ ne raportam.A. P.: Cum se potriveøte asta cu schema depersonalizærii pe care tocmai afli menflionat-o?B. V.: Întrebarea e cum definim ceea ce e „personal“. O persoanæ e definitæ, printrealtele, de o serie de impresii, de ceea ce îi place sau nu. A depersonaliza înseamnæsæ desprinzi gustul tæu personal de lucrare, care e definitæ, de asemenea, de gust.Problema e cum sæ ajungi la gradul zero. Øtiam de la bun început cæ, în timp, vomaccepta, øi chiar mai mult: cæ ne va plæcea, tocmai acel ceva cu care, din prima,n-am reuøit sæ stabilim niciun raport. Acest raport din viitor cu ceea ce era imposibilsæ întreflii un raport fusese înscris de la bun început în gestul nostru. Acesta e retroprincipiul.A. P.: De ce cineva care, în timp ce re-face [re-make] istoria, cautæ sæ atingæ un gradzero al semnificafliei se stræduieøte sæ scrie sau, mai precis, sæ „creeze“ istoria arteiest-europene, cum afli fæcut voi în proiectul East Art Map?B. V.: Primul nume al East Art Map a fost Total Recall. Vei gæsi aici imposibilitateanoastræ iniflialæ de a ne raporta la picturile pe care le-am fæcut. Ceea ce am realizatîn timp e tocmai saltul lui Total Recall. Acest ceva la care aproape cæ nu ne puteamraporta deloc e astæzi mult mai al nostru decît orice altceva. E la fel ca a-fli prezentamama de la flaræ prietenilor tæi din lumea internaflionalæ a artei. Trebuie s-o acceptæmøi trebuie s-o iubim, iar asta pînæ øi în prezenfla unor oameni despre care øtimcu siguranflæ cæ ar avea anumite rezerve faflæ de ea. Nu existæ însæ nicio altæ modalitatede a o face acceptatæ øi de cætre ei.M. M.: Ceea ce avem în comun, în întreaga grupare NSK, e sæ admitem condifliilenoastre reale de existenflæ, sæ nu încercæm sæ le muøamalizæm. Asta e ceva care afost întotdeauna problematic în arta slovenæ øi, de asemenea, în contextul mai largal artei. East Art Map încearcæ sæ formuleze un ræspuns la aceastæ întrebare. Punîndcap la cap materialele pentru cartea asta, eu, unul, am învæflat o græmadæ de lucruri.Pentru mine, de pildæ, jumætate din informaflia din aceastæ carte a fost ceva nou. Chiardacæ øtiu cîte ceva despre arta est-europeanæ de pe urma expozifliilor øi cælætoriilornoastre, din cartea asta am aflat lucruri despre care nu credeam cæ existæ: o mulflimede concepte interesante øi lucræri inovatoare în privinfla formei.B. V.: Adeværul e cæ nouæ ne place arta conceptualæ est-europeanæ. Øtim o mulflimede lucruri despre ea øi credem cæ e de o flinutæ foarte înaltæ. Am colaborat destulde mult cu artiøti din Europa de Est în ultimii cincisprezece ani øi am avut expozifliiîn multe flæri din aceastæ regiune. (România e una dintre puflinele flæri est-europeneîn care n-am avut nicio expoziflie pînæ acuma.) Aøadar, dacæ treci prin cartea astavei afla cæ arta est-europeanæ nu este o dezvoltare haoticæ de tendinfle, ci, în fapt,ea are o formæ. Acesta e lucrul cel mai important care voiam sæ fie væzut. Bineînfleles,am compus aceastæ carte în primul rînd pentru noi înøine. Dar, sper, ceea ce ni s-aîntîmplat nouæ li se va întîmpla, de asemenea, øi cititorilor. Poate cæ ei vor afla, larîndul lor, cæ arta est-europeanæ are o formæ.A. P.: Ai putea sæ-mi spui mai multe despre aceastæ formæ? Ce diferenflæ existæ, înprivinfla formei, între Est øi Vest?B. V.: Cum am încercat sæ arætæm øi în East Art Map, istoria nu e datæ, ea trebuieconstruitæ. Dar aø putea indica una, alta în privinfla diferenflei despre care mæ întrebi.Sistemul artei ca atare a fost complet diferit în aceste douæ regiuni. Iar dacæ modurileproducfliei artistice diferæ, atunci øi produsele ar trebui sæ fie diferite. Înscriereaartei în aceste regiuni a fost cu totul diferitæ. Prin asta, înfleleg discursul despre artæ,care, cum øtim, face parte din producflia însæøi a artei. Adeværul e cæ înscrierea arteia fost deficientæ în Est, iar asta a influenflat enorm producflia artisticæ.NSKNSK Passports, 2003B. V.: As I said before, this is an attempt to organize the informationabout Eastern art as a whole, since there is a lot of information outthere, which is generally partial.A. P.: Finally, I would like to ask you about what you perceive as thecardinal questions contemporary art has to confront nowadays, ingeneral, and in this part of the world, in particular.M. M.: If I would have to speak to the younger generations of artistswho, here, in Ljubljana, for instance, have very limited possibilities,due to the precarious character of the art system, I would say thatit’s almost impossible to survive only from doing art, unless one iscoming from a really rich family. Today, you need to do much morein order to survive. In the ’90s many artists changed their profession,and they became designers, publishers, foundation workers or somethingelse. And this is true for all Eastern Europe.B. V.: OK, but these are problems that are not directly related to thequestion of what art is supposed to deal with at the moment. I agreewith Miran that different places confront us with different questions.We are not at the level of the so-called Western art-system; but, atthe same time, this system also has really big problems regarding itsdevelopment at the moment, and where to find the reason for keepingartistic production alive. So, this delay of ours contains manypossibilities. This is something that theoreticians in the West can onlydream about. Here, in the East, we have sheer openness to workwith, since hierarchies are not so rigorously established yet. It is stillnecessary to organize a space for arts, to introduce questions of artinto the public sphere, and, of course, to build up this public sphere.Art should be a theme of public debate. If you have a vital publicdebate on art, you have a certain type of topics, certain type of ideasdiscussed, which become part of society’s discourse about itself.In the East, more than anywhere else, it is this dynamic that needsto be created and practiced.A. P.: Miran, Borut, thank you for this conversation.The author and IDEA arts + society are grateful to Živa Kokolj for her helpin editing this text.78

scenaA. P.: Sæ înflelegem din asta cæ principala provocare cu care ne-am confrunta dacæam decide sæ scriem istoria artei est-europene e depæøirea acestei lipse de discurs?B. V.: De fapt, noi n-am încercat sæ scriem istoria artei est-europene. Ce ne-a interesatpe noi fusese ceva mult mai modest. Am vrut numai sæ facem posibilæ o orientareprin tot acest material. Ne-am dat seama cæ majoritatea oamenilor, estici øi vesticideopotrivæ, nu erau în stare sæ se orienteze în cîmpul artei est-europene, cæ ei nuøtiau la ce anume se uitæ, oricît de banal ar suna asta. În general, nu existæ asemeneaprobleme în privinfla artei occidentale.M. M.: Am încercat sæ facem public ceva care, pentru mulfli ani, existase numai subforma istorisirilor personale, cum ar fi schiflele cîtorva artiøti croafli pentru diverseproiecte de land-art sau interesantele performances ale lui Grigorescu.B. V.: Asta e ce am numit lipsæ de înscriere.M. M.: Aøadar, [cu acest proiect] ne-am stræduit sæ atingem un prim nivel de înscriere,sæ desenæm o primæ serie de raporturi, dar e mai mult ca evident cæ e vorba numaide-un început. Noi, ca artiøti, nu avem suficiente resurse pentru a face mai mult.E treaba cercetætorilor de profesie sæ continue, dacæ vor, ceea ce noi n-am pututdecît sæ începem.B. V.: Cum spuneam înainte, aceasta e doar o încercare de a organiza informafliadespre arta esticæ luatæ ca întreg, de vreme ce existæ atît de multe informaflii parflialedespre acest domeniu.A. P.: În cele din urmæ, aø dori sæ væ întreb despre care anume sînt, în percepflia voastræ,chestiunile cardinale cu care trebuie sæ se confrunte arta contemporanæ în zilelenoastre, în general, øi în aceastæ parte a lumii, în particular.M. M.: Dacæ ar fi sæ le vorbesc generafliilor mai tinere de artiøti care, de pildæ, aici,în Ljubljana, datoritæ caracterului precar al sistemului artei, dispun de posibilitæfli foartelimitate, aø zice cæ e aproape imposibil sæ supraviefluieøti fæcînd numai artæ, exceptîndsituafliile în care ai proveni dintr-o familie bogatæ. Astæzi trebuie sæ faci mult maimult pentru a supravieflui. În anii ’90 mulfli artiøti øi-au schimbat profesiile, deveninddesigneri, editori, inifliatorii unor fundaflii sau altceva. Iar asta e adeværat pentru întreagaEuropæ de Est.B. V.: OK, numai cæ acest gen de probleme sînt numai indirect legate de chestiuneamai generalæ cu ce ar trebui sæ se ocupe, în momentul de faflæ, arta. Sînt de acordcu Miran cæ locuri diferite ne fac sæ ne confruntæm cu probleme diferite. Nu sîntemla nivelul aøa-numitului sistem de artæ occidental, dar acesta, la rîndul sæu, întîmpinæ,în momentul de faflæ, probleme serioase în legæturæ cu felul în care sæ se dezvolte,unde sæ gæseascæ rafliunea de a pæstra vie producflia artisticæ. Aøadar, retardul nostruconfline în el o serie de posibilitæfli. Asta e ceva la care teoreticienii occidentalinu pot decît sæ viseze. Aici, în Est, mai existæ încæ un soi de puræ deschidere cu careavem de lucrat, de vreme ce ierarhiile nu sînt încæ prea riguros împæmîntenite. Încæe nevoie sæ organizæm un spafliu pentru artæ, sæ introducem chestiuni legate de artæîn sfera publicæ øi, desigur, sæ construim o asemenea sferæ. Arta trebuie sæ devinæo temæ a dezbaterilor publice. Dacæ existæ o dezbatere vie asupra artei, atunci existæanumite tipuri de teme, anumite tipuri de idei care devin parte a discursului pe caresocietatea îl fline despre ea însæøi. În Est, mai mult ca oriunde altundeva, ceea cese cere creat øi practicat e tocmai aceastæ dinamicæ.A. P.: Miran, Borut, væ mulflumesc pentru aceastæ discuflie.IrwinMap of Transnationala Journey, 2006IrwinParticipants of Transnationala, 2007, photo: Irwin archiveTraducere de Alexandru Polgár79

Fericiflii credincioøiUn interviu cu Solvej Helweg Ovesen realizat de Henrikke NielsenFrançois BucherSpiritual Still, 2002, slide projection with sound, courtesy of the artist7. Werkleitz Biennale, Happy Believers, Volkspark Halle (Saale),6–10 septembrie 2006SOLVEJ HELWEG OVESEN (n. 1974) a absolvit programul de pregætire curatorialæ De Appel, Amsterdam,în 2004. În 2006 a fost curatorul expozifliei undo redo [anuleazæ-refæ] la Kunsthalle Fridericianum øi a cosemnatcuratorial expoziflia Happy Believers [Fericiflii credincioøi], Societatea Werkleitz. În prezent, este directorulartistic al Quadrienalei de la Copenhaga, U-TURN, www-uturn-copenhagen.dkÎn septembrie 2006, cea de-a øaptea Bienalæ Werkleitz a avut loc sub titlul HappyBelievers. Întinzîndu-se pe o perioadæ de cinci zile intense, expoziflia a oferit un încærcatprogram de proiecflii, prelegeri øi performances, precum øi un cuprinzætor catalog,care confline cîteva contribuflii teoretice la subiect – printre acestea øi uneleaparflinînd echipei curatoriale: Anke Hoffmann (Germania), Solvej Helweg Ovesen(Danemarca), Angelika Richter (Germania) øi Jan Schuijren (Olanda).¬ Crezi în Dumnezeu?√ Nu prea, însæ cred cæ între noi existæ øi alte conexiuni imateriale în afara SMSurilor.Øi mai cred cæ oamenii pot fii medii øi cæ energiile pot fi schimbate într-un numærde moduri inexplicabile.Oricum, avînd în vedere cæ bienala a fost curatoriatæ de o echipæ compusæ din patrumembri, pot sæ spun cæ niciunul dintre noi nu ne consideræm religioøi, în sensul dea aparfline vreunei biserici, în perioada în care am lucrat la expoziflie. Printre influenflelenoastre se numæræ ateismul øi creøtinismul øi am considerat cæ credinfla ca ataree un subiect interesant pentru o expoziflie.¬ Perspectiva voastræ curatorialæ diferæ de cea adoptatæ în cadrul altor cîtorva evenimenteculturale care abordeazæ subiectul religiozitæflii, cum ar fi Die Zehn Gebote[A zecea poruncæ] la Hygiene Museum din Dresda (2004) sau Gott Sehen [Vederealui Dumnezeu] la Kunsthalle Wilhelmshafen (2006), întrucît nu se focalizeazæasupra unei singure religii, ci asupra ideii pe care teologul media Jörg Hermann o descriedrept „religiozitate mixtæ“ [patchwork religiosity]. 1 Ai putea începe prin a explica dece – øi cum – a fost luatæ aceastæ decizie curatorialæ?√ Ne-am inspirat din The Praying Project, pe care ni l-a adus în atenflie AnkeHoffmann; un proiect realizat în cadrul spafliului expoziflional independent Exit Artdin New York. Cei de acolo au invitat actori ai unui teatru sæ vinæ øi sæ-øi practicediferitele ritualuri øi rugæciuni în public, la fereastra galeriei, ca pe un performance colectiv.Lucrul care ne-a fascinat a fost cæ un proiect artistic a læsat loc atîtor practici spiritualediferite øi cæ oamenii øi-au expus în public cele mai intime ritualuri – într-unfel, genul de spiritualitate individualæ, care e adesea ascuns azi, a devenit vizibil. Eraminteresafli de modul în care oamenii practicæ spiritualitatea azi – avînd în vedere cæmulfli locuitori ai Europei Nordice, øi nu numai, au pæræsit biserica, eram curioøi sæaflæm în ce cred oamenii øi, mai mult, cum îøi practicæ credinfla, dacæ locul bisericii(monoteiste) a fost luat sau nu de altceva. Începînd cu anii ’70, au existat numeroaseHAPPY BELIEVERSAn Interview with Solvej Helweg Ovesen by Henrikke Nielsen7. Werkleitz Biennale, Happy Believers, Volkspark Halle (Saale),6–10 September 2006SOLVEJ HELWEG OVESEN (b. 1974), graduated from De Appel CuratorialTraining Program in 2004, Amsterdam. In 2006 she curatedundo redo, Kunsthalle Fridericianum 2006, and co-curated HappyBelievers, Werkleitz Gesellschaft 2006. She is now artistic director ofthe Copenhagen Quadrennial U-TURN, www.uturn-copenhagen.dkIn September 2006 the 7th Werkleitz Biennial took place underthe title Happy Believers. Spanning over a period of five intensedays, the exhibition was conducted by a dense program of screenings,lectures, and performances, as well as an extensive catalogue,HENRIKKE NIELSEN (n. 1973) este curator øi critic de artæ, træind la Berlin, unde conduce, împreunæ cuOliver Croy, spafliul expoziflional croy nielsen (www.croynielsen.de). Contribuie regulat la Flash Art, C-Magazineøi la alte publicaflii. Printre proiectele ei recente sînt de menflionat: Für die Ewigkeit [Pentru eternitate],împreunæ cu David Lamelas, Simon Dybbroe Møller øi alflii, la JET, Berlin. În prezent, lucreazæ la pregætireaunei expoziflii pentru Argos, la Bruxelles.HENRIKKE NIELSEN (b. 1973) is a curator and art critic based in Berlin,where she runs the exhibition space croy nielsen together with OliverCroy (www.croynielsen.de). She is a regular contributor to Flash Art,C-Magazine and others. Recent projects include Für die Ewigkeit, withDavid Lamelas, Simon Dybbroe Møller et al. at JET, Berlin, and she currentlyworks on an exhibition for Argos in Brussels.80

scenateorii pe marginea acestui subiect – una dintre cele mai importante idei fiind ceaa lui Th. Luckmann, despre „religia invizibilæ“ – potrivit cærora credinfla investitæînainte în bisericæ nu a dispærut odatæ cu scæderea numærului de membri, ci a fostproiectatæ în alte activitæfli, cum ar fi diferitele practici ezoterice, cursurile de yoga,psihoterapia, fetiøul consumului øi sportul.Unul dintre punctele de plecare ale expozifliei a fost deci øi intenflia de a studia modulîn care practica religioasæ a fost privatizatæ øi transformatæ în ceea ce unii numesco „religie mixtæ“ – un sistem de credinfle alæturate în mod subiectiv, în care cinevaselecteazæ „adeværuri transcendente“ dintr-o varietate de sisteme de credinfle diferite.Într-un fel, aceasta seamænæ foarte mult cu ceva ce am putea numi, în modfoarte abstract, o perspectivæ asupra lumii. N-am øtiut niciodatæ dacæ acest lucru eunul pozitiv sau negativ øi, în consecinflæ, am ales titlul oarecum ambiguu Happy Believerspentru cea de-a øaptea Bienalæ Werkleitz.¬ Dar asta ne oferæ o definiflie foarte largæ a ceea ce poate fi considerat „credinflæ“øi, chiar dacæ majoritatea contribufliilor la expoziflie, precum øi cea mai mare parte acatalogului trateazæ despre un fel de religiozitate, au existat øi contribuflii care au luatdrept punct de plecare, de pildæ, comunismul sau capitalismul ca pe un fel de religii.Pofli dezvolta puflin pe marginea acestor exemple particulare – cum ar fi lucrarea videoa lui Deimantas Narkevicius sau cea a lui Miguel Rothschild – øi despre modul în careele se leagæ de subiect în ansamblu?√ Ne putem gîndi la convingerile politice øi religioase ca la chestiuni separate înaøa-numitele societæfli seculare, însæ, cu toate astea, am întîlnit multe exemple desisteme politice care influenfleazæ puternic instituflia bisericii øi invers. Gîndifli-væ doarla Biserica Evanghelicæ din SUA, la Biserica Catolicæ din Polonia øi Croaflia sau la BisericaOrtodoxæ din România! Sau la schisma fundamentalistæ pe care deja o cunoaøtem– cel puflin din media – øi care implicæ islamul øi politica în Irak. Desigur, strategiilepopuliste sînt folosite în transferul ambelor tipuri de sisteme de credinflæ – cel religiosøi/sau cel politic.Avînd în vedere cæ eram interesafli sæ expunem lucræri care tratau despre „sistemelede credinflæ“ (care pot fi atît religioase, cît øi spirituale øi politice) øi sæ expunem oabordare subiectivæ a acestora, am cercetat modul în care artiøtii le-au abordat, într-omanieræ criticæ, ca pe o formæ de autoritate. În filmul lui Deimantas NarkeviciusOnce in the XX Century [Cîndva în secolul XX] (2004), acesta aratæ cum una dintrenumeroasele statui ale lui Lenin din Lituania e datæ jos în timp ce o mulflime deoameni privesc øi aplaudæ. Apoi filmul e proiectat invers, astfel încît Lenin revine pepiedestal øi e ridicat la loc – în aplauze. Aceastæ lucrare vorbeøte despre evolufliaistoriei, despre evoluflia convingerilor – individuale øi colective – øi despre renaøtereaperiodicæ a icoanelor politice, ca øi despre caracterul interøanjabil al însemnelor øiritualurilor religioase.Lucrarea Paradise abordeazæ, într-o manieræ poeticæ, crearea øi manipularea capitalistæzilnicæ a fetiøurilor øi dorinflelor. Aici, artistul argentinian Miguel Rothschild înfæfliøeazævaloarea comercialæ a cuvîntului „paradis“ creînd vitralii medievale(asemænætoare mozaicurilor care decoreazæ în special catedralele gotice) cu sutede produse care poartæ numele de „Paradis“ – øampon, reviste, îngheflatæ øi destinafliituristice.Am expus destule lucræri øi filme care privesc capitalismul ca pe o religie, dar aø dorisæ amintesc seria de proiecflii Spiritual Still a lui François Bucher. Aceasta constæ înfotografii fæcute dupæ posterele cu Britney Spears expuse în tot Manhattanul – înspecial în metrou – øi care, dupæ 11 septembrie, au fost serios mîzgælite øi ræzuite,ca o reacflie publicæ colectivæ a civililor la o icoanæ americanæ reprezentînd un altsimulacru produs de capital.comprising several theoretical contributions on the subject – amongstothers from the team of curators: Anke Hoffmann (D), Solvej HelwegOvesen (DK), Angelika Richter (D), and Jan Schuijren (NL).¬ Do you believe in God?√ Not really, but I do believe that there are more immaterial connectionsbetween us than just sms’es. And I do believe that peoplecan be mediate and that energies can be exchanged in a number ofinexplicable ways.However, since the biennial was curated by a team of four, I can saythat none of us defined ourselves as religious in the sense of churchmemberships at the time we worked on the show. We have, amongstother influences, atheist and Christian backgrounds and we trustedthat belief as such was an interesting topic for a show.¬ Your curatorial survey differs from that undertaken by severalother cultural events on the topic of religiosity, such as Die ZehnGebote at Hygiene Museum in Dresden (2004), or Gott Sehen atKunsthalle Wilhelmshafen (2006), since it does not centre one singularreligion, but the idea of what media theologian Jörg Hermanndescribes as a “patchwork religiosity”. 1 Could you start by explainingwhy – and how – this curatorial decision was made?√ We were inspired by The Praying Project which Anke Hoffmannbrought to our attention; a project that the independent exhibitionspace Exit Art in New York had realized. They invited people froma theatre to come and practice their differing individual rituals andprayers publicly in the gallery window as a collective performance.What fascinated us was that an art project gave space to so manydifferent practices of spirituality and the fact that people went publicwith their most private rituals – in a way the kind of individual spirituality,which is often hidden today, became visible. We were interestedin how people practice spirituality today – since many peoplehave left the church in Northern Europe amongst other places, wewere curious to find out what people then believe in and even morehow they practice their belief. Whether or not anything had replacedthe role of the (monotheist) church? Since the 70s there has beenvarious theories about this topic – one of the most important ideasis Th. Luckmann’s idea of “invisible religion” – that the belief beforevested in the church had not disappeared with the declining memberships,but been projected into other activities such as various esotericpractices, yoga classes, psycho therapy, consume fetishes andsports.One of the points of departure for the exhibition was therefore alsoto look at how religious practice had been privatized and transformedinto what some call a “patchwork religion” – a subjectivelyput together belief system, where a person has selected “transcendenttruths” from a variety of different belief systems. This is ina way similar to what we very abstractly call a worldview. We wereall the time biased when it came to say whether this is positiveor negative and therefore we chose the slightly devious title HappyBelievers for the 7th Werkleitz Biennial.¬ But this leaves us with a very board definition of what can be considereda “belief”, and even though the main part of the contributionsin the exhibitions as well as the largest part of the cataloguedeal with some sort of religiosity, there were also contributions takingpoint of departure in, for example, communism or capitalism asa sort of religion. Could you elaborate a little on these particularexamples – such as the video by Deimantas Narkevicius or the pieceby Miguel Rothschild, and how they are related to the overallsubject?√ We may think of political and religious conviction as separatedmatters in so called secular societies, yet we have seen many examplesof political systems that highly influence the church as institutionand vice versa. Just think of the Evangelist Church in the USA,the Catholic Church in Poland and Croatia, or the Orthodox Churchin Romania! Or the fundamentalist schism we know by now– at least from the media – with Islam and the politics in Iraq.81

Miguel RothschildParadise II, 2004, backlight; photography on duratrans, black card, neon lights, courtesy of the artistKirstine RoepstorffAll possible Experiences from the collage, series The Inner Voice that kills the Outer, 2006, collage, courtesy: Saatchi Gallery

scenaGoh IdetaInsideout, 2005, installation, courtesy of the artistPapo Colo/Exit ArtPraying Project, 2005, video documentation from 21 performances, Exit Art Gallery, New York, courtesy: Exit Art Gallery83

¬ Problema fostei Europe de Est a fost extrem de prezentæ atît în expoziflie, cît øiîn programul de filme øi în contribufliile la catalog – care a fost poziflia curatorialæspecificæ pe care afli avut-o cu privire la contextul particular din Halle, ca oraø alfostei RDG?√ Majoritatea cetæflenilor au pæræsit Biserica Evanghelicæ sau pe cea Catolicæ înperioada comunismului, iar dupæ præbuøirea Zidului doar aproximativ 10% dintrelocuitori s-au mai înscris într-o bisericæ. Din perspectiva credinflei, contextul din Hallepoate fi considerat azi ca fiind unul ateu. Aøa cæ mulfli au întrebat „de ce sæ faci oexpoziflie despre religie pentru atei?“. Dar, dupæ cum am explicat, expoziflia nu afost despre religie, ci despre cum sæ crezi øi cum sæ-fli practici credinfla, chestiunecare s-a dovedit foarte relevantæ pentru contextul din Halle! În zona aceea, locuitoriitrecuseræ printr-o transformare, de la comunism la capitalism, øi de la douæ bisericiinstituflionale principale la o pluralitate de religii sau societæfli spirituale cu relativpuflini membri øi o mare masæ de oameni, dintre care e posibil ca unii sæ practiceo spiritualitate privatæ. O tendinflæ care dovedeøte cæ acum oamenii aleg într-o manieræfoarte individualæ, atunci cînd aleg sæ devinæ membri ai unei biserici sau ai unei societæflispirituale. Acesta e øi un alt motiv pentru care am ales sæ nu ne concentræmîn special pe religiile monoteiste. Pærea mult mai important sæ problematizezi credinfladecît sæ promovezi în mod afirmativ sau sæ analizezi în manieræ criticæ anumitecredinfle. Expoziflia ar fi arætat cu totul altfel dacæ acest lucru ne-ar fi stat în intenflie.Pentru noi, ca echipæ curatorialæ, provocarea a constat în producerea unei expozifliicare sæ cuprindæ øi lucræri care sæ arate dificultatea faptului de a crede, într-o perioadæîn care subiectivitatea are întîietate în fafla colectivitæflii, iar intensitatea i-ar puteafi preferatæ eternitæflii. De pildæ, artistul suedez Gunilla Klingberg a fæcut o mandala(în tradiflie budistæ) din branduri de supermaketuri intitulatæ Brand New View [Nouaexpunere a mærcii], 2006, ca imagine arhetipalæ a spiritualitæflii demult apuse a societæfliide consum.Într-o afirmaflie criticæ, Zoran Terzic (unul dintre cei care au contribuit la catalog)observæ cæ astæzi stilul de viaflæ al consumatorului, bazat pe alegere, a influenflat modulîn care credem: nu ne mai întrebæm ce trebuie sæ facem pentru a-i fi pe plac luiDumnezeu, ci ne întrebæm ce fel de Dumnezeu ne face nouæ pe plac.¬ În contribuflia ta la catalog foloseøti termenul de „cosmogramæ“ pentru a descriemodul în care unele dintre lucræri dezvoltæ subiectul religiozitæflii, dar øi ca termen cedescrie bienala ca atare?√ O cosmogramæ reprezintæ latura practicæ a cosmologiei, o concretizare a uneiperspective asupra lumii. În context religios, un exemplu ar fi tabernaculul luiMoise, un templu portabil destinat vieflii religioase a nomazilor. Dar o cosmogramænu este, în mod necesar, religioasæ, ci o reprezentare fizicæ a unui sistem de credinflæ.În contextul oferit de Happy Believers, folosesc acest termen pentru a desemnaîntreaga bienalæ drept un eveniment, dar øi lucræri precum, de pildæ, mandalaamintitæ mai sus. Aceasta din urmæ e o diagramæ vizualæ care descrie perspectivaasupra lumii a unui consumator arhetipal, în care te orientezi potrivit influenflei reclamelorøi brandurilor. În legæturæ cu Happy Believers ca eveniment bienal, undeo mulflime de oameni se adunæ pentru a vedea øi a reflecta asupra subiectelor curentetratate de arta contemporanæ, eu îl væd ca pe o cosmogramæ ce dezvæluie o situaflieîn care e greu sæ gæseøti un temei comun pentru sistemele de credinflæ religioasesau spirituale. Atunci cînd subiectivitatea are întîietate în fafla credinflelor colective– Happy Believers este o expoziflie sau o materializare a unor perspective asupralumii bazate pe o religie mixtæ, ca sæ spunem aøa.¬ Unele dintre lucrærile prezentate în expoziflie abordeazæ øi o anumitæ idee de ocultism?√ Trebuie sæ ne reamintim cæ fosta RDG øi Germania ca atare nu au o tradiflieputernicæ a ocultismului. Pietismul a fost mult mai puternic în Marea Britanie øi înAnd of course populist strategies are used in the transfer of bothkinds of belief systems – religious and/or political.Since we were interested in showing artworks that dealt with “beliefsystems” (which can be in the same time religious, spiritual andpolitical) and showing a subjective approach to those, we lookedat how artists critically approached those as a kind of authority.In Deimantas Narkevicius’ film Once in the XX Century (2004), heshows one of the many Lenin statues in Lithuania being taken downwhile a horde of people are looking at it and applauding. Then thefilm is played backwards so that Lenin comes back on the platformand is erected in stead – with applause. This is a piece that commentson the transition of history, the transition of conviction – individualand collective – and the recurring resurrection of politicalicons, as well as the exchangeability of ideological signs and rituals.In the piece Paradise, the capitalist creation and manipulation offetishes and desires on a day to day basis is poetically taken in consideration.Here the Argentinean artist Miguel Rothschild portraysthe commercial value of the word “Paradise” by making middle ageglass windows (as those mosaics seen as décor especially in Gothiccathedrals) of hundreds of brand-name items called “Paradise”– shampoo, magazines, ice cream, and tourist destinations.We showed quite a few pieces and films regarding capitalism asreligion, but I would like to mention the slide series Spiritual Stillby François Bucher. It consists of photos taken of Britney Spearsposters hung all over Manhattan – in the subway mainly – and howthey after September 11th were severely marked and scratched asa collective public reaction from civilians on an American icon representinganother simulacrum produced by capital.¬ The issue of the former Eastern Europe was very present in boththe exhibition, the film program as well as in the catalogue contributions– what were your specific curatorial considerations in relationto specific context of Halle as a town in the former DDR?√ Most citizens left the Evangelist or Catholic Church during communismand after the Wall came down only around 10% of theinhabitants joined a church again. Today, in terms of belief, the contextof Halle can be considered atheistic. Therefore many peopleasked “why make an exhibition about religion for atheists?” But asI have explained the show was not about religion, but about how tobelieve and how to practice belief, which turned out to be a very relevantquestion in the context of Halle! In that region the inhabitantshave lived through a transformation from communism to capitalismand from two major institutional churches to a plurality of religiousor spiritual societies with relatively few members and a large crowdof which possibly some practice a private spirituality. A tendency thatshows that people also choose very individually now if they choose tobecome a member of a church or spiritual society. This is also anotherreason why we chose not to focus particularly on the monotheistreligions. It seemed more important to raise questions about beliefthan to affirmatively promote or critically analyze particular ones.It would have been a radically different show if that had been theintention. Here we as a curatorial team in fact found the challengein making a show that also included pieces that showed the difficultyin believing in a time where subjectivity preempts collectivity, andintensity might be preferred to eternity. For example the Swedishartist Gunilla Klingberg made a mandalla (in the Buddhist tradition)of supermarket brands called Brand New View, 2006, as an archetypalimage of the long-gone spirituality of the consumer society.Critically Zoran Terzic (one of the contributors to the catalogue)notes that today the consumer lifestyle based on choice has influencedthe way we believe: we no longer ask what we have to doin order to please God, but we ask what kind of God pleases us?¬ In your catalogue contribution you use the term “cosmogram”in order to describe the way some of the works elaborate on religiositybut also as a term to describe the biennial as such?√ A cosmogram is the practical side of a cosmology, a concretizationof a world view. In the religious context an example would be84

scenaDeimantas NarkeviciusOnce in the XX Century, 2004, videoprojection, videostill, courtesy of the artistFranfla în secolul al XIX-lea, de exemplu. În orice caz, am prezentat un film intitulatThe Black Room [Camera neagræ], aparflinînd artistului olandez Melvin Moti, din2006. Artistul a scris un interviu semifictiv cu suprarealistul francez Robert Desnos,plasat în anii 1920, cînd Desnos practica tehnica scrisului în somn împreunæ cu ungrup de artiøti suprarealiøti. Partea vizualæ provine din camera neagræ de la Villa Agrippa,în afara Pompeiului (din secolul al XVI-lea), care gæzduieøte cîteva dintre primelepicturi murale suprarealiste – desene albe, scoase din orice context spaflial, pe unfond negru nesfîrøit. A mai existat øi un performance sub forma unei øedinfle de spiritism,unde Julia Kissina a luat legætura cu Marcel Duchamp, care a ræspuns întrebærilorsuccesive ale unor participanfli.A existat o cameræ de meditaflie pentru avataruri – o instalaflie a artiøtilor Ute Hörnerøi Mathias Antelfinger din Halle. Ei au creat un proiect web based, în cadrul cæruiavizitatorii puteau angaja un avatar care sæ mediteze pentru ei pe internet. Avatarulmedita cît timp doreai.În sfîrøit, Kirstine Roepstorff a prezentat un colaj la scaræ mare intitulat The Inner Soundthat kills the Outer [Sunetul interior care ucide exteriorul] din 2006, dedicat moduluiîn care universurile læuntrice se potrivesc øi se dezvoltæ din universurile exterioare.Acest colaj cuprinde idei similare cu cele din teoria cabalistæ a cunoaøterii, în care„Dumnezeu“ îøi contractæ esenfla pentru a crea spafliul necesar unei alte lumi conceptualeøi independente, o lume care reclamæ o constantæ reinterpretare a ei înseøiprin noi.Pentru mai multe informaflii, væ rugæm sæ vizitafli:http://www.werkleitz.de/events/biennale2006/Traducere de Alex MoldovanNotæ:1. Vezi Jörg Hermann, Jörg Metelmann, Anke Hoffmann, „Religion, Religiosity, Faith“, in Happy Believers, 7.Werkleitz Biennale, Halle, 2006, pp. 30–34.the Tabernacle of Moses, a portable temple for religious life ofnomadic people. But a cosmogram is not necessarily of religiouskind, but a physical representation of a belief system. In the contextof Happy Believers, I use the term to point at the whole biennial asan event, but also at artworks like the mandalla mentioned above,for example. The latter is a visual diagram that describes an archetypalconsumer worldview, where one orients oneself accordingto the influence of ads and brands. In relation to Happy Believers asa bi-annual event where a crowd of people gather to see and reflectupon current topics treated in contemporary art, I see it as a cosmogramthat reveals a situation where it is hard to find commonground for religious or spiritual belief systems. Where subjectivityprecedes collective beliefs – Happy Believers is an exhibition ora materialization of worldviews based on a patchwork religion, soto speak.¬ A few of the works presented also deal with a certain idea ofoccultism in the show?√ One has to remember that the former DDR and Germany as suchhas not had a strong tradition of occultism. Pietism was muchstronger in Great Britain and France in the 19th century for example.However we did show a film called The Black Room by the Dutchartist Melvin Moti, 2006. The artist has written a semi-fictive interviewwith the French Surrealist Robert Desnos set in the early 1920s,when Desnos practiced sleep writing together with a group of surrealistartists. The visual side is from the black room in Villa Agrippaoutside Pompeii (from the 16th century) which hosts some of the firstsurrealist wall paintings – white drawings out of any spatial contexton endless black space. We also had a séance performance whereJulia Kissina contacted Marcel Duchamp, who answered serial questionsfrom the participants.There was a meditation room for avatars – this was an installationby two artists Ute Hörner and Mathias Antelfinger from Halle.They had made a web based project in which visitors could engagean avatar to meditate for them in the Internet. The avatar wouldmeditate for as long as you wanted together with others.Finally, Kirstine Roepstorff presented a large scale collage entitledThe Inner Sound that kills the Outer, 2006, which was dedicated tothe question of how inner universes fit into and develop from outeruniverses. This collage hosts similar ideas to the Kabbalistic theoryof creation in which “God” contracts his essence in order to createspace for another conceptual and independent world, a world thatdemands constant reinterpretation of itself by us.For more information please visit:http://www.werkleitz.de/events/biennale2006/Note:1. See Jörg Hermann, Jörg Metelmann, Anke Hoffmann, “Religion,Religiosity, Faith”, in Happy Believers, 7. Werkleitz Biennale, Halle,2006, pp. 30–34.85

Interviu cu Katharina Schlieben øi Sønke Gau,echipa curatorialæ de la Shedhallecode flow – Dimitrina Sevova & Alain KessiDespre SHEDHALLE: Povestea cu Shedhalle porneøte la începutul anilor 1980, cu ocuparea Red Factory, depe malul lacului Zürich, de cætre activiøti ai revoltelor tinerilor. Acesta începuse ca un spafliu condus de artiøti,dar ulterior a fost profesionalizat, iar programul sæu s-a deschis unor forme mai puflin convenflionale de artæde mediere øi colaborærilor interdisciplinare cu alte organizaflii sociale øi øtiinflifice. Echipa a fost întotdeauna alcætuitædin oameni activi, aflafli la confluenfla dintre artæ, intervenflie discursivæ øi angajare politicæ. Shedhalle a devenitun spafliu expoziflional unic, ocupînd o poziflie importantæ în cadrul scenei artistice de limbæ germanæ.Despre CICLUL EXPOZIfiIONAL: Colonialism without Colonies? Relationships between Tourism, Neocolonialismand Migration [Colonialism færæ colonii? Relaflii între turism, neocolonialism øi migraflie] e cel de-al doilea mareciclu tematic curatoriat de Sønke Gau øi Katharina Schlieben, care formeazæ, începînd cu sfîrøitul lui 2004, echipacuratorialæ de la Shedhalle. Pe parcursul proiectului, lansat în octombrie 2005, aceøtia au colaborat îndeaproapecu Jochen Becker, curator care activeazæ în zona Berlinului, øi cu un mare numær de artiøti. Ciclul cuprinde treicapitole, începînd cu industria de turism øi cu producerea de imagini exotice, continuînd cu raporturile economiceneocoloniale øi încheindu-se cu un al treilea capitol, expoziflia curentæ for example S, F, N, G, L, B, C– A Matter of Demarcation [S, F, N, G, L, B, C – O chestiune de demarcare] care poate fi væzutæ pînæ pe 28ianuarie 2007.code flow: Putefli clarifica de pe ce poziflie vorbifli în calitate de curatori? Din cetradiflie curatorialæ considerafli cæ facefli parte? Øi care e mesajul acestui ciclu de expoziflii?Katharina Schlieben & Sønke Gau: Vorbind de o tradiflie curatorialæ, am dorisæ amintim douæ expoziflii postcoloniale. Prima a fost curatoriatæ în 1989 de cætreJean-Hubert Martin la Centre Pompidou din Paris, sub titlul Magiciens de la terre,adicæ Magicienii pæmîntului. Cea de-a doua, Seven Stories about Modern Art in Africa[Øapte povestiri despre arta modernæ din Africa], a avut loc în 1995 la White ChapelArt Gallery din Londra, øi a fost curatoriatæ de Clementine Deliss, un curator interesant.E interesant de væzut cîte s-au schimbat în anii ce despart aceste douæ expoziflii.Martin a început cu o expoziflie mare, suprainstituflionalæ. A invitat mulfli artiøtiafricani, dar nu a dorit sæ colaboreze cu curatorii de acolo, pe care i-a respins cafiind funcflionari lipsifli de orice legæturæ cu o abordare occidentalæ contemporanæa artei. În schimb, øase ani mai tîrziu, Clementine Deliss a cælætorit în Africa, undea lucrat multæ vreme cu diferifli curatori de acolo, dintr-o perspectivæ curatorialæ.La sfîrøit, ea a ales øapte curatori diferifli, iar aceøtia au alcætuit un program pentruexpoziflia de la White Chapel Art Gallery.Întrebarea cu privire la cine vorbeøte în numele cui øi de pe ce poziflie e esenflialæpentru noi. Am dorit sæ facem o expoziflie care sæ nu vizeze, separat, fiecare temæ:turism, neocolonialism øi migrare. Pornind de la presupunerea cæ existæ o continuitatecolonialæ, am dorit sæ vedem suprapunerile øi zonele gri dintre cele treichestiuni, cu un accent special pe situaflia din Elveflia, flaræ færæ un trecut colonial explicit.N-am început cu o perspectivæ naflionalæ, cu luarea în considerare a fostelor coloniiøi a legæturilor acestora cu foøtii coloniøti. Aceasta ar fi abordarea clasicæ a colonialismului,ca sæ spunem aøa. Interesul nostru vizeazæ identificarea unui fel de postsauneocolonialism, care e transnaflional în termenii economiei, distribufliei, circulaflieibunurilor øi a valorilor. În acelaøi timp, am dorit sæ ne concentræm asupra a ceeaINTERVIEW WITH KATHARINA SCHLIEBEN AND SØNKE GAU,CURATORIAL TEAM OF SHEDHALLEcode flow – Dimitrina Sevova & Alain KessiAbout SHEDHALLE: The history of Shedhalle goes back to the beginningof the 1980s and the occupation of the Red Factory on the Zurich lakesideby activists of the youth riots. It started out as an artist-run space, butwas later professionalized and its program opened to less conventionalforms of mediating art, and for interdisciplinary collaborations with othersocial and scientific organizations. The team has always been composedof people active at the interstices of art, discursive intervention and politicalengagement. Shedhalle has become a unique exhibition space with animportant position throughout the German-speaking art scene.About the EXHIBITION CYCLE: Colonialism without Colonies?Relationships between Tourism, Neocolonialism and Migrationis the second big thematic cycle curated by Sønke Gau and KatharinaSchlieben, who have acted as the curatorial team of Shedhalle since late2004. Throughout the project, which they launched in October 2005, theyhave collaborated closely with Berlin-based curator Jochen Becker andwith a large number of artists. The cycle consists of three chapters, startingwith the tourism industry and the production of exotic images, continuingwith neo-colonial economic relationships, all the way to the thirdchapter with the current exhibition for example S, F, N, G, L, B, C – AMatter of Demarcation, which can be seen until 28 January 2007.code flow: Could you clarify what position you speak from as curators?What curatorial tradition do you consider yourself part of?And what is the message of the cycle of exhibitions?Katharina Schlieben & Sønke Gau: Speaking of a curatorial traditionwe’d like to mention two postcolonial exhibitions. The first wascurated in 1989 by Jean-Hubert Martin at the Centre Pompidou inParis under the title Magiciens de la terre, i.e., Magicians of theEarth. The second, Seven Stories about Modern Art in Africa, tookplace in 1995 at the White Chapel Art Gallery in London and wascurated by Clementine Deliss, an interesting curator. It’s interestingto see how much had changed in the years between these two exhibitions.Martin started with a big, superinstitutional exhibition at thetime. He invited many African artists, but he didn’t want to collaboratewith the curators there, whom he dismissed as functionarieswithout any link to a Western contemporary approach to art. In contrast,six years later Clementine Deliss traveled to Africa where sheworked for a long time with different curators there, from a curatorialperspective. In the end she selected seven different curators, andthese curators each put together a program for the exhibition at theWhite Chapel Art Gallery.The question of who speaks in whose name and from what positionis essential to us. We wanted to make an exhibition not about eachsingle theme separately: tourism, neo-colonialism and migration.We want to see the overlaps and grey zones between the threeissues, with a special focus on the situation in Switzerland, a countrywithout an explicit colonial past, starting with the assumption thatCODE FLOW [flux de coduri] este un colectiv ce angajeazæ teoria øi practica artisticæ media contemporanæîn practici culturale care se opun orientærii dictate de piaflæ øi inerfliei institufliilor de azi. Parafrazîndu-l pe Barthes,fluxul de coduri urmæreøte mai degrabæ sæ facæ codurile sæ danseze decît sæ încerce distrugerea lor.CODE FLOW is a collective engaging contemporary media art and theorythrough cultural practices that resist the market-driven orientation andthe permanence of today’s institutions. To paraphrase Barthes, code flowis about making the codes dance rather than attempting to destroy them.86

scenaSofie Thorsenthe expert, Part 1, 2006, courtesy of the artistce noi, ca instituflie micæ øi cu un buget limitat, putem face cu cea mai mare eficacitate.Era limpede cæ nu vom încerca sæ invitæm cît mai mulfli artiøti posibil din Africa.Dar era foarte important sæ lucræm, pe parcursul anului, cu Jochen Becker, careabordeazæ problema colonialismului øi a migrafliei cu trimitere directæ la raportuldintre Africa øi Europa.Ne-am început explorarea fæcînd niøte asocieri simple. Cafeaua øi ciocolata sînt atîtde caracteristice Elvefliei. Øi e destul de interesant cæ acestea sînt bunurile colonialetipice, pe care le-ai asocia unui trecut colonial. Am continuat prin a examina putereaindustriilor de imagine, cu privire la sectorul de turism, la discursurile despreexotism.c. f.: Situaflia postcolonialæ e legatæ nu doar de Lumea a Treia, ci øi de flærile „avansate“dominante, care ar putea fi descrise în termenii autocolonizærii. Autori precum EricHobsbawm sau Saskia Sassen au contribuit la aceastæ perspectivæ. Un exemplu careilustreazæ autocolonizarea de la începuturile economice ale Lumii Noi e faptul cæ sectorulcel mai de succes nu a fost goana dupæ aur ca atare – cîfli dintre cæutætorii de aursînt astæzi bogafli? –, ci mai degrabæ mulflimea de noi servicii, cum ar fi producereade cætre Levi’s a unor haine de lucru robuste, cæile ferate, bæncile, telecomunicaflia.Acestea sînt fundamentele erei neoliberale care a urmat. Intersectarea turismului, industrieide imagine øi a producfliei de imagini media exotice e partea cea mai vizibilæ, ceamai uøor de digerat øi de observat dintr-o întreagæ economie. Cum afli abordat aceastæautocolonizare în ciclul de expoziflii?K. S & S. G.: Am început chiar cu aspectele vizuale ale procesului de colonizare,unde pofli vedea imaginile, rezultatele: cine le-a produs øi cum anume. În partea adoua ne-am îndreptat atenflia cætre practicile neocoloniale, cætre o economie careeste, în cea mai mare parte a timpului, invizibilæ. Am abordat-o prin studiul dezvoltæriitraficului, al reflelei de cæi ferate aflate în dezvoltare, care a permis legætura cu oraøeînvecinate øi a asigurat mijloacele de transport pentru materiale øi resurse. Ne-amconcentrat asupra resurselor naturale, cum ar fi apa din proiectul Minervei Cueva,Overseas [Dincolo de mare], care cerceteazæ un caz interesant de apropriere a resurselornaturale – Nestlé defline 40% din resursele mondiale de apæ îmbuteliatæ.În cadrul proiectului sæu Maps [Hærfli], Phillippe Rekacewitz, cartograful de la LeMonde diplomatique, care a lucrat la hærfli noi pentru fiecare din cele trei proiecte, investigheazædistribuflia concentrærii øi proprietæflii de media pe harta lumii. Ne-am ocupatthere is a colonial continuity. We did not start out with a nationalperspective looking at the former colonies and their connectionsto their former colonizers. This would be the classical, colonialapproach so to say. Our interest lies in tracing some sort of postorneo-colonialism that is transnational in terms of economy, distribution,circulation of goods, and values. At the same time, we wantedto concentrate on what we, as a small institution with a limitedbudget, can do most effectively. It was clear that we are not goingto try to invite as many artists as possible from Africa. But it was veryimportant to work throughout the year with Jochen Becker whoapproaches the question of colonialism and migration with a specificlink to the relation between Africa and Europe.We started our exploration by making some easy associations. Coffeeand chocolate are so prominent for Switzerland. Interestingly enough,they are the typical colonial goods that you would associate with acolonial past. We then went on to look at the power of image industries,looking at the tourism sector, at the discourses of exoticism.c. f.: The postcolonial situation relates not only to the Third World,but also the dominating “advanced” countries, which one candescribe as self-colonizing. Authors like Eric Hobsbawm or SaskiaSassen have contributed to this perspective. One example that illustratesthe self-colonization at the beginning of the new economy inthe New World is how the most successful sector was not the goldrush as such – how many gold-diggers are rich today? – but rathera host of new services, such as Levi’s providing robust working garment,the railways, the banks, telecommunication. These are thefundaments of the neoliberal era that followed. The intersectionbetween tourism, image industry and the production of exotic mediaimages is the most visible, the easiest to digest and to see of a wholeeconomy. How did you approach this self-colonization over the cycleof exhibitions?K. S. & S. G.: We started with the very visual aspects of the colonizationprocess, where you can see the images, the results: who producedthem and how. In the second part we turned our attentionto the neo-colonial practices, to an economy that is most of the timeinvisible. We approached it by studying the development of traffic,with the expanding network of railways that allowed connecting toneighbor cities and provided the means of transporting stocks andresources. We focused on the natural resources, as with water inMinerva Cueva’s Overseas project, which looks at an interestingcase of corporate appropriation of natural resources – Nestlé owns40% of worldwide bottled water resources.In his project Maps Philippe Rekacewicz, the cartographer ofLe Monde diplomatique, who worked on new maps for each of thethree projects, investigates the distribution of media concentrationand ownership on the world map. We looked also at DevelopmentAid, an important export good which is all about what you give toother countries so they can produce what you need. Jesper Nordahl’sThe Kotmale Project investigates a Swedish dam project in SriLanka. From the expert, Part 1 to Afternoon in the Uganda ForestSofie Thorsen starts with a very personal approach to Zambia andgoes on to analyze the official print magazines from DANIDA, theDanish International Development Agency, and the strategies of“privileged aliens” in dealing with their conception of “Africa”.Another aspect of symbolic circulation is highlighted by JesperNordahl’s video Jinnah Cricket Club. Cricket is a colonial sport fromEngland, which came to Afghanistan and Pakistan through the colonialhistory. Migrants from there who have moved to Stockholm overthe last years have brought this “cricket sport” to a countryin Europe where cricket was hitherto unknown. And now they wantto set up a Swedish national team. In that sense it’s a sort of triangleof traces that one could follow in terms of the circulation of values,or symbolic goods.We aimed to strike a balance between digging out historical tracesand understanding current phenomena. We worked on a series ofaudio stations with interviews we did about the Swiss involvement87

Silvia Orthwein-Erhard & Daniel UsbeckUnbounded Fun – children read from the new asylum and immigration law, 2006, courtesy of the artistOliver Ressler235.000.000.000/777.000.000.000.000, intervention main station Zurich, 2006, courtesy of the artistin the slave trade. Switzerland may not have an obvious colonialpast, but Swiss merchants were involved in the so-called triangulartrade, sponsoring the traffic and guaranteeing the liquidity of funds.The trade cycle at the time started in the Northern French harborcities, going to West Africa and then the Caribbean and eventuallycoming back to the French harbors. The stocks that were broughtback would arrive to Berne, Basle or Geneva, as well as smaller citieslike Glarus, from where the ships had been chartered. This Swissinvolvement in the slave trade was totally neglected by official historyfor a long time, and few people even know about it, or at leastknew until recently.c. f.: With this research you were able to link into an existing debategoing on at the time about this in the Swiss media.K. S. & S. G.: Yes, public awareness increased after an interpellationin Parliament in 2002 – following the proclamation by the UN of2004 as International Year to Commemorate the Struggle againstSlavery and its Abolition – demanding that the federal governmentclarify its position towards this chapter of history. Around the sametime three publications came out on the topic, one by Hans Fässler,which he produced alongside his cabaret program around the slaveuprising in Haiti. Another was published in French by Thomas Davidand others from the Universities of Lausanne and Neuchâtel.The third publication is by the Christoph Merian Verlag from Basleon Cotton, Slaves and Credits, the story of the Burckhardt andMerian families and their involvement in the “triangular trade”.We made interviews with some of the authors, which we distributedon a CD. Some of them look more at the historical facts, others concentrateon the contemporary situation, for instance to illuminatewhat made the publishing house Merian commission a book abouttheir own past, and indulge in this kind of self-enlightenment process,and what has happened with the money that the familiesearned in those time. The Merian family is among the families whoopened their archives comparatively early. Other families have yetto provide access to any of their documents.Another aspect of colonial traffic and its consequences to this dateis taken up by Oliver Ressler in his public-space intervention235.000.000.000/777.000.000.000.000, which is documentedin this third exhibition. He prepared a clip in which he compares theexternal debt of Africa, some hundred billions, to the economicdamage done to Africa by slavery and colonialism, which is sometwo thousand times higher than the debt. This clip is currently beingshown on the main advertising panel in the Central Train Station inZurich, alongside other ads.c. f.: This is the question of visibility. If you want to be visible in oursociety, you have to know its rules, and know how to play and howto bend them. In this context Bourdieu, to whom you dedicateda substantial space in the second exhibition of this cycle, somewherespeaks about this intriguing phenomenon that if you want to takea new step forward in subversiveness and struggle, you need to be,for some time at least, part of the universal structures, to participatein them and then once again to step out. Bourdieu discussed this forthe example of gay and lesbian movements, but the lesson can beapplied elsewhere.K. S. & S. G.: It is a really interesting field, and we are currentlylooking into going more into different public spheres, not necessarilypublic space only, but also all kinds of media. Essentially you have toknow about the contracts and all the agreements and look for theniches in between and what you can do and what you cannot do.Such work demands a lot of preparation.What is interesting for us in general is to try to maintain a certainsustainability, to work on a long-term project, thematically. With thisseries we tried to merge the format of On The Spot activities moreclosely with the format of the Thematic Project Series, that meansthat we have worked with 7 to 10 cultural producers on all threechapters. We have established a discourse together, started withquestions we all had, the cartographer, some artists, Jochen Becker88

scenaøi de Development Aid [Ajutorul pentru Dezvoltare], un important produs deexport care are de-a face cu ceea ce le dai altor flæri pentru ca acestea sæ producæceea ce ai nevoie. The Kotmale Project al lui Jesper Nordahl investigheazæ proiectulunui baraj suedez din Sri Lanka. Pornind de la the expert, Part 1 [expertul, Partea I]øi pînæ la Afternoon in the Uganda Forest [Dupæ-amiazæ în pædurea Uganda], SofieThorsen începe cu o abordare foarte personalæ a Zambiei øi continuæ prin a analizapublicafliile oficiale ala DANIDA, Agenflia Danezæ Internaflionalæ de Dezvoltare,øi strategiile „stræinilor privilegiafli“ în raport cu concepflia lor despre „Africa“. Un altaspect al circulafliei simbolice e subliniat de lucrarea video a lui Jesper NordahlJinnah Cricket Club. Crichetul este un sport colonial din Anglia, care a ajuns în Afganistanøi Pakistan în decursul istoriei coloniale. Emigranflii de acolo care s-au mutatla Stockholm în ultimii ani au adus acest sport, crichetul, într-o flaræ a Europei undeera pînæ atunci necunoscut. Iar acum se doreøte înfiinflarea unei echipe naflionalesuedeze. În acest sens, avem un fel de triunghi de indicii pe care le-ai putea urma,în termenii circulafliei valorilor sau a bunurilor simbolice.Am urmærit sæ echilibræm balanfla între dezgroparea indiciilor istorice øi înflelegereafenomenelor curente. Am lucrat la o serie de staflii audio cu interviuri pe care le-amrealizat despre implicarea Elvefliei în comerflul cu sclavi. Se prea poate ca Elveflia sænu aibæ un trecut colonial evident, dar neguflætorii elveflieni au fost implicafli în aøanumitulcomerfl triunghiular, sponsorizînd traficul øi garantînd lichiditatea fondurilor.Ciclul comercial al vremii începea în oraøele portuare din nordul Franflei, mergîndîn Africa de Vest øi apoi în Caraibe, pentru a reveni, în cele din urmæ, în porturilefranceze. Mærfurile care erau aduse înapoi ajungeau la Berna, Basel sau Geneva,precum øi în oræøele cum e Glarus, de unde se angajau vase. Aceastæ implicare aElvefliei în comerflul cu sclavi a fost complet omisæ de cætre istoria oficialæ pentru multtimp øi puflini sînt cei care øtiu de asta sau, oricum, øtiu de puflin timp.c. f.: Prin aceastæ cercetare afli reuøit sæ væ racordafli la o dezbatere aflatæ în curs laacea vreme în media elveflianæ.K. S. & S. G.: Da, interesul publicului a crescut dupæ o interpelare parlamentarædin 2002 – care a urmat proclamærii de cætre Nafliunile Unite a anului 2004 dreptAnul Internaflional de Comemorare a Luptei împotriva Sclaviei øi de Abolire a Sclaviei–, cerîndu-se ca guvernul federal sæ-øi clarifice poziflia faflæ de acest capitol al istoriei.Cam în acelaøi timp, au apærut trei materiale despre acest subiect, unul aparflinînd luiHans Fässler, care l-a produs pe marginea programului sæu de cabaret privind ræscoalasclavilor din Haiti. Un altul a fost publicat în francezæ de cætre Thomas David øialflii de la universitæflile din Laussane øi Neuchâtel. Cel de-al treilea material a apærutla Editura Christoph Merian din Basel, despre Bumbac, sclavi øi credite, povestea familiilorBurckhardt øi Merian øi a implicærii acestora în „comerflul triunghiular“. Am luatinterviuri cîtorva dintre autori, pe care le-am distribuit pe un CD. Unele abordeazæmai degrabæ faptele istorice, altele se concentreazæ asupra situafliei contemporane,de exemplu, pentru a læmuri motivul pentru care cei de la Editura Merian au autorizato carte despre propriul lor trecut, de ce încurajeazæ un asemenea proces de autolæmurireøi ce anume s-a întîmplat cu banii pe care familiile i-au cîøtigat în tot acest timp.Familia Merian se numæræ printre familiile care øi-au deschis arhivele relativ devreme.Alte familii n-au permis încæ accesul la niciunul dintre documentele deflinute.Un alt aspect al traficului colonial øi al consecinflelor acestuia de pînæ acum e abordatde Oliver Ressler în intervenflia sa din spafliul public 235.000.000.000/777.000.000.000.000, care e documentatæ în aceastæ a treia expoziflie. El a pregætitun clip în care comparæ datoria externæ a Africii, de cîteva sute de miliarde, cupaguba economicæ produsæ Africii prin sclavie øi colonialism, care e aproximativ dedouæ mii de ori mai mare decît datoria. Acest clip e prezentat acum pe panoulpublicitar principal al Gærii Centrale din Zürich, laolaltæ cu alte reclame.Jesper NordahlThe Kotmale Project, 2006, courtesy of the artist89

Sale of cell-phone cards in Kinshasa, Democratic Republic of the Congo,photo: SMAQSan Kellerinvites you to join in the eating of The world made of Swiss Chocolate,Lindt & Sprüngli chocolate, 2006, courtesy of the artistPhilippe RekacewiczMigrations et frontières (Migrations and borders), maps 2006, courtesy of the artist90

scenaBodyshop Freiburg, May 2004,photo: Martina Backes, FernWehFrederick BurlinghamLa Suisse Inconnue, La vallée du Lötschenthal (Unknown Switzerland,The Lötschenthal Valley), film still, 1916, courtesy of the artistA meeting of the 1884/85 African Conference in the Reichschancellery Palace inBerlin, drawn from nature by H. Lüders. The European delegates sit in front of amap of Africa, which has been divided up; Chancellor Bismarck stands at their head(photo: Dierk Schmidt/Martin Kaltwasser)91

c. f.: Se pune problema vizibilitæflii. Dacæ vrei sæ fii vizibil în societatea noastræ, trebuiesæ-i cunoøti regulile, sæ øtii cum sæ joci øi cum sæ le interpretezi. În acest context,Bourdieu, cæruia i-afli dedicat un spafliu substanflial în cea de-a doua expoziflie a acestuiciclu, vorbeøte undeva despre acest fenomen uimitor, cum cæ dacæ vrei sæ faci unpas înainte în subversivitate øi în luptæ, trebuie sæ faci parte, cel puflin pentru o vreme,din structurile universale, sæ participi la ele øi apoi sæ ieøi, din nou, din ele. Bourdieua discutat despre asta, de pildæ, în cazul miøcærilor homosexualilor øi lesbienelor, darlecflia poate fi aplicatæ oriunde altundeva.K. S. & S. G.: E un domeniu cu adeværat interesant, iar în prezent urmærim sæpætrundem în mai mare mæsuræ în sfere publice diferite, nu neapærat doar în spafliulpublic, ci øi în orice fel de media. În primul rînd, trebuie sæ cunoøti contractele øitoate înflelegerile øi sæ caufli niøele existente øi ceea ce pofli face øi ceea ce nu pofli.O asemenea întreprindere reclamæ un mare volum de pregætire.Pentru noi, în general, e interesant sæ încercæm pæstrarea unei anumite durabilitæfli,sæ muncim la un proiect pe termen lung, din punct de vedere tematic. Cu aceastæserie, am încercat sæ combinæm formatul activitæflilor de la On the Spot cu formatulfolosit la Thematic Project Series, asta însemnînd cæ am lucrat cu între 7 øi 10 producætoriculturali, la toate cele trei capitole. Am stabilit împreunæ un discurs, am începutcu întrebæri pe care le aveam cu toflii, cartograful, unii dintre artiøti, Jochen Becker,în calitate de curator suplimentar, noi înøine, oameni diferifli din contexte culturalediferite. S-a acceptat faptul cæ anumite lucræri ar putea ræmîne nefinalizate, ar putearæmîne la stadiul de work in progress sau al manifestelor ori al proiectelor, unele urmîndsæ fie încorporate în capitolul urmætor.c. f.: În argumentul curatorial, spuneafli cæ prima expoziflie a acestui ciclu combinæabordarea artisticæ cu cea documentaræ dintr-o perspectivæ contemporanæ øi istoricæ.Aceste discursuri axate în jurul practicilor artistice contemporane conflin întotdeaunaideea unei structuri universale øi, în consecinflæ, pe cea de excludere. Abordarea documentaræa fost folositæ adesea în contradicflie cu abordærile artistice. Atunci cînd discutæmdespre perspectiva istoricæ øi despre abordarea documentaræ, apare întrebareadespre cum facem istorie. Cum facem sæ deschidem spafliul expoziflional øi dezbatereateoreticæ din jurul acestuia pentru voci øi perspective diferite? Combinafli documenteistorice autentice cu noua deconstrucflie sau interpretare, cum ar fi lucrarea video aBrigittei Kuster øi a lui Moise Merlin Mabouna 2006 – 1892 = 114 Years. Ce imagineavefli despre raportul dintre istorie øi viitor? Ce dorifli sæ facefli, în calitate de curatori,prin aceastæ deconstrucflie øi reinterpretare paralelæ a istoriei?K. S. & S. G.: Dacæ ne raportæm la anterioarele Serii de proiecte tematice desprecarnavalesc, care abordau intrinsec întrebæri despre cît de departe pofli mergeîn lumea artei, ce posibilitæfli ai acolo, ciclul prezent are o sferæ mult mai largæ. Tehnicilede cercetare au fost diferite, oamenii care au lucrat la acest proiect au citit, aucercetat øi au apelat la trecutul istoric. Acest lucru e vizibil în proiect øi în lucrærilerezultate de pe urma acestui efort comun. Subiectul colonialismului a fæcut apel lao audienflæ lærgitæ. Am folosit în mod deliberat o mare varietate de media, precumdocumentarele, filmele artistice, de la filme vechi, din 1916 (La Suisse Inconnue, Lavallée du Lötschenthal), la producflii realizate în 2006. A fost interesant sæ combinæmpractici diferite, de la abordæri etnografice, cum ar fi proiectul cu cærflile poøtale EarlyPostcards – Messengers between Home and Abroad [Cærfli poøtale urgente – Mesageriîntre casæ øi stræinætate], al Susannei Kumschick, la cele cu o documentare aproapejurnalisticæ, precum investigaflia Piei Lanzinger a cazului Zidane-Materazzi, privindrasismul øi tendinflele neopatriotice reflectate în spectacolul media din jurul finaleiCupei Mondiale din 2006. Sau cele flinînd de inifliativele politice, cum ar fi institufliaFernweh din Freiburg, cu al lor FernWeh – Forum Tourismus & Kritik in the iz3w....Ca instituflie politicæ, aceøtia posedæ un alt limbaj, un alt fel de mediere a subiecteloras another curator, we ourselves, different people from different culturalcontexts. It was accepted that some works may not be finished,may remain work in progress, or more like manifests, or draftprojects, sometimes to be carried over into the next chapter.c. f.: You wrote in your curatorial statement about the first exhibitionof this cycle that it combines artistic and documentary approachesfrom a contemporary and a historical perspective. The discoursesaround contemporary art practices always contain the idea ofa universal structure, and therefore of exclusion. A documentaryapproach has often been used in contradiction to artistic approaches.When we speak about the historical perspective and documentaryapproach, the question arises how we make history. How dowe go about opening the exhibition space and the theoretical debatearound it to different voices and perspectives? You combine realhistorical documents with new deconstruction or interpretationlike Brigitta Kuster’s and Moise Merlin Mabouna’s video piece2006 – 1892 = 114 Years. What is your idea about the relationbetween history and the future? What do you want to do as curatorswith this parallel deconstruction and re-reading of history?K. S. & S. G.: If we compare to the previous Thematic Project Serieson the Carnivalesque, which dealt intrinsically with questions of howfar you can go in the art world, what kind of possibilities you havethere, the current cycle has a much broader scope. The researchtechniques were different, as the people working on this projecttogether were reading, researching, and going back into history.This is visible in the projects and works that came out of this commonwork. The colonial topic appealed to a broader audience.We deliberately used a wide variety of media, such as documentaries,feature films, from old movies from 1916 (La Suisse Inconnue,La vallée du Lötschenthal) to productions that were done in 2006.It was interesting to merge different practices, from ethnographicapproaches like the postcard project Early Postcards – Messengersbetween Home and Abroad by Susanna Kumschick to those ofalmost journalistic research like Pia Lanzinger’s investigation of theZidane-Materazzi case, looking at racist and neo-patriotic tendenciesreflected in the media spectacle around the World Cup 2006 final.Or those of political initiatives such as the Fernweh institution inFreiburg with their FernWeh – Forum Tourismus & Kritik in theiz3w... As a political institution they have another language, anotherway of mediating their themes. In an activist approach, peoplerather speak of ongoing colonial practices, not about postcolonialismor neocolonialism as such, as would be the case in a theoretical discourse.This is precisely about inclusion and exclusion, looking atwhat kind of language is used and appropriating the space andresources.Besides the interviews on Switzerland and its involvement in slavetrade, we intervened into a public debate with yet another piece ofresearch, about the Swiss identity cards for foreigners. We were surprisedto find out that it is hard or impossible to get informationabout when these different foreigners’ cards have been issued forthe first time and in which context of which political debate, andwhy these specific colors were chosen, why they are labeled byspecifically this set of letters, which gave the title “for example S, F,N, G, L, B, C” to the Chapter 3 of this cycle. There is no documentationat the Federal Migration Office or at the cantonal migrationbureaus, and we have asked at several universities where researchhas been done on this topic, and it seems that nobody knows thestory. This is unbelievable. We tried to put together some voices thatare not usually public. We think an institution can actively participatein discourse production and become public in this way. And sometimesthis seems to us more relevant than intervening in public spacein terms of being physically present in another location.c. f.: In the history of art discourses, questions of power relationshave been thrust to the front first by feminist practices, and the correspondingslogan is “The private is political.” Artists and theoristslike Barbara Kruger, Martha Rosler, Lucy Lippard in an art context92

scenaabordate de ei. Într-o abordare de tip activist, oamenii vorbesc mai degrabæ desprepractici coloniale aflate în plinæ desfæøurare, nu despre postcolonialism sau neocolonialismca atare, aøa cum s-ar întîmpla într-un discurs teoretic. Este vorba tocmaidespre includere øi excludere, despre tipul de limbaj folosit øi aproprierea spafliuluiøi a resurselor.Pe lîngæ interviurile despre Elveflia øi implicarea acesteia în comerflul cu sclavi, am intervenitîntr-o dezbatere publicæ cu încæ o cercetare, despre cærflile de identitateelvefliene pentru stræini. Am fost surprinøi sæ aflæm cæ e greu sau imposibil sæ obfliiinformaflii despre data cînd au fost eliberate pentru prima datæ aceste cærfli diferiteale stræinilor, în ce context al cærei dezbateri politice øi de ce au fost alese tocmai acesteculori, de ce sînt etichetate cu exact acest set de litere, „for example S, F, N, G,L, B, C“, care a dat titlul capitolului 3 al acestui ciclu. Nu existæ o documentaflie laBiroul Federal pentru Migraflie sau la birourile cantonale pentru migraflie øi am întrebatla cîteva universitæfli, unde s-au realizat cercetæri pe acest subiect, øi se pare cænimeni nu cunoaøte povestea aceasta. E de necrezut. Am încercat sæ punem laolaltæcîteva voci care nu sînt de obicei publice. Credem cæ o instituflie poate sæ participeîn mod activ la producerea de discurs øi astfel sæ devinæ publicæ. Iar uneori astane pare mai relevant decît intervenflia în spafliul public în termenii prezenflei fizice într-unalt amplasament.c. f.: În istoria discursurilor artistice, problemele raporturilor de putere au fost împinseîn faflæ odatæ cu practicile feministe, iar sloganul corespunzætor e „The private is political“[Domeniul privat e politic]. Artiøti øi teoreticieni precum Barbara Kruger, MarthaRosler, Lucy Lippard au subliniat, într-un context artistic, nevoia de a include o perspectivæa genului în discursurile artistice, mai ales într-un context postcolonial. Cumreuøifli sæ facefli legætura dintre rasæ, clasæ øi gen?K. S. & S. G.: Teoria genului øi teoria postcolonialismului s-au dezvoltat în acelaøitimp øi bineînfleles cæ sînt legate. Genul, rasa øi clasa au fost întotdeauna prezente însubtextul proiectelor noastre. În acest ciclu, nu ne-am concentrat în mod special asupraproblemelor ridicate de gen, deøi existæ lucræri care abordeazæ problemele degen dintr-o altæ perspectivæ. Cum ar fi lucrarea There at Home [Acolo, acasæ] a lui FrancaCandrian, despre migrarea internæ din Elveflia, cea pe care o vedefli acolo, cu celedouæ doamne mai în vîrstæ de pe ecran. Aceasta e o altæ lucrare de istorie oralæ.Odatæ cu urmætoarea direcflie de proiecte tematice, va reveni øi accentul mai puternicpus pe problemele legate de gen. Vom avea, ca invitat special, un proiectdespre femei øi muzica electronicæ øi vom începe lucrul la precarizare øi precariat,într-o strînsæ legæturæ cu autoorganizarea. Vom continua direcfliile de investigaflie începuteîn ciclurile anterioare øi vom analiza condifliile de muncæ ale emigranflilor, condifliilesociale, idei despre cum pofli sæ-fli cîøtigi existenfla.c. f.: Ce descoperiri afli fæcut personal odatæ cu acest ciclu de expoziflii øi proiecte?Cum afli dezvoltat pe mai departe dezbaterile critice existente legate de teoria postcolonialæ?K. S. & S. G.: Cu siguranflæ, e vorba de partea cu interviurile despre sclavie. Prinasta am contribuit la a face discursul colonial puflin mai vizibil aici, în Elveflia, øi la a-iface pe oameni conøtienfli de istorie øi de urmele contemporane. Apoi este cercetareadespre cærflile de identitate ale stræinilor, care a fost foarte importantæ pentrunoi. Øi, de asemenea, proiectul de mediere pe care l-am fæcut cu copiii de la CentrulComunitar Wollishofen, aici, în vecini. Era vorba despre noile legi cu privire laaziluri øi la stræini (votate la 24 septembrie 2006 în Elveflia) øi de modificærile pe careacestea le-au adus drepturilor copiilor øi familiei. Prin acest proiect, am început sæ lucræmla întrebarea cu privire la cum sæ mediem aceste probleme øi în cazul copiilor.have emphasized the need to include a gender perspective in art discourses,especially in a postcolonial context. How do you go aboutmaking the connection between race, class and gender?K. S. & S. G.: Gender theory and postcolonial theory developedat the same time, and of course they are linked together. Gender,race and class have always been present as a subtext in our projects.In this cycle we did not specifically focus on gender issues, althoughthere are works that deal with gender questions from another perspective.Like Franca Candrian’s There at Home about inner migrationin Switzerland, the one you see over there with the two elderlyladies on the screens. This is again an oral history piece.A stronger focus on gender questions will return with the next thematicproject line. We will have a guest project about women andelectronic music and will start working about precarization and precariat,with a very strong link to self-organization. We will continuelines of investigation we have started in previous cycles and will lookat the working conditions for migrants, the social conditions, ideason how to make a living.c. f.: What is your personal discovery with this cycle of exhibitionsand projects? How did you further develop existing critical debatesrelated with postcolonial theory?K. S. & S. G.: Definitely, there is the part with the interviews on slavery.Here we have contributed to making the colonial discourse a bitmore visible here in Switzerland, and to make people aware of thehistory and the contemporary traces. Then there is the researchabout the foreigners’ identity cards, which was quite important forus. And also the mediation project we did with the children of theCommunity Center Wollishofen here in the neighborhood. It wasabout the new asylum and foreigner laws (voted on 24 September2006 in Switzerland), and the changes it brought about in the rightsof the children and families. With this project we have started towork on questions of how to mediate these issues, also to children.Pia LanzingerHit the Mark, 2006, courtesy of the artistTraducere de Alex Moldovan93

Photo: Manfred Mayer, © Hans Haacke, New York/Akademie der Künste BerlinWirklich – În mod realHans Haacke, lucræri 1959–2006, Akademie der Künste, BerlinVlad MorariuHANS HAACKE s-a næscut în 1936 la Köln. Din 1965 locuieøte la New York. Între 1967 øi 2002 a predat laCooper Union, New York (Professor of Art Emeritus). De-a lungul carierei sale artistice i s-au acordat diversedistincflii, aøa cum au fost National Endowment for the Arts (1978) sau Leul de Aur (împærflit cu Nam June Paik)în cadrul Bienalei de la Veneflia (1993).Cu toate acestea, nu existæ „artist“ care sæ fie imun la sistemul valoric socio-politic alsocietæflii în care træieøte – toate configurafliile culturale aparflin acestui sistem – øi caresæ nu fie cu nimic influenflat, indiferent dacæ aceste constrîngeri societale îi sînt conøtientesau nu. 1 (Hans Haacke, Despre puterea culturalæ [Zur kulturellen Macht])În ploaie, cîfliva turiøti participæ la o øedinflæ de culturalizare pe care ghidul o conducestrategic. Turul este gratuit, dar dacæ îøi face treaba cu adeværat bine, s-ar putea sæ primeascæun extra-tip grozav. S-au adæpostit la primul etaj al Akademie der Künste dinBerlin. De aici pofli vedea totul: Ambasada Franflei, care aratæ ca un buncær, PariserPlatz, dar mai ales Poarta Brandenburg. Amnezici, buimaci, se pregætesc de punctulculminant, un fel de celebrare esteticæ a unei istorii indiferente: cine øi-l poateimagina cel mai bine pe noul cancelar Adolf Hitler trecînd victorios pe sub PoartaBrandenburg, de coloanele cæreia spînzuræ steaguri roøii øi svastici negre, fæcînd dreaptacætre Reichstag? Efectul nu fline însæ mult: la cinci metri mai încolo pot fi citite ciudatescurte biografii: Nguen Van Tu, næscut în Vietnam, înjunghiat la 24.4.1992 înBerlin, avea 29 de ani; Gülüstan Oztürk, næscut în Turcia, ars de viu la 29.5.1993 înSolingen, Nordhein-Westfalen, avea 12 ani; Christelle Makodila, næscutæ în Zair,arsæ de vie la 18.1.1996 în Lübeck, Schleswig-Holstein, avea 6 ani; ChristinelDragomir, næscut în România, omorît în bætaie la 15.3.1992, în Saal (Mecklenburg-Vorpommern), avea 18 ani; etc. Între toate aceste mici istorii se aflæ ræspunsul datunei întrebæri încæ nepuse: WEIL SIE NICHT DEUTSCH AUSSAHEN – PENTRUCÆ NU ARÆTAU CA GERMANII...WIRKLICH – REALLYHans Haacke, Works 1959–2006, Akademie der Künste, BerlinVlad MorariuHANS HAACKE was born in 1936 at Cologne. From 1965, he lives in NewYork. Between 1967 and 2002 he taught at Cooper Union, New York(Professor of Art Emeritus). During his artistic career, he received differentdistinctions, like National Endowment for the Arts (1978) or The GoldenLion (ex aequo with Nam June Paik) at the Venice Biennial (1993).However, no “artist” is immune to the social-political system ofvalues of the society he lives in – all the cultural configurationsbelong to this system – without being affected, no matter if he isaware or not of these societal constraints. 1 (Hans Haacke, Aboutthe Cultural Power [Zur kulturellen Macht])In the rain, several tourists take part at a cultural initiation sessionstrategically led by the guide. The tour is free, but if he does his jobreally well, he might get a nice extra-tip. They took shelter at thefirst floor of the Berlin Akademie der Künste. From here, one can seeeverything: the bunker-building that shelters the Embassy of France,Pariser Platz, but especially the Brandenburg Gate. Amnesic andstuffy, they prepare themselves for the climax, a kind of aestheticcelebration of an indifferent history: who can imagine best the newchancellor Adolf Hitler passing victorious under the BrandenburgGate, by the columns of which hang red flags and black swastikas,turning right to the Reichstag? But the effect is short: five metersaway, some short strange biographies can be read: Nguen Van Tu,born in Vietnam, stabbed at April 24,1992 at Berlin, age 29;Gülüstan Oztürk, born in Turkey, burnt alive at May 29, 1993at Solingen, Nordhein–Westfalen, age 12; Christelle Makodila, bornin Zair, burnt alive at Jan. 18, 1996 at Lübeck, Schleswig–Holstein,age 6; Christinel Dragomir, born in Romania, beaten to death atVLAD MORARIU urmeazæ în prezent studii aprofundate în cadrul unui program de masterat în filosofie la universitæflileHumboldt din Berlin øi Al. I. Cuza din Iaøi. Este membru al asociafliei Vector, Iaøi, organizatoare aBienalei de Artæ Contemporanæ Periferic.VLAD MORARIU currently pursues a master degree programme in philosophyat the Humboldt University from Berlin and A. I. Cuza UniversityIaøi. He is a member of the Vector Association from Iaøi, the organizerof the Periferic Biennial for Contemporary Art.94

În cæutarea unei strategii de lecturæpentru o operæ deschisæHans Haacke nu este nimænui comod. Nici celor care i-au refuzat øi contestatcompetenflele estetice de la tribuna Parlamentului german, nicicelor care i-au cenzurat lucrarea din Muzeul Guggenheim în 1971 (un„corp stræin, intrus în organismul Muzeului de Artæ“ 2 ) sau celor pentrucare lucrærile sale devin ecuaflii de calcul al capitalului simbolic negativ(Daimler Benz, Leyland-Jaguar, Philips). Haacke nu îøi este nici mæcarlui însuøi comod: sînt 45 de ani de cînd artistul german se reinventeazæcontinuu într-un proces de reconfigurare consecventæ a prezentului, alecærui date sînt produse în laboratorul unei istorii nescrise, ea însæøi constituitæca un puzzle cu piese mascate în toate cotloanele societæflii. Prinurmare, cum se poate scrie despre Hans Haacke? Pe de o parte, a scrieo altæ istorie a lui Haacke, alta decît istoria personalæ transferatæ vizualîn expozifliile de la Berlin øi Hamburg øi alta decît colecflia de texte øi imaginieditate în sourcebook-ul apærut cu aceastæ ocazie, ar fi un act redundant.Pe de altæ parte, a comenta o expoziflie ca aceasta în modul obiønuiteste de prisos: în multe din lucrærile expuse nu e vorba decît de documentareaactului artistic iniflial, iar ca întreg expoziflia se constituie, maidegrabæ, ca o invitaflie la reflecflie, spafliul în care ea se desfæøoaræ fiinddoar un prilej, absorbindu-se tæcut øi absent în invizibil. În fafla unui excursMarch 15, 1992, at Saal (Mecklenburg-Vorpommern), age18 etc. Between all theseshort histories lies the answer to a question not yet addressed: WEIL SIE NICHTDEUTSCH AUSSAHEN – BECAUSE THEY DIDN’T LOOK LIKE GERMANS...Looking for a Reading Strategy for an Open WorkHans Haacke is not convenient for anyone. Not for those who denied and contestedhis aesthetic competences from the stand of the German Parliament, nor forthose who censored his work at the Guggenheim Museum in 1971 (an “alien body,an intruder in the Art Museum organism“ 2 ) or for those who see his works as equationsfor measuring the negative symbolic capital (Daimler Benz, Leyland-Jaguar,Philips). Haacke is not convenient even for himself: it’s been 45 years since theartist keeps reinventing himself in a process of consequent reconfiguration of thepresent, whose data are produced in the laboratory of an unwritten history, itselfbuilt as a puzzle made out of pieces which are hidden in every recess of society.So how can one write about Hans Haacke? On one hand, writing another historyabout Haacke, other than his personal history visually transposed into the Berlinand Hamburg exhibitions and other than the collection of texts and images editedon the sourcebook issued on this occasion would be redundant. On the otherhand, to comment on such an exhibition in the usual manner is useless: manyof the works presented only deal with the documentation of the initial artistic actand, as a whole, the exhibition is rather an invitation to reflect, as the space whereit takes place is just an occasion, retreating silently and absent into the invisible.Instead of an excursus consolidating a sum of artistic discourses, the possibilityemerged of building a narration which looks for the continuity lines between worksand periods apparently independent. This option does not imply the obliterationof the particular elements’ signification, but regarding them in a different light,95

care sæ consolideze o sumæ de discursuri artistice a apærut posibilitatea construiriiunei narafliuni care sæ caute acele linii de continuitate între lucræri øi perioade aparentindependente. Aceastæ opfliune nu presupune obliterarea sensurilor elementelorparticulare, ci punerea lor într-o nouæ luminæ, ca puncte de reper pentru unact de interpretare ce cautæ sæ gæseascæ o schemæ conceptualæ prin filtrul cæreiaHaacke poate fi înfleles. Prin urmare, în urmætoarele rînduri voi chestiona acele elementece pot alcætui un nucleu tare al celor 45 de ani de activitate artisticæ, avîndîn acelaøi timp convingerea cæ discutarea acestor coordonate produce, atît pentrucititorul virtual al acestui text, cît øi pentru cel ce îl scrie, o comprehensiune totalizantæa unei voci poate singulare în contextul actual al artei contemporane.Dintr-un punct de vedere paradigmaticLucrarea lui Haacke din 1987, The Saatchi Collection (Simulations) [Colecflia Saatchi(Simulæri)] avea ca punct de plecare un citat din Lenin: „Totul este în relaflie cu totul“.La rîndul sæu, citatul fæcea parte din raportul anual pe 1985 al companiei Saatchi &Saatchi PLC, o companie publicitaræ cu o influenflæ enormæ pe piafla de artæ de-alungul anilor ’80. În acest caz, cuvintele operau un sens nou, care avea sæ demaøtefalsitatea paradigmei autonomiei artei. O mare parte din banii cu care Saatchi øi-afinanflat muzeul privat de la Londra øi colecflia de artæ contemporanæ veneau din profituriobflinute de subdivizii ale companiei care lucrau pentru regimul de apartheiddin Africa de Sud, construindu-i acestuia campanii de imagine în America øi Europasau dezvoltîndu-i concepte de identitate vizualæ. La fel de bine ar fi putut sæ facæ Haackedin aceastæ frazæ un statement pentru întreaga sa carieræ. Artistul german a fost întotdeaunafascinat de ideea comunicærii sistemelor, de cea a schimbului de substanflæîntre un sistem øi habitatul sæu. Prin sistem, Haacke înflelege o grupare de elemente(fizice, biologice, sociale) coroborate de un plan øi un scop comun. Aceste componenteconlucreazæ în aøa fel încît sæ rezulte un telos comun, prin schimbare presupunîndu-seevoluflia cætre o altæ stare de agregare. 3 De-a lungul anilor ’60, artistulgerman a materializat aceastæ idee lucrînd cu elemente fizice ca pæmînt, curenfli deaer, apæ, plante, pæsæri etc., în construcflia unor „sisteme tranzitorii în timp real“, aøacum erau cutiile de condensare a apei sau sculpturile instabile care aveau de-a facecu schimbarea de climæ øi mediu ambiant. Utilizarea acestora nu provenea dintr-uninteres similar celui pe care omul de øtiinflæ, naturalistul, îl are faflæ de obiectulstudiului sæu, ci deveneau o metaforæ a integrærii noastre în viafla de zi cu zi. Haackea acoperit în 1969 podeaua Galeriei Howard Wise din New York cu lucrarea intitulatæCirculation [Circulaflie]: un imens sistem de tuburi interconectate ale cærui artereprincipale se ramificæ din ce în ce mai mult cætre mijlocul camerei, pentru a serestrînge din nou cætre extremitæfli, øi în interiorul cæruia circulæ apæ, al cærei flux estereglat prin intermediul unei pompe electrice. Ceea ce încæ de la o primæ privire estefascinant este multitudinea posibilitæflilor de combinare în circuit, pe care acest sistemle permite. Apa urmeazæ neregularitæflile podelei, planul ei de înclinaflie, iar presiuneadin sistem o face sæ intre aleatoriu prin punctele de contact, astfel încît ai impresiacæ niciodatæ nu este parcurs acelaøi drum. În 2006 aceastæ lucrare a ocupat podeauacamerei care documenta participarea lui Haacke la Bienala de la Veneflia din 1993øi care mai includea øi lucrarea care i-a adus izgonirea sa din Muzeul Guggenheimîn 1971. Este ciudat efectul paradoxal pe care Haacke l-a creat aici: avem de-a facecu douæ lucræri puternic angajate socio-politic øi cu o a treia aparent neutræ axiologic,dar care este socotitæ drept una din cele mai importante pentru perioada de„artæ conceptualæ“ a lui Haacke. Repoziflionînd simbolic citatul „totul este în relafliecu totul“, ne putem reprezenta coabitarea lucrærii Circulation cu celelalte lucræri cape un lucru necontingent. Circulation devine un fel de paradigmæ, o metaforæ vizualæcare se referæ la faptul cæ nimic nu este autonom (în naturæ, culturæ, societate øi politicæ);as landmarks for an interpretational act which looks for a conceptualscheme by whose filter Haacke may be understood. So, in the followingparagraphs, I will question the elements which may constitutea hard core of those 45 years of artistic activity, convinced, at thesame time, that discussing about those coordinates generates,for the virtual reader of this text, as well as for the one writing it,a holistic comprehension of a voice perhaps singular in the contextof contemporary art.From a Paradigmatic Point of ViewHaacke’s 1987 work, The Saatchi Collection (Simulations) startedfrom a Lenin quote: “Everything is connected to everything else.“The quote was also part of the 1985 yearly rapport of the Saatchi &Saatchi PLC, an advertising company with an enormous influenceon the art market during the ’80s. In this case, the words had a newmeaning, which was about to expose the falsity of the paradigmof the art autonomy. A large part of the money used by Saatchi tofund its private museum in London and the contemporary art collectionwere incomes coming from the company’s subdivisions whichworked for the apartheid regime in South Africa, building imagecampaigns for it in America and Europe or developing visual identityconcepts for it. Haacke could have as well turned this phrase intoa statement regarding his entire life as an artist. The German artistwas always fascinated by the idea of the systems’ communication,of the substance exchange between a system and its habitat. By system,Haacke understands a group of elements (physical, biological,social) corroborated by a common plan and purpose. These componentsco-work so that to produce a common telos, the exchangemeaning the evolution to another aggregation state. 3 During the’60s, the German artist has put this idea into practice, by workingwith physical elements like soil, air currents, water, plants, birds etc,in constructing some “real time transitory systems“, like the watercondensation boxes or the instable sculptures which dealt with theclimate and environmental change. Their use didn’t show an interestsimilar to that of the scientist or the naturalist before the object ofhis study, but became a metaphor for our integration in the dailylife. In 1969, Haacke covered the floor of the Howard Wise Gallery inNew York with the work entitled Circulation: a huge system of interconnectedpipes, whose main arteries are branching more and moretoward the centre of the room and attenuating again to the extremities,inside of which there is water flowing, whose flow is beingadjusted by an electric pump. What is fascinating, even at a firstglance, is the multitude of combining possibilities allowed by thissystem. The water follows the irregularities of the floor, its declivityand the system pressure makes it run randomly through the contactpoints, giving one the impression that it never follows the same route.In 2006, this work occupied the floor of the room which documentedHaacke’s participation at the 1993 Venice Biennial, which also includedthe work which caused his expulsion from the GuggenheimMuseum in 1971. Here Haacke creates a strange paradoxical effect:we have two works deeply engaged socially-politically and a thirdone apparently neutral, axiologically speaking, but which is consideredas one of the most important for Haacke’s “conceptual art“period. By symbolically reposing the quote “everything is connectedto everything else“ we can represent the coexistence of the workCirculation with the other works as being non-contingent. Circulationbecomes a kind of paradigm, a visual metaphor which refers to thefact that nothing is autonomous (in nature, culture, society and politics);independence is being just simulated. Haacke’s artistic discoursemay be reconstructed following this directory line. There isno local change which doesn’t affect the whole system, there is noingenuous present or real history other than that of the little coordinateswhich, corroborated, create another side of truth, opposedto that used within the ideologically charged spaces.96

scenaView from the exhibition, photo: Manfred Mayer, © Hans Haacke, New York/Akademie der Künste Berlin97

Views from the exhibition, photo: Manfred Mayer, © Hans Haacke, New York/Akademie der Künste Berlin

independenfla este doar una simulatæ. Discursul artistic al lui Haacke poate fi reconstruiturmînd aceastæ linie directoare. Nu existæ, prin urmare, schimbare localæcare sæ nu afecteze întregul sistem, nu existæ prezent ingenuu sau o istorie realæ,alta decît cea a coordonatelor mærunte care, coroborate, creeazæ o altæ faflæ a adeværului,opusæ celei vehiculate în spafliile încærcate ideologic.Haacke împotriva construcfliei instituflionale a sineluiAtunci cînd se produce o înflelegere funcflionalæ asupra individului, cînd acesta esteintegrat în discursul institufliilor, cînd este numærat, întabelat, categorizat, se nasc noioameni. 4 Prin aceastæ sentinflæ nu este recunoscut decît spafliul infinit de manipularea indivizilor. Muzeul este el însuøi un astfel de mediu instituflional, un punct deconfluenflæ pentru ideologii øi strategii biopolitice, al cærui statut este astfel fixat printrimiterea la chestiunea finanflærii. Prin aceasta muzeul se înscrie în circuitul industrieiconøtiinflei – avea sæ scrie în 1984 Hans Haacke 5 –, industrie pe care o reproducecu fidelitate: politicile sale vor fi dependente de cei ce formeazæ comitetul deconducere, iar angajarea unor aøa-ziøi tehnocrafli, manageri culturali, curatori etc.,øcolifli în instituflii de spælare a creierului din care ieøi deja îndoctrinat cu o anumitæconcepflie despre ceea ce ar trebui sæ conteze drept artæ nu face decît sæ agravezeproblema. În 1971, cu øase sæptæmîni înainte de vernisaj, lui Hans Haacke i se interziceexpoziflia ce trebuia sæ aibæ loc în Muzeul Guggenheim din New York. Motivulinvocat de directorul muzeului, Thomas Messer, aøa cum reieøea dintr-o scrisoarede justificare, era faptul cæ una din lucrærile lui Haacke ar fi putut pune în pericol institufliade artæ, muzeul putînd fi urmærit în justiflie pentru calomnie. Totuøi, o serie de juriøticonsultafli au arætat cæ nu exista niciun motiv pentru o astfel de acfliune în instanflæ,pentru simplul motiv cæ Hans Haacke spunea adeværul: Haacke fæcuse muncæ dedetectiv øi crease un altfel de sistem în timp real, unul urban, o lucrare criticæ princare documenta vizual mecanismele de speculæ a imobilelor în New York. Messerscria cæ a avut de ales între a accepta sau a respinge un corp stræin. În consecinflæ,corpul acceptabil aproprierii ar fi fost corpul docil, cel care reproduce øi dezvoltæpolitica øi interesele muzeului. Acest eveniment l-a fæcut pe Haacke sæ devinæ indezirabilpentru scena americanæ timp de mulfli ani; cu toate acestea, el nu a ræmassingur, cenzura creînd contextul solidarizærii artiøtilor øi ducînd la protestul lor, carea avut loc chiar în clædirea muzeului. Printre aceøtia erau øi Sol LeWitt, Claes Oldenburg,Carl Andre, Charlotte Moorman, Forrest Myers, Frank Stella etc. Dupæ 1971,Haacke s-a întors constant la problema modalitæflii în care muzeul, instituflie subordonatæideologic, creeazæ identitatea de sine. Artistul german creeazæ genealogii aleprezentului, urmæreøte cele mai nesemnificative evenimente care, odatæ puse capla cap, dau naøtere la noi narafliuni: un tablou nevinovat precum cel al lui EdouardManet, Sparanghel – Naturæ moartæ genereazæ mobilul unei biografii secrete, ceaa persoanelor care au deflinut tabloul de-a lungul timpului, pînæ la intrarea acestuiaîn custodia Muzeului Wallraf-Richartz din Köln. Lucrarea lui Manet este însæ ceamai puflin importantæ, semnificative devenind tabelele de pe perete care læmurescpoziflia economico-socialæ a persoanelor care au deflinut tabloul, precum øi preflurilecu care acesta a fost achiziflionat. Ca ironie a sorflii, Manet intræ cu aceastæ lucrareîn muzeul din Köln la propunerea lui Herman J. Abs, care a deflinut funcflii importanteîn ierarhia Deutsche Bank în timpul regimului nazist; cu 30 de ani mai devreme,uneia din persoanele care deflinuseræ tabloul, pictorul evreu Max Liebermann, i seinterzicea dreptul de a expune sau de a fi integrat în colecflii particulare. Dupæ moarteasa în 1935, cea care moøteneøte tabloul, soflia sa Martha Liebermann, se sinucideîn 1943 sub ameninflarea arestærii.Proiectul Manet ’74, ce includea lucrarea despre tabloul lui Manet, a fost cenzuratîn noaptea dintre 5 øi 6 iulie 1974. Daniel Buren avea sæ protesteze, comentîndHaacke against the Institutional Construction of the SelfWhen a functional understanding about the individual is practiced,when he is integrated in the institutions’ discourse, when he is numbered,charted and categorized, new people are created. 4 This sentenceonly recognizes the infinite space for manipulating theindividuals. The museum in itself is such an institutional environment,a point of confluence for ideologies and biopolitical strategies,whose status is thus assigned by referring to the question of financing.Through this, the museum is being part of the consciousnessindustry circuit – as Hans Haacke wrote in 1984 5 – an industry whichit reproduces exactly: its policies will depend on the people in theboarding committee, and hiring some so-called technocrats, culturalmanagers, curators, etc., trained in brain-washing institutions whichrender people already indoctrinated with a certain conception aboutwhat should count as art, only aggravates the problem. In 1971, sixweeks before the opening, Hans Haacke is banned the exhibitionabout to take place at the Guggenheim Museum in New York.The reason offered by the Museum’s Director, Thomas Messer, as itarouse from a justification letter, was that one of Haacke’s workscould have endangered the art institution, since the Museum couldhave been sued for calumny. However, a series of jurists consultedshowed that there was no reason for such a law suit, for the simplereason that Hans Haacke was telling the truth: Haacke has beendoing some research work and created such a real time system, anurban one, a critical work through which he visually documented thereal estate speculation mechanisms in New York. Messer wrote thathe had to choose between accepting and rejecting an alien body.Accordingly, the body adequate for appropriation would have beenthe docile body, the one which reproduces and develops the museum’spolicy and interests. This event made Haacke undesirable forthe American scene for many years; nevertheless, he was not alone,as censorship created the context for the artists’ solidarity and ledto their protest, which took place right in the museum’s building.Among them were Sol LeWitt, Claes Oldenburg, Carl Andre,Charlotte Moorman, Forrest Myers, Frank Stella, etc. After 1971,Haacke constantly returned to the question of how the museum,an ideologically subordinated institution, creates the self identity.The German artist creates genealogies of the present, follows themost insignificant events which, once put together, give birth to twonarrations: an innocent painting like Edouard Manet’s Asparagus– Still-life offers the reason for a secret biography, that of the personswho owned the painting in time, until it ended up in the custody ofthe Wallraf-Richartz Museum in Cologne. Manet’s work is, however,less important, as the significance goes to the wall charts whichpresent the economical-social position of those who owned the painting,as well as the prices for which it was bought. As an irony, withthis work, Manet enters the Cologne museum at the proposal ofHerman J. Abs, who held an important position in Deutsche Bankhierarchy during the Nazi regime; 30 years earlier, one of the formerowners of the painting, the Jewish painter Max Liebermann, wasdenied the right to exhibit or to be accepted into private collections.After his death, in 1935, the inheritor of the painting, his wife MarthaLiebermann, committed suicide in 1943 when she risked arrest.The project Manet ’74, which included the work about Manet’s painting,was censored the night between 5 and 6 of July, 1974. DanielBuren protested, noting ironically that “the alleged artists’ freedomis nothing but a joke“ 6 , which confirms a prior statement, namelythat “art, whatever it is, is political“. It is this truth that Haackeproved in his next projects in the early ’70s: an intense work ofresearch regarding the systemic capillaries which lead to the exposureof the mechanism behind the artistic act. Perhaps one of themost obsessive researches was that of the Daimler Benz Corporationwhich, after the unconditioned support of the Nazi regime duringthe World War II, not only through its automobile division, but alsothrough an important shareholder of the consortium, Deutsche Bank(28.5 %), supported the apartheid regime in South Africa. Mercedes100

scenaironic cæ „presupusa libertate a artiøtilor nu este altceva decît o farsæ“ 6 , ceea ce verificæo afirmaflie anterioaræ, øi anume cæ „arta, orice ar fi ea, este politicæ“. Acest adeværl-a probat Haacke în proiectele ulterioare, cu aceeaøi metodologie survenitæ caurmare a reinventærii identitæflii sale artistice la începutul anilor ’70: o muncæ intensæde cercetare a tuturor capilarelor sistemice care duc la dezvæluirea mecanismuluice stæ în spatele actului artistic. Poate unul dintre cele mai obsedante subiectede cercetare a fost cel al corporafliei Daimler Benz, care, dupæ sprijinul necondiflionatdat regimului nazist în timpul celui de-al Doilea Ræzboi Mondial, atît prin intermediuldiviziei sale de automobile, cît øi prin intermediul unui acflionar important alconsorfliului, Deutsche Bank (28,5%), a sprijinit regimul de apartheid din Africa deSud. Mercedes Benz, „steaua norocoasæ a tuturor drumurilor“ 7 , a fost una din singurelecompanii care, trecînd peste embargoul impus regimului sud-african, i-a furnizatacestuia mijloace mobile pentru armatæ øi poliflie, creînd øi un joint-venture cu o companielocalæ pentru producerea motoarelor Diesel, exploatînd astfel munca persoanelorde culoare. În anii ’80, Deutsche Bank conducea un consorfliu bancar care aîmprumutat bani regimului de apartheid, în acelaøi timp expunînd constant lucræride artæ contemporanæ, pentru ca în 1997 sæ deschidæ la Berlin Muzeul Guggenheim,varianta germanæ a muzeului din New York. Acelaøi personaj, Mercedes Benz,apare în noul context al Germaniei reunificate. În 1990, Haacke a creat o instalaflietemporaræ intitulatæ Libertatea este acum pur øi simplu sponsorizatæ (Die Freiheit wirdjetzt einfach gesponsert), lucrare ce comenta critic un proces care se va intensificaîn deceniul urmætor, øi anume acela de uitare a trecutului recent prin reconvertireasimbolicæ a punctelor sale de rezistenflæ. Proiectul reacfliona faflæ de comisionareade cætre consiliul oraøului Berlin cætre Mercedes a zonei Potsdammer Platz, un felde no man’s land pînæ la cæderea Zidului, un simbol al libertæflii ucise. Douæ foste turnurimilitare au fost folosite de Haacke pentru a crea un mix între Est øi Vest: a folositgeamuri ce aminteau de Hotelul-Palat din Berlinul de Est øi a instalat steaua Mercedesdeasupra turnurilor, fapt care trimitea la poziflionarea Centrului Europa dinBerlinul de Vest, pe acoperiøul cæruia este instalatæ aceeaøi stea. Douæ inscripflii careproveneau din reclamele Mercedes au fost fixate pe zidul celor douæ turnuri. Elelæsau sæ vorbeascæ personalitæfli ale culturii: Totul este sæ fii pregætit (Bereits sein istalles, citat din Shakespeare, dar care trimitea la mottoul pionierilor din RDG, Sæ fiipregætit, întotdeauna pregætit), øi un citat din Goethe, Arta ræmîne artæ (Kunst bleibtKunst). Proiectul reflectæ critic paradoxul situafliei socio-politice create în Germaniaînceputului anilor ’90. Dispariflia Zidului øi a comunismului est-german nu este suficientæpentru celebrarea noii libertæfli. Au dispærut soldaflii din turnurile de veghere,dar în locul lor s-a instalat un alt Big Brother, mult mai subtil. Dacæ din punct de vedereontologic nimic nu s-a schimbat radical (libertatea este acum finanflatæ cu bani), singuraschimbare cu adeværat importantæ se defineøte prin introducerea a noi tehnici decontrol øi construcflie a sinelui. Subiectivitatea este transformatæ în marfæ. 8Discurs despre starea nafliuniiÎntr-un interviu realizat în anul 2000, Hans Haacke îøi exprima încîntarea pentru faptulcæ în Germania existæ mulfli oameni care cred într-o societate deschisæ øi egalitaræ.9 Opusul acestei situæri politice este cel al unei societæfli a controlului, care îøi gæseøtecea mai claræ expresie în ideologia naflional-socialismului sau în discursul militant alelitelor conservatoare americane. State of the Union este titlul expozifliei din 2005a lui Haacke din galeria Paula Cooper din New York. Instalaflia este dominatæ de unCommander in Chief (George Bush) adormit øi de un dulap cæzut peste care troneazæun vultur nazist, pe lîngæ care sînt împræøtiate monede. Totul trimite simbolicla lipsa de ingenuitate øi ipocrizia politicii americane vis-à-vis de ræzboiul împotrivaterorii, un ræzboi animat nu de discursul democratic, ci de interesele politico-Benz, “the lucky star of all roads“ 7 , was one of the few companieswhich ignored the embargo imposed to the South-African regime,delivering it mobile means for the army and the police forces, creatinga joint-venture with a local company for producing Dieselengines, thus exploiting the labour of the black people. In the ’80s,Deutsche Bank was managing a banking consortium which lentmoney to the apartheid regime, while constantly exhibiting contemporaryart works and, in 1997, they opened the GuggenheimMuseum at Berlin, the German version of the New York museum.The same character, Mercedes Benz, makes its appearance in thenew context of the reunited Germany. In 1990, Haacke created atemporary installation entitled Now Freedom Will be Simply Sponsored(Die Freiheit wird jetzt einfach gesponsert), a work criticallycommenting on a process about to intensify in the 10th decade,namely that of forgetting the recent past by symbolically reconvertingits key points. The project was a reaction to the commission toMercedes, by the Berlin City Council, of the Potsdammer Platz area,a kind of no man’s land until the fall of the Wall, a symbol of themurdered liberty. Two former military towers were used by Haacketo create a mix between the East and the West: he used windowswhich reminded of the Palace-Hotel in East Berlin and installed theMercedes star on top of the towers, which referred to the Europe-Centre position in West Berlin, on whose top the same star is installed.Two writings from Mercedes commercials were posted on thewall between the two towers. They allowed cultural personalitiesto speak: Being ready is everything (Bereits sein ist alles, a quotefrom Shakespeare, but which also referred to the GDR pioneers’motto: Be ready, always be ready) and a quote from Goethe, Art willbe art (Kunst bleibt Kunst). The project reflected in a critical mannerthe paradoxical social-political situation created in the early ’90sGermany. The vanishing of the Wall and of the East-German communismare not enough to celebrate a new freedom. The watchtowerssoldiers vanished, but a much subtle Big Brother replaced them.If, ontologically speaking, nothing has changed radically (freedom isnow financed), the only really important change is defined by theintroduction of new techniques of control and self construction.Subjectivity is being turned into a commodity. 8Discourse about the State of the NationIn a 2000 interview, Hans Haacke expressed his delight for the factthat in Germany there are many who believe in an open and equalitariansociety. 9 The opposite of this political situation is a societyof control, which finds its clearest expression in the national-socialistideology or in the militant discourse of the American conservatoryelites. State of the Union is the title of Haacke’s 2005 exhibition atPaula Cooper Gallery in New York. The installation is dominated bya Commander in Chief (George Bush) asleep and by a fallen wardrobeover which there is a Nazi vulture throning, with coins spread around.Everything refers symbolically to the lack of ingenuity and the hypocrisyof the American politics with regard to the war against terror,a war animated not by the democratic discourse, but by the area’spolitical-economical interests. A tore American flag reminds of thesocial-political artificiality of this nation: the state of the union is thatof tearing, of dissolution, of internal conflict which makes its destructiondraw nearer. The same idea acquires new meanings in the contextof the 1993 Venice Biennial, when on the entrance corridorHaacke has installed the picture of Adolf Hitler who, in 1934, visitedVenice in order to meet Mussolini and participate at the openingof the German pavilion within the Biennial. Above this photo, Haackeposted a huge replica of a German mark, issued in 1990, the yearof the German reunion and of the West-German mark transformationin a common paying instrument. Inside, the pavilion’s floor was coveredwith broken marble tiles, having the same semantics of thefailed national-socialist project, the project of a new creation of theGerman capital city after the awaited victory in the World War IIunder the name of GERMANIA, the same as that posted by Haacke101

102

scenaViews from the exhibition, photo: Manfred Mayer, © Hans Haacke, New York/Akademie der Künste Berlin103

economice zonale. Un steag american sfîøiat aminteøte de artificialitatea construcflieisocial-politice a acestei nafliuni: starea uniunii este una a ruperii, a dizolværii, a conflictuluiintern ce îi apropie destrucflia. Aceeaøi idee capætæ noi semnificaflii în contextulBienalei de la Veneflia din 1993, cînd Haacke a instalat în coridorul de intrarefotografia lui Adolf Hitler, care în 1934 a vizitat Veneflia pentru a se întîlni cu Mussoliniøi a participa la deschiderea pavilionului german din cadrul bienalei. Deasupraacestei fotografii Haacke a montat replica imensæ a unei mærci germane, cu anul deemisiune 1990, anul reunificærii germano-germane øi al transformærii mærcii vestgermaneîn instrument de platæ comun. În interior, podeaua pavilionului a fost acoperitæde dale de marmuræ sparte, cu aceeaøi semanticæ a proiectului naflional-socialisteøuat. Este vorba despre proiectul dærîmærii øi reconstrucfliei Berlinului în urma eventualeivictorii în cel de-al Doilea Ræzboi Mondial øi al rebotezærii sale sub numeleGERMANIA. Acest nume a fost aøezat de cætre Hans Haacke pe peretele circularal pavilionului german. În ambele proiecte, atitudinea criticæ a artistului german semutæ cætre regiunile cu nisipuri miøcætoare ale limbajului. State of the Union este unjoc de cuvinte derivat din United States; GERMANIA este cuvîntul italian pentruDeutschland, dar øi numele pe care trebuia sæ îl poarte noul oraø ce rezulta din radereaBerlinului øi reconstruirea lui dupæ planurile arhitectului nazist Albert Speer, în concordanflæcu principiile esteticii monumentale naziste. 10 Ambele sînt exemple relevanteale modalitæflii în care limbajul defline proprietatea ambivalentæ de a fi virtualatît mijloc al ideologizærii, cît øi instrument al criticii. Aceeaøi performativitate a reconvertiriicritice a limbajului o opereazæ poate cel mai cunoscut proiect al sæu, Populafliei(Der Bevölkerung). 11 În 1998, Hans Haacke a fost invitat de cætre Parlamentulgerman sæ producæ o lucrare de artæ pentru clædirea Reichstagului. Ceea ce Haackea propus poate fi redus la prima vedere la un simplu joc de limbaj: Der Bevölkerungræspundea sintagmei Dem Deutschen Volke (poporului german), plasatæ din 1896 pearhitrava clædirii Reichstagului. Haacke împrumutase conceptul de la Bertolt Brecht,cel care în 1937 avea sæ scrie cæ, în contextul ocupærii de cætre naziøti a spafliului semantical conceptului de Volk (popor), conceptul de Bevölkerung (populaflie) este un termenmult mai precis øi mai bine definit din punct de vedere øtiinflific øi democratic.Cu alte cuvinte, el este liber de orice încærcæturæ ideologicæ. Cu toate acestea, proiectul,ce presupunea crearea unui habitat în luminatorul nordic al Reichstagului øi participareaactivæ a parlamentarilor, care trebuiau sæ aducæ pæmînt din circumscripfliileelectorale în care au fost aleøi øi sæ-l depunæ într-un strat de pietriø pe care era scrisDER BEVÖLKERUNG, nu a fost acceptat cu uøurinflæ: în aprilie 2000 a avut loc odezbatere în parlament, în urma cæreia trebuia sæ se voteze comisionarea lui. Surprizaa fost produsæ de cætre cei ce au argumentat împotriva proiectului. De exemplu,Antje Vollmer a amintit prin discursul ei de ideologia nazistæ a pæmîntului øi asîngelui, calificînd în acelaøi timp întreprinderea lui Haacke drept „Biokitsch“. ConservatorulNorbert Lammert a subliniat faptul cæ discuflia nu se poartæ doar în jurul libertæfliiartei, ci øi în jurul suveranitæflii øi legitimitæflii Parlamentului german, refuzînd atribuireade calitæfli estetice acestui proiect. Øi totuøi, lovituræ de teatru: în ciuda acestor pozifliiostile øi a largii lor susflineri în masa de parlamentari auditori, proiectul este aprobatcu o diferenflæ de numai 2 voturi. În septembrie 2000 a avut loc inaugurareaproiectului. Primul care a depus pæmîntul, adus dintr-un cimitir evreiesc din circumscripfliasa electoralæ, a fost preøedintele Bundestagului, Wolfgang Thierse, în calitatede prim-deputat.on the pavilion’s circular wall. In both projects, the critical attitudeof the German artist moves to the quicksand areas of the languages.State of the Union is a play of words derived from United State;GERMANIA is the Italian word for Deutschland, but also the namemeant for the new city which was to be raised after wiping Berlin outfrom the face of the earth and reconstructing it following the plansof the Nazi architect Albert Speer, according to the principles of themonumental Nazi aesthetics. 10 They are both relevant examples forthe way in which the language has the ambivalent propriety of beingvirtually a means for the ideologisation and an instrument for critics.The same performative character of the critical reconversion of thelanguage is used in what is perhaps his most known project, To thePopulation (Der Bevölkerung). 11 In 1998, Hans Haacke was invitedby the German Parliament to produce an art work for the Reichstagbuilding. What Haacke proposed may be reduced, at a first sight,to a simple language game: Der Bevölkerung was an answer for thephrase Dem Deutschen Volke (to the German people) placed in 1896on the architrave of the Reichstag building. Haacke had borrowedthe concept from Bertolt Brecht who, in 1937, wrote that, in the contextof the Nazi occupation of the semantic space of the conceptVolk (people), the concept of Bevölkerung (population) is a muchmore precise and well defined term, scientifically and democratically.In other words, it is free from any ideological charge. However,the project, which implied creating a habitat inside the northern skylightof the Reichstag and the active participation of the parliamentarians,who were supposed to bring soil from the electoral districtswere they were elected and deposit it on a rock bed which had DERBEVÖLKERUNG written on it, was nor easily accepted: in April 2000,there was a Parliament debate, as a result of which its commissionhad to be voted. The surprise came from those who argued againstthe project. For instance, Antje Vollmer used in her discourse suchwords that re-actualized the Nazi ideology of the soil and blood,labelling, at the same time, Haacke’s project as “Biokitsch“. NorbertLammert, a conservative, emphasized that the discussion is not justabout the freedom of art, but also about the sovereignty and legitimacyof the German Parliament, refusing to grant this project anyartistic qualities. But, a surprise: in spite of these hostile positionsand their large support among the present parliamentarians,the project is approved with only two votes ahead. In September2000, the project was inaugurated. The first to deposit the soil,which he brought from a Jewish cemetery back in his home electoraldistrict, was the president of the Bundestag, Wolfgang Thierse, asthe first representative.The theoretician Marius Babias thinks that Der Bevölkerung is a workof art transposed to the level of the entire civil society, which regardsitself in a critical manner, questioning the legitimacy brought aboutby the phrase Dem Deutschen Volke. 12 I think this observation doesn’tjust apply to this project. 13 The German artist has constantly dealtwith the problem that the public space is turned into a space forspreading ideologies. An example of serious art altruistically reorientedto the contemporary society problems, Hans Haacke hasresearched, criticized, ironized, and argued, while simulatinga lifestyle would have been much easier. Wirklich – Really is thusplaced in a new light: in 2006, Haacke celebrated 45 years of committingto a critical condition.Translated by Alex MoldovanDespre Der Bevölkerung, teoreticianul Marius Babias crede cæ este o operæ de artætransferatæ la nivelul întregii societæfli civile, care se priveøte critic pe sine, problematizîndu-øilegitimitatea pe care i-o dæ sintagma Dem Deutschen Volke. 12 Observafliecare, cred eu, nu este valabilæ doar pentru cazul singular al acestui proiect. 13 În mod104

scenaconstant, artistul german s-a ocupat de problema transformærii spafliului public într-unspafliu al vehiculærii ideologiilor. Exemplu al artei serioase reorientate altruistcætre problemele societæflii contemporane, Hans Haacke a cercetat, a criticat, a ironizat,a argumentat, acolo unde ar fi fost mai uøoaræ simularea unui lifestyle. Wirklich– În mod real este pus, astfel, într-o nouæ luminæ: în 2006 se împlinesc pentru Haacke45 de ani ai unei condiflii critice asumate.Note:1. În Robert Fleck øi Matthias Flüge (eds.), Hans Haacke Wirklich. Werke 1959–2006, Düsseldorf, Richter Verlag,2006, p. 264; publicat iniflial în limba englezæ în Art into Society – Society into Art: 7 German Artists, London,Institute of Contemporary Arts, 1974.2. Cuvintele aparflin lui Thomas Messer, director al Muzeului Guggenheim din New York în anii ’70, øi facparte dintr-o scrisoare care argumenta necesitatea cenzurærii lucrærii lui Haacke, citate în „Continuare“ (Fortsetzung),text scris iniflial de Haacke în 1971, publicat în Robert Fleck øi Matthias Flüge (eds.), op. cit.3. Interviu luat lui Hans Haacke de cætre Jeanne Siegel, apærut în Robert Fleck øi Matthias Flüge (eds.), op.cit., p. 253; a fost publicat pentru prima datæ în Hans Haake, Edward F. Fry, Hans Haacke – Werkmonographie,Köln, 1972.4. Cuvintele sînt ale lui Ian Hacking, care, pe urmele lui Michel Foucault øi Arnold Davidson, propune în„Making Up People“ formula nominalismului dinamic drept echivalent al acelui proces în care un concepteste apropriat organic. Cf. Hacking, „Making Up People“, in Historical Ontology, Cambridge, London, HarvardUniversity Press, 2002.5. Hans Haacke, Nach allen Reglen der Kunst, Berlin, Neue Gesellschaft für Bildende Kunst, 1984, p. 92.6. Ibid., p. 123.7. Devizæ a lucrærii Continuitate din 1987, expusæ în cadrul documenta 8.8. Vezi Marius Babias, Subiectivitatea-marfæ: O povestire teoreticæ, traducere de Aurel Codoban, Cluj, IdeaDesign & Print, 2004.9. Vezi Marius Babias, Ich war dabei, als..., Frankfurt am Main, Revolver Verlag, 2001.10. În mod ironic, Akademie der Künste, instituflia unde a avut loc expoziflia lui Haacke, a gæzduit cîndva atelierullui Speer øi, fiind construitæ dupæ principiile esteticii naziste, reflectæ poate cel mai bine modalitateaîn care trebuia sæ arate viitorul oraø Germania.11. Pentru discufliile referitoare la acest proiect precum øi interpelærile din parlament, a se vedea site-ul Bundestaguluigerman; de asemenea, Marius Babias, Urma revoltei: Arta øi politica istoriei în noul Berlin, traducerede Cristian Cercel, Cluj, Idea Design & Print, 2006, pp. 78–82.12. Ibid., p. 82.13. Cazuri similare sînt øi proiectele de instalaflii Wir (Alle) sind das Volk [Noi (tofli) sîntem poporul], realizat înLeipzig în 2003, øi Denkzeichen [Semne pentru gîndire], instalaflie permanentæ în piafla Rosa Luxemburgdin Berlin.Notes:1. In Robert Fleck and Matthias Flüge (eds.), Hans Haacke Wirklich.Werke 1959–2006, Düsseldorf, Richter Verlag, 2006, p. 264; initiallypublished in English in Art into Society – Society into Art: 7 GermanArtists, London, Institute of Contemporary Arts, 1974.2. These are the words of Thomas Messer, Director of the GuggenheimMuseum in the ’70s, and are taken from a letter which argued aboutthe necessity of censoring Haacke’s work, quoted in “Continuation”(Fortsetzung), a text initially written by Haacke in 1971, and publishedin Robert Fleck and Matthias Flüge (eds.), op. cit.3. Interview with Hans Haacke by Jeanne Siegel, in Robert Fleck andMatthias Flüge (eds.), op. cit, p. 253, published for the first timein Hans Haacke, Edward F. Fry, Hans Haacke – Werkmonographie,Cologne, 1972.4. These are words of Ian Hacking who, following Michel Foucault andArnold Davidson, suggests, in “Making Up People“, the phrasedynamic nominalism as equivalent for that process when a conceptis organically appropriated. Cf. Hacking, “Making Up People“, inHistorical Ontology, Cambridge, London, Harvard University Press,2002.5. Hans Haacke, Nach allen Reglen der Kunst, Berlin, Neue Gesellschaftfür Bildende Kunst, 1984, p. 92.6. Ibid., p. 123.7. Slogan for the 1987 work Continuity, exhibited at documenta 8.8. See Marius Babias, Ware Subjektivität: Eine Theorie-Novelle, Munich,Verlag Silke Schreiber, 2002.9. See Marius Babias, Ich war dabei, als..., Frankfurt am Main, RevolverVerlag, 2001.10. Ironically, Akademie der Künste, the institution where Haacke’s exhibitiontook place, once hosted Albert Speer’s workshop and, beingbuilt according to the Nazi aesthetic principles, it perhaps reflectsbest the way in which the future city of Germania was supposed tolook.11. For discussions about this project and the Parliament interpellations,see the German Bundestag site; also, Marius Babias, Berlin: Die Spurder Revolte, Cologne, Verlag der Buchhandlung Walther König, 2006,pp. 75–78.12. Ibid., p. 78.13. There are the similar cases of installation projects Wir (Alle) sind dasVolk [We (all) are the people], created in Leipzig in 2003 and Denkzeichen[Thought Sign], a permanent installation in Rosa LuxemburgPlaza in Berlin.105

Pawel AlthamerBrodno 2000, 2000, © Pawel Althamer, courtesy of the artist and of the Foksal Gallery Foundation, Warsaw106

scenaPawel Althamer: istoria unui workshopdin pædurea Plochocinekpînæ la Centrul Georges PompidouClaire StaeblerPawel Althamer – au Centre Georges Pompidou, Espace 315, Centre Pompidou,13 septembrie – 27 noiembrie 2006Elementul cel mai important, pentru cel ce îmi priveøte obiectele, este teza mea fundamentalæ:fiecare om este un artist. Aceasta este însæøi contribuflia mea la istoriaartei. (Joseph Beuys)A face vizibil invizibilul. (Paul Klee)Deschis în 2004, Spafliul 315 este spafliul din Centrul Pompidou din Paris dedicatîn întregime creafliei contemporane øi prospective. Dacæ primele expoziflii au apærutîn formate mai degrabæ tradiflionale (Kim Soo Ja, Urs Fischer, Xavier Veilhan,Claude Closky...), mai recent, Jeppe Hein øi, începînd din aceastæ toamnæ, PawelAlthamer pun sub semnul întrebærii, într-o manieræ destul de radicalæ, nofliunea deexpoziflie øi, în ceea ce-l priveøte pe Pawel Althamer, pe cea de autor. Au CentreGeorges Pompidou este titlul relativ neutru ales de cætre Pawel Althamer pentru ada nume proiectului sæu. Invitat de cætre curatori precum Christine Macel øi JoannaMykowska sæ realizeze o expoziflie personalæ, artistul polonez a propus drept cerinflæde pornire sæ lucreze cu vreo zece tineri artiøti stabilifli în Franfla øi care au fostselecflionafli prin grija sa. Céline Ahond, Ziad Antar, Liliana Basarab, Veaceslav Cruta,Adriana Garcia Galan, Kapwani Kiwanga, Elise Mougin, Vincent Olinet, EmiliePitoiset, Koki Tanaka øi Adam Vackar au fost, prin urmare, aleøi pentru a-l însofli înreflecflia sa øi în demersul sæu inifliatic. Artistul a organizat douæ workshopuri, unulla Centrul Pompidou øi celælalt, cu o duratæ de douæ sæptæmîni, în mediul rural polonez,în satul Plochocinek. Viaflæ în comunitate, experienflæ senzorialæ øi fizicæintensæ, discuflii, plimbæri nocturne, saunæ, dar øi comunicare cu locuitorii unui sætucpolonez, mese, særbætori øi construcflii de locuinfle provizorii, toate acestea au alcætuitprogramul acestor douæ sæptæmîni la Plochocinek. Ceea ce a constituit adeværatamaterie øi matriflæ a proiectului a fost, mai degrabæ decît orice alt eveniment, aceastæimersiune totalæ.Næscut în 1967 la Varøovia, Pawel Althamer îøi organizeazæ încæ de la debut muncaîn jurul uitærii lui „eu sînt un artist“. Îøi organizeazæ øi îøi realizeazæ acfliunile øi performance-urilevoind mereu sæ expunæ „aproape nimic“. Artistul opereazæ o dematerializarecvasitotalæ a operei de artæ, færæ a se înscrie totuøi într-un curent postconceptual.De fapt, demersul sæu „umanist“ pare mai degrabæ marcat de o influenflæ beuysianæ.Învæflat cu terapia de grup în atelierul lui Grzegorz Kowalski, la Øcoala de Arte Frumoasedin Varøovia, Pawel aplicæ de atunci înainte aceleaøi metode propriei lucræri,care prinde adesea formæ prin intermediul unui grup sau al unei comunitæfli. În cadrulproiectului de la Centrul Pompidou, jucînd, alæturi de aceøti tineri artiøti, rolul conducætoruluiøi al „profesorului“ improvizat, el însuøi creeazæ, în mod artificial, aceastæPAWEL ALTHAMER: THE HISTORY OF A WORKSHOP FROM THEFOREST OF PLOCHOCINEK TO THE CENTRE GEORGES POMPIDOUClaire StaeblerPawel Althamer – au Centre Georges Pompidou, Espace 315, CentrePompidou, 13 September – 27 November 2006The most important element, for the one who looks at my objects,is my fundamental thesis: each man is an artist. This is preciselymy contribution to the history of art. (Joseph Beuys)Making visible the invisible. (Paul Klee)Opened in 2004, The Space 315 is the space at Pompidou Centrein Paris entirely dedicated to the prospective and contemporary creation.If the first expositions appeared in rather traditional formats(Kim Soo Ja, Urs Fischer, Xavier Veilhan, Claude Closky...), morerecently, Jeppe Hein and, since this fall, Pawel Althamer are quiteradically questioning the notion of exposition and that of the author,in Pawel Althamer’s case. Au Centre Georges Pompidou is the relativelyneutral title chosen by Pawel Althamer as the name of itsproject. Invited by curators such as Christine Macel and JoannaMykowska to realize a personal exhibition, the Polish artist proposed,as outset requirement, to work with about ten young artists living inFrance and mindfully selected by himself. Céline Ahond, Ziad Antar,Liliana Basarab, Veaceslav Cruta, Adriana Garcia Galan, KapwaniKiwanga, Elise Mougin, Vincent Olinet, Emilie Pitoiset, Koki Tanakaand Adam Vackar were therefore chosen to accompany him in hisreflection and in his initiatory enterprise. The artist has organisedtwo workshops, one at Pompidou Centre and the other one, lastingtwo weeks, in the Polish countryside, in the village of Plochocinek.The programme of these two weeks at Plochocinek consisted of communitylife, intense sensory and physical experiences, discussions,nocturnal strolls, sauna, but also of exchanges with the inhabitantsof a Polish village, meals, celebrations and the construction of provisionallodges. This total immersion, rather than any other event, hasconstituted the very matter and matrix of the project.Born in 1967 in Warsaw, since his debut, Pawel Althamer, has organizedhis work around the silence on “I am an artist”. He organizesand realizes his actions and performances wishing to exhibit eachtime “almost nothing”. The artist produces a quasi-total dematerializationof the work of art without actually inscribing himself ina post-conceptual trend. Actually, his “humanistic” approach wouldrather stem from a Beuysian influence. Accustomed to group therapyin Grzegorz Kowalski’s atelier, at Warsaw School of Fine Arts, Pawelapplies thenceforth the same methods to his own work, which oftentakes shape through the interagency of a group or of a community.In the project at Pompidou Centre, by playing the role of the leaderand that of the improvisational “professor” of these young artists,CLAIRE STAEBLER este critic de artæ øi curator la Palais de Tokyo, Paris.CLAIRE STAEBLER is an art critic and curator at the Palais de Tokyo, Paris.107

Pawel AlthamerAstronaut 2, documenta X, 1997, © Pawel Althamer, courtesy of the artist and of the Foksal Gallery Foundation, WarsawPawel AlthamerSelf-portrait, mixed media, 1993, © Pawel Althamer,courtesy of the artist and of the Foksal Gallery Foundation, Warsaw108

scenaPawel AlthamerCardinal, 1991, © Pawel Althamer, courtesy of the artist and of the Foksal Gallery Foundation, Warsaw109

comunitate. Au Centre Georges Pompidou impune dimensiunea existenflialæ a uneilucræri pe alocuri subversive – færæ a fi cinicæ –, aparflinînd unui artist care se joacæmereu cu estomparea øi dispariflia.Pentru Althamer, un pasionat de culturi øi de tradiflii artistice, grupul constituie o referinflæla o anumitæ istorie a artei în Franfla. Dupæ Barbizon, putem observa în proiectul luiPawel fantasma creærii unei noi arte în „aer liber“. Pentru artist, grupul reprezintæ terenulmajor al experimentelor øi o manieræ de a exploata forfla øi energia colectivitæflii.Dejucînd færæ încetare aøteptærile publicului, Pawel Althamer ræstoarnæ prin acestproiect tocmai nofliunea romanticæ a artistului aflat în postura creatorului unic øi exclusival unei opere. O nofliune care dominæ, începînd de la Kant øi romantici, prin intermediulconceptului de geniu artistic atotputernic. Dacæ la avangarde apare imagineaartistului inspirat, începem sæ privilegiem din ce în ce mai mult nofliunile de originalitate,inovaflie, invenflie øi depæøire a limitelor. Aceastæ imagine continuæ sæ traversezecreaflia contemporanæ. O imagine sau un concept pe care filosoful german F. W.Schelling le-a analizat precoce în ale sale scrieri de tinerefle din anii 1794–1795, atuncicînd avea numai 18 ani. Imaginea artistului suveran, nestînjenit, eliberat øi desprinsde toate regulile de metricæ (în cazul poeflilor) sau de libera reprezentare, de codificærileculturale øi de tot ceea ce poate fi gîndit în exteriorul sæu. La sfîrøitul lucræriisale Sistemul idealismului transcendental, Schelling abordeazæ problema geniului artisticchiar în 1800, la zece ani dupæ lucrarea lui Kant, Critica facultæflii de judecare. PentruSchelling øi romanticii de la Jena, arta este un tot organic øi necesar, o oglindæa Absolutului, reproducflie a unei totale libertæfli. Conform unei viziuni inspirate deanalizele lui Kant din Critica facultæflii de judecare, opera este rezultatul unui joc întreconøtient øi inconøtient. La Schelling însæ, creaflia artisticæ mai prezintæ øi un caracter„divin“. Dumnezeu este cauza absolutæ a oricærei arte. Opera de artæ este produsætocmai pornind de la conceptul etern al omului ca Dumnezeu. Acest conceptetern al omului ca Dumnezeu este geniul. Nofliunea de geniu desemneazæ aceastævirtuozitate suveranæ a unei subiectivitæfli în act care ajunge sæ îøi însuøeasæ øi sæ depæøeascæregulile obiønuite ale artei, în ciuda faptului cæ o parte a creafliei provine din„Zeitgeist“, spiritul epocii, aøa cum va susfline Hegel ceva mai tîrziu øi pentru multævreme. Suprimînd total ideea semnæturii unice øi poziflia autorului ca geniu inspiratøi izolat, desigur cæ Pawel Althamer se desprinde, la modul definitiv, de aceastæ viziuneromanticæ asupra artistului. Ca atare, cum poate fi situatæ practica sa artisticæ?Care sînt reacfliile pe care publicul øi le poate forma în raport cu aceastæ poziflie?Îndepærtîndu-se de aceastæ viziune a artistului suveran, Au Centre Georges Pompidoupune accentul pe nofliunea foarte „actualæ“ de creativitate colectivæ. Dupæ expozifliaKollektive Kreativität, la Friedericianum, în Kassel, expoziflie care a putut la vremeaaceea sæ dea seama de evoluflia unui fenomen alternativ, conceptul de creativitatecolectivæ nu a încetat sæ se extindæ. În martie 2007, la Paris, un alt centru artistic,Le Plateau, va gæzdui, la rîndul sæu, proiectul Sociétés Anonymes, reunind structurilecolective ale muncii cu organizarea workshopului øi evitînd totodatæ pericolulexpozifliei în grup. Dintr-un anumit punct de vedere, „creativitatea colectivæ“ poatepærea un soi de rebeliune în raport cu societatea capitalistæ care are tendinfla de asectoriza øi de a specializa în exces. Creativitatea colectivæ nu este întoarsæ cætre „sine“,nici angajatæ în producflia obiectelor, ci mai degrabæ în producflia proiectelor, a conflinuturilorøi a discufliilor. Fidel acestei concepflii, Pawel crede mai ales, dupæ cum se poatevedea, cæ este important pentru artist sæ uite de sine ca persoanæ, sæ se dezindividualizezepentru a înflelege mai bine locul sæu în lumea artei øi poate øi rolul sæu în calitatede artist. Departe de a se considera un profesor gata sæ dea un ræspuns la orice,simulînd în permanenflæ ignoranfla pentru a putea dezamorsa mai bine toate certitudinileacestor tineri artiøti, Pawel intræ mai degrabæ în postura unui „profesor înale incertitudinii“ øi în ale intuifliei, dupæ cum reaminteøte Christine Macel.he artificially creates this community. Au Centre Georges Pompidouimposes the existential dimension of a work that is here and theresubversive – but not cynical – belonging to an artist that alwaysplays with effacement and evanescence.For Althamer, who is impassioned by cultures and artistic traditions,the group constitutes a reference to a particular French historyof art. Following Barbizon, the phantasm of the creation of a new art“en plein air” is noticeable in Pawel’s project. For the artist, thegroup represents the major experiment setting and the means bywhich the force and the energy of the collectivity can be exploited.By incessantly forestalling the expectations of the public, throughthis project, Pawel Althamer overthrows precisely the romanticnotion of the artist as unique and exclusive creator of a work of art.That is a notion that has been preponderant, beginning with Kantand the Romantics, through the instrumentality of the concept of theartistic genius. If the avant-gardes introduce the image of theinspired artist, then notions such as originality, innovation, inventionand transcendence of limits become increasingly cherished.This image is still spread through the contemporary creation. It is animage or a concept that the German philosopher F. W. Schelling hasprecociously analysed in his early writings (from 1794–1795), whenhe was only 18 years old. The image of the sovereign artist, unbound,unencumbered, emancipated from all metric rules (in poets’case) or from the free representation, from cultural codifications andfrom all that can be thought of as exterior to the artist. At the end ofSystem of Transcendental Idealism, in 1800 precisely, ten years havingpassed since Kant’s Critique of Judgement, Schelling addressesthe topic of the genius. For Schelling and for Romantics from Jena,art is an organic and necessary whole, a mirror of the Absolute,a reproduction of the complete freedom. According to a visioninspired by Kant’s analyses from the Critique of Judgement, thework of art would be the product of the play between the consciousand the unconscious. As far as Schelling is concerned, though, theartistic creation also has a “divine” attribute. God is the absolutecause of any art. The work of art is produced precisely on the basisof the eternal concept of man as God. This eternal concept of man asGod is the genius. The notion genius designates this sovereign virtuosityof the subjectivity-in-act which succeeds in appropriating andtranscending the ordinary artistic rules in spite of the fact that a partof the creation grows from the “Zeitgeist”, the spirit of the age, as itwas a little later and for a great while posited by Hegel. Of course,by the total dismissal of the idea of the unique signature and of theposition of the author as inspired and isolated genius, Pawel Althamerirrecoverably breaks with this romantic vision of the artist. How canhis artistic practice be consequently situated? What are the reactionsthat the public can articulate in relation to such a position?Far from this vision of the sovereign artist, Au Centre GeorgesPompidou emphasises the very “actual” notion of collective creativity.After the exhibition Kollektive Kreativität at Friedericianum, in Kassel,which could, at a certain moment, evaluate an alternative phenomenon,the concept of collective creativity has increasingly expanded.In March 2007, in Paris, another artistic centre, Le Plateau, willreceive, in its turn, the project Sociétés Anonymes which reunitesthe collective structures of work and the organization of the workshop,avoiding altogether the pitfall of the group exhibition.In a sense, “collective creativity” carries the face of a sort of defianceof the capitalist society which is inclined towards excessive segmentationand specialization. Collective creativity in not orientedtowards “itself” or engaged in the production of objects, but ratherengaged in the production of projects, contents and discussions.Faithful to this conception, Pawel especially believes, as it can benoticed, that it is important for an artist to forget himself/herselfas person, to de-individualize in order to understand better his/herplace in the world of art and also, maybe, his role as an artist.Far from considering himself as a professor having an answer readyfor everything, Pawel rather adopts the position of a “professor of110

View from the exhibition, © photo Jean Claude Planchet

112Pawel AlthamerUntitled (Tent), Foksal Gallery, 1999, © Pawel Althamer, courtesy of the artist and of the Foksal Gallery Foundation, Warsaw

scenaPentru Pawel Althamer, grupul, colectivul trimit mai întîi la ideea de comunitate, eaînsæøi legatæ mai apoi de nofliunea de muncæ, de activitate comunæ øi de participare.Facem parte dintr-o comunitate din momentul în care participæm, din momentulîn care ajungem la o anumitæ înflelegere a acestui grup. Aceastæ concepflie asupraacfliunii se alæturæ ideii de politicæ dezvoltatæ de cætre Hannah Arendt. Relaflia politicæ,înfleleasæ ca relaflie umanæ, este urzitæ nu doar prin simpla împærtæøire a sentimentelor,a gusturilor sau a moravurilor, ci prin acfliunea colectivæ. Prin urmare,o societate este democraticæ doar în mæsura în care cetæflenii care o compun sîntparticipanfli activi. Dacæ cetæflenii ar înceta sæ acflioneze colectiv, am putea spune cædemocraflia ar fi „dezactivatæ“. Acfliunea reveleazæ øi uneøte, iar spafliul public esteacel spafliu al aparifliei în care „acel ce“ acflioneazæ se descoperæ pe sine aøa cumeste. Agentul astfel revelat drept cetæflean al unui spafliu public deschide o lume comunætuturor cetæflenilor. Pornind de la aceastæ constatare, workshopul ca „formæartisticæ“ compusæ din diferite experienfle senzoriale øi relaflionale inifliate de cætrePawel devine astfel loc de acfliune în aceeaøi mæsuræ ca øi opera care va reprezentarezultatul final: teatrul de umbre pus în scenæ la Centrul Pompidou.În chip de „concluzie“, filmul teatrului de umbre apare drept ræspunsul metaforical unei opere colective în care individualitæflile sînt înmuiate în favoarea unui rezultatcomun în care contribuflia fiecæreia nu mai poate fi identificatæ. Acest format seducætorde spectacol popular, ancestral øi destul de ludic este compus aici din vreo zececomedii scurte cu personaje pufline [saynètes], care apar unele dupæ altele øi reiaucodurile filmului de animaflie, ale burlescului, ale circului øi ale filmului mut. Muzicajoacæ un rol primordial. Filmul se sfîrøeøte cu o scenæ de grup în care umbrechinezeøti ascund chipurile pentru a nu læsa sæ se vadæ decît imaginea motrice a colectivului.Numai documentarul proiectat în exteriorul Spafliului 315, redînd în formatvideo tot procesul øi semnat de cætre Pawel Althamer, dæ proiectului un alt aspectal identitæflii sale, cel de „reality show“...Oricum, Au Centre Pompidou este o expoziflie care se povesteøte øi care îøi capætæîntregul sæu sens mai degrabæ prin intermediul narafliunii decît în forma finalæ a operei.În 1963, Djuro Sender, membru al Gorgone, afirma precoce: „Lucrarea colectivænu poate fi væzutæ drept formæ, ci doar ca efort. Apariflia finalæ a rezultatului nu arenicio consecinflæ“. Într-o anumit sens, putem de asemenea sæ înflelegem cæ, pentruPawel, reuøita proiectului se situeazæ într-o anumitæ cæutare a confuziei øi a decepflieipe care putem uneori sæ o sesizæm în timpul discufliilor cu tinerii artiøti/actoriai proiectului. Dar dincolo de acest sentiment de manipulare pe care unii l-au pututresimfli, oare ceea ce este important nu se situeazæ mai degrabæ în cadrul experienfleitræite øi în împærtæøire decît într-un spectacol cu umbre chinezeøti?La urma urmei, fragilitatea se preschimbæ în forflæ atunci cînd devine clar cæ nu esteimportant sæ gæseøti, nici sæ te gæseøti, øi nici mæcar sæ descoperi adeværul, ci sæ caufli.Øi sæ inventezi, færæ repaus, pentru a nu te rætæci.Dacæ la Proust se ridicæ întrebarea „oare de acum trebuie sæ ne aøteptæm la altcevadin partea literaturii?“, atunci începînd cu Pawel Althamer trebuie sæ ne aøteptæmla altceva din partea artei.Paris, noiembrie 2006Traducere de Andreea Lazærincertitude” and of intuition, as Christine Macel reminds us, permanentlyfeigning the ignorance in order to succeed in jolting the certitudesof these young artists.For Pawel Althamer, the group, the collective refers to the idea ofcommunity, which in its turn is related to the notion of work, of commonactivity and of participation. We belong to a community in sofar as we participate and we are group-aware. This understandingof action is close to Hannah Arendt’s idea of politics. The politicalrelation, as human relation, is built though collective action and notby the mere sharing of feelings, tastes and mores. Consequently,a society is democratic only insomuch as the citizens that composeit are active participants. Should the citizens stop acting collectively,it could be said that democracy would be “deactivated”. The actionreveals and unites and the public space is that space of appearancewhere “the one” who acts discovers his true self. The agent thusrevealed as citizen of a public space opens up a world common to allthe citizens. Therefore, from this perspective, the workshop as “artisticform” composed of different sensory and relational experiencesinitiated by Pawel becomes a site of action to the same extent thatthe work that constitutes the final product: shadow theater staged atPompidou Centre.In the guise of “conclusion”, the film of the shadow theatre seemsto be the metaphorical answer of a collective work of art in whichthe individualities are attenuated for the sake of a common outcomewhere it is impossible to identify the individual contributions.This seductive format of popular, ancestral and quite ludic spectacleis in this case composed of about short comedies with few characters[saynètes] that appear one after another and reprise the codes of theanimated film, of the burlesque, of the circus and of the silent film.Music plays a primary role. The film ends up with a group scene inwhich Chinese shadows hide their faces so that the motive image ofthe collective should be exclusively displayed. It is only the documentarysigned by Pawel Althamer and projected outside the Space315, which retraces, in video format, all the process that emphasizesanother aspect of the project identity, that of “reality show”...Anyway, Au Centre Pompidou is an exhibition that narrates itselfand that develops its entire meaning through narration rather thanin the final form of the work of art. In 1963, Djuro Sender, memberof Gorgone affirms precociously: “The collective work cannot be seenas form, but only as effort. The final apparition of the outcome bearsno consequence.” In a certain sense, we can also realize that forPawel, the success of the project consists of a certain pursuit of theconfusion and of the disappointment, which it is sometimesnoticeable during the discussions with the young artists/actors fromthe project. But besides this feeling of manipulation that some haveexperienced, couldn’t we discover what is important through thelived experience and through sharing rather than in a Chineseshadow spectacle?Finally, fragility turns into force once it becomes clear that it is notimportant to find or to find oneself or even to discover the truth, butto search. And to incessantly invent in order not to wander away.Just as the matters stand with Proust’s question, “should we henceforthexpect something else from literature?”, beginning with PawelAlthamer we must expect something else from art.Paris, November 2006Translated by Andreea Lazær113

insertSteag de oameniDa, steag de oameni, steag uman. Cînd am væzut-o, imediat mi-a fost clar ce se va întîmpla cu aceastæ fotografie gæsitæ în albumul familiei. Øiîn simplele expresii introduse în aceastæ imagine am condensat ceea ce am putut citi pe feflele tinerilor bærbafli: tot ceea ce are de a face cumomentul prezent, cu trecerea peste obstacole, cu victoria, cu mîndria, cu bucuria, solidaritatea, prietenia, curajul, eliberarea de grijile de zicu zi… Øi, bineînfleles, cu o bunæ dozæ ori de uøurætate, ori de necunoaøtere despre ce va aduce ziua de mîine. Øi, încæ øi mai mult, cu tot ceeace un tînær ar putea gîndi, øi-ar dori, ar visa, pentru ce ar merita sæ lupte. În care lupta cu impredictibilul ar fi singura constantæ… Frumusefleaacestei imagini este surprinzætoare pentru o epocæ lipsitæ de frumusefle… De fapt, toate aceste aceste imagini, færæ a fline cont de adeværatullor context, de momentul øi motivul fotografierii, au în comun un fel de infinit, care se poate totuøi transforma øi în inversul lui, øi deci speria…(Bineînfleles cæ existæ øi o dræguflæ istorioaræ în care, pe la mijlocul anilor ’70, cei cinci prieteni de tinerefle pæræsesc oraøul øi chiulesc de la øcoalæpentru a cutreiera munflii etc., etc…)Este important sæ ne simflim atraøi de ceva sau, dimpotrivæ, sæ ne repugne. În acest fel se naøte un dialog intern, care, gæsindu-øi ventilul adecvat,poate pæræsi zona nedefinitului pentru a se exprima în sfîrøit.HUMAN FLAGYes, the human flag. It was clear to me from the very start what would happen to the photo I’ve found in the family album just the moment I saw it. And in the simpleexpressions introduced into the image, I accumulated and included what I read in the faces of the young men, everything that has to do with the here-and-now, withsurmounting, with victory, pride, joy, a sense of belonging, friendship, courage, carefreeness from everyday’s troubles... And of course with a bit of foolishness or ignoranceof what tomorrow might bring. And even more of what a young human being in the wild would think, wish, and dream of, what it would be worth fighting for.Where unpredictability would be the only constant... The beauty of this photo taken during an ugly time is astounding. But all these photos, regardless of their truestory, their time of origin and their motives, their message and intention, have a sort of timelessness in common, something which could, however, lead to a reversal,a fright... And of course there is a nice little story connected to it, how the five friends leave the city (it’s Bucharest) and skip college classes travelling around throughthe mountains in the mid-1970s...It is important that we are attracted by something. Or the opposite. An inner dialogue thus evolves which in a certain way comes upon its realization, leaves theundefined zone for finally expressing itself.Andrea Faciu: Steag de oameniHuman FlagANDREA FACIU is born in 1977 in Bucharest, lives and works in Munich and Berlin.Studies: 1997–2004 Akademie der Bildenden Künste, Munich, Prof. Olaf Metzel Class.Solo exhibitions: 2006 Read me reader, if I bring you joy, Katholische Akademie in Bayern, Munich. 2005 Galerie Christine Mayer, Munich; Structure One,Projektraum Marienhof, Rathausgalerie, Munich.Selected group exhibitions: 2007 ars viva 2006/2007 – Narration, Stadtgalerie Saarbrücken; ars viva 2006/2007, House of the Arts of Kunstat, Brno (Czech Republic);Scholarship holders exhibition, Jürgen Ponto – Stiftung, Projektraum des Museum für Moderne Kunst im Alten Hauptzollamt, Frankfurt; Expedition Medora,Kunstarkaden, Munich, Lothringer Strasse/Ponybar; 2006 ars viva 2006/2007 – Narration, Galerie Neue Meister Staatliche Kunstsammlungen Dresden in cooperationwith Hochschule für Bildende Künste Dresden, Oktogon der Hochschule der Künste, Dresden; YBA – Young Bavarian Artists, Gagosian Gallery, Exhibition project of theBerlin Biennial; Periferic 7 Biennial/Social Processes, Iaøi; Ursula Blickle Videolounge, Video archive in cooperation with Kunsthalle Vienna; Videotheka, Universität fürangewandte Kunst, Vienna, Jahresgaben, Leopold-Hoesch-Museum, Düren; Invideo, Monza (Italy); Expedition Medora, auxiliary space of ZKMax, Munich; Eight Days– A temporary video art project in public space, Munich, participation (together with Peggy Meinfelder) in the end selection tender for the artistic embodiment of thesubway station Moosacher Sankt-Martins Platz, Munich. 2005 Videotheka, Centro per l´Arte Contemporanea Luigi Pecci, Prato (Italy), Paperart 9 Biennale/Biennial,Leopold-Hoesch-Museum, Düren, Jahresgaben, Leopold-Hoesch-Museum, Düren; SayNoProduction, Galerie Klüser 2, Munich. 2004 Manifesta 5, Biennial forContemporary Art, San-Sebastian (Spain); Love It Or Leave It, 5th Cetinje Biennial, Cetinje (Montenegro).114

Andrea Faciu: Steag de oameni # 1–4/Human Flag # 1–4, insert for IDEA arts + society #25, 2006, Cluj, Romania

Maria Eichhorn„The Artist’s Reserved Rights Transfer and Sale Agreement” by Bob Projansky and Seth Siegelaub, detail, 1998,Salzburg Kunstverein, courtesy Galerie Barbara Weiss, Berlin

+Despre Avertissement:interviu cu Daniel BurenMaria EichhornDANIEL BUREN este unul din cei mai importanfli artiøti conceptuali din Franfla. Din 1965, cînda început sæ lucreze cu ceea ce a devenit semnætura sa, Buren a creat în întreaga lume intervenfliiprovocatoare øi de efect, în muzee øi în spaflii publice.IntroducereÎn expoziflia „The Artist’s Reserved Rights Transfer and Sale Agreement“by Bob Projansky and Seth Siegelaub [„Drepturile de transfer øi Contractulde vînzare rezervate artistului“ de Bob Projansky øi Seth Siegelaub](1988), organizatæ în Salzburg la Kunstverein, am prezentat lucrarea meape marginea publicærii unei cærfli despre The Artist’s Reserved Rights Transferand Sale Agreement, gînditæ împreunæ cu Seth Siegelaub. Siegelaub(n. 1941, træieøte în Amsterdam) s-a afirmat la sfîrøitul anilor ’60 mai alesca organizator al primelor expoziflii de artæ conceptualæ (printre care January5–31, 1969; One Month, 1969; July, August, September 1969, 1969;July/ August Exhibition, 1970). În 1971, împreunæ cu avocatul Robert Projansky,a formulat un acord vizînd problema vînzærii drepturilor de autorale artiøtilor. Expoziflia a debutat cu o prelegere a lui Siegelaub desprefundalul socio-politic al Artist’s Agreement [Contract cu artistul]. Conformversiunii sale originale, Artist’s Agreement ar trebui adoptat de cætreartiøtii de pretutindeni în problema vînzærii sau donafliei operei lor în colaborarecu proprietarii, astfel urmînd a fi reglate pe termen lung intereseleambelor pærfli.Dupæ un interviu cu Siegelaub din aprilie 1996 1 , am purtat conversafliisuplimentare cu Hans Haacke, care a lucrat cu Artist’s Agreement începînddin 1972, cu Lawrence Weiner øi cu Daniel Buren. 2 Aceste interviuriau fost publicate mai întîi, alæturi de o largæ arhivæ privind Artist’sAgreement, cu ocazia expozifliei de la Salzburg. Arhiva cuprinde: corespondenflalui Siegelaub cu artiøti, curatori, agenfli de vînzare øi critici; articoledin presæ øi comentarii; schifle ale contractului øi versiuni ale Artist’sAgreement publicate în diverse limbi. Expoziflia mai includea øi o versiunetipæritæ a Artist’s Agreement care putea fi luatæ gratis de orice vizitator;publicaflii precum catalogul documenta 5 øi numærul revistei de artæStudio International care conflinea Artist’s Agreement; de asemenea, unraport actualizat asupra dreptului de a revinde, aøa cum apare el în legileeuropene øi internaflionale ale copyrightului. 3 În timpul expozifliei am continuatseria de interviuri, discutînd cu Adrian Piper, Carl Andre, Paula Cooper,Jenny Holzer, Robert Projansky, Robert Ryman, John Weber,Lawrence Weiner øi Jackie Winsor øi, mai tîrziu, cu Michael Asher. Interviurileîncepeau cu întrebæri despre semnificaflia øi aplicarea Artist’sAgreement-ului, continuînd apoi cu întrebæri din ce în ce mai concreteprivind relaflia personalæ øi experienfla fiecærui artist în problema vînzæriiON THE AVERTISSEMENT:INTERVIEW WITH DANIEL BURENMaria EichhornDANIEL BUREN is one of France’s leading conceptual artists. Since 1965, when he beganworking with what has become his signature, Buren has created dramatic and thoughtprovokinginterventions in museums and public spaces across the world.IntroductionIn the exhibition “The Artist’s Reserved Rights Transfer and Sale Agreement”by Bob Projansky and Seth Siegelaub (1998) at the Kunstverein Salzburg, I presentedmy work on a book publication about The Artist’s Reserved Rights Transferand Sale Agreement which was developed in collaboration with Seth Siegelaub.Siegelaub (b. 1941, lives in Amsterdam) became well-known in the late 1960s primarilyas the organizer of early exhibitions of conceptual art (including January5–31, 1969; One Month, 1969; July, August, September 1969, 1969; July/AugustExhibition, 1970). In 1971, working with lawyer Robert Projansky, he formulatedan agreement which is centered on re-sale royalty rights and artist’s rights.The exhibition began with a lecture by Siegelaub about the socio-political backgroundof the Artist’s Agreement. According to its original conception, theAgreement should be adopted by all artists worldwide for the sale or donationof their works in association with the owners, and thereby regulate the long-terminterests of both.Beginning with an interview with Siegelaub in April 1996 1 , I have conducted additionalconversations with Hans Haacke, who has worked with the Artist’s Agreementsince 1972, Lawrence Weiner, and Daniel Buren. 2 These interviews were first published,together with the extensive archive on the Artist’s Agreement, on the occasionof the Salzburg exhibition. The archive contains Siegelaub’s correspondencewith artists, curators, dealers, and critics; press articles and reviews; contractdrafts; and versions of the Agreement published in various languages. The exhibitionalso included a reprint of the Artist’s Agreement which could be taken awayby visitors free of charge; publications such as the catalogue for documenta 5;and the edition of the art magazine Studio International which published theAgreement; as well as an up-to-date overview of the right of resale in Europeanand international copyright law. 3 During the exhibition I conducted further interviewswith Carl Andre, Paula Cooper, Jenny Holzer, Adrian Piper, Robert Projansky,MARIA EICHHORN øi-a fæcut studiile la Universitatea de Arte din Berlin. A participat la Bienalade la Veneflia în 1993, la expoziflia Sculpturæ: proiecte la Münster 1997, la documenta 11, Kassel,2002 øi la Bienala de la Istanbul, edifliile 1995 øi 2005. În 2007, lucrarea ei Maria EichhornS.A. e prezentatæ la Van Abbemuseum din Eindhoven. Predæ, din 2003, la Øcoala de Artæ øiDesign din Zürich.MARIA EICHHORN studied at the Berlin University of the Arts. She participated inVenice Biennial in 1993, in Sculpture: Projects in Munster 1997, in documenta 11 inKassel in 2002 and in Istanbul Biennial in 1995 and 2005. In 2007 her work MariaEichhorn Aktiengesellschaft is exhibited at the Van Abbemuseum in Eindhoven.She has taught since 2003 at the School of Art and Design in Zurich.117

øi revînzærii propriilor lucræri. Viziunea øi atitudinea artiøtilor faflæ de aceastæproblemæ s-au dovedit a fi tot atît de variate pe cît este øi practica lorartisticæ, iar afirmafliile lor au arætat sub ce formæ producflia lor artisticæeste legatæ de comerflul øi posibilitatea comercializærii propriei creaflii.De la bun început, comercializarea sau necomercializarea unei operede artæ este înscrisæ în opera însæøi – atît în idee, cît øi în procesul materialsau nonmaterial de producflie – independent de orice transfer sautranzacflie potenflialæ.Realizat în Weimar, Germania, pe 16 decembrie 1997, interviul cuDaniel Buren 4 priveøte The Artist’s Reserved Rights Transfer and Sale Agreementøi Avertissement [Avertismentul], ambele discutate øi comparate.Avertissement-ul a fost scris de Buren øi de avocatul Michel Claura în1968–’69 øi de atunci a fost folosit drept contract de vînzare a lucrærilorsale, contract care trebuie semnat de cumpærætori. Avertissement-ul conflineclauze privind dreptul de a reproduce, dreptul de a expune, de aspecifica provenienfla unei lucræri etc.; 5 unul dintre paragrafele Avertissement-uluieste în mod particular remarcabil:i) tout manquement aux clauses du présent avertissemententraîne immédiatement et automatiquement l’interdictionabsolue d’attribuer l’oeuvre qui y est décrite à DanielBuren; (bold în Avertissement) [i) orice încælcare a clauzelor prezentuluiavertisment antreneazæ imediat øi în mod automat interdicflia absolutæde-a atribui lucrarea descrisæ aici lui Daniel Buren;].Asta înseamnæ cæ, în cazul vreunei încælcæri a contractului sau în cazulvreunei neconformitæfli cu unul dintre paragrafele sale, proprietarul numai poate atribui lucrarea lui Buren, pierzîndu-øi astfel posesiunea.Dupæ cum Buren explicæ în interviu, Avertissement-ul devine parte a opereide artæ imediat ce aceasta a fost achiziflionatæ. Acest aspect este valabilîn cazul oricærei tranzacflii a unei creaflii artistice, chiar dacæ – sau maiales dacæ – nu existæ un contract; pentru cæ øi atunci cînd lipseøte contractul,regula transferului de proprietate este înscrisæ în lucrare.*¬ Împreunæ cu Michel Claura afli schiflat Avertissement-ul, nu-i aøa?√ Da. El este avocat øi era necesar ca unele puncte care pæreau a aveaun caracter oficial sæ fie supervizate de un specialist.¬ Care au fost rafliunile scrierii acestui Avertissement?√ Cînd am cercetat puflin mai profund problema creærii unei lucræriøi a lansærii ei în afara sferei mele de acfliune – pe piaflæ, în lume etc. –,am simflit cæ trebuie fæcut ceva pentru a menfline un fel de control asupraei. Deja aprofundasem problema øi, mai mult intuitiv atunci cînd îmi începeamcariera, gæsisem cæ, atunci cel puflin, realizam ceva ce se apropiacumva, sæ spunem, de un obiect pictat. Toate lucrurile acestea – picturi,sculpturi øi, mai tîrziu, cam toate obiectele realizate de cætre artiøti– pot fi supuse unor incredibile exerciflii de manipulare. Øi am consideratcæ aceastæ manipulare aduce mari deservicii operelor, de cele maimulte ori. Astfel, dorinfla mea iniflialæ a fost aceea de a proteja ceea ceconsideram a fi ideea de bazæ a lucrærii – e ceva ce socoteam øi încæsocotesc a fi mult mai important decît protejarea valorii bæneøti a pieselor.Cred cæ aceasta este diferenfla principalæ dintre Agreement-ul lui SethSiegelaub øi Avertissement-ul meu. Am creat primul Avertissement în1968, atunci se numea Certificat d’acquisition [Certificat de cumpærare].Robert Ryman, John Weber, Lawrence Weiner and Jackie Winsor, and, later, withMichael Asher. The interviews began with questions about the meaning and applicationof the Artist’s Agreement, and then continued with more specific questionson each artist’s personal approach to, and experience of, the sale and resale oftheir works. The artists’ views and attitudes on these issues are as various as theirartistic practice, and their statements show in what ways their art production islinked to the trade and the tradability of their art. From its inception, the tradabilityor non-tradability of a work of art is inscribed in the work itself – both in theidea and in the material or non-material production process – irrespective of anypotential transfer or transaction.Conducted in Weimar, Germany, 16 December 1997, the interview with DanielBuren 4 is concerned with The Artist’s Reserved Rights Transfer and Sale Agreementand the Avertissement, which are discussed and compared. The Avertissementwas written by Buren and lawyer Michel Claura in 1968–69 and has been usedsince then as a contract for the sale of his works that must be signed by the purchasers.The Avertissement contains clauses on rights of reproduction, rightsof exhibition, attributing provenance etc.; 5 one paragraph in the Avertissement isparticularly noteworthy:i) tout manquement aux clauses du présent avertissement entraîne immédiatementet automatiquement l’interdiction absolue d’attribuer l’œuvre quiy est décrite à Daniel Buren; (bold in the Avertissement) [i) any failure to observethe clauses of this notice will immediately and automatically prohibit the ownerof the work from attributing that work to Daniel Buren;].This means that in the case of a breach of contract or non-compliance with anyof the paragraphs the owner of the work can no longer assign the work to Burenand thereby loses his or her ownership. As Buren explains in the interview,the Avertissement becomes part of the work of art as soon as the work is acquired.This applies to every transaction of an artistic production, even if – or particularlyif – there is no contract; for if there is no contract the non-regulation of the passingof ownership is inscribed into the work.*¬ Michel Claura drafted the Avertissement, together with you, right?√ Yes. He is a lawyer by profession, so I guess some of the phrases which lookreally official are clearly supervised by a specialist.¬ What were the reasons for writing the Avertissement?√ When I delved a little more deeply into the problem of making a work andlaunching it outside my orbit – into the market, the world, etc – I felt that somethingmust be done to maintain a kind of control over the work. I had alreadystudied this problem, and found, more intuitively in the early stages of my career,that, then at least, I was doing something which was – somewhat, let’s say – closeto a painted object. All objects – painting, sculpture and later on any kind of objectmade by artists – are open to incredible forms of manipulation. And I found thismanipulation very damaging, very bad for the work most of the time. So my firstnotion was to protect what I thought was the basic idea of the work – somethingthat was, and still is, much more important than the protection of its monetaryvalue. I think this is the main difference between Seth Siegelaub’s Agreement andmy Avertissement. I created my first Avertissement in 1968, when it was termeda Certificat d’acquisition [acquisition certificate]. It was much simpler, much more118

+Era mult mai simplu, mult mai redus, vorbea doar despre modul în careo persoanæ poate cumpæra o lucrare øi explica unele reguli ale instalæriiei. Dar am observat imediat cæ certificatul din ’68 era prea restrîns,prea limitat, semænînd mai mult cu o declaraflie de bune intenflii. Deasemenea, nu am fost încîntat de faptul cæ semnætura de pe acest contract(a mea, în fapt) pærea a fi un fel de garanflie. Era un fel de joc cusemnætura. Altfel spus, lucrærile nu sînt semnate, apoi te uifli la hîrtia astacare era...¬ Avertissement-ul îl semnafli?√ Nu. Niciodatæ. Nu semnez nici lucrarea, nici Avertissement-ul. Certificatd’acquisition, pe de altæ parte, era conceput în aøa fel încît sæ fie semnatøi clasificat. Dar nu m-am folosit de el pentru simplul motiv cæ în 1968nu vindeam nimic. Pe lîngæ faptul cæ nu l-am folosit, nici nu mi-a plæcut.Astfel cæ am început sæ caut ræspuns acestei întrebæri: cum aø putea întreprindeceva færæ sæ ofer o semnæturæ? A nu semna o lucrare poate pæreao propunere øireatæ; aceasta a fost soluflia mea iniflialæ, dezvoltatæ apoiîn actualul Avertissement. Eu nu semnez Avertissement-ul, însæ colecflionarul,muzeul sau oricine cumpæræ lucrarea îl semneazæ. Astfel, ei aprobæfuncflionarea contractului, dau valoare lucrærii øi întipæresc în ea, în acelaøitimp, o ideologie. Unii pretind cæ semnætura unui artist are mare însemnætate;pentru alflii acest aspect nu are importanflæ. De fapt, singuravaloare a unei opere de artæ este cea datæ de cumpærætor, iar calitatealucrærii nu are absolut nicio legæturæ cu acest lucru. Pentru mine, operade artæ nu are o valoare în sine, indiferent de opinia cumpærætorului. Eaintræ în lumea realæ, pe o piaflæ destinatæ lucrærilor. Doar atunci putemvorbi despre preflurile fabuloase ale lucrærilor unor artiøti sau despre faptulcæ unii nu îøi pot vinde creafliile. În toate aceste cazuri, valoarea maimicæ sau mai mare a operelor (inclusiv o operæ extrem de scumpæ)depinde în primul rînd øi de cele mai multe ori de suma plætitæ de o institufliesau de un colecflionar.Revenind la ideea semnæturii, doresc sæ spun cæ ea are o importanflædestul de scæzutæ; e un fel de idee preconceputæ aceea cæ anumite semnæturi,a lui Picasso de exemplu, au o valoare nemaipomenitæ. În fapt,acest lucru este øi adeværat, øi fals. Valoarea acelei semnæturi stæ în faptulcæ, în împrejurærile actuale, pentru a ræmîne la exemplul cu Picasso,zeci ori mii de persoane care dispun de sume mari de bani sînt gatasæ cumpere orice este semnat de el. Dacæ situaflia se schimbæ, øi aøa cevas-ar putea întîmpla mîine, chiar øi în ceea ce-l priveøte pe Picasso,semnætura sa ar scædea în valoare, însæ asta nu i se va datora deloc lui„Picasso“, desigur. Semnætura lui se va devaloriza fiindcæ aceste mii depersoane nu vor mai fi dispuse sæ plæteascæ atît de mult pentru a o obfline;øi dintr-odatæ ai putea afla cæ nimeni nu mai doreøte sæ o cumpere. Acestesituaflii sînt vizibile des în lumea artei øi sînt cu atît mai næucitoare pentruunii ca mine, de exemplu, care nu au un nume precum Picasso. Cîndam schiflat Certificat d’acquisition nu eram cunoscut deloc, ceea ce înseamnæcæ oamenii îmi cumpærau lucrærile pentru cæ ei le gæseau plæcute,altfel spus, din motive ce nu aveau nimic de-a face cu piafla. Din momentce o persoanæ spune: „Îfli ofer 2000 de dolari pe lucrare“, valoarealucrærii la acea vreme este stabilitæ de acea persoanæ. Dacæ acest gesteste repetat de o mie de persoane, el nu face decît sæ consolideze aceavaloare. Øi, de asemenea, mai øtim cæ în cazul în care cîteva mii de persoaneplætesc 2000 de dolari pe lucræri, atunci e foarte probabil ca valoareaacestora sæ creascæ, brusc ori treptat. Iar asta nu se petrece deoarecereduced, addressing just the fact that such-and-such a person bought the piece,and explaining some rules for its installation. But I immediately saw that the ’68certificate was too reduced, too much like a resumé of good will. I also didn’t likethe fact that the signature (mine in fact) on this contract resembled something likea check. It was like playing with the signature. The work, so to speak,is not signed but, then you have this paper, and it is...¬ Do you sign the Avertissement?√ No. Never. I don’t sign either the work or the Avertissement. The Certificatd’acquisition, on the other hand, was designed to be numbered and signed.But I never used it for the simple reason that in 1968 I wasn’t selling anything.But even though I hadn’t used it, I didn’t like it. So I started to work with thisquestion: how can I do something without giving a signature. This looks like a verytricky proposition, not signing the work; but it was my initial solution, which laterdeveloped into the full Avertissement. So I do not sign the Avertissement, butthe collector, museum or whoever buys the work does sign it. By doing so, theyapprove the function of the contract, give value to the work, and at the same timeinfuse it with an ideology. Some people claim that the signature of the artist hasgreat value; while for others it has none. In fact, the only value of an art work thatassigned to it by the buyer – which has absolutely nothing to do with the qualityof the work. So, to my mind, a work of art has no value whatsoever. Then the workof art goes into the real world and of course there’s a market for that. It’s thenthat we start to speak about the fabulous price of certain artists’ works, or the factthat it’s impossible to sell work by others. In all cases, the high or low value of thework (including extremely expensive work) depends first and foremost on theamount paid by the institution or collector.So if we return to the signature again, it has very little value; it’s just like a maskthat gives the impression that certain signatures, let’s say Picasso’s, have fabulousvalue. In fact, this is both true and not true. The value of that signature is based onthe fact that in today’s conditions, if you speak about Picasso, a dozen or a thousandpeople who have a lot of money are ready to buy anything signed by him.If that changes, which could happen tomorrow (even in the case of Picasso), thesignature of Picasso will decrease in value, but not because of anything to do with“Picasso”, of course. It will decrease because these thousand people are no longerwilling to pay so much for it; and all of a sudden, you might find that no one wantsto buy it. We see this sort of thing in the art world all the time, and it’s even morestriking for people, let’s say like myself, who do not have a name like Picasso.When I drafted the Certificat d’acquisition I had no “name” at all, which meanspeople bought my work for reasons which had nothing to do with the market, butbecause they liked it. As soon as the one person says, “I will buy your work for$2,000” the value of the work at that moment is given by that person. If this isrepeated by a hundred people, it only shows that this value is a little more secure.And we also know that if a hundred people pay $2,000, then it’s more certain thatthe value will rise, either precipitously or little by little. This is not because artistsask for more – I mean they can ask for anything – but it only works if somebodyactually accepts a certain value. You can always say your work costs $10,000,000,that’s totally valid; but it becomes true only if somebody says, “yes, she is right, it’s$10,000,000. OK, I’ll pay it.” Until then, what you say makes no sense except infantasy, where it produces fantastic value. Of course, you can say, “I prefer tostarve. I will never sell any work of mine unless people agree to pay such-and-sucha price.” This is totally correct: maybe one day you will be right. But say that time119

artiøtii cer mai mult – pînæ la urmæ ei pot cere oricît –, ci fiindcæ va fi cinevacare acceptæ o anumitæ valoare. Oricînd pofli spune cæ lucrærile talevaloreazæ 10.000.000 de dolari, este o afirmaflie validæ, dar devine adeværatædoar dacæ îfli spune cineva „da, ai dreptate, face 10.000.000 dedolari; în regulæ, fli-i plætesc“. Pînæ atunci, orice ai spune nu are vreun sensîn afara imaginafliei, care produce valori fantastice. Desigur, pofli spune:„Prefer sæ mor de foame. Nu voi vinde niciodatæ o lucrare de-a measub un anumit prefl“. Øi aceastæ atitudine este corectæ: într-o zi ai puteaavea dreptate. Øi sæ presupunem cæ acea zi va veni øi cæ ai avut dreptate,dar este imediat clar cæ Dl X sau instituflia care plæteøte acel prefl sîntcei care dau fiinflæ valorii.Toate acestea le gæsesc suficient de interesante încît sæ le înfæfliøez negrupe alb. Pe piaflæ, valoarea operelor este datæ de oameni care sînt suficientde interesafli, din diverse motive, sæ aibæ de-a face cu munca ta, sæte invite sæ lucrezi, sæ prezinfli lucrærile, sæ te determine sæ le vinzi etc.Astfel, pentru a concluziona în privinfla semnæturii, Avertissement-ul aredouæ pærfli øi, în fapt, eu strîng semnæturile celor care aderæ la el.¬ Cum procedafli în strîngerea semnæturilor?√ Cînd cumpærætorul primeøte o lucrare, pe spatele ei îi gæseøte descrierea.De exemplu, descrierea poate avea data øi orice altceva esterelevant pentru piesæ. Apoi el îøi adæugæ numele, adresa øi semnætura.Eu primesc hîrtia øi înregistrez piesa sub un numær unic, care va ræmîneøi pe hîrtia ce se întoarce la el, dar øi pe cea care va ræmîne la mine. Apoiadaug un însemn, încît cumpærætorul sæ fie sigur cæ nu voi face un fals.Astfel, colecflionarul øtie cæ eu nu mai pot face orice aø vrea. Colecflionarulva avea prima parte, însæ Avertissement-ul va fi valid numai cîndacea parte va fi alæturatæ celei de a doua. Existæ acel mic însemn careleagæ cele douæ pærfli. Eu pæstrez semnæturile în original.¬ Colecflionarul va avea doar o copie?√ Poate avea o copie a întregii poveøti, dacæ doreøte. Colecflionarulva avea în original partea a doua a Avertissement-ului, cea mai întinsæ,în care este trecut numærul øi toate informafliile necesare expunerii lucrærii,fie cæ e vorba de o casæ privatæ, fie într-un spafliu public. Din acel momenttrebuie sæ urmeze înflelegerea.¬ Aceasta este dovada cæ posedæ originalul lucrærii?√ Exact. Este o dovadæ a faptului cæ eu aræt øi confirm cæ acea lucrarea fost a mea, cæ provine de la mine øi cæ acum este a lor. Aratæ cæ nueste un fals.¬ Dar nu semnafli nimic?√ Nu, nicidecum.¬ Dar colecflionarii nu vor sæ aibæ semnætura dumneavoastræ?√ Cîteodatæ doresc, dar nu am acceptat niciodatæ sæ o dau øi nu vædde ce aø face-o vreodatæ. Cîteodatæ refuzæ sæ cumpere o lucrare dacænu o semnez. Asta este. Aceastæ situaflie, care ar trebui sæ fie, cumva,simplæ øi limpede, m-a fæcut sæ pierd zeci øi zeci de vînzæri.¬ Niciodatæ nu semnafli nimic, nici mæcar desene?√ Nu. În ceea ce priveøte desenele, obiønuiesc sæ fac altceva, cevamai tradiflional, dacæ putem spune astfel. Autenticitatea desenelor o susflinprintr-o fotografie. Nu îmi place sæ scriu direct pe hîrtie.¬ Afli folosit Avertissement-ul øi în ceea ce priveøte desenele?√ Nu. Avertissement-ul ar putea fi folosit, dar, dupæ cum væ putefli imagina,este o muncæ istovitoare sæ urmæreøti drumul unei lucræri, în primulrînd fiindcæ mulfli cumpærætori nu respectæ regulile. Într-o zi descopericomes around and you are right, it’s automatically clear that it’s Mr. X or the institutionthat pays the price that delivers the value into possibility.I found all this interesting enough that I wanted to show it in black and white.In the market place, the value of the work is given by people who are interestedenough, for whatever reason, to deal with the work, to invite you to work, to showthe work or to buy or sell the work, etc. So, to conclude with the problem of thesignature, the Avertissement is in two parts and, in fact, I collect the signaturesof the people who commit to it.¬ How do you collect their signatures?√ When a person receives the piece there is a description of it on the back.For example, the description might have the date and whatever is relevant to thework. Then they add their name, address, and signature. I receive the paper andassign a unique number to the piece, which appears on the part they keep and onthe part I retain. And then I add just a sign, so they can be sure that I won’t makea forgery. It’s approved by the collector that I can no longer do as I want. Whenthey have the first part, the Avertissement only has value when this part is connectedwith the second part. It’s a little sign that connects these two parts. I keepthe original of the signature.¬ The collector has just a copy?√ They can have a copy of the whole thing if they want. They have the original ofthe second and biggest part of the Avertissement with the number and everythingwritten in order to show the work whether in their house or in the public domain.Then they have to follow the agreement.¬ This is the proof of the original of the work?√ Exactly. It’s a token of the fact that I approve and give proof that the work wasmine, that it comes from me, and that it’s now theirs. It proves that it’s not forgery.¬ So you don’t sign anything?√ No. Not at all.¬ Don’t the collectors want a signature from you?√ Sometimes they want it, but I never accepted to this and I don’t see whyI ever will. Sometimes they refuse to buy when I don’t give it to them. That’s all.This process, which is, in a way, rather clear and simple, has lost me dozens anddozens of sales.¬ Do you ever sign anything, maybe drawings or something like that?√ No. With drawings I do something different – which is much more, let’s say,traditional. I give authentification of drawings through a photograph. I don’t liketo write directly on the paper.¬ Do you use the Avertissement for the drawings?√ No. The Avertissement would work but, as you can imagine, it’s an incredibleamount of work to continue the process after a while, because, first of all, manypeople don’t follow the rules. One day you find a piece in an auction or something;and that’s the moment you have to jump in and say that there are prohibitions.So, I have to fight with all the auction houses.¬ Really?√ Almost all of them. But they are beginning to understand that they have to beclear before they put the work on sale and have the papers in order...¬ They just ignore the Avertissement?√ If they ignore it (and I learn about it in advance), I withdraw the work fromthe sale.120

+o piesæ într-o licitaflie publicæ; chiar acela este momentul în care trebuiesæ te repezi sæ spui cæ sînt tot felul de interdicflii. Astfel, trebuie sæ luptcu toate casele de licitaflie.¬ Chiar?√ Aproape cu toate. Dar încep sæ înfleleagæ faptul cæ, înainte de a puneo lucrare în vînzare, trebuie sæ se asigure sæ aibæ toate actele în regulæ...¬ Pur øi simplu ignoræ Avertissement-ul?√ Dacæ îl ignoræ (iar eu am observat asta dinainte), retrag lucrarea dinvînzare.¬ Aøadar, ei nu au voie sæ væ revîndæ lucrærile?√ Au voie, însæ doar în limitele regulilor Avertissement-ului care a fostsemnat de proprietarul piesei. În primul rînd, trebuie sæ mæ anunfle cælucrarea va fi scoasæ la vînzare. Apoi, trebuie sæ urmeze regulile reproducerii,pentru cæ existæ o cale de a controla reproducerea øi prezentarea.Atunci cînd fac aceste lucruri în mod corect, pot vinde lucrærile. Dar chiarøi în trecut, cînd nici nu îmi imaginam cæ vreo lucrare de-a mea va ajungeîntr-o licitaflie, eram împotriva acestui tip de comerfl. Probabil cæ de aceeatoate cele spuse aici mi-erau foarte clare încæ dinainte ca vreo lucrarede-a mea sæ ajungæ într-o licitaflie. Astæzi este atît de evident cæ, pe piaflæ,licitafliile sînt printre cele mai urîte lucruri din viafla unei opere de artæ.¬ De ce sîntefli atît de înverøunat împotriva licitafliilor?√ Pentru cæ sînt o falsificare a pieflei. Într-o licitaflie orice este posibil.În primul rînd, totul poate fi o înscenare. Cu toflii am auzit de cazurilemultor artiøti din anii ’80, prezentafli ca fiind buni øi împinøi în licitaflii deagenflii lor pentru a aræta publicului cæ lucrærile lor øi-au dublat ori triplatvaloarea, dintr-odatæ. Totul era fals. În cele mai multe cazuri ei înøiøi auachiziflionat lucrærile sau au næscocit un anumit prefl. La celælalt pol seaflæ lucrærile care øi-au pierdut valoarea pentru cæ piafla este în declin,precum am væzut în ultimii øapte sau opt ani. Astfel, astæzi nimeni numai are încredere în licitaflii.Lucrærile cumpærate în mod normal de pe piaflæ, printr-o galerie, au oanumitæ valoare. Dar ai fi putut cumpæra dintr-o galerie, acum zece ani,o lucrare cu 10.000 de dolari øi apoi sæ o vezi într-o licitaflie la preflul de25.000 de dolari doar din cauza unor subterfugii. În vreme ce astæzi,presupunem cæ ai o lucrare prefluitæ la 10.000 de dolari în galerie, iardacæ va fi scoasæ la licitaflie va fi evaluatæ la 2.000 de dolari; ori nu va ficumpæratæ, ori cineva va pune mîna pe ea pentru nimic. Astfel, nici mæcarpreflul fixat de o galerie nu are vreo relevanflæ pentru preflul fixat la licitaflie.De aceea am considerat întotdeauna cæ sistemul susflinut de casele delicitaflie este deosebit de periculos, foarte înøelætor øi, în final, fals. Desigur,casele de licitaflie susflin cæ întotdeauna oferæ o imagine claræ a valoriicomerciale a oricærui lucru. E o minciunæ curatæ. Nu este delocadeværat. Pot manipula orice dupæ bunul-plac.¬ Cum pot manipula piafla?√ Totul depinde de publicitate, ea poate schimba preflul la licitaflie. Felulîn care vinzi lucrarea conteazæ, mai ales în arta contemporanæ, desprecare oamenii øtiu foarte puflin. Chiar øi cele mai respectate lucræri deastæzi, precum picturile lui Richter, care pot avea o spectaculoasæ cotæpe piaflæ, pot fi „puse la încercare“. Or, a cumpæra o lucrare nu înseamnæa face speculæ. Cînd scopul este de a cumpæra fiindcæ e posibil ca înviitor sæ obflii un profit din afacere, ai putea avea succes cu un Cézanneori cu un maestru flamand, dar cu lucræri recente, aflate încæ în procesde evaluare, cred cæ este o încercare caraghioasæ din punct de vedere¬ Are they are not allowed to resell your work?√ They’re allowed, but only under the rules of the Avertissement which has beensigned by the owner of the piece. First, they have to tell me that it’s going to be onpublic sale. Secondly, they have to follow the rules about reproduction because it’sa way to control reproduction and exhibition. When they do these things correctly,then they can sell it. But even in my early days, before even thinking any of mywork would auctioned, I was against it. That’s maybe the reason I was very clearabout all this, years before any of my work went to an auction. It’s so evident,today, that auctions are one of the ugliest things in the market life of an art work.¬ Why are you so opposed to auctions?√ Because I think they’re just a forgery of the market. You know, you can do anythingin an auction. First of all, it can be totally false. We’ve all heard about many,supposedly good, artists in the 1980s who were pushed into auctions by their dealersto show the public that their work had suddenly doubled or trebled in value, allof the sudden. All that was just plain forgery. In many cases they just bought thework themselves or invented some price. Then there’s the opposite situation whena work loses its value because the market is totally depressed or in decline like weknow it has been now for almost seven or eight years. Then, no one follows theauctions any more.Works bought in the normal market through a gallery do have a certain value.But you could buy the work ten years earlier in a gallery for $10,000, then it goesto auction and of a sudden it’s $25,000, just because of some tricks. While today,let’s say you have a work in a gallery on sale for $10,000, but when it goes to auctionit’s only valued at $2,000; either it’s not sold at all, or someone can snatch itup for a song. So, not even the price asked by a gallery makes any difference tothe auction price. This is why I have always found the auction house system to beextremely dangerous, very tricky and ultimately false. Of course, auction housesmaintain that there is always a clear image of the market value of everything. But,this is total bullshit. It’s not true at all. They can manipulate anything they want.¬ How do they manipulate the market?√ It all depends on publicity, which can change auction prices at will. The wayyou sell the work makes a difference, especially in contemporary art, about whichpeople know very little. Even the most respected work today, like Richter’spaintings, which might have a tremendous market value, can’t be “proved”.Buying a work is buying a work, not speculation. When the aim is to buy because awork will accrue value in the future, you might succeed with a Cézanne or theFlemish masters, but with recent works which are still being evaluated, I think it’sridiculous, even for the most successful artists, commercially speaking. That’s whyI have never believed in what happened in the 1980s. In other words, I don’tbelieve that the commercial value of a work of art done today, even if very high,gives any guarantee of the constant high value of this very same work. I even gotinto fights with many of my friends, like Lawrence Weiner, for example, becausethey believed we were lost, unfashionable and financially becalmed by the market.As our work had only small monetary value, no one would be interested in keeping,acquiring, or fighting for it. I was, and still am, totally against this way of reasoning.I always maintained it simply wasn’t true, things would change... it wasjust a moment of madness with no control whatsoever over the future. The kind ofspeculation we saw in the 80s had never happened before in the contemporary artworld, with the exception of academic painting in the middle of the 19th century,which might explain kind of era we inhabit today! If that’s the case, it’s a good121

comercial, chiar øi în ceea ce-i priveøte pe artiøtii renumifli. De aceea nuam crezut în ceea ce se petrecea în anii ’80. Altfel spus, nu consider cæo valoare datæ astæzi unei opere de artæ, chiar dacæ este foarte bine cotatæ,oferæ vreo garanflie în ceea ce priveøte constanfla valoricæ a aceleiaøi opereîn timp. Chiar am intrat în dispute cu numeroøi prieteni, cu LawrenceWeiner, de exemplu, pentru cæ ei considerau cæ sîntem pierdufli, demodafliøi, din punct de vedere financiar, reduøi la tæcere de cætre piaflæ.Cîtæ vreme munca noastræ avea o valoare monetaræ scæzutæ, nimeninu se interesa sæ o menflinæ pe piaflæ, sæ o achiziflioneze sau sæ o apere.Eu am fost total împotriva acestui mod de a privi lucrurile. Întotdeaunaam susflinut cæ, pur øi simplu, starea aceasta nu este cea normalæ, deaceea se va schimba... cæ era doar un moment de nebunie care nu vaavea ræsunet în viitor. Tipul de speculaflii væzute în anii ’80 nu mai fuseseræîntîlnite înainte în lumea artei contemporane, în afara picturii academistede la mijlocul secolului al XIX-lea, care ar putea explica specificulepocii pe care o traversæm! Dacæ lucrurile stau astfel, este o situaflie favorabilæcelor care nu îøi au lucrærile prinse în nebunia procesului de supraevaluarede pe piafla actualæ (întreflinut mai ales de casele de licitaflie).¬ Aø dori sæ revenim la povestea legatæ de semnæturæ: care este principalulmotiv al refuzului de a semna?√ În ceea ce mæ priveøte – însæ cred cæ øi alflii au avut aceeaøi problemæ–, motivul este, în primul rînd, de naturæ tehnicæ. Unde sæ aøezsemnætura pe o lucrare? Chiar nu existæ un loc în care sæ pofli semna.Existæ o problemæ similaræ – avînd efecte destul de comice – în cazulexpozifliilor personale øi, mai ales, în cazul celor de grup. Nimeni nu øtie,nici mæcar eu, unde se poate aøeza o emblemæ care sæ-mi individualizezelucrærile. Acesta este ræspunsul. Unde sæ semnezi? Dacæ nici mæcarnu pofli sæ aøezi o marcæ specificæ, atunci cum sæ personalizezi unfragment din ceva? Chiar øi din punct de vedere fizic, nu existæ un locîn care sæ poziflionezi semnætura. Cred cæ un exemplu bun în acest cazeste cel al lui Carl Andre – eu unul, cel puflin, nu cunosc o cale prin carelucrærile sale sæ poatæ fi semnate.¬ În schimb, afli creat un certificat.√ Da. În al doilea rînd, ceea ce deja am discutat. Dupæ cum øtifli, eufæceam parte din aøa-zisa artæ conceptualæ, deøi eram cu adeværat împotrivamultor principii ale artei conceptuale. Unul dintre elementelepe care îl respingeam vehement era ideea cæ arta nu mai trebuie sæ fievizualæ, ci sæ existe doar sub formæ de idee. Sînt total împotriva acestei...forme de a simfli... sau a acestei filosofii. Am fost øi încæ sînt împotrivæ.Aceastæ invizibilitate pare a evolua în paralel cu ideea cæ, în fapt, ai puteaavea de a face cu un certificat, øi nu cu o operæ de artæ. De asemenea,este apropiatæ de funcfliile vizibile ale relafliilor din interiorul sistemuluicapitalist, unde moneda fizicæ a fost abandonatæ în favoarea cardurilorøi a hîrtiilor. Dacæ vei cumpæra aur, nu vei mai cumpæra o mæsuræ realædintr-un metal galben, ci vei cumpæra o bucatæ de hîrtie care este, înmod subînfleles, echivalentul aurului. Aceastæ imagine mæ urmærea cîndmæ gîndeam la un certificat care ar putea însofli øi garanta lucræri careexistæ într-o limitæ fizicæ. Peste ceva timp, oamenii ar putea schimbaoperele prin intermediul certificatelor, nu prin schimbarea propriu-zisæa unor obiecte tangibile. Pe lîngæ asta, certificatul pærea cæ susfline conceptualul,postulînd ideea mai presus de existenfla fizicæ a lucrærii. Nuîmi surîdea deloc acest tip de poveste øi, din aceste motive, am încercatdin ræsputeri sæ evit certificatul.situation for someone whose works aren’t caught up in the crazy, over-valued economicsituation of the art market (mainly auctions houses) today.¬ Maybe we can go back to the signatures, what is the main reason for refusing asignature?√ In my case – and I think other people had the same problem – it was, first ofall, technical. Where do you want to sign the work? It really has no place to besigned. There’s a similar problem – and its effects are rather funny – in a one-personshow, and especially in group exhibitions. No one knows, including myself,where to put the label to designate and attribute my pieces. So, here’s the answer.Where do you sign? If you can’t even place an indicating label, then how do youdesignate a fragment of something? Even physically there’s usually no place to putthe signature. I think that was the case of, let’s say, Carl Andre – or at least I don’teven know the process by which his pieces could be signed.¬ But you can make a certificate.√ OK. The second point, we have already discussed. As you obviously know,I was part of so-called conceptual art, though I was also really against many thingsin conceptual art. One of the things I opposed most vociferously was the idea thatart does not have to be visual anymore and exist just as an idea. I am totallyagainst this... feeling... or philosophy. I was then and still am. This invisibilityseems to work in parallel to the notion that you could deal with a certificate andnot with a work anymore. It’s also close to the functions of the capitalist systemin which the physically of money has been abandoned for paper and cards. If youbuy gold you don’t purchase a measure of physical, yellow metal any more, youbuy a piece of paper which is supposedly the equivalent of the gold. This imageremained with me when I thought about a certificate that might accompany andguarantee works that exist at the limit of physicality. After a while people mightexchange the work through the certificate and not by exchanging a tangiblepiece. In addition, it seemed to reinforce the idea of the concept, superimposingthe idea on top of the physicality of the work. I was really opposed to that, andtried everything possible to avoid certificates because of all this.¬ A certificate doesn’t preclude the physical existence of an art work.√ I agree. But I wanted completely to avoid the possibility of the certificatereplacing the work. If that happened, everything disappears. In the late 60s manypeople thought about this, including Seth Siegelaub, who, though not an artist,was very aware of what was happening in the art world. Because the artists withwhom he worked were involved in “immaterial” practices, and with non-traditionalphysical objects, it’s easy to imagine the attraction – even the necessity – of a certificate.Don’t forget that Siegelaub was a dealer, and for him the question washow to sell a piece by Douglas Huebler. How could you sell a piece that was, say,just a point on the wall with a little text saying this point is the centre of theworld? What about the inert gasses released into the atmosphere by Robert Barry,how do you sell them!? How could a gallerist sell such things to a collector ormuseum, especially if he wanted to make a transaction that resembled those forpaintings or sculptures? Maybe it’s ridiculous to sell; maybe it’s not. But if you do,you are immediately confronted by the problem of proof and presentation.One of the most obvious solutions is to have a certificate.Then there’s the example of Ian Wilson and the invitation card from LawrenceWeiner. What do you sell? The invitation card? At the same time that you are sendingit out to two thousand people, someone wants to buy it. So, what do you sell?The same card? You are immediately trapped – OK, are we making jokes...122

+¬ Totuøi, un certificat nu anuleazæ existenfla fizicæ a unei opere de artæ.√ Sînt de acord. Dar doream sæ evit complet posibilitatea ca opereisæ i se substituie certificatul. Dacæ aøa ceva s-ar petrece, totul ar dispærea.La sfîrøitul anilor ’60 mulfli s-au gîndit la aøa ceva, printre ei øi Seth Siegelaub,care, cu toate cæ nu este un artist, era la curent cu tot ceea ce sepetrecea în lumea artei. Deoarece lucra cu artiøti ce erau implicafli înpractici „imateriale“, care nu realizau obiecte fizice într-un sens tradiflional,este simplu de imaginat dorinfla – sau chiar necesitatea – existenflei unuicertificat. Sæ nu uitæm cæ Siegelaub era un agent de vînzare øi cæ, pentruel, problema era cum sæ vîndæ o lucrare a lui Douglas Huebler. Cumsæ vinzi o lucrare ce constæ, sæ spunem, într-un punct pe un zid øi unmic text care spune cæ acel punct este centrul universului? Cum sæ vinzigazele inerte lansate în atmosferæ de cætre Robert Barry!? Cum ar puteaun galerist sæ vîndæ asemenea lucruri unui colecflionar sau unui muzeu,mai ales dacæ ar fi dorit sæ încheie un acord prin care lucrærile acesteasæ aibæ acelaøi statut precum picturile sau sculpturile? Poate cæ este ridicolsæ vinzi aøa ceva; poate cæ nu este. Dar dacæ o faci, te confrunfli imediatcu problema autenticitæflii øi a expunerii. Una dintre cele mai simplesoluflii este cea a certificatului.Avem apoi exemplul lui Ian Wilson øi al invitafliei tipærite a lui LawrenceWeiner. Ce sæ vinzi? Invitaflia? În acelaøi timp în care tu o trimifli la douæmii de oameni, cineva doreøte sæ o cumpere. Astfel, ce vinzi? Aceeaøiinvitaflie? Cazi imediat în capcanæ – bun, ne flinem de glume... sau facemlucruri vandabile? Putem vinde chiar øi o glumæ? Øi dacæ se vinde, o putemvinde sub o altæ formæ decît pe celelalte opere de artæ? Cred cæ, din oriceunghi ai privi aceste aspecte, ajungi tot la soluflia certificatului care sæ oferegaranflie în tranzacflie. Tu îmi dai niøte bani, eu îfli dau o operæ de artæ.Cazul Rauschenberg, de exemplu. În 1970 sau în ’71, numele sæu eradeja bine cunoscut. Era prea tîrziu pentru un contract în genul Siegelaub.De ce ar mai consimfli colecflionarii un lucru atît de sever precumplata unui anumit procent atunci cînd ar revinde o lucrare – cu atît maimult cu cît, probabil, sute de colecflionari îi cumpæraseræ deja lucræri timpuriifæræ a avea vreo obligaflie în cazul revinderii ei. Acest tip de contract,chiar dacæ ar fi o idee bunæ pentru început, era sortit refuzului atuncicînd era vorba de artiøti aflafli deja în plinæ afirmare sau pe deplinafirmafli, mai ales dacæ lucrau în forme tradiflionale, precum Rauschenberg.Chiar dacæ s-a arætat interesat faflæ de contract øi a crezut cæ ar puteafi înflelept sæ apeleze la el, pur øi simplu nu-l putea aplica. Cine ar semnaun contract restrictiv cînd oricine poate merge la un galerist care areo lucrare a aceluiaøi artist, una anterioaræ contractului, øi o poatecumpæra færæ nicio obligaflie?Astæzi, bineînfleles, multe lucræri sînt construite pe concepte øi din materialecare nu au nimic de-a face cu sculptura sau pictura. Øi aici nici mæcarnu mæ refer la noile tehnici, ci doar la faptul cæ validitatea unei operefline de una, douæ, trei, patru sau zece condiflii. Nu obiectul este cel careare valoare acum. Îl cumperi. Îl ai. Apoi trebuie sæ respecfli niøte etape,niøte paøi... chiar øi în dormitorul tæu. În cazul unei lucræri de acest gentrebuie sæ ai un contract sau, cu referire la creafliile mele, un mode d’emploi,instrucfliuni de folosire; o règle du jeu, la fel cum, atunci cînd jocicærfli, trebuie sæ...¬ ... øtii regulile...√ ... sæ øtii regulile jocului. Oricum, pentru mine, nu e nimic deosebitîn a veni cu un certificat doar pentru semnæturæ, pentru cæ nu este decîtor saleable things? Can we even sell a joke? And if it sells, can we sell it in a differentway than any other art work? I guess any angle you take on this leads back tothe solution of the certificate which offers proof of exchange. You gave me somemoney and I gave you an art work.Take the case of Rauschenberg. In 1970 or 71 his career was already very wellestablished. It was too late for a Siegelaub-type contract. Why would collectorsconsent to such a drastic thing as paying back a percentage on the resale of awork – the more so in a context of maybe hundreds of collectors who bought workearlier and had no resale obligations. This type of contract for mid- or late-careerartists, especially those working in traditional materials, like Rauschenberg, wasbound to fail, even if it was a good idea in the first place. Even though he wasinterested in it and thought it was a smart thing to use it, it just couldn’t work.Who is going to sign a restrictive contract when they could go to a dealer who hasa work by the same artist from a year earlier buy it with absolutely no obligation?Today, of course, many works are articulated with concepts and materials thathave nothing to do with painting or sculpture. I’m not even speaking of new techniques,but just about the fact that the validity of the work depends on one, two,three, four, ten conditions. It’s not the object anymore that has value. You buy it.You have it. And then you have to follow all the steps... even in your bedroom.With such work you have to have a contract, or, I often said of my work, a moded’emploi, a way to use it; a règle du jeu, which means when you play cards youhave to...¬ … know the rules…√ ... know the rules of the game. Anyway, to me using only the certificate witha signature is really banal because it’s just another way to inscribe and possessa signature. It’s a surrogate way of signing when it’s impossible or ridiculous tosign on the piece directly. Take Dan Flavin, where will he sign his neon? It makesno sense. Where is Richard Long going to sign the stones he displaces? Totallyabsurd. So if they want to prove that this is a “work” they have to provide a certificate.But when they do this, they do exactly the same thing as signing a painting.But when you make a certificate like Siegelaub, or more specifically like the oneyou use with your work or the one I use, it’s different because you enter into arelationship that’s more like a dealer. The piece only exists if buyers follow what ismandated. While this is not new – there are a few precedents – it’s interesting.¬ This suggests a different kind of ownership. If somebody owns a work, itshould be in accordance with the artist’s intentions. This idea of a contract oragreement and your Avertissement respond to these questions.√ Absolutely. To put it more clearly, the world is not angelic or ideal. It’s a battleground.Using the Avertissement is not so much to control, as to clarify that thework can be totally spoiled by misuse. You have to be clear about that. If you spoilmy work, I have at least the modest opportunity to say through my Avertissement,“OK, you can spoil it, it’s your right. But it’s not my work anymore.” At least thismuch is clear.¬ The 15% in royalties aside, that’s the main difference I see between yourAvertissement and the Siegelaub Artist’s Agreement. You say that if the ownerdoesn’t follow your stipulations then it’s not your work anymore. And that’s reallya key issue! But is the Avertissement part of your work?√ It’s part of the work because I believe you cannot detach one from the other.Philosophically this is one of the things I find very interesting in the art field.The fact is that when you get interested in one single thing, that that preoccupies123

o altæ modalitate de a scrie øi de a fi în posesia unei semnæturi. E o modalitate-surogatde a semna, atunci cînd este imposibil sau ridicol sæ semnezidirect pe piesæ. Dan Flavin, de exemplu, unde sæ semneze peneonul sæu? Nu are niciun rost. Pe pietrele pe care le expune, unde sæsemneze Richard Long? Ar fi total absurd. Astfel încît, dacæ doresc sædemonstreze cæ este „opera“ lor, ei trebuie sæ ofere un certificat. Însædacæ fac numai atît, este exact precum în cazul semnærii unei picturi. Darcînd oferæ un certificat precum al lui Siegelaub sau, øi mai specific, precumcel pe care dumneavoastræ îl oferifli împreunæ cu lucrærile dumneavoastræ,sau precum acesta al meu, situaflia se schimbæ fiindcæ intriîntr-o relaflie apropiatæ celei de vînzare-cumpærare. Piesa existæ doar dacæcei care o cumpæræ respectæ ceea ce au primit ca instrucfliuni. Deøi nueste o situaflie nouæ – existæ cîteva precedente –, este una interesantæ.¬ Toate acestea sugereazæ o formæ diferitæ de proprietate. Dacæ cinevaposedæ o lucrare, trebuie sæ respecte intenfliile artistului. Aceastæ ideede contract sau de înflelegere øi Avertissement-ul dumneavoastræ ræspundacestor probleme.√ Absolut. Ca sæ fiu mai clar, lumea nu este angelicæ sau idealæ, ci uncîmp de bætælie. Scopul Avertissement-ului nu este acela de a controla,ci acela de a evidenflia faptul cæ opera poate fi total deturnatæ printr-ofolosire improprie. Acest lucru trebuie spus clar. Dacæ îmi deturneziopera, am cel puflin modesta oportunitate de a spune, pe baza Avertissement-ului,„e în regulæ, pofli sæ îmi deturnezi opera, este dreptul tæu.Dar în acest moment nu mai este opera mea“. Cel puflin acest lucrueste clar.¬ Rezervarea unor drepturi în valoare de 15%, aceasta este principaladiferenflæ pe care o væd între Avertissement-ul dumneavoastræ øi Artist’sAgreement al lui Siegelaub. Spunefli cæ atunci cînd cumpærætorul nu urmeazæindicafliile dumneavoastræ, vefli considera cæ lucrarea nu væ maiaparfline. Aceasta este o problemæ-cheie! Dar Avertissement-ul îl priviflica fiind parte a lucrærii dumneavoastræ?√ Este parte a lucrærii, øi asta pentru cæ eu cred cæ cele douæ laturinu merg decît împreunæ. Din punct de vedere filosofic, gæsesc cæ esteunul dintre cele interesante aspecte din domeniul artei. Adeværul estecæ atunci cînd te atrage preponderent un anumit lucru, te incitæ sau chiarte obsedeazæ, oricît de captivant este, el nu poate fi definitiv separat dealte interese. Spre exemplu, dacæ un pictor susfline cæ este interesat numaide culoare, aceastæ afirmaflie, în sine, este o prostioaræ. Eøti interesat deculoare, în regulæ. Dar, de asemenea, te preocupæ o mulflime de alteelemente adiacente. Pentru mine, sæ desprinzi doar un concept, doarun flel sau orice altceva este aproape absurd.¬ Aøadar... Avertissement-ul este parte a operei dumneavoastræ?√ Devine parte a ei numai într-o anumitæ împrejurare: atunci cînd lucrareaeste fæcutæ pentru mine sau cînd e realizatæ într-o echipæ, sau încazul unei expoziflii individuale, discuflia despre Avertissement nu are vreunrost. Dar imediat ce lucrarea este proprietatea altcuiva, instituflie publicæsau persoanæ privatæ, atunci Avertissement-ul devine parte a ei.¬ Colecflionarul are voie sæ îl expunæ? Pentru cæ existæ o clauzæ, credcæ este vorba de punctul „c)“, care spune cæ expunerea Avertissementului...√ Nu. Ce vrefli sæ spunefli? Nu. Nu pot expune Avertissement-ul. Adicæar putea, cred cæ nu am spus niciodatæ cæ este absolut interzis. Am spuscæ nu trebuie sæ o facæ decît dacæ primesc acceptul meu scris. Am læsator even obsesses you, as compelling as it is, it can never be completely detachedfrom other concerns. If a painter, for example, claims to be interested only incolor, that claim, on it’s own, is a little stupid. Be interested in color, fine. But youare also interested in a hundred adjacent issues. To detach one concept, one goal,or whatever, is, to me, almost absurd.¬ So… your Avertissement is a part of your work?√ It becomes part of the work only on one condition: when the work is done bymyself or in a group show or a one-man show, having the Avertissement makes nosense. But as soon as the work belongs to somebody else, public or private, thenthe Avertissement becomes part of it.¬ Can the collector exhibit it? Because there is one clause, I think it’s “c)” whichsays, exhibiting this Avertissement...√ No. What do you mean? No. They cannot exhibit the Avertissement. I meanthey can, I think I never said its absolutely prohibited. I said you cannot do itunless you have my written approval. I left a door open in case, for example,there’s a catalog or something that might need a reproduction. In this interview,for example, you might want to refer to section “B”, so the best thing to do isto reproduce it... If you ask, I will say, “yes”. When I wrote it with Michel Claurain 1968–69 we made it as open as possible. And since then we haven’t changeda single comma. Though if something needed to be changed today, we wouldchange it.¬ How would you describe the role of the owner of your work?√ What do you mean exactly?¬ We already mentioned this: a concept of ownership that’s in accordance withthe artist’s intentions. How do you see this playing out?√ My system has two direct effects on this question. The first is that, one dayat least, I am more or less obliged to get to know collectors in person. This meansI have very few collectors, as there are only a few people who have the energy tofollow the rules. Collectors who buy en masse, for example, would be almostembarrassed to submit to the contract. I say this objectively. It’s somethingI chose and that’s the way it is. Sometimes it’s hard because I have to sell to makea living like anyone else. But in other ways it affords marvellous protection againstthe misuse of the work. It’s not completely negative... it’s just a little tiring.¬ You would never sell without the Avertissement?√ No. I never did. Never. Of course, because of the Avertissement some peopleeventually refused to buy a work – they refused to sign. I even told some collectorsthat they could buy the piece without signing the Avertissement but that theymight have a problem if they re-sold it because there’s no document to show thatthe piece is really by me. In the end the Avertissement protects both ways. It protectscollectors because they have proof of an official exchange. It proves they didnot find, or steal the work... or do it themselves. And it protects the work becauseif the contract is not adhered to (this has happened several times), I can act froma position of strength. I can fight and say, for example, that the work is not mineanymore. It becomes a forgery. You cannot sell it. You cannot exhibit it. You cannotdo anything.¬ Did such a case happen?√ Yes, several times. The people concerned become absolutely furious, as youcould imagine. I was recently in Japan, and received papers for a work on salein an auction somewhere in the north of France. I immediately asked my assistantto call and find out what the piece was, because something was wrong. Who was124

+o portiflæ deschisæ pentru situaflia cînd, de exemplu, într-un catalog ar puteafi necesaræ o reproducere. În acest interviu, de exemplu, poate cæar fi interesant sæ væ referifli la secfliunea „B“, iar cel mai potrivit lucru arfi sæ o reproducefli... Dacæ îmi cerefli acordul, am sæ ræspund afirmativ.Cînd am redactat secfliunea, cu Michel Claura, în 1968–’69, amscris-o astfel încît sæ fie cît mai deschisæ cu putinflæ. Iar de atunci nu ammodificat nici mæcar o virgulæ. Dar dacæ astæzi ar trebui modificat ceva,am face-o neîndoielnic.¬ Cum afli descrie poziflia posesorului unei lucræri de-a dumneavoastræ?√ La ce væ referifli mai exact?¬ Deja am pomenit ceva: un concept al proprietæflii care este în acordcu intenfliile artistului. Cum vedefli acest lucru în act?√ Ceea ce am gîndit are douæ efecte directe în aceastæ problemæ.Primul este acela cæ, la un moment dat, cel puflin, sînt mai mult sau maipuflin obligat sæ îl cunosc în persoanæ pe colecflionar. Asta a fæcut sæ amfoarte puflini colecflionari, deoarece pufline persoane au energia necesarærespectærii regulilor. Cei care cumpæræ colecflii întregi, de exemplu,ar fi destul de stînjenifli în a se supune contractului. Spun asta în modobiectiv. Este modalitatea pe care eu am ales-o øi aøa va ræmîne. Cîteodatæe dificil, deoarece øi eu trebuie sæ vînd pentru a træi, precum oricine.Dar pe de altæ parte, contractul aduce o extraordinaræ protecflieîmpotriva folosirii improprii a lucrærii. El nu este complet negativ... doarcæ este obositor uneori.¬ Nu afli vinde niciodatæ în afara Avertissement-ului?√ Nu, n-am fæcut-o niciodatæ. Desigur, din cauza Avertissement-uluiunii oameni nu acceptæ sæ cumpere o lucrare, refuzæ sæ semneze. S-aîntîmplat sæ spun unor colecflionari cæ pot cumpæra o piesæ øi færæ sæ semnezeAvertissement-ul, dar atunci ar putea avea probleme cînd ar încercasæ o revîndæ, pentru cæ nu ar avea niciun document care sæ atestefaptul cæ piesa este într-adevær a mea. Pînæ la urmæ, Avertissement-ul protejeazæambele pærfli. Protejeazæ colecflionarii, fiindcæ le oferæ dovada uneitranzacflii legale. Garanteazæ faptul cæ aceøtia nu au gæsit sau furatlucrarea... sau cæ nu au fæcut-o ei înøiøi. Øi protejeazæ lucrarea, pentrucæ, în momentul în care contractul nu o însofleøte (øi asta s-a petrecutde cîteva ori), eu pot acfliona de pe o poziflie de putere. Pot sæ mæ ridicøi sæ spun, de exemplu, cæ lucrarea nu mai este a mea. Ea devine unfals. Nu o mai pofli vinde. Nu o mai pofli expune. Nu mai pofli face nimic.¬ S-a petrecut aøa ceva?√ Da, de cîteva ori. Iar cei în cauzæ au reacflionat furibund, dupæ cumvæ putefli imagina. Am fost de curînd în Japonia øi am primit veøti cæ olucrare a mea este scoasæ la licitaflie undeva în nordul Franflei. Imediati-am cerut asistentului meu sæ sune pentru a afla despre ce piesæ estevorba, deoarece mi se pærea ceva suspect. Cine era responsabil? Amgæsit proprietarul, avea certificatul semnat, era, aøadar, valid. Totuøi, proprietarulpusese lucrarea spre vînzare færæ a se consulta cu mine. Celmai important era cæ eu întotdeauna preîntîmpin reproducerea uneilucræri dacæ nu respectæ cererile mele. Dar ei nu au întrebat nimic. Lucrareaconsta dintr-o pînzæ explodatæ pe perete. Probabil cæ proprietarulnu o expusese vreodatæ; o cumpærase cu zece ani în urmæ øi atuncidorea sæ o vîndæ. Dar nu avea o fotografie. În loc sæ facæ el însuøi una,a gæsit ceva værgat, într-un ziar probabil, øi l-a decupat. Era o reproducere.Adicæ absolut nimic. Nici nu væ putefli imagina... era o lucrare aaltcuiva.responsible? We located the owner and found that the certificate had been signedand was valid. Yet the owner had put the work on sale without consulting me.Most important was that I always prevent the reproduction of a work unless it’sdone as I want. But they never asked. The work was made from cut linen that haveto be exploded on the wall. Perhaps the owner never even showed it; he bought itten years ago and now wanted to sell it. But he didn’t have a photograph. Insteadof taking one himself, he just found something striped, maybe a piece of paper,and cut it. That was what was reproduced. It was absolutely nothing. You have noidea... it was absolutely a work by somebody else.¬ Was it a public or a private collection?√ A private collection. I quickly found out who the guy was. Auction housesnever disclose the names of their clients, but we found out who he was becauseof a description in the Avertissement itself. So we prevented the sale. The auctionsent a fax saying that there was a problem, “We cannot sell this work becausethe artist has vetoed it.” The guy was totally upset. He wrote a letter saying thatmy cancelling the sale was against the law; and that he would call in his lawyer ifI didn’t back down. This was all going on while I was still in Japan. I wrote backsaying that it could have been very interesting to solve this problem, but becauseyou seem to be jumping immediately into litigation I just want to remind you thatyou signed the paper. And you did not do this; and you did not do that. Sir, youare presenting my work to the world in a catalogue in a way that is so absurd andridiculous that I could pursue you for defamation and destruction.¬ He signed the Avertissement and just forgot about it?√ Maybe he never read it. This happens almost all the time. But usually no onefights it. In this case, I didn’t even receive a reply. The piece was withdrawn fromthe sale. Maybe the guy showed my letter to his lawyer and the lawyer said, calmdown we can’t do anything.¬ But doesn’t the law say that if you own something, including a piece of art, youcan do anything what you want to do with it. Doesn’t this contradict your contract?√ Not in France. We have what is called the droit moral de l’artiste (ou de l’auteur)(moral rights of the artist or author) – I think it’s also used to some extent inGermany and other European countries – which protects the rights of any creator,whether a musician, film-maker, writer, painter, sculptor, etc. At the time of theFrench Revolution laws on human rights were extremely advanced compared tothe rest of the world – though little by little similar laws became more advancedin Europe and America – even more than in France. If a painter, to take a traditionalcase, sells a painting to someone but found that its exhibition somehow compromisedthe work, he or she could take the matter to trial and have a good chancegetting the work withdrawn. Heirs even have these rights for fifty years. The mostdifficult thing is to prove that from your point of view or political position a particularexhibition or related circumstance is prejudicial to the work. It’s not easy; butif you have something in writing, as I did, for example, with the linen piecesI made in the 60s, doing in the sixties, then your case is much clearer. Of all myworks, the linen pieces are subject to the most market activity because of theiraccessible scale. Much of the rest of my production is so big that they tend to staywith their original collectors, which were mostly museums.If I have something in writing and I come across one of my works being shown inthe wrong context, I can make recourse to French law; and even take the piece outof the exhibition right away. In the US you couldn’t do this, I’m sure. In Americayou can buy a work and make a shirt with it. No problem. In France, let’s say you125

Maria Eichhorn „The Artist’s Reserved Rights Transfer and Sale Agreement” by Bob Projansky and Seth Siegelaub, Avertissement by Daniel Buren, 1998, Salzburg Kunstverein, courtesy Galerie Barbara Weiss, Berlin

¬ Era o colecflie publicæ sau privatæ?√ Era privatæ. În scurt timp am aflat cine era tipul. Casele de licitaflieniciodatæ nu fac publice numele clienflilor lor, dar am aflat cine era graflieunei descrieri existente chiar în Avertissement. Øi am reuøit sæ oprimvînzarea. Casa de licitaflie a emis un fax în care preciza cæ exista o problemæ,„Nu putem vinde aceastæ lucrare, pentru cæ artistul are øi a uzat dedreptul sæu de veto“. Tipul a fost enervat la culme. Mi-a trimis o scrisoareîn care îmi spunea cæ anularea vînzærii de cætre mine este totalîn afara legii; øi cæ îøi va suna avocatul dacæ nu îmi voi schimba poziflia.Toate acestea se petreceau în vreme ce eu încæ mai eram în Japonia.Am ræspuns scrisorii sale spunînd cæ ar fi interesant sæ rezolvæm problema,dar cæ, din moment ce el pare dornic sæ apeleze la un proces, mævæd nevoit sæ îi amintesc faptul cæ a semnat un document. Øi cæ nu aveavoie sæ facæ asta, asta øi asta. I-am amintit faptul cæ îmi prezenta lucrareapublicului într-un catalog sub o formæ atît de absurdæ øi de ridicolæ, încîtaø fi putut sæ îl chem în instanflæ pentru defæimare øi distrugere.¬ A semnat Avertissement-ul øi uitase de el?√ Poate cæ nici nu l-a citit vreodatæ. Asta se întîmplæ de cele mai multeori. Dar de obicei nimeni nu i se opune. În cazul povestit mai sus, nuam mai primit un ræspuns. Lucrarea a fost retrasæ din vînzare. Poate cætipul i-a arætat avocatului scrisoarea mea, iar acela i-a spus sæ se calmeze,fiindcæ nu era nimic de fæcut.¬ Dar nu cumva legea spune cæ dacæ deflii ceva, fie øi o operæ de artæ,pofli face orice doreøti cu ea? Nu cumva legea contrazice contractuldumneavoastræ?√ În Franfla nu. În Franfla avem ceea ce se cheamæ le droit moral del’artiste (ou de l’auteur) (drepturile morale ale artistului sau ale autorului)– care cred cæ existæ într-o formæ similaræ øi în Germania øi în alteflæri europene – øi care protejeazæ drepturile oricærui creator, fie el muzician,realizator de film, scriitor, pictor, sculptor etc. În timpul RevoluflieiFranceze, legile privind drepturile omului erau foarte avansate comparativcu restul lumii – deøi încet-încet legi similare au devenit mai avansateîn Europa sau America, asta chiar øi faflæ de Franfla.Dacæ un pictor, spre a vorbi de un caz obiønuit, vinde un tablou cuivaøi descoperæ cæ expunerea lui compromite în vreun fel lucrarea, el sauea poate duce cazul în instanflæ øi are øanse bune de a obfline retragerealucrærii din expoziflie. Chiar øi urmaøii au acest drept vreme de cincizecide ani. Cel mai dificil aspect este acela de a dovedi cæ, din punctul tæude vedere sau de pe poziflia ta politicæ, o expoziflie particularæ cauzeazæprejudicii lucrærii. Nu este facil; dar dacæ ai un document scris, precumam eu, de exemplu în cazul seriei de pînze fæcute în anii ’60, atunci totuleste mult mai clar. Dintre toate lucrærile mele, cele din lînæ sînt cele maipredispuse circulafliei pe piaflæ datoritæ mærimii lor accesibile. În rest, creafliilemele sînt atît de mari, încît, de obicei, o mare parte din ele ræmînla colecflionarii inifliali, în cele mai multe cazuri fiind vorba de muzee.Dacæ posed ceva în scris øi aflu cæ una dintre lucrærile mele este prezentatæîntr-un context impropriu, pot face apel la legea francezæ; øi pot chiarsæ retrag piesa respectivæ din expoziflie imediat. În SUA nu ai putea faceaøa ceva, sînt sigur. În America pofli cumpæra o lucrare øi îfli pofli face untricou cu ea. Færæ probleme. În Franfla, sæ spunem cæ ai cumpæra o picturæde Renoir cu multe milioane øi decizi cæ ar aræta mult mai bine subformæ de carpetæ, aøa cæ începi sæ calci pe ea – pofli ajunge la închisoare,chiar dacæ ai plætit-o cu milioane de dolari. Este în proprietatea ta, însæbuy a Renoir for so many millions and as a gesture you decide that it’s more beautifulas a carpet, and you walk on it – you could go to jail for that, even if you paidmillions of dollars. It’s your property, but you have no absolute right over it. In thiscase, of course, the state would prosecute you for damaging a cultural treasure.Jean Dubuffet once did a huge project for the Renault company for which he builta maquette. The company bought the maquette for a colossal sum, but one day anew director said he didn’t want to continue with the project – it’s taking up alarge part of the park... we’ll destroy it. Dubuffet took them to court, and not onlywas the company obliged to re-construct the study, but they were also obliged tobuild the final piece, as they had initially agreed. This case established importantprecedent for artists in France, so that if you begin a public commission and somenew government or minister wants to abandon it, you can take action and there’sa good chance that its completion will be mandated.There’s also a new addendum to the droit moral. Once a work has been paid foror construction on it commenced, it must be completed and no one can withdraw.I was in trouble with the piece in the Palais Royal in precisely this manner, as therewas a change of government half way through. The lawyers cited the Dubuffetcase, which had been pursued some five years earlier, the state caved in, and theproject went on. So, it’s a pretty active and strongly law. But there are limits,of course, there is a burden of proof, and cases can’t be brought on a whim.¬ What happens to the ownership of your work after your death, according tothe Avertissement?√ I don’t know. Sometimes the heirs are very active. I mean, look at what hashappened with the widows of Yves Klein, and all the work that’s been “found”after his death. And Marcel Broodthaers seems to have produced more work sincehis death than before it, though in Broodthaers’ case it’s more damaging than withKlein, as his production was more diverse.¬ Let’s go back to the Artist’s Agreement? You know Seth Siegelaub’sAgreement quite well, I suppose. What in it do you find problematic?√ The point I disagreed with most was the droit de suite and the fact that whenyou resell work you have to give, I think it is ten or fifteen percent of the sale priceto the artist. I am totally against that.¬ Why?√ First of all, because from my point of view it’s reducing the exchange to money.And as I said, my Avertissement is trying to reinforce control of the idea of thework – of its reality as an object, as material stuff, not as potentially valuable merchandise,or even its worth as a commodity – whatever that means, more than thevalue of the work. Secondly, if you look at this clause superficially, it seems like agreat idea – why can’t an artist who isn’t making so much money take some benefitfrom the secondary market for his own work – I don’t recall if the percentage isfrom the total re-sale value or the surplus value in relation to the original sale.But the problem is the following: say you are young, you start to work, and you sellvery little or nothing. If this is how things turn out, then you will never benefit fromthe contract because you never sell. The “contract” and “nothing” amount toexactly the same. And if you sell very little there’s a very small chance that someonewill resell your work; and if there is a re-sale, there may not be a surplus value.Then there’s the other side of this, you sell little by little and then you sell well.Your initial collectors might begin to re-sell, but they will do so in part becauseyou’re selling well. The re-sales will accrue a surplus, large or small, and you makea royalty on what you first sold, say, twenty years ago. But I think this system is128

+nu ai drepturi absolute asupra ei. În acest caz, desigur, statul te-ar condamnapentru distrugerea unei comori culturale.Jean Dubuffet a realizat odatæ un proiect uriaø pentru compania Renault,construind la început o machetæ. Compania a cumpærat macheta cu osumæ colosalæ, dar, într-o zi, un director nou a spus cæ nu intenflioneazæsæ mai susflinæ proiectul fiindcæ ocupa o importantæ suprafaflæ a parcului...spunea cæ îl vor distruge. Dubuffet a intentat un proces companieiøi nu numai cæ Renault a fost obligatæ sæ reconstruiascæ macheta, ci afost obligatæ øi sæ construiascæ piesa finalæ, precum stabiliseræ iniflial.Acest caz s-a dovedit a fi un precedent important pentru artiøtii din Franfla,astfel cæ dacæ porneøti o lucrare publicæ, iar un nou guvern sau ministrudoreøte sæ abandoneze proiectul, pofli începe o acfliune juridicæ øi sîntøanse bune ca terminarea lucrærii sæ fie mandatatæ.Existæ øi o altæ anexæ la acest droit moral. Odatæ ce o lucrare a fost plætitæsau construcflia sa a început, trebuie sæ fie terminatæ, niciuna dintre pærflineavînd voie sæ se retragæ. Am avut probleme cu o piesæ situatæ în PalaisRoyal exact în aceastæ privinflæ, la jumætatea proiectului avînd loc oschimbare de guvern. Avocaflii au adus în discuflie cazul Dubuffet, careavusese loc cu aproximativ cinci ani mai devreme, statul s-a retras, iarproiectul s-a derulat în continuare. Dupæ cum vedem, este o legedestul de activæ øi de puternicæ. Dar existæ øi limite, evident, existæ opovaræ a dovezii, iar cazurile nu pot fi construite pe baza unor închipuiri.¬ În conformitate cu Avertissement-ul, ce se întîmplæ cu proprietarulunei lucræri fæcute de dumneavoastræ dupæ moartea dumneavoastræ?√ Nu øtiu. Cîteodatæ moøtenitorii sînt foarte activi. Spre exemplu, ceeace se petrece cu væduvele lui Yves Klein øi cu toate lucrærile „descoperite“dupæ moartea sa. Øi Marcel Broodthaers pare cæ a realizat mai multelucræri dupæ ce a murit decît înainte, deøi în cazul lui Broodthaers povesteaeste mult mai dæunætoare decît în cel al lui Klein, fiindcæ acestadin urmæ a avut o creaflie mult mai diversæ.¬ Haidefli sæ ne întoarcem la Artist’s Agreement. Cred cæ øtifli Agreement-ullui Seth Siegelaub destul de bine. Ce afli gæsit problematic în el?√ Punctul faflæ de care mæ situam în opoziflie totalæ era cel legat dedroit de suite, øi anume faptul cæ atunci cînd doreøti sæ revinzi o lucraretrebuie sæ dai artistului zece sau cincisprezece procente din preflul devînzare. Mæ opun total acestui fapt.¬ De ce?√ În primul rînd pentru cæ, din punctul meu de vedere, în acest caz,tranzacflia se reduce la bani. Øi, dupæ cum spuneam, Avertissement-ulmeu cautæ sæ întæreascæ controlul asupra ideii lucrærii – asupra existenfleisale ca obiect, ca un ceva material, nu ca marfæ vandabilæ în potenflæ sauca valoare a unui bun util, orice ar însemna asta – dincolo de valoarealucrærii. În al doilea rînd, dacæ priveøti superficial aceastæ clauzæ, ea parea fi o idee mæreaflæ – un artist care nu cîøtigæ foarte mulfli bani de ce sænu beneficieze de pe urma unei puneri ulterioare pe piaflæ a unei creafliiproprii –, dar nu îmi amintesc acum dacæ procentul amintit este calculatdin preflul total al celei de-a doua vînzæri sau numai din diferenfla pozitivæexistentæ între a doua øi prima vînzare. Problema este urmætoarea:sæ spunem cæ eøti tînær, începi sæ lucrezi øi vinzi foarte puflin sau nu vinzinimic. Dacæ lucrurile stau în felul acesta, atunci tu oricum nu beneficiezide pe urma contractului, fiindcæ nu vinzi nimic de fapt. „Contractul“ øi„nimicul“ însumate dau exact acelaøi rezultat. Iar dacæ vinzi foarte puflin,øansa sæ îfli revîndæ cineva creaflia este destul de redusæ; øi chiar dacæ varidiculous because it’s only the artists who sell very well that have any advantage;it protects precisely the people who don’t need protection anymore; and givespeanuts to those who do.¬ But what about, say, Hans Haacke? He told me about some pieces that wereresold and he got a lot of money from the resale. I guess he’s not that rich?√ No... but even if your name is Rauschenberg you can always say it’s good tohave more money... I don’t know the market for Haacke’s work. But I could guesshe’s not selling like crazy, but maybe more than someone as significant as MichaelAsher, who sells very little so far as I know!¬ He sold three pieces.√ Michael?¬ Yes. But, you know the droit de suite was developed for this reason in 1920.The example always cited is the painter Jean-François Millet, who was never verywell-off, I think. He sold a painting during his lifetime for one thousand two hundredfrancs, but after his death, it was re-sold for seventy thousand, and then halfa million, and then one million. His heirs, who were poor, got no money from there-sale. These circumstances were crucial to the establishment of this law.So I don’t quite understand your argument.√ Maybe there’s a difference between an artist who’s still alive and one that’sdead. I still think there’s a good chance that if an artist’s works come up for resale,they are making a living from their work. So far as I am aware, Jean-FrançoisMillet lived well enough from his own work, especially during the last twenty yearsof his life. If, after his death, his works became very expensive, this is another story– which it is even more important to think about. Because the people (the heirs)who benefit from the sale of the work have usually nothing to do with its production.They are just lucky enough to have a great ancestor! From every sale of Picasso’swork, the heirs received royalties, which means the money simply goes backto those who already have most of it.¬ So, are you saying that an artist who makes a lot of money from his or herwork is already like the collector, a capitalist?√ No. You can have a lot of money and not use it in a capitalist manner as wellas a collector can act. Of, course, some rich artists act just like businessmen.¬ But, why should everybody participate in the increase in monetary value ofa work, but not the artist?√ First of all, the artist has already been paid. Secondly, why should an artisthave such privilege in our society? I really don’t understand. Where else in theworld does such a thing exist? If you sell your house for so and so dollars, and theperson who bought it resells for such and such an amount, are you going to ask fora certain percentage of the surplus value? In addition, it’s also fair to say thatthe person who buys work from an artist early on, is acting courageously. There’sabsolutely no guarantee about the real monetary value of what has been justacquired. Maybe he or she should benefit from this courage, and keep whateversurplus value arrives ten or thirty years later. In general, I would be more severewith gallerists because they are the ones who tend to make the most extra profit.In the end, I think Seth Siegelaub was very idealistic. His contract looks prettygood, but as soon as you start to think about it, it doesn’t go far enough. That’sthe reason I never used it and made my own. Don’t forget, he was at the end of hiscareer as an American dealer.¬ Do you think it’s more a question of business or artists’ rights?√ I think, without doubt, it’s business.129

fi o revînzare, s-ar putea sæ nu fie un surplus bænesc. Apoi mai este olaturæ a poveøtii: dacæ începi sæ vinzi puflin cîte puflin øi apoi sæ vinzi foartebine. Atunci colecflionarii care fli-au cumpærat iniflial lucrærile ar puteaîncepe sæ le revîndæ, dar s-ar comporta astfel øi pentru cæ tu ai o cotæbunæ. Revînzærile ar aduce un surplus, mai mic sau mai mare, øi fli-arreveni anumite drepturi din ceea ce ai vîndut, sæ spunem, acum douæzecide ani. Eu cred cæ øi acest sistem este ridicol, pentru cæ doar artiøtiicare vînd foarte bine ar avea vreun avantaj de pe urma lui; astfel cæ protejeazædoar persoanele care nu mai au nevoie de protecflie; øi nu oferæmai nimic celor care într-adevær au nevoie.¬ Dar ce pærere avefli, sæ spunem, despre Hans Haacke? Mi-a povestitdespre niøte piese care au fost revîndute øi din care s-a ales cu o græmadæde bani. Totuøi, nu e chiar bogat, nu-i aøa?√ Nu... dar chiar dacæ numele tæu este Rauschenberg, niciodatæ nupofli spune cæ este ræu sæ ai ceva bani în plus. Nu cunosc valoarea depiaflæ a lucrærilor lui Haacke. Dar cred cæ nu vinde cu toptanul; probabilcæ vinde mai bine decît cineva de însemnætatea lui Michael Asher, carevinde foarte puflin din cîte øtiu eu!¬ A vîndut trei lucræri.√ Michael?¬ Da. Dar øtifli cæ droit de suite a fost gîndit în 1920 pentru acest scop.Exemplul cel mai uzitat este cel al pictorului Jean-François Millet, care niciodatænu a fost foarte norocos, cred. În timpul vieflii a vîndut o picturæ cuo mie douæ sute de franci, dar dupæ moartea sa, pictura a fost vîndutæcu øaptezeci de mii, apoi cu o jumætate de milion, apoi cu un milion. Urmaøiisæi, oameni foarte særaci, nu au primit niciun ban de pe urma revînzærilor.Aceste circumstanfle au fost cruciale în fundamentarea acestei legi. Astfelcæ nu prea înfleleg argumentul dumneavoastræ.√ Poate cæ este o diferenflæ între artistul care este în viaflæ øi cel careeste mort. Eu tot cred cæ este foarte probabil ca un artist ale cærui lucræriîncep a fi revîndute træieøte decent de pe urma muncii sale. Din cîte øtiueu, Jean-François Millet a træit destul de bine de pe urma creafliei sale,mai ales în ultimii sæi douæzeci de ani de viaflæ. Dacæ, dupæ moartea sa,lucrærile i-au ajuns foarte scumpe, este o cu totul altæ poveste – la careeste øi mai important sæ ne gîndim. Pentru cæ oamenii (moøtenitorii) carebeneficiazæ de pe urma vînzærii unei lucræri nu prea au nimic de a facecu realizarea ei. Doar se-ntîmplæ sæ aibæ norocul de a avea un stræmoøilustru! Din fiece vînzare a unei lucræri de-a lui Picasso, moøtenitorii sæiprimesc drepturi, ceea ce înseamnæ cæ pur øi simplu banii merg din noula cei care deja au cea mai mare parte din ei.¬ Ceea ce dorifli sæ sugerafli este cæ artistul care face mulfli bani de peurma lucrærilor sale este deja asemænætor colecflionarului, un capitalist?√ Nu. Pofli avea o græmadæ de bani færæ sæ-i foloseøti într-o manieræcapitalistæ, la fel de bine precum ar face-o un colecflionar. Dar sînt øi artiøticare se comportæ ca niøte oameni de afaceri.¬ Dar de ce trebuie ca toatæ lumea, mai puflin artistul, sæ se bucurede creøterea valorii monetare a unei lucræri?√ În primul rînd pentru cæ artistul a fost deja plætit. În al doilea rînd,de ce sæ aibæ un artist asemenea privilegii în societatea noastræ? Asta nuînfleleg eu. Unde altundeva în lume existæ aøa ceva? Dacæ tu îfli vinzi casapentru atîflia sau atîflia dolari, iar cel care o cumpæræ o va revinde apoicu o anumitæ sumæ, vei cere un anume procent din surplusul bænesc?Pe lîngæ asta, este de asemenea elegant sæ spunem cæ cine cumpæræ de¬ But, for the artist, not for the collector.√ Yes, for the artist.¬ He’s on the side of the artist.√ Absolutely. But on the business side.¬ But, do you think it’s really the business side or does it question other things?I think his attitude developed by rethinking Marx.√ But, in an idealistic way – quite anti-Marxist – not connected with the world inwhich we live, nor, more surprisingly, with the art world. I remember an examplehe gave when I said that an artist who can resell for good money is, logically, survivingpretty well as well. He said, that’s not always true. His example was JohnChamberlain. Around 1970, Chamberlain was selling some of his old work in themarket much more easily and for better prices than what he was doing at thattime. But twenty years later, it’s not true anymore. Chamberlain did survive prettywell, and now he’s rich.¬ Fluxus and conceptual art questioned the uniqueness of art works, producingworks that could be reproduced, reprinted, and copied. Should things work in thisrespect as they do in the music business or literature, where composers andauthors receive a tantième [royalty]?√ You’re right. When I said earlier that the certificate was a product of a newnotion of art as immaterial or differently material, I forgot about the idea of themultiple. In fact, this was one of my arguments with Seth. He suggested thatmaybe in the future of art there would be no more originals. I said, of courseyou’re right, but then it will belong to another category which already exists –disks, records, book publications, scores, etc. But original works are much moreexpensive... Also, to make another comparison, what is the beginning price fora young artist, say between five and ten thousand Deutsche Marks, more or less?I can tell you that for writers, at the beginning of their careers, such money isalmost unthinkable.¬ That’s different.√ Well, thirty years later we realize that very few artists make multiples in theway you described. They are still making unique videos, unique photos, uniquebooks.¬ Do you think Siegelaub’s Artist’s Agreement changed anything?√ I’m afraid not. First of all, with the exception of Haacke, I don’t know anyonewho uses it.¬ No one?√ Do you? After your study?¬ I think Jenny Holzer uses it.√ She does?¬ I think so. Maybe not anymore, but maybe in the 1980s.√ We should ask Seth. I would be very interested to know who is using it today.I’d be surprised to hear that even dozen artists use it. I bet that maybe a maximumof one and a half artists use it on a daily basis!¬ So in your opinion it failed? Why?√ Speaking of my own contract, I know that it requires almost a crazy amountof continuous work and attention. But after many years, I know almost all the locationsof my work. It’s amazing. When something is wrong I can spend a coupleof hours going through the paperwork and see why. So, the use of a real certificatehas a lot of positive aspects in the end, no doubt. But, to succeed, it requireda lot of attention, a lot of care, a lot of energy, a lot of fights and explanations,130

+timpuriu lucrærile unui artist demonstreazæ cæ are curaj. Nu existæ absolutnicio garanflie asupra valorii monetare reale a ceea ce a cumpærat. Poatecæ el sau ea ar trebui sæ beneficieze de pe urma curajului avut øi sæpæstreze orice surplus bænesc ar obfline peste zece sau cincisprezece ani.În general, eu aø fi ceva mai sever în ceea ce-i priveøte pe galeriøti, pentrucæ ei sînt cei care obiønuiesc sæ obflinæ cel mai mare extraprofit. Pînæla urmæ, cred cæ Seth Siegelaub era foarte idealist. Contractul sæu aratædestul de bine, dar imediat ce începi sæ-l analizezi, vezi cæ nu flinteøte preadeparte. De aceea niciodatæ nu am apelat la el, ci am gîndit eu însumiunul. Nu uitafli, el era la sfîrøitul carierei sale de agent american.¬ Credefli cæ acolo primeazæ ideea de afacere sau drepturile artistului?√ Færæ îndoialæ, cea de afacere.¬ Dar în favoarea artistului, nu a colecflionarului.√ Da, în favoarea artistului.¬ El este de partea artistului.√ Desigur, însæ în latura comercialæ.¬ Chiar credefli cæ Siegelaub priveøte latura comercialæ, de afaceri, saupune în discuflie alte lucruri? Eu cred cæ atitudinea sa s-a dezvoltat pe oreevaluare a lui Marx.√ Dar într-o viziune idealistæ, puflin antimarxistæ, færæ vreo legæturæ culumea în care træim sau, øi mai surprinzætor, cu domeniul artei. Îmi amintescun exemplu dat de el cînd eu am spus cæ artistul care este revîndutpe bani buni poate, logic, sæ træiascæ destul de bine deja. El spuneacæ nu este întotdeauna adeværat. Exemplul sæu era John Chamberlain.Prin 1970, Chamberlain vindea cîteva dintre lucrærile sale mai vechi multmai uøor øi la un prefl mult mai bun decît lucrærile pe care le fæcea în acelevremuri. Dar douæzeci de ani mai tîrziu, situaflia nu mai e la fel. Chamberlaina træit destul de bine, iar acum este bogat.¬ Fluxus øi arta conceptualæ au pus la îndoialæ unicitatea operei de artæ,producînd lucræri care puteau fi reproduse, printate, copiate. Ar trebui calucrurile sæ funcflioneze în aceastæ privinflæ la fel ca în industria muzicalæsau în literaturæ, unde compozitorii øi autorii primesc o tantième [tantiemæ]?√ Avefli dreptate. Cînd spuneam mai devreme cæ certificatul era unrezultat al unei noi nofliuni de artæ, a uneia imateriale sau diferite din punctde vedere al materiei, uitasem de problema multiplicærii. De fapt, în astaa constat una dintre disputele mele cu Seth. El sugera cæ poate în viitorulartei nu ar mai trebui sæ existe originale. Eu i-am spus cæ are dreptate,însæ atunci el ar fline de un domeniu care deja existæ – discuri, înregistræri,cærfli, concerte etc. Iar lucrærile originale sînt mult mai scumpe...De asemenea, pentru a face o altæ comparaflie, care este preflul de debutpentru un artist tînær? Sæ spunem cæ între cinci mii øi zece mii de mærcigermane, mai mult sau mai puflin. Cu siguranflæ pentru un scriitor, aflatla începutul carierei sale, aceastæ sumæ este de negîndit.¬ Sînt situaflii diferite.√ Ei bine, peste treizeci de ani vom realiza cæ puflini artiøti vor facereproduceri în felul descris de dumneavoastræ. Ei vor face tot unicatevideo, fotografii unicat sau cærfli unicat.¬ Credefli cæ Artist’s Agreement a schimbat ceva?√ Mæ tem cæ nu a fæcut-o. În primul rînd, cu excepflia lui Haacke, nucunosc vreun caz în care sæ mai fie folosit de cineva.¬ Chiar nimeni?√ Øtifli dumneavoastræ pe cineva? Dupæ cercetærile fæcute?¬ Cred cæ Jenny Holzer îl foloseøte.considerable loss of sales, and a lot of disappointment – which explains very wellwhy it’s so difficult to use and so little used.¬ So you have control over the provenance your work?√ I really can follow the tracks. This is fantastic...¬ That’s a main issue in Siegelaub’s Agreement, too.√ Yes. I was very interested when I saw your show. In fact, I dared to ask (which Inever normally do) if the work was for sale or not. I wanted to know. When I was told,I realized that you are working with a view to the future circulation of your work.¬ I used a three page agreement.√ He told me, though he didn’t show it to me. It makes sense.¬ It’s a kind of Avertissement, but it’s always specific to each work.√ This raises interesting questions about selling and not; about opening somedoors and closing others. A show might be beautiful, but you know that it’s alsoa kind of dead end. If you sell it you have to really know why and how to do it.I’ve had a lot of battles with friends about the conditions of sale; some of the mostinteresting artists fail to make any consideration of all this... they might as well selltheir shoes. It’s all the same.¬ Did you ever write about your Avertissement?√ I did, recently, but it’s not yet published (it will come out in a book next February,but it’s been in preparation for five years or so 6 ). I wanted to do somethinga long time ago, but something very public to show that the thing exists. But thatnever happened, I never had the opportunity.¬ Claura translated Avertissement with the German word Vereinbarung.√ The person who translated this text at that time was actually JohannesCladders, Director of the Municipal Museum of Mönchengladbach. Second, whatdoes the word Vereinbarung mean? “Beware”?¬ No. Beware means something different, it’s more like: “you should follow this”,and comes close to the meaning of Avertissement. Vereinbarung means more onboth sides, an agreement; beware or Avertissement is more imperative. So whichcharacterizes it best? – agreement or imperative?√ It’s an agreement. But of course if you don’t follow the thing you might bein trouble.¬ I think the strongest paragraph is the one that allows you to cancel yourauthorship. Siegelaub’s Agreement doesn’t have anything like that.√ Because it’s impossible.*√ I always argued about this with Joseph Beuys, especially when he started tosell works that were unmarketable, like the pieces he did in London with the featherand the piano for the Anthony d’Offay Gallery (Plight, 1985). D’Offay bought thepiece, and later sold it – I think after the death of Beuys – to the Centre GeorgesPompidou, in Paris. They have this enormous work. Each time they present it, it’sa catastrophe, because it’s impossible to show it. Such a work should have neverbeen transported or sold in the first place. But Beuys never acted like this, healways let people buy things and was relatively unconcerned with their destiny.¬ Do you think your work would be the same without your Avertissement?√ At the very least, the care I took from the beginning coupled with theAvertissement makes it a little more difficult to do stupid things with my work.And I feel I will be able to mandate some control even after my death – if people131

√ Îl foloseøte ea?¬ Aøa cred. Poate cæ acum nu, dar probabil în anii ’80.√ Ar trebui sæ-l întrebæm pe Seth. Sînt curios sæ øtiu cine îl foloseøteastæzi. Aø fi surprins dacæ aø afla cæ o mînæ de artiøti îl folosesc. Pariezcæ cel mult un artist øi jumætate îl folosesc în mod frecvent.¬ Aøadar, în opinia dumneavoastræ, a fost un eøec? De ce?√ Vorbind despre propriul meu contract, øtiu cæ el cere o cantitatede muncæ øi o atenflie continuæ ieøitæ din comun. Dar, dupæ mulfli ani,am ajuns sæ øtiu aproape toate locurile unde se aflæ lucrærile mele. Eincredibil. Cînd ceva nu merge bine, pot petrece cîteva ore uitîndu-mæprin documente pentru a gæsi cauzele. În acest sens, færæ îndoialæ, sæai un contract real poate avea o mulflime de aspecte pozitive pînæ laurmæ. Dar, pentru a avea succes, cere o græmadæ de atenflie, multæ grijæ,multæ energie, luptæ multæ, multe explicaflii, un numær considerabilde vînzæri nereuøite øi multe dezamægiri – ceea ce explicæ foartebine de ce este atît de dificil sæ-l foloseøti sau de ce este atît de puflinfolosit.¬ Aøadar, avefli control asupra provenienflei lucrærilor dumneavoastræ?√ Cu siguranflæ pot verifica pistele. Iar asta este perfect...¬ Dar asta este o propunere principalæ øi în Agreement-ul lui Siegelaub.√ Da. Am fost foarte interesat de ceea ce am væzut în expoziflia dumneavoastræ.De fapt, chiar am îndræznit sæ întreb (ceea ce de obicei nufac) dacæ lucrarea era de vînzare sau nu. Doream sæ øtiu. Cînd mi s-aspus, am realizat cæ avefli mereu un ochi îndreptat cætre circulaflia viitoarea lucrærilor dumneavoastræ.¬ Mæ serveam de un contract în trei pagini.√ Mi-a spus, deøi nu mi l-a arætat. E firesc.¬ E un fel de Avertissement, numai cæ este specific fiecærei lucræri.√ Asta ridicæ întrebæri interesante cu privire la vînzare; cu privire ladeschiderea unor portifle øi la închiderea altora. O prezentare ar puteafi frumoasæ, dar øtifli cæ reprezintæ în acelaøi timp un fel de impas. Dacævinzi, trebuie sæ øtii într-adevær de ce øi cum sæ o faci. Am avut o græmadæde neînflelegeri cu prietenii în legæturæ cu factorii unei vînzæri; uniidintre cei mai interesanfli artiøti sînt neatenfli în ceea ce priveøte acesteaspecte... ca øi cînd øi-ar vinde papucii. Le este totuna.¬ Afli scris vreodatæ despre Avertissement?√ Da, am scris recent, dar nu este încæ nimic publicat (ceea ce amscris va ieøi într-o carte în februarie, dar este în pregætire de aproximativcinci ani 6 ). Doream sæ fac ceva mai demult, ceva public prin care sæaræt cæ Avertissement-ul existæ. Dar nu s-a întîmplat niciodatæ, nu am avutniciodatæ ocazia.¬ Claura a tradus Avertissement-ul în germanæ cu termenul Vereinbarung.√ Cel care a tradus textul la vremea respectivæ a fost, de fapt, JohannesCladders, directorul Muzeului Municipal din Mönchengladbach. Apoi,ce înseamnæ cuvîntul Vereinbarung? „Atenflie“?¬ Nu, „atenflie“ trimite la altceva, e ca øi cum ai spune: „ar trebui sæurmezi asta“ øi vine în apropierea înflelesului termenului Avertissement.Vereinbarung face referire la ambele pærfli, un fel de înflelegere; atenfliesau Avertissement sînt mult mai imperative. Astfel spus, care termen îlcaracterizeazæ mai bine? – ideea de înflelegere sau imperativul?√ Este o înflelegere. Dar dacæ nu o urmezi, s-ar putea sæ ai necazuri.are still interested in my work. I’ve also left a paper-trail of documents, discussionsand disputes which make up a body of proof and opinion about key aspects of theconstitution and exhibition of my work. With Beuys or Broodthaers it’s much moredifficult, as the lack of the kind of provisions they’ve made have compromisedtheir estates and editions and made their legacy vulnerable to abuse, which isalready happening.¬ Did your self-protective stance come out of the cultural politics of ’68 or leftwingthinking?√ I don’t know. I guess so. But my first political engagement was before that,in ’66 or ’67. But I think it’s certainly related to the fact that I was born in Paris.Because the situation there was so bad – much worse than in Germany or the USat that time. America was at the peak of its international strength and prestige;and Germany was in the full throes of its post-war revival. In Paris it was quite different– it was the end of the end of an era of greatness. I was so aware about theweakness of the art market that I didn’t give myself even a glimmer of hope to sellanything. But I created the Avertissement before selling.¬ So you were financially independent?√ Oh no. I worked to survive. I worked many different jobs until around ’75, ’76.¬ And since then?√ Since ’76 I live only from my work. But I started to sell things in ’70, once ina while. From ’68 on I was often invited to show in galleries; and I never appearedin a show without being paid.¬ In commercial galleries, too?√ Always. I always asked for a fee unless they committed to buying one or twopieces – which was rare. Even when I participate in a group show I have alwaysasked for a fee. Today it’s a little different because my fee is more like a principle,as I mostly sell the work.¬ How much is your fee now?√ If it’s a museum I ask, in fact, very little, for a one-person show I ask for a maximumof fifteen thousand dollars today. And a one-person show can entail twoyears of work or something.¬ For group shows?√ I ask at least two thousand. Then, in addition, they pay for expenses andeverything. At that time I was the only one to do this. So it was either no problem... or extravagant. Then in the early 70s, it became almost fashionable to pay feesto everyone. But those days passed quickly, and it became a fight for a principle.For a long while when I was selling just a little, say two pieces a year, this was anincome. But I showed a lot then, I was doing maybe fifteen or eighteen one manshows a year, and twenty or twenty-five group shows.*√ Another example of the difficulties faced by artists in relation to the institutionarrived with the last documenta, when Catherine David told many artists, includingpretty famous ones like Dan Graham or Raymond Hains, for example, that theywould be invited if they came with sponsorship. And they all accepted. I think it’sscandalous.¬ Did you participate?√ No. She did not invite me. I saw the show. It was insane, I think it was a terribleexhibition. But these circumstances reveal the weakness of artists. I was fighting to132

+¬ Eu cred cæ cel mai puternic paragraf este cel care væ permite sæ væanulafli calitatea auctorialæ. Agreement-ul lui Siegelaub nu specificæ nimicasemænætor.√ Pentru cæ este imposibil.*√ Pe acest subiect, întotdeauna am fost în disputæ cu Joseph Beuys,mai ales cînd el a început sæ vîndæ lucræri ce nu erau gîndite pentru piaflæ,precum cele cu pene fæcute în Londra sau pianul realizat pentru GaleriaAnthony d’Offay (Plight, 1985). D’Offay a cumpærat piesa, apoi a vîndut-o– dupæ moartea lui Beuys, dacæ-mi amintesc bine – CentruluiGeorges Pompidou, din Paris. Ei deflin aceastæ lucrare imensæ. De fiecaredatæ cînd o prezintæ iese un fiasco, deoarece lucrarea nu este destinatæunei expoziflii. O asemenea lucrare nu trebuie transportatæ, nicimæcar nu trebuia vîndutæ iniflial. Dar Beuys nu a gîndit niciodatæ astfel,ci întotdeauna i-a læsat pe doritori sæ-i cumpere creafliile, fiind relativ indiferentîn legæturæ cu soarta lor.¬ Credefli cæ lucrærile dumneavoastræ ar fi avut parte de un acelaøi tratamentfæræ Avertissement?√ În cele mai mici detalii, grija pe care am manifestat-o încæ de la început,cuplatæ cu Avertissement-ul, face mai dificilæ manipularea îndoielnicæa lucrærilor mele. Øi cred cæ voi putea defline un anumit control chiarøi dupæ ce voi muri – dacæ cineva va mai fi interesat de creaflia mea. Deasemenea, am læsat o sumedenie de documente, de discuflii øi disputecare, însumate, formeazæ un corp de dovezi øi opinii despre aspectelecheieîn ceea ce priveøte organizarea øi prezentarea creafliei mele. CuBeuys øi Broodthaers situaflia e mai complicatæ, de vreme ce absenflaunor coordonate oferite de ei înøiøi le-a compromis poziflia øi le-a læsatmoøtenirea într-o stare uøor abuzabilæ, ceea ce deja s-a øi petrecut.¬ Dorinfla dumneavoastræ de autoprotejare provine din politicile culturaleale lui ’68 sau din gîndirea de stînga?√ Nu øtiu. S-ar putea. Primul meu angajament politic s-a petrecut maiînainte, prin ’66 ori ’67. Øi cred cæ este într-o strînsæ legæturæ cu faptulcæ m-am næscut în Paris. Pentru cæ acolo situaflia era tare dificilæ, multmai grea decît în Germania sau SUA acelor vremuri. America era în apogeulafirmærii internaflionale; iar Germania era în plin spasm al renaøteriipostbelice. În Paris lucrurile stæteau puflin diferit – era sfîrøitul sfîrøituluiunei epoci de mæreflie. Eram atît de conøtient de slæbiciunile pieflei deartæ, încît nu îndræzneam deloc sæ visez cæ aø putea vinde ceva. Dar Avertissement-ull-am creat înainte de a vinde ceva.¬ Aøadar, erafli independent din punct de vedere financiar?√ Nicidecum. Lucram pentru a supravieflui. Am avut diverse slujbepînæ prin ’75, ’76.¬ Øi de atunci?√ Din 1976 am træit numai de pe urma lucrærilor mele. Dar începusemsæ vînd lucræri încæ din ’70, din cînd în cînd. Din ’68 am fost constantinvitat sæ expun în galerii; øi niciodatæ nu am apærut într-o expoziflie færæsæ fiu plætit.¬ Øi în cazul expozifliilor cu vînzare?√ Întotdeauna. Întotdeauna am cerut un anumit onorariu în cazulîn care ei nu mæ asigurau cæ îmi vor cumpæra una sau douæ lucræri –iar asta se petrecea rar. Chiar øi cînd participam în expoziflii de grup,change stuff like this when I was twenty-seven years old. Now I am totally discouraged.As artists we are very fragile. It’s true. I don’t want to say simply, “Thoseartists are fragile, and I’m strong.” No, we are all very fragile. But most of the timewe don’t think far enough ahead to realize that part of this fragility results fromthe way we play ourselves. And a lot of things look much more fragile than theyare. The majority of artists accepted the compromised invitation to documentabecause they felt that if they refused they would never again be invited. I mean,all kinds of fears exist.*√ When did Hans Haacke have his exhibition in Cologne?¬ In 1974.√ I finally found a way to support and to show my feeling about the censorshipthat ensued. I asked Hans, will you agree if I do something? I explained whatI wanted to do. He said, no problem. I can tell you that most of the artists, almosteveryone I spoke to, said, “Ah, forget it, Haacke’s always making a fuss, that’s hispublicity.” I said, this is disgusting. I mean, how first of all, could he ever plan sucha thing? And second of all, I’m not even speaking about the work. He is not in theshow. He should be in the show. He was invited and rejected before. This is unbearable.OK, so I did my thing. Then I was censored. And then some ten or fifteenpeople withdrew from the show – and then they came back to the show.But even with something as clear as this you would think the majority of the artistswouldn’t just go into hiding, or find a lot of excuses...¬ Do you think it’s because they are afraid of the system?√ Partly. Everyone feels alone. Everyone’s afraid.¬ You can’t find solidarity between artists?√ That’s why I said, I forget to dream about that. I don’t want to dream becauseI have the feeling I will never encounter real solidarity between artists.¬ But some among the group of conceptual artists, like you, Michael Asher andLawrence Weiner, don’t you have solidarity?√ Last year we were in the show in Los Angeles and we learned just before theopening that part of the show was sponsored by Philip Morris. It was very difficult todo anything because it was too close to the opening. So Michael Asher, John Knightand myself asked around if people wanted to sign something, very simple anddistant, we wrote. “As much as we agree with the show, we disagree with the sponsorship”,or something like that. Nothing that would start a big fight. Then Haackewho hadn’t heard about the situation either, made it known that he disagreed withthe sponsorship, and generated a long letter of protest against Philip Morris, includingstuff about Jesse Helms. No one was interested in the letter. We offered a littlesentence, and got two or three signatures like Douglas Huebler, Sol LeWitt andI think Bob Barry, Lawrence Weiner refused, and all the other people refused.¬ Why did Lawrence Weiner refuse?√ He said “I smoke, I cannot sign.” I said, you are completely stupid. It’s not onlythat. It’s sponsorship itself. And also you know who is backing Philip Morris,as Haacke said... He said, “I don’t give a shit about his work, he is always doingthis kind of thing.” I said, but we are not even making this thing so political...I am not even American so I don’t want to touch that as a foreigner. And he said,“no, no, no. I smoke so I cannot sign anything.” He was even furious that I daredto suggest such a thing. This is just an example.133

întotdeauna am cerut un onorariu. Astæzi lucrurile stau puflin diferit, onorariulræmînînd un fel de principiu, avînd în vedere cæ îmi vînd majoritatealucrærilor.¬ Ce onorariu percepefli astæzi?√ Dacæ este vorba de un muzeu, cer foarte puflin, dacæ este vorbadespre o expoziflie personalæ, cer maximum o mie cinci sute de dolari.Iar o expoziflie personalæ poate cuprinde munca din aproximativ doi ani.¬ Dar pentru o prezentare de grup?√ Cel puflin douæ mii. Pe lîngæ asta, trebuie sæ plæteascæ toate cheltuielile.În acele vremuri eram singurul care avea astfel de pretenflii. Astfelcæ ori nu era nicio problemæ, ori suna aøa... extravagant. Apoi, la începutulanilor ’70, a devenit aproape o modæ sæ i se plæteascæ fiecæruia onorarii.Dar acele vremuri s-au stins rapid øi a devenit un principiu controversat.Pentru o lungæ perioadæ cînd vindeam foarte puflin, douæ piesepe an, sæ spunem, onorariul era venitul meu. Dar atunci eram extremde prezent în expoziflii, aveam în jur de cincisprezece, optsprezeceexpoziflii personale pe an øi aproximativ douæzeci, douæzeci øi cinci deprezenfle în grup.*Maria Eichhorn„The Artist’s Reserved Rights Transfer and Sale Agreement” by BobProjansky and Seth Siegelaub,exhibition view, 1998, Salzburg Kunstverein, courtesy Galerie Barbara Weiss, Berlin√ Un alt exemplu de dificultæfli pe care artistul le întîmpinæ în relafliecu instituflia a apærut în ultima documenta, cînd Catherine David a spusmai multor artiøti, inclusiv unora destul de renumifli, precum Dan Grahamsau Raymond Hayns, cæ vor fi invitafli doar dacæ vor aduce sponsorizæri.Iar ei au acceptat, cu toflii. Cred cæ aøa ceva este scandalos.¬ Dumneavoastræ afli participat?√ Nu, pe mine nu m-a invitat. Dar am væzut expoziflia. A fost o marenebunie, cred cæ fost o expoziflie groaznicæ. Însæ aceste împrejuræri scotla ivealæ slæbiciunile artiøtilor. Mæ zbæteam sæ schimb lucruri de genul acestape cînd aveam douæzeci øi øapte de ani. Acum sînt total demoralizat.Ca artiøti, sîntem foarte fragili. Este adeværat. Nu vreau sæ sune simplist,„acei artiøti sînt fragili, eu sînt puternic“. Acum cu toflii sîntem fragili. Darde cele mai multe ori nu gîndim în mod categoric în perspectivæ, încîtsæ realizæm cæ o mare parte a acestei fragilitæfli provine din felul în carenoi înøine ne-am comportat. Øi o mulflime de lucruri par mult mai fragiledecît sînt în realitate. Majoritatea artiøtilor au acceptat compromisulinvitafliei la documenta pentru cæ au simflit cæ, dacæ vor refuza, niciodatænu vor mai avea aceastæ ocazie. Vreau sæ spun cæ existæ tot felul detemeri.*√ Cînd a expus Hans Haacke în Köln?¬ În 1974.√ Pînæ la urmæ am gæsit o cale de a aræta øi de a susfline ceea ce amsimflit în legæturæ cu cenzura care i-a urmat. L-am întrebat pe Hans dacæva fi alæturi de mine în cazul în care întreprind ceva. Øi i-am explicat cevreau sæ fac. Mi-a ræspuns cæ o va face færæ rezerve. Væ rog sæ mæ credeflicæ majoritatea artiøtilor, aproape tofli cei pe care i-am contactat, au spus:„Ah, las-o baltæ, Haacke întotdeauna se agitæ excesiv, aøa îøi face reclamæ“.Am spus cæ aøa ceva este dezgustætor. Cum adicæ, în primul rînd,sæ fi plænuit el aøa ceva? Apoi, în al doilea rînd, eu nici mæcar nu vorbeam134

+de lucrare. El nu era parte a expozifliei. Øi trebuia sæ fie în expoziflie.A fost invitat øi apoi respins din timp. Aøa ceva este intolerabil. Bun, amfæcut ceea ce îmi propusesem. Apoi am fost cenzurat. Apoi vreo zecesau cincisprezece oameni s-au retras din eveniment – apoi au revenitasupra deciziei. Iar în situaflii atît de clare ai crede cæ majoritatea artiøtilorn-ar intra în asemenea jocuri de culise sau ar cæuta o sumedenie descuze...¬ Credefli cæ se comportæ astfel fiindcæ se tem de sistem?√ Parflial. Fiecare se simte singur. Fiecæruia îi este fricæ.¬ Nu pofli afla solidaritate printre artiøti?√ De aceea spuneam cæ am uitat sæ visez la aøa ceva. Nu doresc sævisez, fiindcæ presimt cæ niciodatæ nu voi regæsi o solidaritate realæ întreartiøti.¬ Dar printre artiøtii conceptuali, precum sîntefli dumneavoastræ,Michael Asher sau Lawrence Weiner, nu existæ solidaritate?√ Anul trecut am expus cu toflii în Los Angeles øi am aflat chiar înainteadeschiderii cæ o parte a evenimentului era sponsorizatæ de Philip Morris.Era dificil sæ mai efectuezi ceva, deschiderea fiind atît de aproape.Dar Michael Asher, John Knight øi cu mine i-am întrebat pe cei din jurdacæ vor sæ semnæm ceva, ceva simplu øi rezervat; scrisesem: „Pe cîtde mult sîntem de acord cu expoziflia, pe atît de mult ne displace sponsorul“,ceva de genul æsta. Nimic din care sæ se stîrneascæ un scandalimens. Deøi iniflial nu cunoscuse situaflia, Haacke a anunflat øi el cæ nueste de acord cu sponsorul øi a redactat o lungæ scrisoare de protestîmpotriva companiei Philip Morris, punîndu-l alæturi øi pe Jesse Helms.Nimeni nu a manifestat vreun interes faflæ de scrisoare. Am venit cu unmic text øi am obflinut douæ sau trei semnæturi, de la Douglas Huebler,Sol LeWitt øi de la Bob Barry, am impresia; Lawrence Weiner a refuzatsæ semneze, la fel øi tofli ceilalfli prezenfli.¬ Lawrence Weiner de ce a refuzat?√ A spus: „Eu fumez, nu pot sæ semnez“. I-am spus cæ e complet stupidceea ce spune. Cæ nu despre asta era vorba, ci despre însæøi ideeade sponsorizare. Plus cæ øtia cine îi fline spatele lui Philip Morris, precumzicea Haacke... Mi-a spus: „Mie mi se rupe de ceea ce face el, întotdeaunavine cu faze de genul æsta“. I-am spus cæ nici mæcar nu e vorbade o atitudine politicæ... eu nici mæcar nu eram american, astfel cæ nuvoiam sæ ating o astfel de problemæ ca stræin. Iar el a replicat, „nu, nu,nu. Eu fumez, aøa cæ nu pot semna nimic“. Era chiar furios fiindcæ îndræznisemsæ îl îndemn la aøa ceva. Acesta e doar un exemplu.¬ Eu credeam cæ Hans Haacke, în particular, întotdeauna întreabæ dintimp cine sînt sponsorii.√ Nici mæcar Michael, care locuia în Los Angeles, nu aflase. De fapt,am aflat cæ ei plæteau doar protocolul. Nimic mai mult. Dar apoi noi amîntrebat de ce apærea pe perefli numele lor atît de mare (proporflionalcu zidul), dacæ nu au fæcut decît atît... am fost prinøi într-o capcanæ. CîndHaacke a aflat, nici mæcar nu se mai afla în Los Angeles, aøa cæ a trimiso scrisoare. Øi eu m-am ocupat ca ea sæ fie poziflionatæ acolo unde ela precizat; lîngæ ea am pus øi noi mica noastræ næscocire cu trei sau patrusemnæturi.¬ Era prinsæ de perete?√ Era lipitæ de perete. Erau scrisoarea lui øi micul nostru text. Dar vædafli seama, era doar o picæturæ într-un ocean. Artiøtii au refuzat sæ îlsemneze, spuneau cæ este o aiurealæ øi cæ nu are vreun sens, cæ este¬ I thought Hans Haacke, in particular, always asks in advance who the sponsorsare?√ Even Michael, who lives in Los Angeles, hadn’t found out. In fact, we learnedthat they were just paying for the buffet. It wasn’t more than that. And then wesaid, so if it’s not so much, why is a big name (measured by space on the walls) likethat involved... we were trapped. When Haacke found out, he was not even in LosAngeles, so he sent the letter. And I took care that it was installed where he wantedit; and next to that we put our little thing with three or four signatures.¬ It was attached to the wall?√ Glued to the wall. So it was his letter and our little text. But you know, was itall a storm in a teacup. Artists refused to sign, they said it was all insane or meaningless,too specific, too passive, if we attack Philip Morris, why not this or thatcompany or trustee. And we are all a part of this world, aren’t we? And so on andso on, as we all know it too well! The situation just got worse and worse, compromisedby a general acceptance of the status quo. Discouraging!Notes:1. Ute Meta Bauer, Maria Eichhorn, interview with Seth Siegelaub, in Art/Gallery/Exhibiting, ed. by Paul Andriesse, Amsterdam, 1996; German in Abbildungen,Interviews, Texte, Maria Eichhorn 1989–1996, Munich, 1996.2. Interview with Daniel Buren, Interview with Hans Haacke, Interview with LawrenceWeiner, in Maria Eichhorn, “The Artist’s Reserved Rights Transfer and SaleAgreement” von Seth Siegelaub und Bob Projansky, Salzburger Kunstverein, 1998,unpaginated. “ ’Fünfzehn Prozent sind nicht viel.’ Wie wirkte sich der Vertrag von SethSiegelaub auf den Kunsthandel aus? Maria Eichhorn im Gespräch mit Hans Haacke”,die tageszeitung, 16 March 1998, p. 17. Maria Eichhorn, “Interview mit Daniel Buren/Interview with Daniel Buren (1997)”, in Public Art/Kunst im Öffentlichen Raum, ed.by Florian Matzner, Ostfildern-Ruit, 2001, pp. 654–74; Maria Eichhorn, “ ’The Artist’sReserved Rights Transfer and Sale Agreement.’ Interview by Maria Eichhorn”, inHaving Been Said: Writings and Interviews of Lawrence Weiner 1968–2003, ed.by Gerti Fietzek and Gregor Stemmrich, Ostfildern-Ruit, 2004, p. 370; Maria Eichhorn,“From an Interview by Maria Eichhorn,” in ibid., pp. 371–72.3. The right of resale in German law (Folgerrecht, § 26 Urheberrechtsgesetz) is intendedby legislators to include artists in the proceeds from the resale of their works, with,at present, 5% of the proceeds of the resale going to the artists. § 26 UrhG clause (1)reads: “If the original of a work of fine art is resold and if an art dealer or auctioneeracts as purchaser, seller, or mediator, then the seller is to pay to the creator of thework a part of five of one hundred of the proceeds of sale. This requirement does notapply to sales under 50 Euros.” (The procedural regulations stipulate that claims onart dealers to provide information can only be made through a collecting society.)In 2004 revenue under resale law was € 2,717,000, according to the annual report ofthe collecting society VG-Bild Kunst Bonn (preceding year € 2,962,000). In the sameperiod € 2,471,000 was paid out (preceding year € 2,703,000).4. This version has been reduced in length and edited by John C. Welchman, in consultationwith Maria Eichhorn and Daniel Buren.5. The first three of the ten paragraphs of the Avertissement are as follows:“a) The owner of the work to which this notice is attached will not reproduce or allowto be reproduced by any means, photographic, cinematographic or other, the workconcerned without previous written authorization from Daniel Buren. b) Any publicexhibition of the work described in this notice, in any context whatsoever, is forbiddenwithout previous written authorization from Daniel Buren. This also applies to anypublic sale of the work. c) Any reproduction or exhibition, in any place whatsoever,of this notice, with or without the work to which it is attached, is forbidden withoutprevious written authorization from Daniel Buren.”6. See AU SUJET DE… entretien avec Jérôme Sans, Paris, Flammarion, 1998. There isalso a Chinese edition, edited by Xin Dong Cheng.135

prea specific, prea pasiv; de ce sæ atacæm Philip Morris, øi nu øi o altæcompanie sau trust? Apoi cæ, nu-i aøa?, sîntem cu toflii parte a acesteilumi. Øi tot aøa, neîncetat, dupæ cum o øtifli prea bine! Povestea s-a deterioratapoi din ce în ce mai mult, s-a compromis datoritæ acceptului generaldat stærii de fapt. Descurajant!Traducere de Lucian MaierNote:1. Ute Meta Bauer, Maria Eichhorn, „Interviu cu Seth Siegelaub“, in Art/Gallery/Exhibiting, ed.de Paul Andriesse, Amsterdam, 1996; în limba germanæ: Abbildungen, Interviews, Texte, MariaEichhorn 1989–1996, München, 1996.2. Interviuri cu Daniel Buren, Hans Haacke, Lawrence Weiner, in Maria Eichhorn, „The Artist’sReserved Rights Transfer and Sale Agreement“ von Seth Siegelaub und Bob Projansky, SalzburgerKunstverein, 1998, nepaginat. „«Fünfzehn Prozent sind nicht viel.» Wie wirkte sich derVertrag von Seth Siegelaub auf den Kunsthandel aus? Maria Eichhorn im Gespräch mit HansHaacke“, in die tageszeitung, 16 martie 1998, p. 17. Maria Eichhorn, „Interview mit DanielBuren/Interview with Daniel Buren (1997)“, in Public Art/Kunst im Öffentlichen Raum, ed.de Florian Matzner, Ostfildern-Ruit, 2001, pp. 654–674; Maria Eichhorn, „«The Artist’sReserved Rights Transfer and Sale Agreement.» Interview by Maria Eichhorn“, in Having BeenSaid: Writings and Interviews of Lawrence Weiner 1968–2003, ed. de Gerti Fietzek øi GregorStemmrich, Ostfildern-Ruit, 2004, p. 370; Maria Eichhorn, From an Interview withMaria Eichhorn, ibid., pp. 371–372.3. În ceea ce priveøte revînzarea, legea germanæ (Folgerrecht, § 26 Urheberrechtsgesetz) esteformulatæ în aøa fel încît sæ includæ øi artiøtii, o parte din ceea ce provine din revînzarea creafliilorlor, în prezent fiindu-le atribuit un procent de 5% din suma noii tranzacflii. § 26 clauza (1)din UrhG precizeazæ: „Dacæ originalul unei opere de artæ este revîndut øi dacæ un agent devînzare sau o casæ de licitaflie participæ sub formæ de comerciant, cumpærætor sau intermediaral vînzærii, în acest caz, cel care vinde trebuie sæ achite autorului cinci procente din preflulde vînzare. Aceastæ cerinflæ nu se aplicæ vînzærilor sub 50 de euro“. (Regulile de proceduræstipuleazæ faptul cæ cererile de a oferi astfel de informaflii, adresate comercianflilor de artæ,pot fi fæcute doar printr-o societate de gestiune colectivæ.) În anul 2004, veniturile rezultatedin revînzæri au însumat 2.717.000 de euro, conform raportului anual al societæflii degestiune colectivæ VG-Bild Kunst Bonn (în anul precedent suma fiind de 2.962.000 euro).În aceeaøi perioadæ s-au plætit 2.471.000 de euro (2.703.000 de euro în anul precedent).4. Aceastæ versiune a fost redusæ ca lungime øi editatæ de cætre John C. Welchman dupæ consultæricu Maria Eichhorn øi Daniel Buren.5. Primele trei din cele zece paragrafe ale Avertissement-ului sînt urmætoarele: „a) Proprietaruluilucrærii cæreia îi este ataøat acest avertisment i se interzice sæ reproducæ sau sæ permitæreproducerea lucrærii prin orice mijloc, fotografic, cinematografic sau de orice altæ naturæ,færæ a avea autorizarea prealabilæ øi scrisæ al lui Daniel Buren; b) orice expunere publicæ alucrærii descrise în acest avertisment, în orice context posibil, este interzisæ færæ autorizareaprealabilæ øi scrisæ a lui Daniel Buren, prevedere valabilæ deopotrivæ øi în cazul vînzærii lucræriicæreia îi este ataøat prezentul avertisment; c) orice reproducere sau prezentare a acestui avertisment,în orice loc, cu sau færæ lucrarea pe care o însofleøte, este interzisæ, dacæ nu are acordulprealabil øi scris al lui Daniel Buren“.6. V. AU SUJET DE... entretien avec Jérôme Sans, Paris, Flammarion, 1998. Existæ øi o ediflie chinezæ,editatæ de Xin Dong Cheng.136

(in)securitatea vieflii. de la biopoliticæ la politicile securitareDosarul (In)securitatea vieflii. De la biopoliticæ la politicile securitareeste contribuflia revistei IDEA artæ + societate la dezbaterea orientatæde laitmotivul „Viafla nudæ“, propus în cadrul proiectului documenta12 magazines. Revista IDEA artæ + societate a fost invitatæsæ participe la documenta 12 magazines, un proiect editorial ce alæturæ,în întreaga lume, peste 70 de periodice, tipærite øi on-line, precumøi alte medii de comunicare (www.documenta.de).The dossier (In)Security of Life: From Biopolitics to Security Politics is publishedas IDEA arts + society’s contribution to the “Bare life” leitmotiv proposedfor discussion by the documenta 12 magazines project. IDEA arts +society has been invited to participate in documenta 12 magazines, a collectiveeditorial project linking worldwide over 70 print and on-line periodicals,as well as other media (www.documenta.de).137

Vivre dangereusementViolenfle øi victime în regimurile securitareCiprian MihaliDacæ acum mai bine de o sutæ de ani stafia comunistæ bîntuia Europa, instalîndu-sepentru o vreme aici, pentru a redeveni de curînd umbra unei stafii,astæzi, un alt spectru bîntuie întreaga planetæ, acela al securitæflii umane; iaratunci cînd spunem cæ „bîntuie“ – prin asta trebuie sæ înflelegem dispersiaøi infiltrarea sintagmei, atît de problematice, de „securitate umanæ“ în, practic,toate strategiile politice, economice øi militare naflionale ori internaflionale.Începînd cu anii ’90 1 , odatæ cu præbuøirea ultimelor regimuri comuniste, cuîncheierea Ræzboiului Rece øi cu apariflia unor noi tipuri de conflicte internaflionale,instituflii øi personalitæfli au fost solicitate sæ ajungæ din urmæ realitateaøi sæ teoretizeze, sæ elaboreze documente øi sæ facæ propuneri pentruceea ce ar fi trebuit sæ depæøeascæ rigida securitate a statelor suverane înspreo intervenflie directæ, suplæ øi eficientæ, la nivelul indivizilor, în forma securitæfliiumane. 2 Dupæ septembrie 2001, aria de chestiuni acoperitæ de doctrinasecuritæflii umane a cæpætat noi dimensiuni, nu pufline dintre ele dramaticesau neliniøtitoare, care ajung sæ punæ în cauzæ nu doar toate practicile intervenflionisteîntemeiate pe aceastæ doctrinæ, ci øi intenflia primæ a teoriei øiîntreaga sa structuræ conceptualæ articulatæ în jurul unei nofliuni problematice.Færæ a putea inventaria domeniul atît de divers øi de pervers al intervenfliilorfæcute în numele securitæflii umane, mæ voi limita la a discuta de manierægenealogic-criticæ unele dintre dimensiunile filosofice, politice øi juridice aleacesteia. O voi face în douæ momente: un prim moment, consacrat uneigenealogii elementare a termenului de „securitate“, în raport cu trei nofliunipe care le consider esenfliale în acest demers: „puterea“, „violenfla“ øi „drepturileomului“. Într-un al doilea moment, voi trata cîteva din aspectele actualeale aplicærii politicilor securitare øi felul în care, prin aceste aplicæri, asistæm– deopotrivæ ca martori øi actori – la o evacuare subtilæ øi eficientæ a politiculuidin societate, precum øi la ceea ce Jacques Derrida numea „autoimunizarea“categoriilor filosofico-politice ale democrafliei moderne.Analiza securitæflii umane se întinde între, la un capæt, o definiflie oficialæ: „protejareaindivizilor øi comunitæflilor împotriva ræzboiului øi a altor forme deviolenflæ“ (Centrul pentru Securitate Umanæ) øi, la celælalt, o definiflie filosoficæactualizatæ a violenflei, aøa cum este ea oferitæ de Frédéric Gros în chip deconcluzie la lucrarea lui Etats de violence: „sentiment al vulnerabilitæflii melede fiinflæ vie, însoflitæ de ideea unei cauze exterioare“. 3 Între aceste douæ definiflii,provenind din reflecflii diferite asupra aceloraøi fenomene contemporane,se deschide un spafliu de interogaflie nesfîrøit, în care voi încerca sæ aøezcîteva jaloane. Acestea ar trebui sæ ne ajute sæ înflelegem în ce fel, astæzi,protejarea indivizilor øi comunitæflilor, în primul rînd împotriva vulnerabilizæriiformelor de viu, ajunge sæ dubleze cauzele exterioare ale violenflei øi, printr-undemers simetric cu cel al violenflei, sæ anihileze protecfliile însele aleviului, nu atît cele biologice sau „naturale“, cît, mai ales, cele sociale, morale,politice øi juridice.VIVRE DANGEREUSEMENTViolence and Victims in Security RegimesCiprian MihaliA hundred years ago the specter that haunted Europe was the specter ofcommunism. This specter endured for a while, only to eventually boil down tothe shade of a specter. Nowadays, the new specter is called “human security”.Its capacity to haunt society originates in its capacity to diffuse and infiltrateinto practically all political, economic and military strategies of national andinternational authorities. In the wake of the collapse of communist regimes,the end of the Cold War in the early 1990s 1 and the emergence of new typesof international conflicts, institutions and political personalities were urged to“catch up” with reality and proceed to theorize, draft documents and tableproposals meant to overcome the rigid boundaries of sovereignty and definethe opportunities for forms of direct, flexible and efficient intervention in thelives of individuals. One such form of interventions was human security. 2After September 11, 2001, the doctrine of human security expanded its reachat a dramatic pace and with worrying implications. Some of these implicationsproblematize not only the interventionist practices extracted from thisdoctrine, but also the original intent and the conceptual ensemble of thisproblematic doctrine itself.This article does not aim to cover the entire diversity and perversity of interventionscarried on behalf of human security. Rather, the objective is limitedto providing a genealogical-critical exploration of some of its philosophical,legal and political components. My excursus follows two steps. First, I willdwell on the basic genealogy of the concept of “security” and its relationswith three key concepts: “power”, “violence” and “human rights”. The secondstep of the argument consists of an investigation of contemporary aspects ofthe enforcement of security policies. The basic argument at this stage is thatthese policies make us participate as witnesses and as actors at the unfurlingof two processes: the subtle and effective banishment of the political fromsociety and the “self-immunization” (Derrida) of the philosophical and politicalbases of modern democracy.The definitional spectrum for “human security” spans the official definitiongiven by The Center for Human Security (“the protection of individuals andcommunities against war and other forms of violence”) and a philosophicallyinnovative one given by Frédéric Gros in his concluding remarks for Etatsde violence (“a feeling of vulnerability of the life accompanied by the idea ofan external cause”). 3 Between these two ends of the spectrum lies an endlessspace for interrogations whose landmarks will be mapped out below.This mapping exercise may help us understand how today’s protection ofindividuals and communities against the increasing jeopardizing of life parallelsthe external causes of violence and thus annihilates the very safeguardsof life, whether they be biological, social, moral, political and legal.CIPRIAN MIHALI predæ filosofie contemporanæ la UBB Cluj. Traducætor, eseist, redactor la revistaIDEA artæ + societate.CIPRIAN MIHALI teachies 20th century philosophy at Babeø-Bolyai University,Cluj. Author, translator and editor of the IDEA arts + society.138

(in)securitatea vieflii. de la biopoliticæ la politicile securitareLiberté, égalité, sécurité:puterea liberalæ øi dispozitivele de securitatePentru Michel Foucault, securitatea este celælalt nume al biopoliticii, amîndouæstrategii ale unei economii liberale a puterii. Dispozitivele securitaresînt contrapartea mecanismelor libertare, care, împreunæ, intræ într-unechilibru transpolitic sau prepolitic în care, de fiecare datæ, øi tot mai mult,e vorba, la un capæt, de individul prins în dimensiunea sa biologicæ, iar la celælaltcapæt de populaflie, ea însæøi întinsæ între naturalitatea biologicæ øi prezenflaei publicæ.În anii 1977–1979, Michel Foucault consacræ douæ cursuri la Collège deFrance øi mai multe studii puterii moderne de tip liberal, introducînd, dupæo cercetare relativ aprofundatæ a mecanismelor biopolitice, ipoteza dispozitivelorsecuritare. Aceastæ ipotezæ este necesaræ analizei regimului liberalal puterii, întrucît rafinarea mecanismelor legale øi disciplinare în societateaoccidentalæ, începînd cu secolul al XVIII-lea, nu poate fi înfleleasæ doar prinrecursul la ideea luærii în grijæ de cætre putere a vieflii nude, ceea ce reprezintæ,de altfel, definiflia cea mai comunæ a bioputerii. Ceea ce determinæ o asemeneamodificare a unghiului de atac este însæøi dinamica economicæ – darøi politicæ, urbanisticæ, medicalæ – a lumii moderne: explozia demograficæ,creøterea volumului de schimburi economice, schimbul accelerat de informaflie,transformarea oraøelor – toate acestea obligæ la o perfecflionare amecanismelor de putere, în sensul unei mai mari flexibilitæfli øi adaptabilitæflia acestora. Prin urmare, ar fi greøit sæ înflelegem cæ noile dispozitive biopolitico-securitareînlocuiesc sau anuleazæ mai vechile strategii disciplinare ori øimai vechile regimuri legale ale suveranitæflii. Niciodatæ mai mult ca începîndcu aceastæ epocæ, inflaflia legislativæ nu a fost mai mare, niciodatæ afirmareasuveranitæflii, de cætre statul-nafliune øi în cadrul lui, nu a fost mai puternicæ.Atîta doar – însæ e vorba de un proces istoric complex, ale cærui consecinflese manifestæ øi azi – cæ apariflia unor noi dispozitive ancorate pe viu, pe viaflanudæ, ræspunde mai bine provocærilor spafliale, temporale, politice, medicaleale tinerei societæfli liberale.Pe unele dintre aceste provocæri se va desfæøura, de altfel, øi analiza comparativæa lui Foucault; el consideræ cæ existæ patru træsæturi majore ale dispozitivelorde securitate øi, la o cercetare mai atentæ, vom putea observacu uøurinflæ în ce fel ni s-au transmis ele pînæ azi. Altfel spus, în ce fel ceeace în secolele al XVIII-lea øi al XIX-lea a apærut ca un imperativ, ca o dorinflæde reglementare, a devenit pentru noi nu doar literæ de lege, ci øi, de-adreptul, simfl comun øi valoare general împærtæøitæ. Cæci meritul unei arheologiia securitæflii umane este tocmai acela de a dezvælui ce anume, într-unasemenea proces istoric, a putut sæ determine transformarea unor constrîngeriimpuse din exterior în normæ de conviefluire øi chiar în valoare a construiriiidentitæflii sociale.Astfel, noutatea dispozitivelor de securitate se lasæ mai întîi decelatæ într-onouæ concepflie a spafliului, care, færæ a înceta sæ fie o mizæ a capitalizærii teritorialede tip suveran, se deschide circulafliei øi serializærii infinite a elementelorcare se deplaseazæ, a evenimentelor care se produc øi a unitæflilor care seacumuleazæ. Dacæ spafliul disciplinar (spafliu fizic, spafliu corporal sau chiarspafliu mintal) este un spafliu vid, artificial sau artificializat, spafliul securitar esteunul plin, „natural“, în sensul în care politicile securitare iau în calcul datelemateriale øi încearcæ sæ le maximizeze efectele pozitive, sæ le minimizezepe cele negative, sæ asigure, în orice caz, o mai bunæ circulaflie (a lucrurilor,a corpurilor, a informafliilor). Mai mult, depæøind logica diviziunilor funcflionaleLiberté, égalité, sécurité:Liberal Powerand Security MechanismsIn Michel Foucault’s work, securityis just another name for the biopoliticsof the liberal economy of power.Security mechanisms are the opposite of libertarian mechanisms with whichthey form a transpolitical or prepolitical equilibria between the biologicallyconditionedindividual and a population enframed by its biological and publicconstitution.Between 1977 and 1979, Foucault teaches two Collège de France courses andwrites several studies on modern liberal power in which he advances (followingin-depth research on biopolitical mechanisms) the hypothesis of securitymechanisms. This hypothesis is key for understanding the liberal power regimebecause one can not understand the sophistication seen by post 18th centuryWestern legal and disciplinary mechanisms only by considering the most commondefinition of biopower: the appropriation of bare life by power.The occurrence of this shift was caused by economic, political, architecturaland medical changes that took place as modernity unfurled. Such phenomenaas the demographic boom, increases in trade flows and information or thetransformation of cities demanded more flexibility and adaptability from powermechanisms. Consequently, it would be erroneous to conceive of the newbiopolitical-security mechanisms as replacing or terminating older disciplinarystrategies or newer legal regimes of sovereignty. Never before the 18th centuryhas the legislative inflation or the affirmation of sovereignty been moreobvious. Yet, through a complex historical process whose consequencesendure to this day, there emerged new mechanisms that worked directlyon bare life. These mechanisms are better adapted to address the spatial,temporal, political and medical challenges of the then young liberal society.Some of these challenges lend themselves to Foucault’s insights. The Frenchphilosopher saw four major features of security mechanisms and he elaboratedon the ways in which they traveled through history. Foucault showed thatwhat was merely an aspiration and a wish to regulate during the 18th and19th centuries is nowadays not only a legal reality but also common senseand intersubjectively-shared norms. The added value of an archeology ofhuman security is to reveal the causes of a historical process that turnedexternally-imposed constraints into social norms and even into constitutivevalues of social identities.The novelties of security mechanisms bring about a new understanding ofspace: no longer a stake for sovereignty-bound authority, but a reality open toconstant movement and to the infinite serialization of movables, of events andof accumulating units. If the disciplinary space (whether in its material, bodilyor mental form) is an empty and artificial(-ized) space, the security space isfull and “natural”. In other words, security policies factor in material structures,then attempt to maximize these structures’ negative components whileminimizing the negative ones in order to ensure more mobility at any price forthings, bodies and information. Moreover, by overcoming the logic of functionaldivisions specific to disciplinary action, security policies rely on the multifunctionalityand multiple meanings of space as well as and on its capacityto generate events. The rigid architecture of old disciplines is followed by theemergence of disciplinary fields that are generous with the ephemeral andwith the random, yet are well-equipped to control the long distance impact ofa body on another body at any time. Far from it being an individualizing space(in the sense upheld bellow) for identifying human, economic and territorial139

specifice acfliunii disciplinare, securitatea conteazæ pe polifuncflionalitateaspafliului, pe capacitatea sa de a da naøtere evenimentului øi diverselor saleinterpretæri. Arhitecturii rigide a disciplinei îi urmeazæ, aøadar, sau, mai binezis, i se adaugæ un spafliu amenajat, un mediu propriu-zis, generos cu efemeruløi cu aleatoriul, dar pregætit în orice clipæ sæ dea seama de acfliuneala distanflæ a unui corp asupra unui alt corp. Departe de a fi un spafliu individualizant(într-un sens pe care-l voi relua øi dezvolta mai departe) alidentificærii precise a unitæflii umane, economice sau teritoriale, spafliulsecuritæflii este un spafliu de masæ, un spafliu al probabilitæflilor øi statisticilor.De aici, cea de-a doua træsæturæ a dispozitivelor de securitate pe care secuvine sæ o analizæm: este vorba de felul în care este administrat evenimentul,de felul în care hazardul, aleatoriul, imprevizibilul pot fi fructificate în ceeace Foucault numeøte guvernamentalitate. Trebuie remarcat, pe aceastæ direcflie,caracterul pozitiv al intervenfliei liberale în controlul timpului, o intervenfliecare merge în sensul cuplærii dintre securitate øi libertate, în careaceasta din urmæ este înfleleasæ, minimal, ca posibilitate de miøcare. Astfel,spre deosebire de disciplinæ, care este centripetæ, izolînd un spafliu, determinîndfragmente precise, centrînd øi concentrînd, securitatea deschide, lærgeøte,organizeazæ, încetînd a urmæri o reglementare exhaustivæ, pentru acæuta sprijin pe detalii, pentru a surprinde lucrurile în realitatea øi în naturalor. Dacæ, pe de altæ parte, funcflia legii, în compunerea sa cu tehnica disciplinaræ,este sæ împiedice øi sæ interzicæ, eventual sæ prescrie, stabilind o ordinea cærei definiflie este de a fi „ceea ce ræmîne atunci cînd va fi fost împiedicattot ceea ce este interzis“ 4 , securitatea mizeazæ pe „laisser faire“, provoacæøi susfline inifliativa care face sæ joace între ele elementele diferenfliale, încercîndsæ ræspundæ unei realitæfli. Numai cæ acest ræspuns aparent încurajatorla realitate este, în fapt, o anulare øi o reglementare mai strictæ a realitæflii;pozitivitatea ei – aceea care o face, de altfel, sæ poatæ interveni la nivelul elementaritæfliivieflii naturale, a metabolicului – constæ în anihilarea imaginarului(asupra cæruia lucra legea), în evitarea producerii unui complementameliorat al realitæflii (specific disciplinei), pentru a se înøuruba în realul fizic,într-o naturalitate, nicidecum a unei întoarceri la naturæ, ci a unui dat efectiv,minuscul, precis, discret, aleatoriu.A treia træsæturæ a dispozitivului securitar, cea mai importantæ în economiaanalizei noastre, este aceea care priveøte raportarea la normæ øi la distincfliadintre normal øi patologic. Øtim din studiile anterioare ale lui Foucault, dinA supraveghea øi a pedepsi, mai ales, cæ disciplina este analiticæ, prin voinflaøi capacitatea ei de a descompune indivizi, locuri, timpuri, gesturi, pentrua reclasa, apoi, toate aceste elemente în funcflie de anumite obiective, pentrua le distribui în secvenfle øi coordonæri optime, în fine, pentru a fixa peele øi prin ele proceduri de dresaj progresiv øi de control permanent. Voluntarismuldisciplinar provine în primul rînd din capacitatea de a stabili normepe care se pliazæ apoi, în categoriilor normalului øi anormalului (patologicului),elementele corporale sau materiale. Raflionalismul care însofleøte acestvoluntarism este unul mai puflin normalizator, cît normativ, chiar normator:asta face ca norma sæ fie înfleleasæ drept suport al unei distribuflii logice øi nesfîrøitea corpurilor, a gesturilor, a informafliilor în clase bine delimitate de oparte øi de alta a liniei imaginare sau artificiale trasate de normæ. În schimb,în societatea reglatæ securitar, norma este produsul unei joc permanent, jocreal între diferenfle reale, joc reglîndu-se cu suplefle în funcflie de normalitæflilediferenfliale, ceea ce face ca norma sæ fie un produs provizoriu, un stadiutemporar într-o continuæ redefinire a partajului dintre normal øi patologic.units, the security space is a space of massification, of probabilities andof statistics.From this first feature follows a second one: governmentality. Foucault understoodgovernmentality to mean the ways in which events are managed or themeans through which randomness and unpredictability are processed intofruitful outcomes. The interventions of the liberal society into the managementof time were positive: security and freedom (understood merely as freedomto move) were made to merge into each other. While disciplines arecentripetal mechanisms that establish limits for space via fragmentation andcentralization efforts, security enlarges, expands and organizes not byattempting exhaustive regulation, but by inhibiting the detail, by revealingthe reality and the inner nature of things. If the purpose of the law as a discipliningmechanism is to prohibit and maybe to prescribe in order to create anorder that boils down to “what one is left with when all that is forbidden wasprevented from occurring” 4 , security relies on laissez-faire principles andspurs the kind of human initiative that recombines distinct objects in order toaddress real-life challenges. The problem is that this response to challenges isin fact just another form of destruction or stricter regulation of reality. Security’spositive essence comes from its capacity to annihilate the imaginary(formerly covered by the law), to prohibit the production of an improved complementof reality (formerly the province of disciplines) and to become imbricatedinto a physical reality thus deprived of its naturalness and reorganizedinto clear-cut, discreet, efficient categories. This positive mark enables securityto intervene at the roots of elemental life and at the level of metabolism.The third and most important characteristic of security mechanisms is theirrelationship to norms and to the distinction between the normal and thepathological. We know from Foucault’s early work as well as from Disciplineand Punish that disciplines are endowed with analytical power via their capacityto deconstruct individuals, places, time, or gestures, only to reclassify theresulting bits according to given objectives, to redistribute them according tooptimal sequences and coordination templates in order to weld on/throughthem various procedures of progressive domestication and permanent control.Disciplinary voluntarism originates into a capacity to manufacture normsthat subsequently colonize the realms of the normal and of the abnormal(or of the pathological), of the animate and of the inanimate. The kind ofrationalism that accompanies this kind of mechanism is more normative thannormalizing. Hence, norms come to be understood as the basis of a logicaland endless recasting of bodies, gestures, and information into discrete categoriesarranges along the imaginary or artificial cleavages institutionalizedby social norms. By contrast, in a society regulated by security mechanisms,norms are the outcome of a continuous and real game played with realdistinctions and flexibly attuned to differential normalities. Consequently,in such a context, social norms become provisional outcomes of a continuousredefinition of the cleavage between the normal and the pathological.The medicine-inspired idea that diseases have an infinity of symptoms andmanifestations and therefore are impossible to classify can also be found inthe ideational governance of today’s heavily medicated society, where securityand health are intertwined. The language of medicine is widely reproducedin the language of power. In both languages one finds four key operationalconcepts: “case”, “risk”, “danger” and “crisis”. Biopolitics, then, is the modernregime of a power that treats social problems as case, risk, danger, crisis.Naturally, each of these concepts has its individual functionality, yet uponcloser inspection we can understand them as criss-crossed by other understandingsof time, space and personhood. Within the security paradigm140

(in)securitatea vieflii. de la biopoliticæ la politicile securitareIdeea de sorginte medicalæ a unei infinitæfli de simptome øi manifestæri alebolii, care face imposibilæ delimitarea claræ a diferitelor maladii øi deci clasareabolnavilor în tipuri de boli, se regæseøte, printr-un transfer propriu uneisocietæfli medicalizate (unde securitate øi sænætate trebuie adeseori înfleleseinseparabil), în administrarea aceleiaøi societæfli înseøi. Limbajul medicinei seface puternic øi permanent simflit în limbajul puterii, atîta vreme cît øi în unul,øi în celælalt regæsim (cel puflin) cele patru concepte operaflionale: „caz“, „risc“,„pericol“, „crizæ“. Biopolitica este regimul modern al manifestærii unei putericare trateazæ chestiunile sociale în termeni de caz, de risc, de pericol,de crizæ. Desigur, fiecare dintre aceøti termeni are rolul sæu specific, funcfliasa precisæ, dar putem observa, la o analizæ mai minuflioasæ, în ce fel sînt eistræbætufli de o altæ concepflie a timpului, a spafliului, a individului. Voi revenila unii dintre aceøti termeni, la cei de risc øi pericol îndeosebi; sæ spunemacum doar cæ, în paradigma securitaræ descrisæ deja de Foucault, se articuleazæpunctualitatea cazului, caracterul permanent al riscului, forma difuzæa pericolului øi inevitabilitatea crizei. Dublæ branøare pe timp: pe unitateasa elementaræ (explozia clipei sau explozia într-o clipæ, survenirea) øi pe duratalungæ, pe nontimpul aøteptærii – aøadar dublæ anulare a timpului, într-oserie neomogenæ de unitæfli discrete øi într-o discontinuitate a intensitæflilorimposibil de redus la un sens unic. În acest timp, individul este cînd victimæ(a întîmplærii, a accidentului, a pericolului care se materializeazæ, a crizei carese declanøeazæ), cînd spectator neputincios (atunci cînd riscul ræmîne prezent,cînd pericolul planeazæ, cînd criza stæ sæ izbucneascæ). De fiecare datæ,el este un caz øi, în calitate de caz, suprafafla perfectæ pentru o intervenfliecare sæ permitæ reducerea riscului (de contagiune, de atac terorist etc.), îndepærtareapericolului (prin izolare sau menflinere la distanflæ) øi deci evitareaunei crize (sanitare, politice, economice etc.).În sfîrøit, a patra træsæturæ a dispozitivelor securitare priveøte ansamblul indivizilortratafli ca populaflie; Foucault apreciazæ cæ ræmîne în întregime deschisæîntrebarea cu privire la transformarea poporului în populaflie, adicæ aunei categorii politice într-una statisticæ (cuantificabilæ, evaluabilæ statistic). HannahArendt remarcase deja aceastæ transformare atunci cînd, în Condiflia umanæ,vedea în naøterea modernæ a socialului, ca dimensiune anulînd deopotrivæpublicul øi privatul, condiflia de posibilitate a unei previzibilitæfli comportamentale,la nivel economic mai ales; o asemenea previzibilitate pare s-o aibæîn vedere øi Foucault atunci cînd aøazæ populaflia sub dependenfla unei seriide variabile (climaterice, comerciale, juridice, morale), care o fac opacæ uneiacfliuni suverane øi, prin urmare, neutræ faflæ de supunere sau revoltæ. Existæo „naturalitate“ a populafliei care primeazæ în fafla artificiului politic øi careimplicæ øi obligæ la o acfliune mai degrabæ de ordinul gestionærii administrative,care înseamnæ cæ ea nu trebuie (øi nu poate fi) supusæ prin forflæ, ci preîntîmpinatæori canalizatæ în interesele sale prin intervenflia asupra acelorlucruri, stæri, evenimente care pot, la rîndul lor, acfliona asupra populafliei.Aceastæ acfliune asupra acfliunii, acfliune mediatæ, anticipatoare, analiticæ øireflexivæ, caracterizeazæ guvernamentalitatea; pe suprafafla øi în interstifliileunei societæfli, este vorba de a lua în calcul douæ variabile esenfliale care potfi integrate într-o strategie administrativæ: dorinfla øi interesul. Desigur, amputea spune cæ nu existæ nimic mai individual øi mai incomprehensibil decîtdorinfla (ori interesul, ca formæ raflionalizatæ øi generalizatæ a dorinflei), dar,printr-un joc subtil de conexiuni øi calcule, ea poate fi prinsæ, ca interes general,într-o producflie de putere: a-i da putere øi a o menfline sub control; astîrni dorinfla, pentru a canaliza interesul public, care nu mai este, atunci, ooutlined by Foucault one can detectthe punctual nature of “case”, thepermanent nature of “risk”, the diffusenature of “danger” and theinevitable nature of “crisis”. Onealso notes a bifurcation of time:into its elementary unit (as expansion of the second or as explosion withina second) and into its long-term units. What results from this is a double negationof time, its turning into a heterogeneous series of discrete units as well asinto a discontinuity of intensities impossible to reduce to a single direction(and/or meaning). In the meantime, the individual is made a victim (of chance,of accident, of materialized danger, of crisis) or a helpless spectator (when risklingers on, when danger hovers overhead, when crisis waits to happen).Every time this happens, the individual is conceived of as nothing but a “case”,the ideal target for interventions meant to reduce the risk (of transmittabledisease, of terrorist attacks etc.), to remove the danger (via confinement andquarantine) and therefore to avoid crisis (of a medical, political, or economicnature).Finally, the fourth characteristic of security mechanisms applies to population.Foucault spent much analysis on the question of the transformation of thepeople into population, that is of a political category into a quantifiable one.Hannah Arendt noted this transformation in her Human Condition when shenoted that the modern birth of the social as a category that negates both thepublic and the private was a condition for gauging behavioral predictability ineconomic life. Foucault makes the same argument when he describes populationas a series of variables (related to climate, trade, law or morals) that makeit invisible to sovereignty and neutral vis-à-vis submission and revolt. There issomething natural about the population that comes before political artificeand which demands a kind of administrative-like intervention. This meansthat the population may not be forcibly subdued, only managed via the manipulationof those things, states and events that may, in turn, act upon the population.This “action on action”, this mediated, anticipatory, analytical andreflexive action rests at the core of governmentality. Two factors are requiredfor the projection of an administrative strategy: desires and interests.Undoubtedly, we could argue that there is nothing more individual and moreincomprehensible than desires (or interests, conceived of as rationalized andgeneralized forms of desires). However, desires may become parts of a powergame when they are presented as “general interest”. This feat can be achievedvia their incorporation into subtle connections and strategies. Hence the needto keep desires under control or to stoke desires for the purpose of manipulatinga public interest that is no longer an unpredictable combination of individualand chaotic desires, but a constant, a factor whose patterned behaviorapplies to “accidents” also. The same reasoning applies to fear, which isa complementary aspect of desire and can be managed or steered as long asits effects are known and its effects are controllable.Population is a concept that spans two dimensions: the biological dimensionof the human species (hence the focus on biopolitical strategies) and its publicdimension (in the less political form of opinions, prejudices, interests). On theother hand, biopolitics is a power strategy that allows and fosters the embeddingof the public markers of the population (as defined above) on the firm,yet vulnerable basis of bare life. Each has her own life, a life irreducible toanyone else’s. Yet all lives become more predictable and more likely to beanalyzed statistically, that is to say to be framed in defiance of each the diversityof human life.141

sumæ imprevizibilæ de dorinfle individuale øi haotice, ci o constantæ, un factorcu comportament regulat pînæ øi în accidentele sale. Aøa cum vom vedeamai departe, acelaøi raflionament guverneazæ un aspect complementar aldorinflei, care este frica: træitæ ca ireductibilæ la nivel individual, ea poate fitotuøi ghidatæ, îndiguitæ sau întreflinutæ, atîta vreme cît – asemenea variolizæriiîn medicina prepasteurianæ – se inoculeazæ un virus (al fricii) al cærui comportamenteste relativ cunoscut øi ale cærui efecte sînt perfect controlabile.Pentru a încheia aceastæ sumaræ descriere a dispozitivelor securitare, sæ maiamintim ideea cæ populaflia este un operator întins între douæ extreme: unabiologicæ, a speciei umane (de unde fixarea sa în strategii biopolitice) øi cealaltæpublicæ (în forma opiniilor, a obiønuinflelor, a prejudecæflilor, a intereselor –dimensiune prea puflin politicæ, aøadar). Biopolitica este, într-o altæ accepflie,strategia de putere care permite sau încurajeazæ branøarea însuøirilor publiceale populafliei (enumerate mai sus) pe soclul ferm (vulnerabil, dar continuu)al vieflii nude. Fiecare cu viafla lui, fiecare viaflæ ireductibilæ la oricare alta,dar toate împreunæ tot mai previzibile, tot mai susceptibile de a fi studiateprobabilistic øi statistic, în disprefl, tocmai, pentru elementul singular.Douæ remarci înainte de a încheia aceastæ primæ parte.Prima, gæsindu-øi originea într-un interviu al aceluiaøi Foucault 5 , se referæ laraportul dintre cotidian øi excepflional. Pentru a fi eficiente, politicile securitaretrebuie sæ menflinæ aparenfla continuitæflii øi siguranflei vieflii de zi cu zi,dar sæ o facæ menflinînd treazæ vigilenfla faflæ de evenimentul singular carepoate oricînd sæ întrerupæ aceastæ continuitate øi aceastæ siguranflæ. Ele fles,oarecum, trama cotidianului din firele longitudinale ale rutinelor monocoloreøi din firele transversale, spectaculoase, colorate, ale excepfliei. Acestepolitici nu se justificæ în absenfla uneia din aceste douæ direcflii: mecanismelelegale însoflesc øi protejeazæ rutinele, intervenfliile securitare øi excepflia îøisubordoneazæ, în numele urgenflei øi al eficacitæflii imediate, legea øi rutina.Astfel, intervenfliile nu mai par, cum spune Foucault, un semn al arbitrarului,nici al unui exces de putere, ci, dimpotrivæ, al unei solicitudini. Intervenfliabrutalæ a polifliei (a celei sanitare, de exemplu, în cazul gripei aviare) în spafliulprivat al unor cetæfleni nu trebuie interpretat ca atare, ci ca preîntîmpinare,ca ofertæ de servicii pentru evitarea pericolului øi a crizei: gazda agresatæ trebuiesæ fie recunoscætoare pentru ajutorul care i se dæ…A doua remarcæ: în plan politic, liberalismul este „arta guvernærii care manipuleazæîn mod fundamental interesele“ 6 øi, fæcînd asta, el devine gestionaral pericolelor øi al mecanismelor duble de securitate øi libertate. Preflul deplætit pentru libertate (libertatea de expresie, dar, mai ales, libertatea de miøcare,de circulaflie) de cætre fiecare individ este educarea în spiritul ameninflæriiøi pericolului. Libertatea este, în primul rînd, libertatea deplasærii între riscuri,libertatea evitærii pericolelor, iar liberalismul un stimulator permanent al pericoluluiøi, simultan, al procedurilor de control øi de coerciflie. O asemeneaaserfliune justificæ, prin urmare, titlul însuøi dat acestui studiu, care este,oarecum, chiar deviza liberalismului: „vivre dangereusement“; a træi bine(liber, îndestulætor etc.) înseamnæ a træi periculos, sub presiunea permanentæa evenimentului, a riscului øi a crizei. Mai mult, a træi bine nu mai depindede un loc, rutina este aceea a miøcærii, øi nu a unui spafliu, protecflia aceea adeplasærii, øi nu a închiderii, siguranfla – a fluxului, øi nu a stabilitæflii. Deteritorializareøi virtualizare a securitæflii; în orice caz, decuplare a securitæflii despafliu, de timp, de normæ, de comunitate, recuplare a ei de intervenflie.Atunci cînd pericolul nu mai poate fi identificat, transformînd riscul într-o variabilæmajoræ a oricærui calcul øi într-un pretext al intervenfliilor ziseBefore I conclude this section, I think two further remarks are in order.The first concerns the relationship between the quotidian and the extraordinarymentioned by Foucault in an interview. 5 In order for them to be efficient,security practices must maintain the appearance of continuity and securityof daily life while keeping the subjects on alert towards singular events thatmay at any time interrupt this sense of continuity and security. Security policiesweave the texture of the quotidian from the long, single-color threads ofroutine and from the transversal and spectacularly colored threads of exception.These policies may not be legitimated in the absence of these two kindsof threads. This is because legal instruments accompany and protect routineswhile security interventions and the state of exception come to control legalstatutes and routines on behalf of emergency and of immediate efficiency.Foucault argues that in this way, security interventions no longer appear asmarkers of arbitrariness or excesses of power, but, on the contrary, as markersof public demand. Brutal police interventions (consider the case of actionsof sanitary police during the recent outburst of bird flu) into the private spaceof citizens are made to appear not as brutal police interventions, but as preventionactivities, as an offer to protect against danger and crisis. The hostmust be attacked first in order for her to express gratitude for the help beingoffered...The second remark that needs to be made is that by instituting an “art of governmentfocused on the fundamental manipulation of interests” 6 , liberalismemerged as the manager of the twin mechanisms of security and of freedom.The price paid for liberal freedoms (e.g. freedom of speech or freedom ofmovement) by individuals comes in the form of an obligation to be taughtabout threats and dangers. For liberal freedom is meant as a freedom to navigateamong risks, to avoid dangers. Against this background, liberalism acts asa trigger of both danger and of procedures of coercion and control. Hence thetitle of this article (vivre dangereusement), which is a slogan of liberalism:to live well, freely and richly is to live dangerously, to live under the constantthreat of the event, of risk and of crisis. Living well no longer depends on a specificlocation. The new routines are attached to movement and not to space,while the new protection shields are set around movement, not around closure.What is safeguarded is flux, not stability. The world of liberalism is a world ofdeterritorialization and virtualization of security. In brief, security is cut off fromspace, time, social norms or community and is joint with intervention.When danger can no longer be identified, risk becomes a major variable ofany calculation and in the new international context of the preemptive strikeslaunched by US forces in Afghanistan and Iraq, the border between securityand insecurity becomes hard to locate. Moreover, if manipulated with politicaland communicational skill, the current obsession with security becomes themain source of insecurity, a state of irrationality, a disposition hard to share aswell as a de-socialization agent. Nowadays, one may consider that the steeringof politics towards the realm of security turns politics into a self-legitimatingenterprise for risk management, while politicians morph into meremanagers of ecotechnical mechanisms invested with the capacity to producecomprehensive effects in the population. Drawing on the classic theories ofpolitics, Michaël Foessel argues 7 that if security may be understood as a prerequisitefor political action, then the assumed origin of any political action,the expansion of security over political action and even its transformation intoan unsurpassable frontier are likely to impact social relations in a very directway. The message is that if they are motivated (or obsessed) with the advantagesoffered by better security in a vulnerable and precarious world, peoplemay become willing to give up some of their rights if told this would be the142

(in)securitatea vieflii. de la biopoliticæ la politicile securitare„preventive“ sau de „pedepsire“ (asemenea acfliunilor unilaterale ale armateiamericane în Afganistan øi în Irak), granifla dintre securitate øi insecuritate devineindiscernabilæ. Mai mult, obsesia securitæflii, abil manipulatæ politic, tehnic,mediatic, este principala sursæ a insecuritæflii, sentiment iraflional, stare interioarægreu de împærtæøit øi agent de desocializare. Sînt numeroøi cei care consideræ,astæzi, cæ redirecflionarea politicii înspre securitar o transformæ peaceasta într-o întreprindere autolegitimatoare de management al riscului,iar pe autorii ei în simpli gestionari ai unor mecanisme ecotehnice cu impactgeneralizat asupra populafliei. Astfel, într-un studiu remarcabil 7 , MichaëlFoessel argumenteazæ, mergînd pe urmele teoriilor clasice ale politicului,cæ, dacæ securitatea poate sæ fie un prealabil al acfliunii politice, originea presupusæa oricærei legæturi politice, extinderea ei peste întreaga acfliune politicæøi chiar transformarea ei într-un orizont de nedepæøit, într-un scop exclusivsau prioritar, afecteazæ legætura socialæ de o manieræ foarte precisæ. Ar fi vorbadespre felul în care, animafli (adicæ obsedafli) de avantajele pe care o securitatesuperioaræ le oferæ într-o lume vulnerabilæ øi precaræ, oamenii ar fi dispuøisæ renunfle la o parte din drepturile lor, dacæ acesta ar fi preflul de plætitpentru continuitatea existenflei.Douæ idei pot întæri aceastæ afirmaflie: mai întîi, cæ securitatea se înfæfliøeazæ,dupæ acelaøi autor, ca singurul drept care este øi un fapt; am putea spune,mergînd mai departe, cæ securitatea are ceva din acele concepte contradictorii– dar dorindu-se coerente øi manifestîndu-se prin aceastæ dorinflæ cao violenflæ – care funcflioneazæ la fel de bine în culturæ øi în naturæ. Existæ unaspect de naturalitate în ideea securitæflii, cîtæ vreme admitem cæ datul biologicnu se poate susfline de la sine, ba chiar se poate autodistruge cu uøurinflæ.Ea fline de satisfacerea nevoilor celor mai elementare, de reglarea joculuidorinflelor øi pasiunilor, iar încredinflarea protecfliei vieflilor individuale unorinstanfle politice sau de altæ naturæ, dupæ modelul Leviatanului, face partedin jocul politic elementar al reprezentativitæflii øi legitimitæflii oricærei puteri.Pe de altæ parte, sentimentul fricii poate sæ fie construit, dar el poate sæ fieøi o reacflie „spontanæ“ la ameninflæri venind din mediul exterior. Finitudineapur biologicæ ar constitui premisa infiltrærii naturalului în orice construcflie culturalæsau politicæ. Dar, la fel de bine, juridic vorbind, securitatea este un drept,poate cel mai important dintre toate, întrucît nu putem concepe funcflionareaparticularæ øi împreunæ a celorlalte drepturi færæ garanflia unei securitæfli minime.Exercitarea libertæflii trece prin asigurarea unei coexistenfle paønice,dreptul la proprietate este respectat cîtæ vreme un înveliø juridic îl afirmæ øiîl protejeazæ øi cîtæ vreme, în ordine practicæ, încælcarea spafliului privat – spafliude siguranflæ – este pedepsitæ de lege. Chiar øi egalitatea poate fi gînditæ, laun nivel infrapolitic, drept egalæ confruntare cu moartea, mai bine zis dreptuniversalæ recunoaøtere a fricii de moarte. Dar pætrunderea securitæflii în interstifliileflesutului politic øi social mai înseamnæ øi a face din supraviefluire undeziderat permanent, un nivel zero la care putem øi trebuie sæ revenimmereu, atunci cînd toate celelalte deziderate se vor fi relativizat sau spulberat.Ceea ce dæ forflæ acestui deziderat este caracterul sæu palpabil øi indiscutabil,nemijlocirea lui: a fi sau a nu fi în viaflæ, iatæ condiflia bazicæ a oricæruidemers ulterior.A doua idee care poate sæ sprijine afirmaflia unui joc pervers între securitateøi insecuritate vine din domeniul juridic al teoriilor despre drepturile omului.Susflinînd cæ securitatea este primul (øi ultimul) dintre drepturi, politicilesecuritare par – sau doresc – sæ demonstreze cæ, prin reafirmarea dreptuluila viaflæ, conferæ pachetului de drepturi fundamentale o consistenflæ øi oprice for the continuation of theirexistence. In the view of the sameauthor, this argument can bestrengthened by two further observations.First, security is the onlyright that is also a fact and belongsto an internally contradictory category of concepts that are seemingly coherentand violent in their manifestations and which function equally well in “culture”as in “nature”. There is something natural about security as long as weadmit that biological existence can not be taken for granted and may easilydestruct itself. Security is tied to the most elementary needs, to the tuning ofdesires and passions. The trusting the protection of human life to Leviathanlikeforms of agency is a part of the elementary political game of representationand legitimacy played by any form of power. On the other hand, if fearis indeed socially constructed, it can also pass for “spontaneous” reaction tothreats coming from outside. A purely biological constitution can be the prerequisitefor the infiltration of the realm of nature in any cultural and politicalconstruction. However, legally speaking, security is also a right, maybe themost important right. The individual or collective guaranteeing of other rightsis impossible in the absence of a minimum of security. The exercise of freedompasses through ensuring peaceful coexistence and right to private propertyexists as long as there is a legal structure around it and as long as thetrespassing of private property is punishable by law. At an infra-political level,even equality can be imagined as a confrontation with death, or, more aptlyput, as a universal recognition of the fear of death. But the colonization of thepolitical and social realm with security concerns also means turning securityinto a permanent imperative, a ground zero we are forced to revisit wheneverall other imperatives withered or were blown away. What lends strength tothe security imperative is its unmediated, palpable, unequivocal nature.To be or not to be alive is the basic condition of any subsequent action.A second idea that bolsters the argument about the perversity of the securityinsecuritytrade-off comes from human rights law theory. By arguing thatsecurity is the first and the last right, security policies grant or seem to grantfundamental rights additional substance and concreteness. What follows fromthis is that freedom of speech and equality are meaningless in Third Worldcountries hit by food or health crises that cause millions to die of starvation,AIDS or malaria. It also follows that the only legitimate form of expressionfor the people of those regions is the desperation will to survive, and that theonly form of equality comes in the form of a universal exposure to starvationand disease. Hence the need of life-saving interventions that can only beurgent and unhindered by time-consuming political dialogue.In our so called “civilized” world, danger is a constant and the new distributionof threat afflicts primarily ordinary people going through the most quotidianexperiences. On behalf of survival one is told that efficient measures forkeeping risk factors under control are urgently needed. This logic that legitimatesintervention by appealing to the preservation of life radically challengeshuman rights and their current hierarchies. Consider the argumentput forth by Mireille Delmas-Marty, a top contemporary legal theorist.After reviewing the paradoxes and the recurring conflicts within the humanrights domain and after analyzing documents recently drafted by internationalorganizations, she classifies human rights into four categories. The top categoryderives from the right to life and includes protections against torture,slavery, and against inhuman or degrading treatments. These rightsare inalienable, they derive from “human essence” and their protection is143

concretefle suplimentare. Cæ, în Lumea a Treia, bunæoaræ, în regiuni afectatede grave crize alimentare sau sanitare, nu au nicio valoare libertateasau egalitatea, sau dreptul la libera expresie, cîtæ vreme mii de oameni morzilnic de foame, de SIDA sau de malarie. Cæ singura lor expresie este aceeaa disperærii de a putea træi, singura egalitate este egala expunere la foameteøi la epidemii øi cæ, de aceea, se cuvine sæ se intervinæ urgent, evitînd întîrzierileprovocate de un dialog politic, pentru a salva viefli. Cæ în lumea noastræ,alt exemplu, lume „civilizatæ“, pericolul este øi el permanent, cæ nouadinamicæ a ameninflærilor afecteazæ mai ales oamenii de rînd în situafliile celemai cotidiene. De aceea, în numele, iaræøi, al supraviefluirii se impun mæsuriimediate, eficiente, de pæstrare sub control a factorilor de risc. Aceastæ logicæa intervenfliei în numele vieflii obligæ la regîndirea radicalæ a drepturiloromului øi la o nouæ ierarhizare a lor. Mireille Delmas-Marty, unul din cei maiimportanfli teoreticieni de astæzi ai faptului juridic, constatînd paradoxurileøi conflictele recurente din spafliul drepturilor omului øi analizînd documenteleelaborate recent de institufliile internaflionale, le distribuie în patru maricategorii, aøezînd în vîrful noii piramide a drepturilor pe acelea beneficiindde o protecflie absolutæ, care nu îngæduie nicio excepflie, tot aøa cum „ireductibiluluman“ nu îngæduie nicio excepflie, în numele respectului demnitæfliiumane, adicæ, pînæ la urmæ, în numele respectærii dreptului fundamental laviaflæ. Sînt drepturi care exclud tortura, sclavajul, tratamentele inumane saudegradante øi care s-ar situa, astfel, dincolo de particularitæflile diferitelor culturipolitice sau juridice. Lor le urmeazæ drepturile cu protecflie cvasiabsolutæ,care pot fi suspendate temporar, precum nediscriminarea, prezumflia denevinovæflie, dreptul la justiflie etc. Suspendarea lor are loc în situaflii de excepflie,în cazul unui ræzboi sau al unui alt tip de conflict. (Sæ notæm, în acest punct,cît de relativæ este totuøi aceastæ protecflie, atîta vreme cît „excepflia“ estecu atît mai vagæ cu cît este mai des invocatæ øi aplicatæ…) În al treilea rînd,vin drepturile cu protecflie relativæ tare, urmate, în fine, de drepturile cu protecflierelativæ slabæ. 8 Scopul unei asemenea ierarhizæri este unul operaflional:admiflînd frecventa încælcare a drepturilor omului în diverse circumstanflepolitice, sanitare, militare etc., precum øi dificultatea impunerii unei respectæria lor, teoreticieni precum Delmas-Marty încearcæ sæ impunæ ideea cædrepturile aflate în vîrful acestei ierarhii trebuie sæ aibæ prioritate în fafla exigenflelorde ordine publicæ; altfel spus, cæ nicio urgenflæ de restabilire a ordinii,a pæcii, a „normalitæflii“ nu poate sæ justifice intervenfliile violente øi, de celemai multe ori, contrare sau exterioare legii existente, intervenflii care s-arîntemeia pe un imperativ securitar.Faptul cæ demnitatea umanæ ajunge sæ figureze în capul listei de valori(înaintea libertæflii, egalitæflii, dreptæflii, solidaritæflii etc.) dovedeøte, dincolo depretinsul progres în umanizarea omului øi a societæflii în care træieøte, cæ repliereaunicæ øi ultimæ este aceea pe soclul abisal al vieflii nude, pe faptul biologicînvæluit într-o auræ de universalitate, repliere care atestæ, la rîndul ei, cædrepturile omului nu pot fi operaflionalizate altfel pentru a conferi indivizilorøi comunitæflilor mai mult decît statutul de supraviefluitori sau de victime.Vom reveni în final la aceastæ transformare a cetæfleanului în victimæ. Sæspunem acum cæ ea este posibilæ, øi realæ, datoritæ øi unei mutaflii a stærii deræzboi în ceea ce Frédéric Gros numeøte „stæri de violenflæ“.De la starea de ræzboi la starea de violenflæÎn lucrarea purtînd acelaøi nume, filosoful francez de inspiraflie foucaldianæavanseazæ ipoteza trecerii, în anii din urmæ, dintr-un regim al ræzboiuluiabsolute, allowing for no exceptions or cultural objections. The secondcategory of legal protections enjoys quasi-absolute safeguards (i.e. can betemporarily suspended under exceptional circumstances such as war or otherviolent conflict, although “exceptional circumstances” are loosely defined andoften invoked). Non-discrimination, the presumption of innocence, or dueprocess safeguards are parts of this second category. Rights with relative safeguardsmake up the third category, while weakly protected rights make upthe fourth and last category. 8 By acknowledging frequent violations of humanrights in various political, medical or military circumstances and by admittingthe difficulty to make their observance fully effective, legal theorists likeDelmas-Marty suggest that the rights situated at the top of the classificationmust have priority to public order issues. In other words, no appeal to therespect of public order, of peace and of “normality” may justify violent andoften illegal interventions.The fact that the right to human dignity is listed before the right to freedom,equality, due process or equality testifies that the humanization of individualand society is hollow, that the default position of human rights protection isrecourse to bare life, i.e. to a biological factor invested with attributes of universality.And the very anticipation of default suggests that human rights mayonly be operationalized in order to grant individuals and communities littlemore than survivor or victim status.I will return to the story of the transformation of the individual into a victim.For now, I will just say that the transformation is possible and real due to amorphing of the state of war into what Frédéric Gros calls “state of violence”.From the State of War to the State of ViolenceDrawing on Foucault, Frederic Gros makes the argument that during the pastfew years the world passed from a state of war to a state of violence and thatthis transition can be noticed across four realms. In the strategic realm, whilethe state of war was structured by hierarchies and categories of commandsissued by public and well-organized structures, the state of violence is anarchical,privatized and characterized by the principle of strategic fragmentation.This kind of dispersion of command and obedience makes centers ofdecision invisible and lends anonymity to those who carry out the orders.Second, strategic fragmentation is compounded by spatial fragmentation:conflicts no longer take place within certain territorial confines and thetheaters of combat are not neatly separated from areas of non-combat.In other words, there are no lines of separation between danger zones andsafe zones and in terms of timing, danger and safety can be simultaneous.Furthermore, if the state of war used to be marked by certain neatly-definedstages (declaration of war, mobilization, combat, cease fire etc.) which separatedthe state of war from the state of peace, the state of violence is characterizedby the intermediary, the indefinite and the probability of renewedoutbreak (of violence). A third distinction finally occurs between the actorsin the process and the forms their actions take: while wars were orchestratedwith the participation of soldiers according to previously more or less definedcodes, contemporary violence basically engages civilians: they provoke actsof violence and they also appears as victims of these acts. Military hierarchy,with its highly determined ranks and functions at work in the management ofthe conflict of war, lends room to a completely anonymous phase with actorswho are neither civilians nor members of the military, an extraterritorial, virtualizedand virtualizable process unfolding under the stern light of media-presence.These actors leave their anonymity (very different from that of unknownsoldiers) behind not owing to a certain sacrifice, or, in any case, the kind of144

(in)securitatea vieflii. de la biopoliticæ la politicile securitareîntr-unul al violenflei, în conformitate cu patru principii cærora cele douæ stærile-ar ræspunde. Astfel, din punct de vedere strategic, dacæ ræzboiul se organizaîn funcflie de ierarhii øi structuri de comenzi sub forma unor acfliunipublice øi organizate, stærile actuale de violenflæ sînt mai curînd anarhice øiprivatizate, ræspunzînd unui principiu de fragmentare strategicæ. O astfel dedispersie a ordinului øi supunerii face invizibile centrele de decizie, dar øi conferæ,într-un anumit fel, anonimat executanflilor. Fragmentarea strategicæfuncflioneazæ în simbiozæ cu cea spaflialæ: conflictele nu mai sînt localizategeografic, iar teatrele de luptæ nu sînt fixe øi izolate de zonele de nonconflict.Nu existæ, prin urmare, o limitæ care sæ separe zona de pericol de zonade siguranflæ; amîndouæ se aflæ, geografic vorbind, oriunde, iar temporal, pericoluløi siguranfla pot sæ fie la fel de bine date simultan. Tot din punct de vedereal temporalitæflii, dacæ ræzboiul era marcat de momente precise øi eterogene(declaraflie, mobilizare, confruntare, armistifliu etc.) øi, prin ele, se distingeanet de timpul pæcii, stærile de violenflæ sînt stæri intermediare, mai precis stæriale intermediarului, ale indefinitului øi ale pasibilitæflii la violenflæ. O diferenflæmajoræ intervine, în fine, între actorii implicafli øi formele lor de implicare:dacæ ræzboiul se purta cu soldafli urmînd, mai mult sau mai puflin, anumitecoduri, violenfla contemporanæ angajeazæ esenflialmente civili, atît ca provocatoriai violenflei, cît øi, mai ales, ca victime ale ei. Ierarhiei militare, cu gradeøi funcflii stricte în purtarea conflictului ræzboinic, îi urmeazæ anonimul total,nici civil, nici militar, extrateritorial, virtualizat øi virtualizabil, ieøind în luminaputernicæ a mass-mediei tocmai prin fapta sa. Ieøirea sa din anonimat (altaøi altfel decît a soldatului necunoscut) se petrece nu prin sacrificiu sau, în oricecaz, nu prin acel gen de sacrificiu pe care îl implica ræzboiul, ci prin sinucidere,ocazie perfectæ pentru a deveni vedetæ, pentru a pæræsi indistincfliaabsolutæ înspre o vizibilitate absolutæ. Scurtcircuitarea dimensiunii politiceøi a celei militare se traduce în ceea ce Gros numeøte „criminalizare“, „barbarizare“,„privatizare“ øi „deregularizare“ a conflictelor, tot atîtea manierede a descrie fenomenele de violenflæ împotriva civililor (øi cu deosebire acelor mai vulnerabili dintre ei: copii, femei, bætrîni), avînd loc sau fiind dirijatedin regiuni scæpînd suveranitæflii tradiflionale a statelor øi normelor juridicenaflionale øi internaflionale, în numele unor valori absolute care aduc într-ovecinætate neliniøtitoare, dar indiscutabilæ, sacrul øi viafla.Ceea ce se transformæ într-o astfel de evoluflie este chiar logica raportuluicu moartea, dimensiunea moralæ a relafliei dintre viaflæ øi moarte. Astfel, avempe de o parte o implozie a morflii øi a aurei cultuale øi culturale care o înconjoaræ:ea are loc (mai exact: poate avea loc, aceastæ posibilitate devenindpasibilitate completæ) în spaflii publice, în forma accidentului, a atentatului,a catastrofei, fæcînd, astfel, din cotidian sectorul cel mai expus al existenfleiumane. Øi, dacæ ea are loc în mod public, asta nu se întîmplæ într-un schimb(moartea mea contra vieflii altora), ci într-o escaladare tanaticæ: prin moarteamea, moartea altora, precipitarea celor care nu au de ce sæ moaræ, prinøi,aleatoriu, undeva pe traseul rutinelor lor sau aflafli din puræ întîmplare în acelloc, înspre o moarte „absurdæ“, pe care nu o justificæ nimic øi care nu justificænimic (cel puflin pentru cei care mor). Pe de altæ parte însæ, acest absurdal morflii este compensat de o extremæ raflionalizare tehnicæ a ei sub formaa ceea ce Frédéric Gros numeøte „risc profesional“. 9 De la armele de distrugereîn masæ teleghidate pînæ la mercenarul sau soldatul profesionist angajatîn conflicte al cæror risc este strict calculat raflional øi financiar, stærile postræzboinicescot în evidentæ exilarea morflii în spaflii ale execufliei tehnice desævîrøite,din care ea ræzbate doar sub forma unor imagini televizate, epuratesacrifice wars generally imply, butthrough suicide, a splendid occasionfor becoming a star, and reachfor absolute visibility to replace theformer state of absolute facelessness.The short circuit createdbetween the political and military dimensions covers the concept Gros designatesas the “criminalization”, “barbarization”, “privatization” and “deregulation”of conflicts, while a number of ways to describe various phenomena ofviolence against civilians (and especially against the most vulnerable groups:children, women, elderly persons) emerge or are instrumented from areasoutside national state sovereignty and from outside national and internationallegal norms, in the name of certain absolute values that bring life and thesacred alarmingly but undeniably close.This type of evolution transforms the very logic of our approach to death, themoral dimension of the relationship between life and death. On one hand weexperience an implosion of death and of its cultic and cultural aura: it takesplace (more precisely: it can take place, with this possibility completely turninginto a must) in public spaces, taking the form of accidents, attempts, catastrophe,transforming the quotidian into the most exposed area of human existence.And, while it unfolds publicly, the event does not pass for an exchange(my death for others’ life) but for an act of thanatic surmount: through my owndeath and through the death of others, those who have no reason to die,caught at random somewhere on the path of their routines or tied by chanceto that place, are heading toward an “absurd” death, that justifies nothing andhas no justification (at least from the point of view of those dying). On the otherhand, though, a technical rationalization compensates for this absurdity ofdeath, in the form of Frédéric Gros’ “professional risk”. 9 Starting from remotecontrolledmass destruction weapon to mercenaries or soldiers of fortuneemployed in conflicts bearing tightly calculated rational and financial risks,post-war situations emphasize an exile of death into the space of exquisitetechnical expertise, from which it can only erupt in the guise of televisionimages purged of even the lightest touch of reality. This familiarization withremote forms of death, daily broadcasted in prime time on all TV channelsmakes it the more absurd and unbearable at instances whet it occurs as such,in our immediate vicinity, in the family space. An absurd death, a series ofabsurd deaths cannot provide a meaning for life. On the contrary, they depriveit, not so much of a certain meaning, because neither individual nor collectiveexistence carries a given meaning, but of the chance of its autonomous visionand of its common and everyday construction.The depolitization produced by these new states of violence comes as aneffect of a progressive annihilation of the difference between war and peace,between all the ideas at the core of classical political theories; theoreticianstoday are perplexed by certain practices that spring in the name of the majorvalues of modern politics while they take their means and instruments fromthe sphere of post-modern, trans-national, para-national or simply extranationalpowers. The nation-state, (questionable) safeguard of citizens’ rightsand freedoms in the face of internal and external aggression, is reduced tothe position of a secondary actor, even to that of a walker-on in the re-dimensioningof power. It acts at most as a screen for preventive or restorativeinterventions, trying to reduce the negative effects and collateral damages ofinternational games of interests. Amidst these global games, the state can stillpretend to function as a provider of security and assistance in extreme situations,but even whet it does so, its margin of action is limited while the state145

de orice concretefle. Familiarizarea cu moartea distantæ, transmisæ zilnic înprime time pe toate canalele de televiziune, o face cu atît mai absurdæ øi maiinsuportabilæ atunci cînd ea survine efectiv, în vecinætatea corporalæ, înspafliul cunoscut øi tangibil al familiei, apropiaflilor etc. O moarte absurdæ,mulflimea de morfli absurde nu pot conferi nicidecum un sens vieflii. Dimpotrivæ,îi retrag nu atît sensul, cæci nicio existenflæ individualæ sau colectivæ nuare un sens dat, un sens stabil, ci îi retrag øansa unei proiectæri autonomeøi a unei construiri comune øi cotidiene a lui.Depolitizarea care se produce prin noile stæri de violenflæ este efectul uneianulæri progresive a distincfliei dintre ræzboi øi pace, dintre toate conceptelecare constituiau armætura teoriilor clasice ale politicii; ceea ce provoacæ astæzideruta printre teoreticieni este apariflia unor practici în numele valorilor majoreale politicii moderne, dar cu mijloace øi instrumente provenind din arsenalulputerilor postmoderne, puteri transnaflionale, paranaflionale sau pur øi simpluextranaflionale. Statul-nafliune, garant (îndoielnic, ce-i drept) al drepturilorøi libertæflilor cetæflenilor în fafla agresiunilor externe sau interne, este redusla rolul unui actor secundar, pe alocuri chiar al unui figurant în noile redimensionæriale puterii. El serveøte cel mult de alibi unor intervenflii preventiveøi reparatorii sau pretins reparatorii, cæutînd sæ reducæ din efectele negativeøi daunele colaterale produse de jocurile de interese la nivel internaflional.În aceste jocuri globale, statul mai poate pretinde sæ funcflioneze ca un furnizorde securitate øi de asistenflæ în cazuri extreme, dar øi atunci cînd o face,marja sa de acfliune este limitatæ, iar el este dependent de forfle care îl depæøesc.Doar naivii øi cei strict interesafli mai pot crede azi în exportul dedemocraflie prin trimiterea de soldafli în teritorii ocupate; pe de altæ parteînsæ, abuzurile øi violenflele comise în numele statului øi/sau în numele democraflieiobligæ tocmai la o redefinire, cu alte instrumente decît cele ale uneitradiflii politice tot mai neputincioase, a ceea ce înseamnæ stat sau democraflie,cetæflenie sau, aøa cum am væzut, drepturi ale omului. O obligaflie a cæreioportunitate nu pare însæ nici evidentæ, nici nemijlocitæ: ieøirea din logica uneitemporalitæfli sacadate øi intrarea în cea a urgenflei øi a intervenfliei fac stînjenitoare,dacæ nu de-a dreptul inutilæ ori neprofitabilæ, lansarea unei reflecfliianterioare intervenfliei sau simultanæ ei. Numai cæ orice reflecflie veninddupæ ea nu face decît sæ o justifice sau sæ o moralizeze, fie øi de o manieræcriticæ.Pentru cæ, într-adevær, intervenflia a devenit cuvîntul de ordine al relafliilorintra-, interstatale øi internaflionale: Statele Unite „intervin“ færæ piedici în Irakøi Afganistan, dar au dificultæfli în a obfline recunoaøterea juridicæ, conformdreptului internaflional în vigoare, a declarærii ræzboiului øi, mai ales, nu seapæræ în sensul strict al cuvîntului, adicæ în sensul „tradiflional“ al ræzboiuluiøi apærærii. România nu se aflæ în ræzboi cu Irakul, deøi militari români participæ,„intervin“ în acfliunile militare de acolo. Dacæ o fac, nu o fac în numelestatului român împotriva statului irakian, ci o fac ca experfli, profesioniøti, tehnicieni,chemafli sæ repare un mecanism stricat, sæ fie competenfli øi eficienfliîn rezolvarea unor disfuncflii precise. Un alt tip de intervenflie este, la nivelintern, cel al polifliei: forflele de ordine sînt chemate frecvent sæ intervinæ pentrurestabilirea liniøtii øi pæcii sociale; ele sînt o forflæ de reacflie rapidæ împotriva„elementelor turbulente“, a celor care, puflini, dar „periculoøi“, ameninflæprin comportamentul lor siguranfla publicæ. Intervine, de asemenea, medicul,pentru a restabili un echilibru fragilizat de agresiunea unui agent patogen:el taie în carne vie, opereazæ øi trateazæ pentru regæsirea normalitæflii; dincolode acest nivel individual, existæ, în fine, intervenflia umanitaræ, laitself depends on powers that are way beyond its reach. Only naïve or strictlyinterested persons can still believe in the possibility for the export of democracythrough delegating soldiers to occupied territories; yet on the other handthe abuses and acts of violence effected in the name of the state and/or ofdemocracy require a redefinition with the use of instruments other than thoseof an increasingly helpless political tradition, of the ideas of state and democracy,citizenship or human rights. Nevertheless this requirement seems tohave neither an evident nor a direct solution: the exit from the logic of a fragmentedtemporality and the entrance into the realm of emergency and interventionmake the launch of a reflection preceding or simultaneous to theintervention seem embarrassing, if not useless or non-lucrative. Neverthelessthe reflections that follow, no matter how critical in nature, cannot but moralizeor justify it.Because, as a matter of fact, intervention has become the key term for intrastate,inter-states and international affairs: the United States actually “intervene”in Iraq and Afghanistan, but actually they have trouble in beinggranted – according to the international law in vigor – with the juridical recognitionof their act, while this action isn’t one of a proper defense either, I mean,in the classical meaning of the term. Romania is not at war with Iraq, it simply“intervenes” in military action carried out on its territory. The action is carriedout not in the name of the Romanian state as against the Iraqi state, but asthe action of experts, professionals, called to mend a dysfunctional mechanism,in a competent and efficient way. Another type of intervention is, on aninternal level, that of the police: the forces of public order are frequently invitedto intervene for restoring calm and the social peace; they are a force ofrapid reaction against “disturbing elements”, against the few but “dangerous”ones whose conduct threatens public security. Another intervention is that ofthe physician, when he reestablishes an equilibrium disturbed by an agent ofpathology: he cuts living flesh, operates and treats to restore a state of normality;while beyond this level we finally have the humanitarian intervention,at the dramatic cross between a lack of basic food products and the bad stateof health, in the background of events that lead to consequences impossibleto control. Large groups of refugees, natural calamities, populations threatenedby epidemics usually need these types of interventions. Nevertheless allthese interventions, beyond their particularities (technical means employed,material resources, objectives) share, if we observe Frédéric Gros’s argument,a principle of activity (of spontaneity, perhaps, of reduction or annulmentof deliberation), one of order (to be reestablished) and one of continuities(as opposed to war that used to lead to disruptions, interruptions and irreversiblemovements). The logic of intervention is one of sequentiality, impactand performance, closer to an economic that to a political or military visionof society. The values of order and continuity consolidate that of security.Insecurity rests under the sign of interruptions; more precisely its recurringimage takes the shape of disruptions, while we all no there is no coincidencebetween security and continuity. We need to examine this welter-smelterof terms around security and insecurity and, especially, he subtle transfer,always fuelled by interest, of certain definitions from one side to the other.A painstaking deconstruction of this fascicle of idea would help us understandwhy do we, in an increasingly uniform and flat world, associate the values ofcontinuity and order (sources for the void of content of the post-modern subject)with those of security. Why are events, the aleatory and the hazard– obsessions of the same subject in hopeless search for itself – after all, sourcesfor insecurity and fear? Why are routines increasingly difficult to articulate,while the reason lurks behind neither threats, nor dangers nor permanent146

(in)securitatea vieflii. de la biopoliticæ la politicile securitareintersecflia dramaticæ dintre lipsa resurselor alimentare de bazæ øi starea medicalæprecaræ, pe fondul unor evenimente cu consecinfle incontrolabile.Populaflii refugiate, catastrofe naturale, grupuri umane atinse de o epidemie,situaflii care impun acest gen de intervenflie. Toate aceste intervenflii însæ,dincolo de particularitæflile lor (mijloace tehnice utilizate, resurse materialemobilizate, scopuri urmærite etc.), se caracterizeazæ, dacæ e sæ urmæm raflionamentullui Frédéric Gros, printr-un principiu de activitate (de spontaneitate,am putea adæuga, respectiv de reducere sau de anulare a deliberærii),printr-unul al ordinii (de restabilit) øi unul al continuitæflilor (spre deosebirede ræzboi, care provoca rupturi, întreruperi, miøcæri ireversibile). Logica intervenflieieste una a serialitæflii a impactului øi a performanflei, mai apropiatæde o viziune economicæ a societæflii, decît de una politicæ sau chiar militaræ.Valoarea securitæflii se consolideazæ øi se alimenteazæ din acelea ale ordiniiøi continuitæflii. Insecuritatea poartæ amprenta întreruperilor; mai degrabæ imagineaei obsedantæ este fluturatæ sub forma unor rupturi, cînd, de fapt, øtimcæ nu existæ coincidenflæ între securitate øi continuitate. Ræmîne pe de-a-ntregulde interogat aceastæ agregare terminologicæ în jurul celor doi termeni,de securitate øi insecuritate, øi, mai ales, transferul subtil, mereu interesat,al unor determinæri dintr-o parte în alta. O deconstrucflie ræbdætoare a acestuifascicul conceptual ar îngædui, probabil, sæ înflelegem de ce asociem, într-olume tot mai uniformæ, mai platæ, valorile continuitæflii øi ordinii (surseale vidærii de conflinut a subiectului postmodern) cu acelea ale securitæflii. Dece evenimentul, aleatoriul, hazardul, obsesii ale aceluiaøi subiect în cæutareøi negæsire de sine, sînt surse, în cele din urmæ, ale insecuritæflii øi fricii. Dece rutinele se articuleazæ tot mai greu, iar aceasta nu din cauza ameninflærilor,a pericolelor punctuale sau a riscurilor permanente, ci tocmai din cauza nenumæratelorintervenflii (preventive, reparatorii sau de alt fel) în jurul nostru,între noi øi în noi înøine, intervenflii menite sæ ne salveze, sæ ne protejeze,sæ ne securizeze.Sæ admitem o ultimæ idee din gîndirea lui Frédéric Gros, sub forma uneinuanfle care se impune în ce priveøte distincflia dintre pericol øi risc. DacæFoucault nu le distingea decît pentru a le aøeza pe poziflie egalæ printre determinærilenormalizærii în regim securitar, Gros le opune, pentru a marca urgenfla,punctualitatea øi mobilizarea în fafla pericolului, spre deosebire depermanenfla øi ireductibilitatea riscului. Dar ele nu se opun ca douæ paradigmeexclusive ale unor lumi eterogene: e nevoie ca riscul sæ se coagulezeuneori în pericole concrete, la fel cum pericolul se retrage uneori în indeterminareariscului, pentru a întrefline, în continuitate, sentimentul ameninflærii.Pericolul cere mobilizare, riscul cere vigilenflæ. O mobilizare (ca angajamenttotal, necondiflionat al forflelor unei persoane sau comunitæfli) færæ vigilenflæ(înfleleasæ ca stare de veghe a rafliunii, calcul rece øi privire distantæ) devineacumulare haoticæ øi oarbæ de energii. O vigilenflæ færæ mobilizare conducela uzura øi epuizarea unei tensiuni pe care numai iminenfla pericolului o poatealimenta. Aøa ne øi putem explica anunflarea periodicæ a unor iminente atacuriteroriste asupra cutærei flæri sau cutærui oraø, anunfluri care, dincolo de funcflialor manipulatoare, au øi darul de a întrefline viu „etosul precaufliei“, reproducerea,nu numai la nivel interindividual, ci chiar în straturi adînci aleexperienflelor subiective, în zone incomunicabile øi asociale ale personalitæfliiumane, a fricii, a terorii difuze, permanente, nelocalizabile.Toate acestea pentru a spune, în încheiere, cæ instaurarea regimurilor securitarede putere, cum le spune Foucault, sau a stærilor de violenflæ, dupærisks but exactly behind those numberlessinterventions (preventive,reparatory or other) around us,between us and inside us, interventionsmeant to save and protect usand to insure our security.Let us borrow another notion from Frédéric Gros, concerning the distinction tobe made between the concepts of danger and risk. While Foucault never distinguishedthe two but placed them on equal positions among the definitionsfor normalization within regimes based on security, Gros opposes them, inorder to mark the emergency, precision and mobilization in case of danger asdifferent from the permanent and irreducible character of risk. Neverthelessthe two are not opposites as two exclusive paradigms of heterogeneousworlds: the element of risk needs to coagulate into actual danger just as dangersometimes retreats into the indeterminacy of risk in order to maintain thesense of a threat. Danger requires mobilization while risks require vigilance.Mobilization (the complete, unconditional engagement of the powers of a personor of a community) without vigilance (understood as a state of vigil, coolcalculation and distant approach on the part of reason) becomes a chaoticand blind lump of energy. Vigilance without mobilization leads to the consummationand exhaustion of a tension that can only feed on the imminence ofdanger. This is the explanation behind the recurrent announcements concerningimminent terrorist attacks in various countries or cities, announcementsthat, beyond their manipulative function, are also meant to preserve the“ethos of precaution”, the reproduction of fear and of a sort of obscure, diffuseyet permanent intangible terror not only between individuals but even inthe deepest layers of our subjective experiences, in spheres of human personalitythat are closed to social communication.In conclusion we need to say that the setup of power regimes based on security,as Foucault designates them, or states of violence in Gros’s terms, lead toat least two major events worthy of deep consideration: that beyond the relateddiscourses, justifications and arsenals, security policies remain the chiefsource for insecurity of the present world. This helps us understand, if not justify,the hypothesis of generalized biopolitics, as long as at the stake of thesecurity-insecurity game – which is the second major event of our times –is not the subject of right, not even the subject, be it under any conceivableform, but the live individual, whose life revolves around nothing but this individuallife. The articulation of the two events, their ever new and ever intensereproduction is based on the increasingly precarious quality of human existence,both individual and collective, on a loss of any form of sovereign experience,owing to an interiorization of violence “as a feeling of vulnerabilityof the life accompanied by the idea of an external cause”. 10 Consequently ifwe accept this precarious state as implying more than mere poverty and merefragility, that despite the multitude of commercial and tourist offers sovereigntyis determined by international agreements under constant revision,and finally, if we also accept that the meaning of violence is not a brutal contactof bodies, not a (non)relation with the exterior, but a sheer sentimentpaired by an idea, namely auto-violence, then, and only then we might justsucceed to open, in a patient and critical manner, the paradoxical workshopof human security.Translated by Cornel Ban and Noémi László147

Gros, produce cel puflin douæ evenimente majore asupra cærora o întreagæreflecflie e încæ de produs: cæ politicile de securitate ræmîn, dincolo de toatediscursurile, legitimærile øi arsenalele lor, principala sursæ de insecuritate înlumea contemporanæ. Prin aceasta, putem cel puflin înflelege, dacæ nu justifica,ipoteza generalizærii biopoliticii, atîta vreme cît jocul securitate-insecuritateare ca mizæ – øi acesta este al doilea eveniment major al vremurilornoastre – nu subiectul de drept, nici mæcar subiectul, în orice formæ l-amconcepe, ci individul viu, în a cærui viaflæ este vorba doar de viafla lui însuøi.Articularea dintre cele douæ evenimente, producerea lor recurentæ, mereunouæ øi mereu mai intensæ, mai eficientæ, fline seama de precarizareaexistenflei umane, individuale øi colective, de pierderea oricærei forme desuveranitate a experienflei, datoritæ interiorizærii violenflei „ca sentiment alvulnerabilitæflii mele de fiinflæ vie, însoflitæ de ideea unei cauze exterioare“. 10Dacæ acceptæm, aøadar, cæ precaritatea nu este doar særæcie, nici doar fragilitate,cæ suveranitatea nu se mai declinæ, în ciuda tuturor ofertelor comercialeøi turistice, decît în tratate internaflionale mereu de revizuit, în fine, dacæmai acceptæm øi cæ violenfla nu mai este raport brutal între corpuri, (non)relafliecu exteriorul, ci pur sentiment dublat de o idee, adicæ autoviolenflæ, abiaatunci, poate, vom reuøi sæ deschidem, în mod ræbdætor øi critic, øantierulparadoxal al securitæflii umane.Note:1. Se consideræ cæ problematica securitæflii umane a fost lansatæ în 1994, prin Raportul asupra DezvoltæriiUmane elaborat de cætre Programul Nafliunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), carelansa øapte domenii ale securitæflii umane: politic, economic, alimentar, sænætate, mediu, securitatepersonalæ øi securitate comunitaræ. Raportul lansa douæ sensuri ale securitæflii umane, unulîngust (freedom from fear), care se referæ la protecflia persoanei umane împotriva violenflei øi laevitarea ori rezolvarea paønicæ a conflictelor, øi unul larg (freedom from want), care are în vederemai degrabæ dezvoltarea umanæ, prin evitarea særæciei, a bolilor, a inegalitæflii øi a degradæriimediului.2. Færæ pretenflii de exhaustivitate, putem cita aici existenfla unei Commission on Human Securitype lîngæ ONU (www.humansecurity-chs.org), a unui Human Security Centre (www.humansecuritycentre.org), a unei Human Security Network (www.humansecuritynetwork.org),Canada’s Human Security (www.humansecurity.gc.ca), Institute for Human Security(flatcher.tufts.edu/humansecurity) etc., etc.3. Frédéric Gros, Etats de violence, Paris, Gallimard, 2006, p. 242.4. Michel Foucault, Sécurité, territoire, population. Cours au Collège de France, 1977–1978, Paris,Gallimard-Seuil, 2004, p. 47.5. „Michel Foucault: la sécurité et l’Etat“, in Dits et écrits, vol. III, Paris, Gallimard, 1994, p. 385.6. Michel Foucault, Naissance de la biopolitique. Cours au Collège de France, 1977–1978, Paris, Gallimard-Seuil,2004, p. 67.7. Michaël Foessel, „La sécurité: paradigme pour un monde désenchanté“, in Esprit, 8–9/2006,pp. 194–208.8. Cf. Mireille Delmas-Marty, Les forces imaginantes du droit. Le relatif et l’universel, Paris, Seuil, 2004,pp. 128–129.9. Gros, p. 223.10. Ibid., p. 242.Notes:1. It is considered that the issue of human security was introduced in 1994, withthe Human Development Report launched by The United Nations DevelopmentProgramme (UNDP), which brought in seven domains of human security:politics, economy, alimentation, health, environment, personal security andcommunity security. The report introduced two understandings of human security:a narrow meaning (freedom from fear), which refers to the protection of thehuman person against violence and to the avoidance or the peaceful solution ofconflicts, and an extensive meaning (freedom from want), aiming rather athuman development by reducing poverty, disease, inequality and environmentaldegradation.2. Without any claim to completeness, we can mention here the existence ofa Commission on Human Security beside UN (www.humansecurity-chs.org),of a Human Security Centre (www.humansecuritycentre.org), a Human SecurityNetwork (www.humansecuritynetwork.org), Canada’s Human Security(www.humansecurity.gc.ca), Institute for Human Security(flatcher.tufts.edu/humansecurity), etc., etc.3. Frédéric Gros, Etats de violence, Paris, Gallimard, 2006, p. 242.4. Michel Foucault, Sécurité, territoire, population: Cours au Collège de France,1977–1978, Paris, Gallimard-Seuil, 2004, p. 47.5. “Michel Foucault: la sécurité et l’Etat”, Dits et écrits, vol. III, Paris, Gallimard,1994, p. 385.6. Michel Foucault, Naissance de la biopolitique: Cours au Collège de France,1977–1978, Paris, Gallimard-Seuil, 2004, p. 67.7. Michaël Foessel, “La sécurité: paradigme pour un monde désenchanté”,in Esprit, 8–9/2006, pp. 194–208.8. Cf. Mireille Delmas-Marty, Les forces imaginantes du droit: Le relatif et l’universel, Paris, Seuil, 2004, pp. 128–129.9. Gros, p. 223.10. Ibid., p. 242.148

(in)securitatea vieflii. de la biopoliticæ la politicile securitareOntologia prezentuluiComunitate øi imunitate în epoca globalæRoberto EspositoÎntr-un text dedicat lui Kant ca interpret al iluminismului, Michel Foucault identificæsarcina filosofiei într-o atitudine anume: e vorba de acea relaflie intensæøi tæioasæ cu prezentul, pe care el o indicæ prin expresia „ontologia actualitæflii“.Cum trebuie sæ înflelegem aceste cuvinte? Ce înseamnæ sæ situezifilosofia în punctul sau pe linia pe care actualitatea se dezvæluie în densitateapropriei sale fiinfle istorice? Ce vrea sæ spunæ, propriu-zis, ontologia actualitæflii?Aceastæ expresie presupune, în primul rînd, o deplasare a privirii asupranoastræ înøine. A te raporta ontologic la actualitate înseamnæ a consideramodernitatea nu ca o epocæ printre altele, ci ca atitudinea, voinfla de a-fliasuma propriul prezent ca sarcinæ. Existæ, în aceastæ opfliune, ceva – o tensiune,un impuls, ceea ce Foucault numeøte un etos – care merge dincolo dedefiniflia hegelianæ a filosofiei ca propriul timp aprehendat prin gîndire. Øi astadeoarece ea face din gîndire pîrghia care sustrage prezentul continuitæflii liniarea timpului, suspendîndu-l în decizia asupra a ceea ce sîntem øi putem sæ fim.Deja pentru Kant adeziunea la iluminism nu însemna doar fidelitatea faflæ deanumite idei, afirmarea autonomiei omului, ci mai ales activarea unei criticipermanente la adresa propriei istoricitæfli. Nu prin refuzul sau negaflia prezentului,nu prin abandonarea acestuia în favoarea unei utopii irealizabile,ci prin inversarea nofliunii de posibil, conflinutæ în el, øi prin transformareaei în punctul de pornire al unei lecturi diferite a realitæflii.Iatæ sarcina filosofiei ca ontologie a actualitæflii. Ceea ce înseamnæ, pe planulanalizei, individuarea diferenflei dintre ceea ce e esenflial øi ceea ce e contingent,dintre efectele de suprafaflæ øi dinamicile profunde care pun lucrurile înmiøcare, transformæ vieflile øi marcheazæ existenflele. E vorba de a surprindemomentul, pragul critic pornind de la care cronica dobîndeøte consistenflaistoriei. Ceea ce trebuie adus la fiinflæ este o întrebare de fond asupra sensuluia ceea ce numim „astæzi“. Ce este „astæzi“ în semnificaflia sa de ansamblu?Ce îl caracterizeazæ în mod esenflial – aøadar în efectivitatea sa, în contradicfliilesale, în potenflialitæflile sale? Însæ aceastæ interogaflie nu epuizeazæ sarcina ontologieiactualitæflii. Ea nu e decît condiflia unei alte întrebæri, care, de aceastædatæ, are forma unei alegeri øi a unei decizii. Ce anume, din prezent, trebuiesæ asume gîndirea ca dat øi ce anume – care posibilitæfli latente – poate ea sætrezeascæ øi sæ elibereze? Care este partea din prezent la care trebuie sæ nealæturæm, pentru care meritæ sæ riscæm, pe care putem paria? Pentru cæ gîndireanu trebuie sæ se limiteze la a descrie ceea ce este, liniile de forflæ care traverseazætimpul nostru, ci trebuie sæ recunoascæ în actualitate epicentrul uneiconfruntæri øi al unei ciocniri între perspective diverse øi chiar opuse, în interiorulcærora ea se plaseazæ. Gîndirea se situeazæ, este întotdeauna situatæ lafrontiera mobilæ dintre înæuntru øi în afaræ, dintre proces øi eveniment, dintrereal øi posibil. Aceastæ frontieræ, aceastæ limitæ, acest front constituie loculînsuøi al filosofiei – orizontul sæu de sens øi destinul sæu contemporan.ONTOLOGY AT PRESENT TENSECommunity and Immunity in the Global TimesRoberto EspositoIn a text dedicated to Kant as interpreter of Enlightenment, Michel Foucaultidentifies the mission of philosophy in a particular attitude consisting of thatintense and trenchant relation with the present that he designates by theexpression “ontology of actuality”. How should we understand these words?What does it mean to place philosophy on the point or rather on the linewhere actuality is revealing the density of its own historical being? What doesthe ontology of actuality actually mean? Firstly, this expression implies aswitch of perspective toward ourselves. To ontologically relate to actualitymeans to consider modernity not as a period among others but as the attitude,the will to assume one’s own present as task. There is something in thisoption – a tension, an impulse, what Foucault calls an ethos – which goesbeyond the Hegelian definition of philosophy as the present time apprehendedthrough thought. And this is because it transforms the thought into thelever that isolates the present from the linear continuity of time, suspending itin the decision on what we are and what we can be. For Kant already, thebond with Enlightenment meant not only the faithfulness to certain ideas,the assertion of the autonomy of the human being, but also the activationof a permanent critique of one’s contemporary historicity. Not by the refuseor the negation of the present, not by the abandon of present for the sake ofan unattainable utopia, but by the reversal of the notion of possibility that thepresent contains and by its transformation in the starting point of a differentreading of reality.This is the task of philosophy as ontology of actuality. This means, in this lineof analysis, the individuation of the difference between what is essential andwhat is contingent, between the superficial effects and the profound dynamicswhich set the things into motion, which transform lives and mark out existences.It also means intercepting the moment, the critical threshold startingfrom which the chronicle acquires the consistency of history. What we mustbring to the surface is a fundamental question on the meaning of what we call“nowadays”. What is the significance of “nowadays” when thought through?What does essentially characterize it – that is to say in its effectiveness, in itscontradictions, in its potentialities? Still, this interrogation does not depletethe mission of an ontology of actuality. It is nothing more than the conditionfor another question which, for this time, takes the shape of a choice and ofa decision. What exactly should the thought assume as given and what exactly– which latent possibilities – can it arouse and set free? Which is that part ofthe present to which we must attach ourselves, for which it is worth risking?For the thought should not confine itself to describing what it is, the lines offorce that traverse our time, but it must also twig in the actuality the epicen-ROBERTO ESPOSITO (n. 1950), filosof, predæ la Facultatea de Øtiinfle Politice din Napoli. Principalasa preocupare teoreticæ se îndreaptæ spre o interogare radicæ a categoriilor politice clasice, într-oîncercare de a dezvælui latura încæ negînditæ a acestora. Printre lucrærile sale mai importante senumæræ Categorie dell’Impolitico (1988), Nove pensieri sulla politica (1993) øi Communitas: origine edestino della comunità (1998).ROBERTO ESPOSITO (b. 1950), philosopher, teaches to the Faculty of PoliticalSciences in Naples. His major theoretical work draws on a radical interrogationof the classical political categories, attempting to disclose their unthought angle.Categorie dell’Impolitico (1988), Nove pensieri sulla politica (1993) and Communitas:origine e destino della comunità (1998) range among his most important books.149

Din aceastæ întrebare øi din aceastæ opfliune iau naøtere eforturile mele dinaceøti ani. Este vorba de tentativa, deloc uøoaræ, de a individua cuvintele-cheie,paradigmele în jurul cærora se structureazæ coordonatele unui anumit momentistoric – chiar dacæ într-o nonformæ nu întotdeauna vizibilæ cu ochiulliber. Aceasta este întrebarea de la care am pornit øi la care încæ øi astæzi încercsæ ræspund: care sînt conflictele, traumele, coømarurile – dar øi exigenflele,speranflele – care caracterizeazæ de o manieræ profundæ timpul nostru? Înce mæ priveøte, am crezut cæ pot identifica aceste cuvinte-cheie, aceastæ paradigmægeneralæ, în categoria de imunitate sau de imunizare. Ce înseamnæea? Øtim cu toflii cæ, în limbaj biomedical, prin imunitate se înflelege o formæde scutire sau de protecflie în raport cu o maladie infecflioasæ; în timp ce înlexicul juridic termenul reprezintæ un fel de ocrotire care îl face pe individde neatins din punctul de vedere al dreptului comun. În ambele cazuri, aøadar,imunizarea trimite la o situaflie particularæ care îl pune pe cineva la adæpostde riscurile la care este expusæ, în schimb, întreaga comunitate. Aici dejase reveleazæ acea opoziflie de fond dintre comunitate øi imunitate din careia naøtere aceastæ reflecflie. Færæ a intra prea mult în complexe chestiuni etimologice,sæ spunem doar cæ imunitatea sau, în formularea sa latinæ, immunitasrezultæ a fi contrariul, ræsturnarea lui communitas. Ambele vocabule derivædin termenul munus – care înseamnæ „dar“, „ofrandæ“, „obligaflie“ –, dar unadin ele, communitas, derivæ în sens afirmativ, în timp ce cealaltæ, immunitas,în sens negativ. De aceea, dacæ membrii comunitæflii sînt caracterizaflide aceastæ obligaflie a dæruirii, de aceastæ lege a luærii în grijæ în raportul cuceilalfli, imunitatea implicæ scutirea sau derogarea de la o atare condiflie: esteimun acela care e la adæpost de obligafliile øi de pericolele care îi afecteazæpe tofli ceilalfli, acela care sparge traseul circulafliei sociale punîndu-se în exteriorulsæu.Tezele de bazæ pe care doresc sæ le susflin sînt, în mare, douæ. Prima estecæ acest dispozitiv imunitar – aceastæ exigenflæ de scutire øi protecflie –, care,la origine, aparflinea mediului medical øi juridic, s-a extins în manieræ progresivæla toate sectoarele øi limbajele vieflii noastre, pînæ ce a devenit punctulde coagulare, real øi simbolic, al experienflei contemporane. Desigur, oricesocietate a formulat o exigenflæ de autoprotejare. Orice colectivitate a exprimatde o manieræ radicalæ chestiunea conserværii vieflii. Însæ impresia meaeste cæ abia astæzi, la finele epocii moderne, atare exigenflæ a devenit axaîn jurul cæreia se construieøte atît practica efectivæ, cît øi imaginarul unei întregicivilizaflii. Pentru a ne putea face cît de cît o idee, e suficient sæ privimrolul pe care imunologia – adicæ øtiinfla care se ocupæ cu studiul øi întærireasistemelor imunitare – l-a asumat nu doar sub aspect medical, ci øi sub celsocial, juridic, etic. Sæ ne gîndim doar la ce a însemnat descoperirea sindromuluide imunodeficienflæ (SIDA) în termenii normalizærii – aøadar de supunerela norme precise, nu doar igienico-sanitare – a experienflei individualeøi colective; la barierele, nu doar profilactice, ci øi socio-culturale, pe carecoømarul acestei maladii le-a determinat în sfera tuturor raporturilor interrelaflionale.Dacæ trecem de la domeniul maladiilor infecflioase la cel social, alimigrærii, avem o primæ confirmare: faptul cæ fluxul crescînd de imigranfli esteconsiderat, cu totul eronat, drept unul din cele mai mari pericole pentrusocietæflile noastre indicæ øi din aceastæ perspectivæ centralitatea pe care oasumæ chestiunea imunitaræ. Pretutindeni apar noi ziduri despærflitoare,noi spaflii de blocaj, noi linii de separaflie faflæ de ceva ce ameninflæ sau, celpuflin, pare cæ ameninflæ identitatea noastræ biologicæ, socialæ, ambientalæ.E ca øi cum am fi dus la paroxism acea teamæ de a fi atinøi – fie øi din greøealætre of a confrontation and of a collision between diverse and even opposedperspectives within which it is placed. The thought places itself, it is alwaysplaced on the mobile borderland between inside and outside, between processand event, between real and possible. This borderland, this limit, thisfront constitutes the proper site of philosophy – its scope of meaning and itscontemporary destiny.It is from this question and from this option that my last years-long effortsstem. They consist of the tentative, not at all easy, to individuate the keywords,the paradigms around which the coordinates of a particular historicalmoment are structured – even if this is a non-form that is not always visibleto the naked eye. This is my starting question, to which I am still trying toanswer today: what are the conflicts, the traumas, the nightmares – but alsothe requirements and the hopes – which profoundly define our times? As faras I am concerned, I thought that I could identify those key-words, that generalparadigm in the category of immunity or immunization. What does itmean? We all know that the bio-medical meaning of immunity is means ofexemption, or means of protection, related to an infectious disease; whereas,juridically speaking, the term represents a sort of shield that renders an individualuntouchable by the common law. Therefore, in both cases, the immunizationrefers to a particular situation that protects somebody against the risksto which the entire community is still exposed. The profound oppositionbetween community and immunity that emerges from this reflection is at thispoint revealed. Without going too far into complex etymological issues,we will only mention that it follows that immunity or immunitas, in its Latinexpression, would be the contrary, the reversal of communitas. Both vocablesderive from the term munus – which means “gift”, “offering”, “obligation” –but one of them, communitas, derives by affirmation while the other, immunitas,derives by negation. Thus, while the members of the community arebound by this obligation of offering, by this law of taking care of the others,the immunity implies the exemption from or the derogation of such a condition:immune is the one protected against the obligations and the dangersthat affect all the others, the one that disrupts the track of social circulationby placing himself/herself out of it.The fundamental theses that I wish to assert are mainly two. The first one isthat this immunity device – this exigency of exemption and protection – whichoriginally belonged to the medical and juridical milieus, extended progressivelyto all the sectors and all the idioms of our life thus having eventuallybecome the real and symbolic coagulation point of the contemporary experience.Certainly, any society has formulated a self-protection requirement.Any collectivity has radically expressed the issue of life preservation. However,my impression is that it is hardly nowadays, at the end of the modern age,that such an exigency has become the axis around which both the actualpractice and the imagery of a whole civilization are structured. In order tomake an apprehension of this point it suffices to look at the role that the immunology– namely the science concerned with the study and the strengtheningof the immune systems – has assumed not only in the medical respect butalso concerning the social, juridical, ethical aspects. Let us merely considerthe significance of the discovery of AIDS in the terms of the normalization– therefore the compliance to precise (and not only hygienic and sanitary)norms – of the individual and collective experience; let us consider not onlythe prophylactic but also the socio-cultural barriers, that the nightmare ofthis disease has brought about in the sphere of all interrelational rapports.If we go on from the field of infectious diseases to the social field of immigrationwe obtain a first confirmation of our thesis: the fact that the increasing150

(in)securitatea vieflii. de la biopoliticæ la politicile securitare– pe care deja Elias Canetti o aøezase la originea modernitæflii noastre într-unscurtcircuit între tact, contact øi contagiune. Contactul, relaflia, faptulde a fi în comun apar imediat strivite de riscul contaminærii.Acelaøi lucru poate fi spus øi în ceea ce priveøte tehnologiile informatice: øiaici problema majoræ, adeværatul coømar al tuturor operatorilor, este reprezentatde aøa-ziøii viruøi ai computerelor – nu ai micilor noastre aparate,ci ai marilor aparate informatice care regleazæ, la nivel mondial, raporturilefinanciare, politice, militare. Toate guvernele occidentale alocæ mai nou cifreenorme pentru punerea la punct a unor programe antivirale în mæsuræ sæimunizeze refleaua informaticæ împotriva infiltrærii agenflilor patogeni øiîmpotriva posibilelor atentate teroriste. Faptul cæ în centrul marilor controversenaflionale øi internaflionale de astæzi se aflæ bætælia juridicæ asupra imunitæfliianumitor personaje politice – de la Pinochet la Milošević øi mulfli alflii– constituie încæ o probæ a ceea ce spuneam. Obiectul temerilor, dincolode cazurile specifice, este slæbirea puterii suverane a statelor, ruptura graniflelorjuridice ale ordinii naflionale în favoarea unei anumite forme, încæ înîntregime de construit, de justiflie internaflionalæ. Cu alte cuvinte, din oriceperspectivæ am privi cætre ceea ce se întîmplæ astæzi în lume, de la corpulindividual la cel social, de la corpul tehnologic la cel politic, chestiuneaimunitæflii se plaseazæ la intersecflia tuturor parcursurilor. Trebuie împiedicatæ,prevenitæ øi combætutæ cu orice mijloc difuzarea contagiunii, oriundeea poate fi identificatæ.Aøa cum spuneam, aceastæ preocupare pentru autoprotecflie nu aparflinedoar epocii noastre. Însæ pragul de conøtientizare în legæturæ cu riscul a fostcu totul diferit în cursul timpului, pînæ sæ atingæ culmea în perioada de faflæ.Acest fapt se datoreazæ unei serii de cauze deloc stræine faflæ de aøa-numitaglobalizare: cu cît oamenii – dar øi ideile, limbajele, tehnicile – comunicæøi se intersecteazæ mai mult între ei, cu atît mai mult se genereazæ, ca uncontraefect, o exigenflæ de imunizare preventivæ. Noile replieri localiste potfi explicate ca un fel de refuz imunitar al acelei contaminæri planetare careeste globalizarea. Cu cît mai mult „sinele“ tinde sæ devinæ „global“, cu cît maimult se stræduieøte sæ includæ ceea ce se situeazæ în exteriorul sæu, cu cîtmai mult încearcæ sæ interiorizeze orice formæ de negativitate, cu atît maimult o reproduce. Chiar cæderea marelui zid, real øi simbolic, al Berlinuluia fost cea care a dus la înælflarea atîtor ziduri mai mici – ajungînd pînæ la atransforma øi perverti ideea însæøi de comunitate, care ia astæzi forma uneicetæfli asediate. Ceea ce e important – la periferia lumii, ca øi în centrul LosAngelesului – este sæ fie împiedicat un exces de circulaflie øi deci de potenflialæcontaminare. Din acest punct de vedere, virusul a devenit metaforageneralæ a tuturor coømarurilor noastre. În realitate, a existat un momentîn societæflile noastre cînd teama – cel puflin cea de tip biologic – s-a atenuat.Øi mæ refer la anii cincizeci øi øaizeci, în care s-a ræspîndit ideeaoptimistæ cæ medicamentul antibiotic ar putea sæ elimine anumite maladiimilenare. Aøa a fost, pînæ ce a apærut SIDA. În acel moment digul psihologics-a rupt. Viruøii, simbolici øi reali, s-au dovedit a fi invincibili – adeværaflidemoni capabili sæ penetreze înæuntrul nostru øi sæ ne smulgæ în golul lorde sens. Atunci exigenfla imunitaræ a crescut de manieræ nemæsuratæ, pînæce a devenit mæsura noastræ fundamentalæ, forma însæøi pe care am dat-ovieflilor noastre.Cu toate astea, chiar în acest punct se situeazæ a doua tezæ a mea – øi anumeideea cæ imunitatea, necesaræ pentru protecflia vieflii noastre, atunci cîndeste dusæ dincolo de un anumit prag, sfîrøeøte prin a o nega. În sensul cæflow of immigrants is completelyerroneously considered as one ofthe greatest dangers to oursocieties indicates, from thisperspective as well, the centralityof the immunity issue. Everywherenew partition walls appear, new restriction areas, new lines of separation fromsomething that menaces or, at least seems to menace the biological, social,environmental identity. It is as if we had paroxistically intensified that fearof being touched – even by mistake – that Elias Canetti already, referring tothe origin of our modernity, had identified in a short circuit between tact, contactand contagion. The contact, the relationship, the collective bounds seemto collapse immediately under the risk of contamination.The same thing can be stated with regards to the information technologies:in this domain as well, the major problem, the real nightmare of all operatorsis represented by the so-called computer viruses – not the viruses of our smallpersonal computers but the viruses of the great computer sets that controlthe world financial, political, military relations. All Western governments allotlately enormous sums to the amendment of antiviral programmes able toimmunize the computer network against the infiltration of pathogen agentsand against possible terrorist attacks. The fact that the juridical battle on theimmunity of certain political figures – ranging from Pinochet to Milosevic andmany others – lies at the core of the great national and international presentcontroversies constitutes another evidence of what I was mentioning.The object of fears, except particular cases, is the weakening of the sovereignpower of the states, the dismantling of the juridical borders of the nationalorder in favour of a certain form of international justice that remains still to bebuilt. In other terms, no matter which is the perspective from which we lookat what is nowadays happening in the world, ranging from the individualbody to the social body, from the technological to the political body, the issueof immunity lies at the crossroads of all paths. The proliferation of the contagionmust be hindered, averted and fought against by any means, everywhereit can be identified.As I was saying, this self-protective preoccupation is not characteristic only ofour time. However, the degree of awareness with regards to the risk has beendifferent in the course of time before reaching its climax at present. This factis determined by a series of causes not at all alien to the so-called globalization:the more people – but also ideas, idioms and techniques – communicateand intersect, the more the requirement of preventive immunization is generated,as a counter-effect. New localistic re-emergences can be explained asa sort of immunity refusal of that world contamination that globalization represents.The more the “self” tends to become “global”, the more it strives forincluding what it is outside of it, the more it tries to interiorize any form ofnegativity, the more it reproduces it. It was precisely the fall of the great, realand symbolical, Berlin Wall that has led to the rearing of smaller walls – up tothe point of transforming and perverting the mere idea of community, whichis nowadays taking the shape of a besieged citadel. What is important – at theperiphery of the world as well as in the centre of Los Angeles – is that excessivecirculation, and thus potential contamination, should be impeded. Fromthis point of view, the virus has become the general metaphor of all our nightmares.Actually, in our societies, there was a moment when fear – at least thebiological kind – had been attenuated. I here refer to the 50s and 60s, duringwhich the optimist idea that antibiotic medicine could eliminate certain millenarydiseases had been proliferating. And so it had been, until AIDS has151

o constrînge la un fel de cuøcæ sau armuræ în care dispare nu numai libertateanoastræ, ci øi sensul însuøi al existenflei noastre individuale øi colective– adicæ acea circulaflie a sensului, acea ieøire a existenflei în afara sa, pecare o definesc prin termenul „communitas“: caracterul constitutiv expusal existenflei. Acel ex al lui existentia, cum ar spune filosofii. Iatæ teribila contradicflieasupra cæreia trebuie sæ ne îndreptæm atenflia: ceea ce salveazæcorpul individual øi colectiv este øi ceea ce îi împiedicæ dezvoltarea; øi chiarceea ce, dincolo de un anumit punct, sfîrøeøte prin a-l distruge. S-ar puteaspune – pentru a folosi limbajul lui Walter Benjamin, el însuøi mort din pricinaînchiderii unei frontiere – cæ imunizarea în doze mari este sacrificiul fiinfleivii, aøadar al oricærei forme de viaflæ calificatæ, în favoarea simplei supraviefluiri.Reducerea vieflii la nuditatea sa biologicæ, reducerea lui bios la zoé. În consecinflæ,viafla este constrînsæ sæ se plieze pe o putere stræinæ care o penetreazæøi o zdrobeøte; ea trebuie sæ încorporeze acel neant pe care vrea sæ-levite, fiind astfel închisæ în vidul sæu de sens.Pe de altæ parte, aceastæ contradicflie – aceastæ legæturæ antinomicæ dintreprotecflie øi negaflie a vieflii – este implicitæ în procedura însæøi a imunizæriimedicale: dupæ cum se øtie, pentru a vaccina un pacient contra unei boli,se introduce în organism o cantitate controlatæ øi suportabilæ din aceasta.Ceea ce înseamnæ cæ, în acest caz, medicamentul e fæcut din acelaøi veninde care trebuie sæ ne protejeze – ca øi cum pentru a menfline pe cineva înviaflæ ar fi necesar ca el sæ guste puflin din moarte. De altfel, vocabula pharmakonconfline încæ de la origine dubla semnificaflie de „medicament“ øi„otravæ“ – otravæ ca medicament, vindecare prin intermediul otrævii. E caøi cum procedeele imunitare moderne ar fi dus aceastæ contradicflie la maximaei intensificare: tratamentul se dæ tot mai mult sub forma unui venin mortal.Dacæ raportæm aceastæ practicæ imunologicæ la interiorul corpului social,observæm aceeaøi antinomie, acelaøi paradox contrafactual: ridicarea continuæa pragului de atenflie al societæflii vizavi de riscuri – aøa cum sîntem demult obiønuifli sæ facem – duce la blocarea creøterii sau chiar la readucereaei la stadiul primitiv. E ca øi cum, în loc de a adecva nivelul de protecflie laentitatea efectivæ a riscului, s-ar adecva percepflia riscului la exigenfla crescîndæde protecflie – cu alte cuvinte, se creeazæ în mod artificial riscuri pentru aputea fi controlate, aøa cum, de altfel, procedeazæ de obicei companiile deasiguræri. Toate acestea fac parte din experienfla modernæ. Însæ impresia meae cæ atingem un punct, o limitæ, pornind de la care acest mecanism de încærcarereciprocæ dintre asigurare øi risc, protecflie øi negaflie a vieflii riscæ sæ nescape din mîini, sæ ne iasæ de sub control. Ca sæ ne facem o idee nonmetaforicæ,sæ ne gîndim la ceea ce se întîmplæ cu aøa-numitele maladii autoimune,în care sistemul imunitar e atît de potenflat, încît se întoarce împotriva mecanismuluiînsuøi pe care ar trebui sæ-l apere, distrugîndu-l. Desigur, sistemeleimunitare sînt necesare. Niciun corp individual sau social nu s-ar putealipsi de ele. Dar atunci cînd ele cresc în mod nemæsurat, sfîrøesc prin a ducela explozie sau la implozie întregul organism.E exact ceea ce ameninflæ sæ se întîmple începînd cu tragicele evenimentedin 11 septembrie 2001. Cæci eu cred cæ ræzboiul în curs este legat cu unfir dublu de paradigma imunitaræ – fiind, în acelaøi timp, exasperarea øi nebuniaacesteia, epilogul tragic a ceea ce s-ar putea numi „criza imunitaræ“, înacelaøi sens în care René Girard a folosit expresia „crizæ sacrificialæ“: momentulîn care logica sacrificiului rupe stavilele care circumscriu victima sacrificialæpentru a expune întreaga societate la violenflæ. Atunci sîngele se scurgedin toate pærflile, iar oamenii sfîrøesc literalmente în bucæfli. Vreau sæ spuncome along. At that point, the psychological mole collapsed. The symbolicand real viruses have proven to be invincible – to be the real demons able topenetrate inside us and to suck us in their void of meaning. It is then that theimmunity exigency has inordinately increased, up to become our fundamentalmeasure, the mere form in which we have shaped our lives.Nevertheless, it is this aspect that calls for my second thesis – namely, the ideathat immunity, while necessary to the protection of our life, eventuates indenying it when it is brought beyond a certain threshold. This means thatit hems life in a sort of cage or armour within which we lose not only our freedombut also the mere meaning of our individual and collective existence –that is to say that circulation of the meaning, that unfurlment of existence,which I define by the term “communitas”: the constitutive exposure dimensionof existence. That ex in existentia, as the philosophers would put it. Herelies the terrible contradiction to which we must apply ourselves: whateversaves the individual and collective body is also what restricts its developmentand even what, over a certain limit, eventuates in destroying it. It could betold that – in the idiom used by Walter Benjamin, who actually died becauseof the closure of a border – the high-dose immunization means the sacrificeof the living being, which is the sacrifice of any qualified life form, for the sakeof the simple survival. That is the bringing down of life to its biologic nudity,the reduction of bios to zoé. Consequently, life is constrained to comply withan alien power, which penetrates it and crushes it; life must embody thatnothingness that it seeks to avoid, thus being trapped in its void of meaning.Then again, this contradiction – this antagonistic relation between protectionand negation of life – is implicit in the mere procedure of medical immunization:as it is known, in order to inoculate a patient against a specific disease,a controlled and supportable quantity of the causative virus is introduced intohis/her body. This leads to the point that, in this case, the medicine is preparedof the same venom against which it should protect us – it is as if in order tokeep somebody alive it should be necessary that he/she should get a bit closerto death’s door. As a matter of fact, the vocable pharmakon bears at its originthe double meaning of “medicine” and “poison” – poison as medicine, curethrough empoisoning. It is as if the modern immunization procedures hadmaximally intensified this contradiction: more and more frequently, the medicineprescribed is made of a deadly poison. If we examine this immunizationpractice when referring to the interior of the social body, we notice the sameantinomy, the same contrafactual paradox: the continuous augmentationof the risk-oriented attention threshold – which is what we had got long-agoaccustomed to accomplish – leads to the hindering of growth or even to theregression to a primitive stage of development. It is as if, instead of establishingthe level of protection according to the effective risk entity, the perceptionof the risk would fit the increasing protection requirements – it other terms,risks are being artificially created in order to be controlled just as in the wayin which the insurance companies usually proceed. All this comes in on themodern experience. However, I have the impression that we are touching thatpoint, that limit beyond which this mechanism of mutual charging made ofinsurance and risk, protection and negation of life risks to slip out of our hands,to escape our control. In order to make a non-metaphoric apprehension of thisaspect, let us consider what is happening with the so-called autoimmune diseases,in which the immune system is intensified to such an extent that it turnsagainst the very mechanism which it should protect, thus destroying it.Certainly, immune systems are necessary. There is no individual or social bodythat could do without them. However, when they develop intemperately, theyeventually provoke the explosion or the implosion of the whole organism.152

(in)securitatea vieflii. de la biopoliticæ la politicile securitarecæ actualul conflict pare sæ izvorascæ din presiunea combinatæ a douæ obsesiiimunitare opuse øi speculare – cea a unui integrism islamic decis sæ-øi protejezepînæ la moarte propria pretinsæ puritate religioasæ, etnicæ øi culturalæde contaminarea cu secularizarea occidentalæ øi cea a unui Occident ocupatcu excluderea restului planetei de la împærflirea propriilor bunuri aflateîn exces. Atunci cînd aceste douæ impulsuri contrapuse s-au combinat întreele în mod ireductibil, lumea întreagæ a fost traversatæ de o convulsiece prezintæ caracteristicile celei mai devastante maladii autoimune: excesulde apærare faflæ de elementele stræine organismului s-a întors împotrivaacestuia din urmæ cu efecte potenflial letale. Ceea ce a explodat împreunæcu cei doi zgîrie-nori din Manhattan a fost dublul sistem imunitar care, pînæatunci, a flinut laolaltæ lumea.Nu trebuie sæ scæpæm din vedere faptul cæ aceastæ evoluflie tragicæ s-a desfæøuratîn interiorul triunghiului monoteismului – creøtin, ebraic øi islamic,cu epicentrul sæu, real øi simbolic, la Ierusalim. Totul s-a petrecut, s-aînlænfluit øi apoi s-a dezlænfluit acolo, în interiorul cercului fatal al monoteismului– nu în lumea budistæ sau în galaxia hindusæ. De ce? Aø spune cæ civilizafliile– islamicæ øi creøtinæ, prin intermediul celei ebraice – s-au ciocnit nupentru cæ sînt diferite øi opuse, aøa cum susflin teoreticienii conflictului dintrecivilizaflii, ci, dimpotrivæ, pentru cæ sînt prea asemænætoare, fiind legate,în categoriile lor constitutive, de logica Unului, de sindromul monoteist. Cæacesta ia, în Orient, forma unicului Dumnezeu, iar în Occident pe cea a adeværatuluinostru Dumnezeu, banul ca valoare absolutæ, nu împiedicæ faptulcæ ambele logici se supun principiului Unitæflii, cæ ambele încearcæ sæ unificelumea pe baza propriului punct de vedere. Acest aspect – mai mult decîtpetrolul, nisipul øi bombele – este ceea ce aø numi miza metafizicæ a acestuiræzboi: lupta înverøunatæ dintre douæ adeværuri parfliale care pretind ase prezenta drept adeværuri globale, aøa cum îi stæ în naturæ modelului monoteist– sau, cel puflin, monoteismului politic, politizat, din moment ce monoteismelereligioase conflin cu totul alte comori de spiritualitate.Pe de o parte, adeværul plin al fundamentalismului islamic, pentru care adeværulcoincide cu sine – cu cel al textului Coranului øi care, pornind de-aici,tinde sæ cucereascæ lumea. De cealaltæ parte, adeværul gol al nihilismului occidental,al creøtinismului sæu secularizat – conform cæruia adeværul este cænu existæ adevær, din moment ce ceea ce conteazæ e doar principiul de prestaflietehnicæ, logica profitului, producflia totalæ. Aceste douæ adeværuri, unulplin, celælalt gol, unul prezent la sine, celælalt retras în propria-i absenflæ, darambele absolute, exclusive øi exclusiviste, sînt cele care se ciocnesc, în interiorulaceleiaøi obsesii imunitare, pentru cucerirea lumii globale, a globalitæfliiunei lumi reflectate în ea însæøi, plinæ de sine pînæ în punctul de a exploda.Monoteismul politic – ideea cæ unui unic Dumnezeu trebuie sæ-i corespundæun unic rege øi un unic regat – exprimæ esenfla însæøi a imunizærii în versiuneasa cea mai violentæ: închiderea frontierelor care nu tolereazæ nimic înexteriorul lor, care exclud ideea însæøi a unui exterior, care nu admit niciostranietate ce ar putea ameninfla logica Unului-tot.Færæ sæ deschidem aici discuflia asupra responsabilitæflilor politice, sociale, culturaleale unei atari stæri de fapt, m-aø rezuma la acest aspect indubitabil:încredinflatæ unui regim autoimunitar – îndreptat obsesiv cætre identitateapropriului sine –, lumea, adicæ viafla umanæ în ansamblul sæu, nu are mariposibilitæfli de supraviefluire. Protecflia negativæ a vieflii, potenflatæ pînæ în punctulîn care se ræstoarnæ în opusul sæu, va sfîrøi prin a distruge, odatæ cu inamiculexterior, øi propriul corp. Violenfla interiorizærii – abolirea exteriorului,It is exactly what threats to happensince the tragic events on the 11thof September 2001. For I believethat the current war is twofold connectedto the immunity paradigm– by being simultaneously its exasperationand its insanity, the tragic epilogue of what it could be called the“immunity crisis”, if patterned after René Girard’s use of the expression “sacrificialcrisis”: the moment when the logic of sacrifice does no longer confine tothe sacrificial victim and therefore exposes the whole society to violence.It is at this moment that the blood comes gushing forth everywhere, and thepeople end up literally dismembered. I want to mention that the current conflictseems to emerge from the combined pressure of two opposed and specularimmunity obsessions – the obsession of an Islamic integralism bound tothe lifelong protection of its own alleged religious, ethnic and cultural purityagainst the contamination with Western secularization, on the one hand andthe obsession of the West busy with excluding the rest of the planet from thedistribution of its own overplus goods, on the other hand. When these twoconverse impulses have irreducibly combined, the whole world had been disturbedby a convulsion bearing the features of the most ravaging autoimmunedisease: the excessive defense against the elements alien to the organism hasturned against it, bringing forth potentially lethal consequences. What hasblown up, along with the two Manhattan skyscrapers, was the double immunesystem that up till then had welded the world.We must not lose sight of the fact that this tragic evolution has token placewithin the triangle of monotheism – Christianity, Judaism and Islamism,whose real and symbolic epicentre is Jerusalem. All has happened, all has gotbound and unbound there, within the fatal circle of monotheism – and not inthe Buddhist world or in Hindu galaxy. Why is that? I would say that Islamicand Christian civilizations – through the intermediary of the Jewish civilization– have collided not because they would be different and opposed as the theoristsof the clash of civilizations uphold but, conversely, because they are toosimilar, being connected, at the level of their constitutive categories, by thelogic of One, by the monotheist syndrome. Should this take the shape of theunique god, in the East, and the shape of our true god, money as absolutevalue, in the West, this does not contradict the fact that both logics obey tothe principle of Unity, that both are trying to unify the world around its ownpoint of view. It is this aspect – more than the oil, the sand and the bombs –that constitutes what I would call the metaphysical stake of this war:the fierce battle of two partial truths that strive after appearing as globaltruths, which is in the nature of the monotheist model – or, at least, in thenature of the political, politicized monotheism, since the religious monotheismscherish thoroughly distinct spirituality treasures.On the one hand, there is the sound truth of Islamic fundamentalism, forwhom Islam is the truth – the truth written in the Koran, and who seeks toconquest the world on this basis. On the other hand, there is the voided truthof Western nihilism, of its secularized Christianity – according to which thetruth is that there is no truth since the only thing that matters is only the principleof technical execution, the logic of the profit, the total production. Thesetwo truths, one full, the other empty, one self-evident in its own presence, theother secluded in its own absence, but both absolute, exclusive and exclusivistic,are the ones that encounter, within the same immunization obsession, inthe attempt to conquest the global world, the globality of a self-reflected world,self-sufficient up to explosion. Political monotheism – the idea that there must153

a negativului – s-ar putea ræsturna în absolutæ exteriorizare, în negativitateintegralæ. Øi atunci, ce putem face, cum sæ spargem aceastæ logicæ a morflii,unde putem recunoaøte, aøa cum cere ontologia actualitæflii, punctul de inversiuneal prezentului într-un alt posibil? Pentru oricine e dificil sæ dea un ræspunscomplet la atari întrebæri. Limpede e doar ceea nu mai poate fi fæcut. Cusiguranflæ nu putem reveni la „modelul Westfalia“, la concertul statelor deplinsuverane în interiorul lor øi libere în raport cu toate celelalte în exterior,model care a ocupat scena mondialæ pentru cel puflin cinci secole. Totaøa cum nu e posibil sæ reconstruim un echilibru între blocuri opuse, dupæmodelul care a dominat lumea începînd cu sfîrøitul celui de-al Doilea RæzboiMondial pînæ în ultimul deceniu al secolului trecut. Însæ e la fel de inimaginabilæo reîntoarcere la o constelaflie de locuri etnic definite, sudateprintr-o relaflie exclusivæ între pæmînt, sînge øi limbaj. Calea ce trebuie parcursæ,dupæ pærerea mea, nu trece prin dialectica, doar aparent contrastantæ,dintre global øi local, la care trimit aproape toate filosofiile politice actuale,ci, mai degrabæ, prin construirea unui raport inedit între singular øi mondial.Ceea ce, la rîndul sæu, poate fi gîndit numai în afara – în ruptura – paradigmeimonoteiste øi a logicii sale constitutiv imunitare. Problema, pusæ în termeniisæi radicali – singurii adecvafli unei gîndiri critice în prezent øi despreprezent –, este cea a ieøirii din lexicul teologico-politic în care, în ciuda atoate, sîntem încæ scufundafli, aøa cum demonstreazæ sindromul monoteisticdespre care vorbeam. Øi nu mæ refer aici la lumea islamicæ – ci la Occident,marcat de o teologie politicæ aflatæ într-o perpetuæ secularizare, aøacum ne-a explicat Carl Schmitt.Fireøte, nu e uøor sæ ieøim din lexicul teologico-politic din care provin toatecategoriile noastre, începînd cu cea de suveranitate øi sfîrøind cu cea depersoanæ juridicæ. Dar nu existæ altæ cale. Nu ne putem întoarce la o lumeconstituitæ din piese autonome în interior øi potenflial ostile în exterior. Darnu putem nici sæ continuæm în aceastæ globalizare a unui „sine“ incapabil dea ieøi din sine øi de a se reflecta în propriul sæu exterior. Asta ar însemna sæpersistæm în logica distructivæ øi autodistructivæ a lui immunitas, atunci cînde vorba, în schimb, de a gîndi ræsturnarea sa – în forma deschisæ øi pluralæa lui communitas. Lumea – de-acum ireversibil unitæ – trebuie nu doar gînditæ,ci „practicatæ“ ca unitate de diferenfle, ca sistem de distincflii, în care distincfliaøi diferenfla sæ nu fie puncte de rezistenflæ sau reziduuri în raport cuprocesele de globalizare, ci forma însæøi a acestora. Desigur, øtiu foarte binecæ transformarea acestei formule filosofice într-o practicæ realæ, într-o logicæpoliticæ presupune un efort deloc uøor. Cu toate astea, trebuie sæ gæsimmodul, formele, limbajul conceptual pentru a converti declinaflia imunitaræpe care au asumat-o toate fundamentalismele politice într-o logicæ singularæøi pluralæ în care diferenflele devin chiar ceea ce fline lumea unitæ. Credcæ Occidentul – dacæ vrem sæ folosim aceastæ categorie într-o formæ nondefensivæsau nonofensivæ împotriva altului sæu – are în sine puterea, resursele,izvoarele culturale pentru a încerca o asemenea operaflie de conversieradicalæ – folosesc acest termen în semnificaflia sa cea mai intensæ. Øi asta,în ciuda tentafliei occidentale recurente de a omologa lumea conform unuisingur model. Începînd de la Heraclit, ideea cæ putem fi unifli nu prin omogenitate,ci prin distincflie øi diversitate face parte din tradiflia pe care Vestula produs-o, færæ însæ sæ o realizeze vreodatæ. O bunæ parte din istoria saviolentæ este marcatæ de aceastæ îndepærtare øi de aceastæ uitare. Tragiculparadox pe care îl træim astæzi constæ în faptul cæ cei care au declarat ræzboiOccidentului i-au reprodus øi potenflat la paroxism aceeaøi obsesie fobicæ,be a unique king and a unique kingdom to comply with a unique god –expresses the actual essence of the most violent version of the immunization:the closure of the borders which tolerate nothing outside them, that excludethe mere idea of any exterior, that do not accept any otherness that couldmenace the logic of One-whole.Without opening here the discussion on the political, social, cultural responsibilitiesof such a state of affairs, I would pause upon this indubitable aspect:consigned to a autoimmune regime – obsessively turned towards the identityof its own self – the world, which means human life as a whole, does not havegreat possibilities of survival. The negative protection of life, intensified to thepoint of switching to its opposite, will eventuate in destroying, together withthe exterior enemy, its own body. The violence of the interiorization – the abolitionof the exterior, of the negative – could turn into absolute exteriorization,into pure negativity. And then, what can we do, how can we undermine thislogic of death, where can we discern, as required by the ontology of the actuality,that point of transposition of the present into another possible? It is difficultfor anyone to give an exhaustive answer to such questions. Only what canno longer be done is sharp-cut. We certainly can not go back to the “Westphaliamodel”, to the concert of states that are fully sovereign over their interior andunstrained by all the other exterior states, which has constituted the modelprevalent on the world scene for at least five centuries. In the same manner,it is not possible to rebuild a balance between opposed blocs, according tothe model that has dominated the world, since the end of the World War IIuntil the last decade of the past century. However, a come back to a constellationof ethnically defined places, determined by an exclusive connectionbetween land, blood and language is equally unthinkable. On my opinion,the path that must be followed does not pass through the only apparentlycontrasting dialectic of the global and the local, to which most of the currentpolitical philosophies refer, but rather through the construction of a novelrelation between singular and worldwide. In its turn, this relation can bethought only outside – in the fracture line of – the monotheist paradigm andits constitutive immunization logic. Looked upon in its radical terms – the onlyterms congruent with critical thinking in the present and about the present –the issue is that of growing out of the theological-political vocabulary in which,despite everything, we are still immersed, as the monotheistic syndrome thatI have mentioned proves it. It is not to the Islamic world that I refer here– but to the West betoken by a political theology subject to perpetual secularization,as Carl Schmitt explained.Naturally, breaking up with the theological-political vocabulary that is thesource of all our categories, ranging from that of sovereignty to that of legalperson, is not easy. But there is no other way. We can not go back – to a worldmade of interiorly autonomous pieces that are potentially hostile to the exterior.But neither can we continue with this globalization of a “self” incapableof going off itself and of reflecting itself in its own exterior. This would amountto persisting in the destructive and self-destructive logic of the immunitas,exactly when, contrarily, it is time to reverse this way of thinking by turningto its inversion – to the open and plural form of communitas. The world – fromnow on irreversibly united – should not only be thought of but also “practiced”as unity of differences, as system of distinctions, within which the distinctionand the difference should not be just points of resistance against orresidues of the globalization processes but their full expression. Of course,I know very well that the transformation of this philosophical formula into realpractice, into a political logic implies an effort far from being easy. Still, wemust find the means, the forms, the conceptual language able to convert the154

(in)securitatea vieflii. de la biopoliticæ la politicile securitareaceeaøi convingere cæ nu poate sæ existe comunitate, relaflie între diferifli,decît aceea autoimunæ, a ciocnirii mortale.În aceastæ situaflie – în care tendinflele cele mai distructive se reflectæ øi sedubleazæ într-un nou recurs la masacru – singura posibilitate este cea de asparge oglinda în care sinele se reflectæ færæ a vedea altceva în afara sa, aøadarde a înlætura vraja. Marele lingvist francez Émile Benveniste aminteøte cæ pronumelelatin „se“, la fel ca øi derivaflii sæi moderni, poartæ în interiorul lui orædæcinæ anticæ indo-europeanæ – din care derivæ termenii latini suus øi sororøi cei greceøti éthos øi étes, care înseamnæ rudæ, aliat. Benveniste deducecæ din acea rædæcinæ rezultæ douæ linii semantice distincte, una care trimitela sinele individual øi privat, exprimat prin idios (cel care aparfline lui însuøi),a doua trimiflînd la un cerc mai larg, în care mai mulfli subiecfli se raporteazæunii la alflii, de unde rezultæ termenii hetairos øi sodalis, ambii exprimînd olegæturæ comunitaræ – ceva comun acelora pe care-i caracterizeazæ, aøa cumse întîmplæ cu acel munus al lui communitas. De aici relaflia complexæ între„sinele“ reflexiv din „sine însuøi“ øi „sinele“ distinctiv øi disjunctiv din sed, careatestæ faptul cæ la originea a ceea ce numim „sine“ existæ, tocmai, o legæturæindisolubilæ de unitate øi distincflie, de identitate øi alteritate. Færæ sæ acordæmvreun privilegiu particular etimologiilor, probabil cæ în profunzimeatradifliei noastre lingvistice am putea cæuta cheile pentru a inversa, aøa cumspunea Foucault, liniile prezentului. Pentru a elibera, în actualitatea istorieisale, o altæ posibilitate, øi ea prezentæ, chiar dacæ încæ neexperimentatæ cuadeværat.Traducere de Alex. Cistelecanimmunity declination that all thepolitical fundamentalisms haveassumed into a singular and plurallogic in which the differencesbecome the cement of the world.I believe that the West – if we areto use this category non-defensively or non-offensively directed towards theothers – carries the power, the resources, the cultural springs necessary to theendeavour of such an operation of radical conversion – I am using this term inits most intense meaning – despite the recurrent Western temptation tohomologate the world according to a unique model. Since Heraclites, the ideathat we can be united not through homogeneity, but through distinction anddiversity, participate in the tradition that the West has produced without everrendering it effective. A great part of its violent history bears the mark of thisdislodgement and of this oblivion. The tragic paradox that we are nowadaysliving rests in the fact that those who have declared war to the West havereproduced and paroxistically intensified the same phobic obsession, thesame conviction that there could not exist a community, a relation betweendiverse individualities other than the autoimmune relation, the fatal collision.In this situation – in which the most destructive tendencies are reflected anddoubled in a new recourse to massacre – the only possibility is that of breakingthe mirror in which the self reflects without seeing anything else besidesitself, that is breaking the spell. The great French linguist Émile Benvenistereminds us that the Latin pronoun “se”, as well as its modern derivatives,bears an Indo-European ancient root word – from which the Latin terms suusand soror and the Greek terms éthos and étes, which means kin, ally, stem.Benveniste concludes that from that root word two distinct semantic linesemerge: one that refers to the individual and private self, expressed by idios(which is proper to the self), and the second one referring to a larger circle,within which more subjects relate one with the other and this is where theterms hetairos and sodalis come from – both terms express a community-specificrelation – something common to those that are defined by it, which isalso the case of that munus from communitas. This is the source of the complexrelation between the reflexive “self” as in “itself” and the distinctive anddisjunctive “self” as in sed. This consequently proves the fact that what we call“self” originates in an indissoluble relation between unity and distinction,between identity and alterity. Without bestowing any particular privilegesupon etymologies, it is probably in the depths of our linguistic tradition thatwe could find the keys to the inversion of the lines of the present, as Foucaultput it, in order to set free another possibility, which is present even if it hasnot yet been truly experimented, to give actuality to its history.Translated by Andreea Lazær155

Un oraø nesigurJérôme LèbreEste povestea a trei tineri care aleargæ fiindcæ niøte polifliøti aleargæ øi a unorpolifliøti care aleargæ pentru cæ niøte tineri aleargæ; e absurd. (L’Embrassement,film de Ph. Triboit relatînd evenimentul declanøator al revoltelor din 2005din Franfla)Nu eram siguri cæ e sigur, dar nu eram nici siguri cæ nu e sigur. Cum sæ fii sigur?(Nancy Huston, Lignes de faille, Paris, Actes Sud, 2006)Putem oare prezenta, aici øi acum, mæcar un singur oraø sigur? Putem oareprezenta, într-o manieræ siguræ, mæcar un singur oraø? Nu øi iaræøi nu. Trebuiesæ ræspundem de douæ ori nu, øi totuøi trebuie sæ legæm aceste douænu-uri. Sæ ne gîndim la celebrul prolog al lui Mike Davis (City of Quartz): „celmai bun mijloc de a vedea Los Angelesul mileniului urmætor este sæcontemplæm ruinele a ceea ce ar fi putut fi un alt destin“. 1 Aceste ruine sîntcele ale unui oraø socialist utopic falimentat. Mike Davis prezintæ deci oraøuldintr-o perspectivæ deja respinsæ în trecut, fiind literalmente ruinatæ sub presiuneairezistibilæ a capitalismului imobiliar: „cîfliva bætrîni, cu ochii aflintifli asupramareei crescînde a dezvoltærii suburbane care invadeazæ liniøtea deøertuluiMojave, ajung sæ se întrebe dacæ nu a existat vreodatæ un alt destin pentruLos Angeles“. 2 Dar asta nu e tot. Ca tradiflionala perspectivæ semeaflæ asupraoraøului sæ poatæ fi luatæ drept o ruinæ, aceasta ar presupune cæ nu maieste nimic de væzut, în afara unui deøert ameninflat de proximitatea oraøului:„la orizont abia se întrevæd hangarele gigantice ale bazei aeriene 42 […].Ceva mai aproape, dupæ ce a traversat întinderile de creozot øi salvie aledeøertului […] ochiul dæ peste primele situri de construcflie care anunflæ cæfruntea suburbs-urilor este foarte aproape“. 3 Aceastæ prezentare a unei metropolebogate øi violente în acelaøi timp, cunoscutæ pentru ræzmeriflele, romaneleøi filmele sale negre, oferæ un straniu ecou unei poveøti de EdgarAllan Poe, mare artist al terorii în literaturæ øi inventator al romanului poliflist.La începutul scrierii O dihanie cît patru este prezentatæ „splendida cetate alui Antioh“ 4 , în perioada anticæ. Dupæ ce introduce o primæ ambiguitate (existau„øaisprezece oraøe cu acest nume“), øi el alege o perspectivæ semeaflæ:„Hai sæ luæm cu asalt aceste metereze øi sæ ne aruncæm privirile asupra oraøuluiøi flinuturilor învecinate“. Fapt este cæ nu oraøul se vede imediat, ci maiîntîi marea. Abia apoi se dirijeazæ atenflia „asupra mormanului de case cezac sub noi“. Dar atunci, timpul este cel care provoacæ o ezitare în raportcu ceea ce se poate vedea: „ Sæ fi fost mai tîrziu […] am fi fost lipsifli de aceastæpriveliøte extraordinaræ. În veacul al XIX-lea, Antiohia este – adicæ Antiohiava fi – într-o stare de lamentabilæ decædere… Într-adevær, puflinul careva fi ræmas din fosta sa înfæfliøare va fi într-un asemenea hal de ruinæ øi dezo-AN INSECURE CITYJérôme LèbreIt is the history of three young men who run because the police officers runand of police officers who run because the young men run; it is absurd.(L’Embrasement, movie by Ph. Triboit reporting the trigger event of the riotsfrom 2005 in France)One was not sure that it was sure, but one was not either sure that it was notsure. How to be sure? (Nancy Huston, Lignes de faille, Paris, Actes Sud, 2006)Can one expound, here and now, just one safe city? Can one expound, ina secure manner, just one city? No and no. It is necessary to answer twice no,and these two no should be above all linked together. One should think of thefamous Mike Davis’ prologue (City of Quartz): “the best place to view LosAngeles of the next millennium is from the ruins of its alternative future.” 1These ruins are the ruins of a utopian socialist city which mouldered. MikeDavis thus presents the city from a perspective already rejected in the past forliterally ruined by the irresistible pressure of real estate capitalism: some oldtimers,contemplating the rapidly diminishing distance between the solitudeof the and the gridlock of suburban life, began to wonder out loud whetherthere was any alternative to Los Angeles after all. 2 But this is not all. That thetraditional haughty sight of the city could be taken for a ruin it implies thatthere is already nothing more to see, but for a desert threatened by the proximityof the city: dimly on the horizon are the giant sheds of Air Force Plant 42.Closer at hand, across a few miles of creosote and burro bush the eye comesupon the first allotments which announce that the suburbs’ front of is veryclose. 3 This presentation of a city all at once rich and violent, known for itsriots, its novels and its films, gives a strange echo to a story by Edgar AllanPoe, great artist of terror in literature and inventor of the detective novel.At the beginning of Four Beasts in One, it is “the remarkable city of Antioch” 4 ,in the ancient times to be presented. After having brought forward the firstambiguity (there were “sixteen towns of this name”), he too chooses ahaughty perspective: “Let us mount on this coast shelf and cast our eyes overthe city and over the neighbouring region.” The fact is that one does notimmediately see the city, but initially the sea. It is only then that it is specifiedthat a “mass of houses lie beneath us”. But then, it is the time that raises ahesitation with respect to what one can see: “Were it later . . . we should bedeprived of this extraordinary spectacle. In the nineteenth century, Antiochis – that is to say, Antioch will be in a lamentable state of decay... to say thetruth, what little of its former self may then remain, will be found in so desolateand ruinous state, that the patriarch shall be removed his residence toDamascus.” Finally, the vision of the ancient city disappears, for if one of theJÉRÔME LÈBRE, fost elev al Øcolii Normale Superioare, doctor în filosofie, predæ filosofia la Liceul„Camille Vernet“ din Valence. Lucrærile sale trateazæ în principal despre Hegel (Le fil de l’identité. Puissanceet frivolité de l’analyse chez Hegel, în curs de apariflie la Editura Olms), despre filosofia francezæcontemporanæ (Hegel à l’épreuve de la Philosophie contemporaine. Deleuze, Lyotard, Derrida, Paris,Ellipses, 2002) øi despre esteticæ (coordonator al volumului Représentation de l’espace, répartitiondans l’espace: sur différentes manières d’habiter, Copenhaga, Ministerul francez al Afacerilor Externe,2000).JÉRÔME LÈBRE, former student of École Normale Supérieure, doctor in philosophy,teaches philosophy at Camille Vernet Highschool, in Valence. His works treat chieflyof Hegel (Le fil de l’identité: Puissance et frivolité de l’analyse chez Hegel, forthcomingto Olms Publishing House), of French contemporary thought (Hegel à l’épreuvede la Philosophie contemporaine: Deleuze, Lyotard, Derrida, Paris, Ellipses, 2002)and sometimes of esthetics (he coordinated the volume Représentation de l’espace,répartition dans l’espace: sur différentes manières d’habiter, Copenhague, FrenchForeign Office, 2000).156

(in)securitatea vieflii. de la biopoliticæ la politicile securitarelare, încît patriarhul îøi va fi mutat reøedinfla la Damasc“. În sfîrøit, viziuneacetæflii antice dispare, cæci dacæ vreunul dintre spectatori vede mai degrabæpalate somptuoase, naratorul îl corecteazæ: „Mai existæ însæ o mulflime delut øi cocioabe særæcæcioase. Nu putem trece cu vederea beløugul degunoaie din fiece canal…“Los Angeles, Antiohia, øi acum Paris. Nu mai numæræm „tablourile pariziene“,care oferæ o perspectivæ panoramicæ asupra oraøului. Dar totuøi putem oaresæ fim cu adeværat siguri de ceea ce vedem? Chiar øi la Zola, unde privireasesizeazæ cu claritate realitatea socialæ cea mai tæioasæ, unde særæcia, violenflaøi noroiul se amestecæ pe stræzi, apar marje de incertitudine în priveliøtilede la înælflime. Aøa se întîmplæ în La curée, iar aceasta din perpectiva deschisæde o simplæ fereastræ: „Nu era încæ miezul nopflii. În jos, pe bulevard,Parisul bolborosea, prelungind ziua în flæcæri, înainte de a se hotærî sæ meargæla culcare. [...] Øirurile de copaci însemnau cu o dungæ nedesluøitæ albultrotuarelor øi negrul vag al øoselei de-a lungul cæreia treceau huruitul øi luminileiufli ale maøinilor. […] Zgomotul asurzitor sporea tumultuos, ca un mugetprelung, monoton precum o notæ de orgæ însoflind eterna procesiune a micilorpæpuøi fixe mecanice. [...] Pentru o clipæ, Renée crezu cæ tocmai avuseseloc un accident. Un puhoi de oameni se îndrepta spre stînga, ceva maideparte de pasajul de la Operæ. Dar, luîndu-øi binoclul, recunoscu staflia deautobuz; pe trotuar era multæ lume, în picioare, aøteptînd, næpustindu-sede îndatæ ce o maøinæ sosea“. Un accident tocmai avusese loc. Niciun accidentnu a avut loc: ci doar o aglomeraflie suplimentaræ, un fenomen de mulflimeîn jurul unui autobuz. Marja de incertitudine nu se referæ doar la accident,ci øi la maniera de a-l privi. Cu sau færæ binoclu.Mulflime øi distrugereTabloul poate aluneca dinspre aceastæ vedere ameninflætoare øi sæ se încheieîn centrul acestor stræzi, în mijlocul acestei mulflimi atît de concentrate încîtpare strînsæ în jurul unui accident sau, mai bine, al acestei mulflimi ca loc sauca mediu al accidentelor care nu flin decît de concentrarea ei. Dupæ Benjamin,lui Poe øi lui Baudelaire le revine faptul de-a fi simflit cæ „deplasareaindividului [într-un mare oraø] este condiflionatæ de o serie de øocuri øi deciocniri“. 5 Singura reacflie pe care aceasta ajunge sæ o provoace în oricineeste atunci o urmæ øtearsæ de recunoaøtere sub forma acestei politefli mecanicepe care Poe o repereazæ la trecætorii cei mai græbifli: „dacæ cineva îiîmpingea, fæceau o plecæciune adîncæ în fafla lui øi pæreau extrem de stînjenifli“.6 Pentru Benjamin, o violenflæ socialæ se exprimæ numaidecît aici, de vremece acest automatism este determinat din punct de vedere material deforma înrobitoare de muncæ la care aceastæ mulflime aleargæ sæ ajungæ saupe care tocmai a pæræsit-o. Astfel, modul de producflie care marcheazæ trecereala modernitate, adicæ munca mecanizatæ, se perpetueazæ dincolo detimpul de muncæ øi se revarsæ în stradæ: „Experienfla øocului træitæ de trecætorîn mijlocul mulflimii îøi gæseøte corespondentul în experienfla træitæ demuncitor în fafla maøinii“. 7Nu trebuie sæ ne aøteptæm la o descriere certæ a acestei situaflii: „masele fæceauîn asemenea mæsuræ parte din realitatea interioaræ a lui Baudelaire, încît rareorile gæsim descrise în opera sa. Nu întîlnim aproape niciodatæ o descriere asubiectelor sale celor mai importante“. 8 Dacæ descrierea este aproape imposibilæ,aceasta se întîmplæ pentru cæ interioritatea celui ce træieøte în mulflimenu permite nici construcflia unui eu, nici, a fortiori, cea a unei comunitæflide euri care se înfleleg øi se recunosc; multitudinea de øocuri mecanice oferæspectators sees mainly the sumptuouspalaces, the narrator correctshim: “Still, there is an infinity ofmud huts, and abominable hovels.We cannot help perceiving abundanceof filth in every kennel...”Los Angeles, Antioch, and now Paris. One does not any more count the“Parisian pictures”, which give a panoramic sight of the city. However, is onereally assured of what one sees? Even with Zola, whose glance clearly seizesthe sharpest social reality, for whom poverty, violence and mud merge in thestreets, margins of uncertainty arise from the high sights. It happens the sameway in La curée, through the view opened by a simple window: “It was not yetmidnight. Down there, on the boulevard, Paris was thundering, lengtheningthe blazing day, before deciding to retire for the night.. . . The lines of treesconfusedly marked, by the whiteness of pavements and the vague black of theroadway, the way along which cars and the fast-changing sidelights’ werepassing.. . . The deafening noise increased into a clamour, into a protracted,monotonous, roar, like an organ note accompanying the eternal procession ofsmall mechanical headstocks. . . . For a moment, Renée believed that an accidenthad just taken place. A flow of people was moving to the left, just out ofthe Opera passage. But, having taken on her opera glasses, she recognizedthe bus station; on the pavement, there were many people, standing, waiting,rushing as soon as a car had arrived.” An accident had just taken place.No accident took place: it was just an additional concentration, a crowd-phenomenonaround a slow bus. The margin of uncertainty does not only relate tothe accident, but also to the manner of seeing it. With or without binoculars.Crowd and DestructionThe picture can glide from this overhanging sight and close in the middleof these streets, amidst this crowd so concentrated that it seems to be gatheredaround an accident, or better, amidst this crowd seen as place orbackground of the accidents which are caused to nothing other than itsconcentration. According to Benjamin, it is Poe and Baudelaire who felt that“moving through this traffic involves the individual in a series of shocks andcollisions”. 5 The only reaction that the city manages to cause within everyone,is then a desolate vestige of recognition in the form of this mechanical politenessthat Poe spots at the hurried passers-by: “if jostled, they bowed profuselyto the jostlers, and appeared overwhelmed with confusion.” 6 With Benjamin,it is instantly a social violence which is expressed here, for this automatismis materially determined by the enslaving form of labour to which the crowdhurriedly goes or which it has just left. Thus the mode of production whichmarks the passage to modernity, that is mechanized work, is extend beyondworking time and overflows in the street: “the shock experience which thepasser-by has in the crowd corresponds to what the worker ’experiences’at his machine.” 7One should not await an unquestionable description of this situation: “thecrowd is a reality so interior to Baudelaire that one should not claim to depictit. It is quite rare that one finds with Baudelaire descriptions of the objectswhich are the most important in his eyes.” 8 If the description is almost impossible,that is because the interiority of he who lives in the crowd allows neitherthe construction of a self, nor a fortiori that of a community of selves whichunderstand and recognize each other; the multitude of shocks offers afragmented succession of lived experiences (Erlebnissen) but not an experience(Erfahrung). There is no experience of the city, there is only a possible157

o suitæ fragmentatæ de experienfle træite (Erlebnissen), dar nu o experienflæ(Erfahrung). Nu existæ o experienflæ a oraøului, nu existæ decît o participareposibilæ la efectele de distrugere pe care le genereazæ mulflimea. Chiar înclipa în care am estima sæ o înælflæm la rangul unei comunitæfli sesizabile, amfi confruntafli cu experienfla dureroasæ (øi istoric confirmatæ) a unei mase demuncitori îndreptîndu-se spre pierzanie øi am sfîrøi prin a înflelege cæ ceeace se numeøte aici distrugere nu este deloc o metaforæ, dupæ cum enunflæo notæ a lui Benjamin consacratæ coincidenflei dintre dezvoltarea industrieiøi pregætirea ræzboiului: „Faptul cæ accentul se mutæ de pe practica producflieipe cea a distrugerii face poate parte din pregætirea societæflii în vederea unuiræzboi total“. 9Populaflie øi insecuritateAcest efect distrugætor al mulflimii urbane se transformæ færæ a dispæreaatunci cînd experienfla træitæ a unei multitudini de øocuri lasæ loc vieflii generalizatea populafliei. Populaflia, spune Foucault, este „o masæ globalæ, afectatæde niøte procese de ansamblu proprii vieflii precum naøterea, moartea,reproducerea, boala etc.“ 10 Aceastæ masæ este, ca urmare, o datæ care depindede o întreagæ serie de „variabile“ 11 : climat, mediu înconjurætor material,producflia repartifliei bunurilor… Vom numi de aici înainte „mecanisme desecuritate“ toate mæsurile care vizeazæ asigurarea supraviefluirii acestei populaflii.În acest context, oraøul tinde în mod natural sæ devinæ propriul sæu„mediu“, cel în care se constituie simultan ca realitate øi ca problemæ: chiar„problematica oraøului este, cred, în centrul acestor diferite exemple demecanisme de securitate“. 12Insecuritatea nu este, øi nici øocul, o puræ închipuire. Dacæ existæ o închipuire,atunci aceasta este mai degrabæ constitutivæ poporului, în mæsura în careacesta se detaøeazæ de condifliile sale de viaflæ pentru a se exprima într-olege suveranæ : „încæ se poate spune cæ legea opereazæ în imaginar, de vremece legea imagineazæ øi nu se poate formula decît imaginînd toate lucrurilecare ar putea fi fæcute øi care nu trebuie fæcute. Ea imagineazæ negativul“. 13Ca atare, ilegalitatea în general furnizeazæ întrucîtva un imaginar al ræului alimentîndgloria marilor infractori, dar nu priveøte supraviefluirea efectivæ apopulafliei. Oare aceasta øi-ar gæsi deci condifliile de existenflæ într-un ansamblude mæsuri disciplinare? Este adeværat cæ disciplina reprezintæ veritabilulexercifliu al legii suverane, atîta vreme cît aceasta vizeazæ guvernarea oamenilorøi sancflionarea devianflelor lor. Din acest moment, dacæ legea suveranæeste imaginaræ, singura disciplinæ guvernamentalæ, spune Foucault, seconfruntæ cu realitatea: „disciplina lucreazæ întrucîtva în complementarulrealitæflii“. 14 Dar în acest text foarte precis, Foucault vede în disciplinæ un ansamblude reguli „artificiale“ care nu descoperæ realitatea decît prin imposibilitateade a o stæpîni. Aøa încît, în cele din urmæ, numai dispozitivele desecuritate sînt capabile sæ opereze cu adeværat „în realitate“. 15 Ceea ce seinventeazæ aici, odatæ cu nofliunea însæøi a securitæflii publice, este un nou„joc al realitæflii cu ea însæøi“ 16 : toate mæsurile care vizeazæ reglementarea øianularea pericolelor colective le regæsesc imediat sub forma evenimentelordeterminate øi calculabile la scara societæflii. Foucault aratæ astfel cum oraøulse transformæ într-un joc complex de date materiale (amplasare, circulaflie,numere de case etc.): „dispozitivele de securitate fasoneazæ, fabricæ, organizeazæ,amenajeazæ un mediu“. 17 Insecuritatea însæøi devine o datæ constituitæpe baza propriei sale probabilitæfli: ea este contabilizatæ în multitudineade evenimente care au loc cu necesitate în oraø øi flin de existenfla sa: „spafliulparticipation to the effects of destruction which the crowd is generating.At the very moment when one would consider to raise it to the rank of a tangiblecommunity, one would rather live the painful (and historically proven)experience of a crowd of workers heading for their perdition, and one wouldeventuate in learning that what is here called destruction is not at all a metaphor,as states a note by Benjamin focused on the coincidence between theindustrial development and the arming for war: “perhaps society’s arming forthe total war requires that practice turns from production to destruction.” 9Population and InsecurityThis destroying effect of the urban crowd changes without disappearing whenthe lived experience of a multitude of shocks accommodates the population’sgeneralized life. Population, Foucault says, forms “a global mass, affected byoverall processes which are characteristic of birth, death, production, illness,and so on”. 10 This mass is consequently a datum which depends on a wholeseries of “variables” 11 : climate, material environment, production of the distributionof goods... We will henceforth designate, by “security mechanisms”,all the measures which aim at ensuring the survival of this population. In thiscontext, the city is naturally prone to becoming its true “milieu”, where itestablishes itself all at once as reality and as problem: it is “the problem of thecity which is, I believe, at the height of these various examples of securitymechanisms”. 12Insecurity is not, not any more than the shock, a pure phantasm. If there isa phantasm, it is rather constitutive of the people, as it disconnects itself fromits living conditions so as to express itself in a sovereign law: “one can still saythat the law works within the imaginary, since the law imagines and cannotbe formulated otherwise than by imagining all the things which could bedone and which should not be done. It imagines the negative.” 13 Thus, illegalitygenerally delivers some imagery of evil, which feeds the great criminals’glory but does not concern the effective population’s survival. Would this populationtherefore find its existence conditions in the production of a set ofdisciplinary measures? It is true that discipline is the true exercise of the sovereignlaw, as it aims at controlling men and at sanctioning their deviations.Consequently, if the sovereign law is imaginary, only governmental discipline,as Foucault says, is confronting to reality: “discipline acts, to some extent, as acomplement to reality.” 14 But in this very precise text, Foucault considers disciplineas a set of “artificial” rules which discovers reality only by impossibilityof controlling it. So that finally, only the security devices are really able towork “within reality”. 15 What is invented here, together with the very conceptof public security, is a new “interplay of reality with itself” 16 : all the measuresaiming at controlling and at annihilating collective dangers immediatelyretrieve them in the form of given and calculable on the social scale events.Foucault thus points out the manner in which the city is transformed into acomplex interplay of material data (location, circulation, house numbers, etc.):“the security devices work on, manufacture, organize, set a milieu.” 17 Insecurityitself becomes a datum constituted by its own probability: it is posted inthe multitude of events which necessarily happen to the city and which participatein its existence: “the space characteristic of security thus reflects a seriesof possible events, it reflects the temporal and the randomness, a temporaland a randomness that should be inscribed in a given space.” 18This approach of the city is related to Foucault’s inalterable scepticism.The manifestation of truth is examined, but only the production of what wasto manifest itself is taken into consideration. In the same way, at the disciplinarylevel, the “power to punish” is not instituted within a prison system158

(in)securitatea vieflii. de la biopoliticæ la politicile securitarepropriu securitæflii trimite deci la o serie de evenimente posibile, trimite latemporal øi la aleatoriu, un temporal øi un aleatoriu care vor trebui înscriseîntr-un spafliu dat“. 18Aceastæ abordare a oraøului este legatæ de scepticismul de nedezrædæcinatal lui Foucault. Se cerceteazæ manifestarea adeværului, dar nu se atinge decîtproducflia a ceea ce trebuia sæ se manifeste. Ca øi la nivelul disciplinar, „putereade a pedepsi“ nu se instituie într-un sistem carceral care luptæ împotrivadelincvenflei, ci instituflionalizeazæ delincvenfla însæøi 19 , iar jocul realitæflii cuea însæøi, care articuleazæ mecanismele de securitate øi calculele insecuritæflii,sfîrøeøte prin a produce aceastæ insecuritate „realæ“. S-ar putea chiar spunecæ realitatea insecuritæflii este de acelaøi ordin ca øi cea care rezidæ în nebunie:ea are conflinutul unei neliniøti, al unei frici, chiar al unei „mari temeri“care, sub pretextul cæ a devenit calculabilæ, nu se mai sfîrøeøte. În frumoaselepagini care încheie cartea sa despre Foucault, Mathieu Potte-Bonnevillesubliniazæ, aøadar, cæ demersul filosofului nu mai este cel al înfleleptului antic,cæ acesta nu mai constæ în regæsirea unui soclu stabil pentru adevær øi liniøte.Ci redescoperæ aceastæ spaimæ ca fiind chiar propria-i limitæ: „o formæde neliniøte îi irigæ încæ analizele; sau, mai degrabæ, Foucault substituie neliniøtiispaima, neliniøtitorului pericolul“; aceastæ limitæ implicæ deci o rezistenflæsingularæ, care constæ în a vedea din nou pericolul drept „condiflie a uneicomprehensiuni imanente a practicilor øi ca orizont etico-politic“. 20 Acestava fi øi orizontul nostru, în abordarea faimoasei probleme a suburbiilor.Maelströmul suburbiilorProducflia insecuritæflii în suburbiile franceze, zdruncinate în 2005 de o revoltæmajoræ, este un veritabil maelström: un curent marin circular care antreneazæcætre fundul apei tot ceea ce atinge. Iatæ cercurile acestui curent.Primul cerc. Suburbia îøi exercitæ violenfla în primul rînd asupra sieøi. 21 Maøini,uneori autobuze ard, dar întotdeauna chiar în cartierele unde locuiesccei care le dau foc. Suburbia s-a întors, în timpul revoltei din 2005 din Franfla,împotriva propriilor infrastructuri: creøe, øcoli, oficii poøtale, vehicule depompieri… În afara acestor perioade excepflionale, violenfla lasæ sæ se vadæmai bine apropierea dintre agresori øi victime: în cadrul øcolii, ea se exercitæpentru 86% dintre elevii sæi. Omorurile, violurile continuæ de asemenea sæse înmulfleascæ tocmai în locurile care cumuleazæ toate mæsurile ce încearcæsæ le diminueze: în comuna Saint-Denis, rata criminalitæflii este, în 2005, de152 de crime la mia de locuitori, în creøtere cu 2% faflæ de 2004, iar aceastæcreøtere este confirmatæ de ultimele estimæri ale Ministerului de Interne, înciuda mesajului înøelætor al unui ministru de interne în timpul campaniei. 22Cel de-al doilea cerc. Poliflia constituie un factor major al intensificærii violenflelor.Cifrele referitoare la delincvenflæ cresc proporflional cu eficacitatea polifliei,ceea ce face ridicolæ orice pretenflie de a furniza „adeværatele cifre ale insecuritæflii“.23 Activitatea patrulelor constituie una dintre primele cauze aleînceputului delincvenflei: raporturile tensionate dintre tinerii din suburbii øipolifliøti oferæ nenumærate ocazii de ultraj, færæ sæ putem øti vreodatæ dacæprincipala cauzæ a delictului implicæ mai ales agresivitatea tinerilor sau o oarecareprovocare din partea polifliei. Polifliøtii ajung sæ semene tinerilor, cel puflinpentru urmætoarele: se deplaseazæ precum aceøtia în bande pentru a-øi apærateritoriul, dau aparenfla forflei colective, utilizeazæ un limbaj asemænætor celorpe care îi interpeleazæ. Îi cunosc øi recunosc pe cei pe care îi supravegheazæ,strigîndu-i adesea pe numele mic, chiar dacæ acfliunea lor continuæ sæ se conformezeironic procedurii controlului identitæflii. 24which fights against delinquency,but it institutionalizes delinquencyitself 19 ; and the interplay of realitywith itself, which is articulating themechanisms of security and the calculationsof insecurity, leads to aproduction of this “real” insecurity. It could be even said that the realityof insecurity falls into the same order as the reality which inhabits madness:it has the tenor of worry, of fear, even of “great fear” which, on the pretextof having become calculable, does not end. In the beautiful pages which concludehis book on Foucault, Mathieu Potte-Bonneville underlines then that thephilosopher’s approach is not any longer that of the antique wises, that itdoes not consist in finding a stable foundation for truth and serenity. It ratherdiscovers this fear as its actual limit: “a form of worry still irrigates his analyses;or rather, Foucault substitutes worry by dread, the concernment by danger”;this limit thus implies a singular resistance, which consists of graspingdanger anew as the “condition of an immanent comprehension of practices,and as ethical-political horizon”. 20 This will also be our horizon when tacklingthe famous problem of the suburbs.The Suburbs’ MaelströmThe production of insecurity in the French suburbs shaken by a major riot in2005 is a true maelström: a circular marine current which swirls under watereverything within its reach. Here are this current’s circles.The first circle. The suburb exerts its violence primarily against itself. 21 Cars,sometimes buses burn, but it is always in the same districts where those whoburn them live. During the riots of 2005 from France, the suburbs turnedagainst their own infrastructures: day nurseries, schools, post offices, fireengines... Away from these exceptional periods, violence renders visible theproximity between attackers and victims: at school, 86% of it is exertedamong pupils. The murders, the rapes also continue to increase in numberat the same places where all the measures attempting their decrease are concentrated:in the commune of Saint-Denis, in 2005, the delinquency rate isof 152 crimes for one thousand inhabitants, in rise with 2% as compared to2004, and this rise is confirmed by the last estimates of the Home Office,despite the misleading message of a Home Secretary during campaign. 22The second circle. The police force is a major factor of the intensification ofviolence. The delinquency figures increase proportionally to the effectivenessof the police force, which renders ridiculous any claim to provide “the trueinsecurity figures”. 23 The patrols’ activity is one of the primary causes of theentryway to delinquency: the tense relationship between the young men fromthe suburbs and the police officers brings about infinite occasions to commitan outrage upon police officer but one can never know whether the primarycause of the offence involves mainly the young men’s aggressiveness or a certainprovocation by the policemen. The police officers eventuate in resemblingto the young men, at least for the following reasons: like them, theymove around in bands in order to protect their territory, they give each otheran appearance of collective force, they use a similar language to that of thosewhom they call out. They know and recognize those on whom they keep aneye, often calling them by their first names, even if their action continues toironically conform to the procedure of identity check. 24The third circle. Violence does not only render the integration to a violentgroup possible; it brings a form of social recognition. 25 The riots from 2005were amplified by the media, particularly by television. Their strictly local159

Cel de-al treilea cerc. Violenfla nu permite numai integrarea într-un grup violent;ea procuræ o formæ de recunoaøtere pe scara societæflii. 25 Revoltele din2005 au fost amplificate de mass-media, mai ales de cætre televiziune. Aspectullor strict local s-a øters (mai ales pentru telespectatorii stræini) în fafla impresieicæ întreaga Franflæ a luat foc; øi invers, informaflii care pæreau adresatetuturor au servit drept strategii locale. (Difuzînd în fiecare searæ numærul maøinilorarse în fiecare comunæ, televiziunea a provocat concurenflæ între participanfliila revoltæ, aøa încît a produs inversarea acestor cifre de pe o zi pealta. 26 ) În sfîrøit, revoltele încep de la fapte comparabile (implicînd poliflia; în2005, trei tineri urmærifli de polifliøti s-au ascuns într-un transformator, doiau murit electrocutafli) pentru a conduce la acelaøi rezultat de ansamblu: odezbatere naflionalæ, o efervescenflæ bruscæ a planurilor øi a mæsurilor cu flintæsocialæ, o suplimentare a bugetului public consacrat suburbiilor (revolteledin 2005 au provocat reluarea subvenfliilor acordate asociafliilor locale,anterior îngheflate de dreapta francezæ).Ce se poate face în maelström?Mai întîi, pericolul poate fi transformat în asigurare politicæ: suburbia seautodefineøte în permanenflæ drept locul însuøi al insecuritæflii, se identificæcu aceasta, o „vrea“. Este adeværat cæ aceastæ afirmaflie se loveøte de un faptglobal: majoritatea locuitorilor din suburbii nu vor sæ træiascæ în insecuritate.Dar aceastæ absenflæ de voinflæ produce o populaflie pasivæ, care trebuie cuatît mai mult sæ fie protejatæ împotriva reflelelor organizate, animate de ovoinflæ de distrugere. Ceea ce este specific acestei asiguræri este tocmai faptulde a se dovedi pe de-a-ntregul imaginaræ. Ea este contrazisæ de logicæ,în mæsura în care bandele cu interese veritabile legate de ilegalitate (în primulrînd traficul de droguri) nu pot acfliona decît în secret øi în liniøte. Ea estecontrazisæ de fapte: la Los Angeles, ca øi la Paris, cei care au afirmat (precumSarkozy) cæ insecuritatea øi revoltele sînt opera bandelor criminale aufost contraziøi de cætre anchete serioase ale propriilor lor servicii, care auarætat cæ majoritatea instigatorilor nu aveau cazier. 27 Øi, în ultimul rînd,aceastæ asigurare este imaginaræ, în sensul strict pe care i-l dæ Foucault: eaprezintæ ilegalitatea drept versantul întunecat al legii suverane, care are dreptulexclusiv de a decide asupra vieflii øi asupra morflii, de a læsa în viaflæ øi dea vrea ræzboi øi moarte. Asigurarea despre care este vorba legitimeazæ oguvernare disciplinaræ, dovedindu-se în acelaøi timp nulæ în ceea ce priveøteefectele sale de securizare: ea nu serveøte la nimic mai mult decît la a confruntaautoproclamarea unei voinfle suverane cu un duøman care îi vrea ræul,dar care nu existæ, ea nu serveøte decît drept contrapondere pe care statulînsuøi o forjeazæ. Statul-bandit [L’Etat-voyou] care îøi plaseazæ în afara legiipropriii bandifli [voyous], cum ar spune Derrida. 28 Este frapant sæ vedem cumNicolas Sarkozy, de ani de zile aflat în campanie prezidenflialæ informalæ, seprezintæ pe sine nu drept ministru de interne, ci mai degrabæ prin evidenflanulæ a propriei sale voinfle. Se deplaseazæ la fafla locului fiecærei drame carezdruncinæ periferia, declaræ din nou ræzboi „bandelor criminale“ 29 , „bandiflilor“øi „plevei“ 30 (ce sæ credem despre un ræzboi care este declarat de mai multeori?), dar, la urma urmei, nu are niciun alt argument convingætor în afara discursuluisæu la persoana întîi øi, în cele din urmæ, niciun alt argument în afarafaptului prezenflei sale: „Sînt aici! Domnule, ascultafli-mæ, sînt aici!“ 31Se mai poate, de asemenea, sæ încercæm sæ ne înælflæm deasupra acestuimaelström øi sæ descoperim astfel cæ acesta se gæseøte în centrul tuturorcercurilor vicioase care definesc criza economicæ (criza locurilor de muncæ,aspect was obliterated (especially in foreign viewers’ case) by the impressionthat the whole France caught fire; conversely, pieces of information whichseemed to be addressed to everyone served local strategies. (By broadcastingeach evening the number of burned cars per commune, television broughtabout a competition between rioters, to the extent of causing, at short notice,a reversal of these values. 26 ) Lastly, the riots start from comparable facts(implying the police force; in 2005, three young men being chased by policeofficers took refuge in a transformer, two of them died electrocuted) and giverise to the same overall outcome: a national debate, a sudden effervescenceof socially-targeted plans and measures, an increase in the public budgetgranted to the suburbs (the riots from 2005 brought about the resumptionof the subsidies allocated to local associations, previously frozen by the sameFrench Right).What to Do within the Maelström?One can firstly transform the danger into political assurance: the suburbs arepermanently self-defining as the very site of insecurity, they identify with it,they “care for” it. It is true that this assertion goes against a global fact:the majority of the suburbs’ inhabitants do not want to live insecurely. But thisabsence of will turn them into a passive population which should be all themore so protected against the organized networks driven by a destructivewill. This assurance’s peculiarity is to turn out to be completely imaginary.It is contradicted by logic, insofar as the gangs who know where their interestin illegality lies (especially in drug dealing) can only act stealthily and quietly.It is contradicted by the facts: in Los Angeles as in Paris, those who affirmed(as Sarkozy) that the insecurity and the riots were brought about by the gangswere contradicted by serious investigations carried by their own departments,announcing that the majority of the rioters had empty criminal records. 27And finally, this assurance is imaginary, in the strict meaning given byFoucault: it presents illegality as the dark side of the sovereign law, which isthe only one having the right to pronounce a judgement upon life and death,to spare somebody’s life, to declare war and to sentence to death. This assurancelegitimates disciplinary governance at the very time when it proves to benull with respect to its securing effects: it is of no use, except that of confrontingthe self-proclamation of the sovereign will with an enemy who wishes evilbut who does not exist, if not as a counterpart that the state itself forges.The rough State [L’Etat-voyou] outlaws his own hooligans [voyous], as Derridawould put it. 28 It is striking to see that Nicolas Sarkozy, on semi-official presidentialcampaign for years running, presents himself not as Home Secretarybut rather through the null conspicuousness of his own will. He comes on thescene of each drama shattering the suburbs, re-declares war to “the gangs” 29 ,to the “hooligans” and to the “rabble” 30 (what is to think of a war which is severaltimes declared?) but in the end, he has no other convincing argument buthis first person speech, and, lastly, the fact of his presence: “Here I am! Sir, listen,here I am!” 31One can also try to stick oneself above this maelström and thus discover thatit lies at the centre of all the vicious circles which define the economic crisis(the employment, housing, etc., crisis are mutually reinforcing). In this context,even an improvement of the national economic situation does not at allmodify the suburban speed of the circles: the suburban population will bealways the last to be rehoused, the last to be recruited etc. 32 Thus holds upthe idea, initiated by the Left in the 80s and resumed by the Right bringingabout a “policy of the city” allowing the targeting of economic measures.But all measures aiming at restoring the virtuous circles of liberal (creation of160

(in)securitatea vieflii. de la biopoliticæ la politicile securitarea locuinflelor etc. se alimenteazæ reciproc). În acest context, chiar øi o ameliorarea conjuncturii naflionale nu modificæ deloc viteza cercurilor în suburbii:populaflia lor va fi întotdeauna ultima care sæ se instaleze într-o locuinflænouæ, ultima angajatæ etc. 32 De unde ideea, lansatæ în cadrul stîngii în anii’80 øi reluatæ de cætre dreapta, a unei „politici a oraøului“, care sæ permitæflintirea mæsurilor economice. Dar toate mæsurile care vizeazæ restabilireacercurilor virtuoase ale teoriei economice, liberalæ (crearea zonelor libere,stimularea inifliativei individuale, egalitatea øanselor etc.) sau keynesianæ(investiflii masive în locuinfle øi structuri publice), sînt antrenate în maelströmøi sfîrøesc prin a eøua (situaflia suburbiilor se alæturæ, din acest punct de vedere,celei a nordului industrial al Franflei, care de un secol merge din restructurareîn restructurare færæ o ameliorare realæ, fiecare nouæ structuræ replonjîndîn crizæ øi accentuînd-o). Astfel încît, în cele din urmæ, dreapta øi-a subliniatpreferinfla netæ pentru politica represivæ mai degrabæ decît pentru politicaeconomicæ, iar stînga i-a urmat exemplul dupæ colocviul de la Villepinte din24–25 octombrie 1997, „un oraø sigur pentru cetæfleni liberi“, care ræmînereferinfla Partidului Socialist pentru noua campanie prezidenflialæ.Ne putem læsa antrenafli în maelström pentru a încerca sæ îl înflelegem sociologic.Ne rotim împreunæ cu cercurile vicioase ale macroeconomiei, acceleræmcu cele ale suburbiei øi descoperim în centrul lor cercul de insecuritateaøa cum este ea: intimidare øi fricæ, violenflæ øi suferinflæ îøi ræspund conformunei „legi de conservare a violenflei“ 33 , care culmineazæ cu aspectul sæu ereditar:minori maltratafli trec într-un numær mic de ani de la statutul de victimela acela de agresori. 34 Odatæ înfleleasæ aceastæ tendinflæ a preschimbæriiagresatului în agresor, a protectorului în provocator etc., sesizæm legæturadintre violenfla suburbiilor øi violenfla polifliei, a selecfliei øcolare, a recrutæriide personal, a mass-mediei. Dar devine atunci ciudat sæ cæutæm soluflia problemelorsuburbiilor de partea unei mai bune „recunoaøteri“ 35 a populaflieiacestora: se crede cæ inversarea rolurilor în situafliile de conflict ar putea fidepæøitæ printr-o egalizare care ar crea o nouæ comunitate de valori. Darnu se remarcæ faptul cæ identitatea comunitaræ este aspectul mistic al acesteiegalizæri; fie ea politicæ sau religioasæ, ea este imaginaræ, atît în sensul luiFoucault, cît øi în cel al lui Debord. Cæci dacæ pentru Foucault legea imagineazænegativul, la Debord, religia se limiteazæ la a imagina pozitivul: „sacrul[…] a explicat øi înfrumuseflat acolo unde societatea nu era în stare s-o facæ“. 36Ca urmare, rolul care revine la primul disciplinei devine la cel de-al doileaspecificul alienærii înspre spectacol: „spectacolul modern exprimæ, dimpotrivæ,ceea ce societatea poate sæ facæ, dar în aceastæ expresie ceea ce estepermis se opune în mod absolut posibilului“. 37 Acest spectacol generalizat,ca „inversiune completæ a vieflii“, funcflioneazæ ca „instrument de unificare“,ce dæ iluzia unei unitæfli comunitare planînd deasupra diviziunilor reale alesocietæflii. Poate cæ ne vom mira cæ televiziunea poate fi atît de avidæ de conflicte,de vreme ce ea participæ la un sistem care dæ o aparenflæ de identitate.Dar, dupæ cum spune Debord, spectacolul „îøi construieøte unitateape dezbinare“ 38 øi nu mai garanteazæ în cele din urmæ recunoaøterea comunitarædecît punînd în scenæ „false lupte spectaculare“ 39 , în care toatæ lumease regæseøte. Nu cunoaøtem o mai bunæ analizæ a revoltelor din Franfla din2005, chiar dacæ dateazæ din 1967. Nu surprinde faptul cæ ea este însoflitæde o analizæ atît de pertinentæ asupra semnelor premergætoare politicii oraøului,situate din capul locului la un nivel propriu-zis securitar, real: „pentru primadatæ, o arhitecturæ nouæ […] este direct destinatæ særacilor“. 40 Indivizii dinsuburbiile în construcflie sînt imediat „izolafli împreunæ“ în spafliile rezidualefree zones, stimulation of individualinitiative, equal opportunity, etc.)or Keynesian (massive investmentsin housing and in public structures)economic theory, are carried alongby the maelström and eventuate infailing (the situation of the suburbs was similar on this point to that of theFrench industrial North, which has for one century drift from reorganization toreorganization without real improvement, each new structure dipping into thecrisis and intensifying it). So that in the end, the Right showed its plain preferencefor a repressive policy rather than for an economic policy, and the Leftkept up with it since the conference in Villepinte on the 24th–25th of October,1997: “a secure city for free citizens” remains the reference of the SocialistParty in the new presidential campaign.One can let himself drift with the maelström in order to try to sociologicallyunderstand it. One turns along with the vicious macroeconomics’ circles, oneaccelerates together with the suburban ones and one discovers in their centrethe circle of insecurity as such: the intimidation and the fear, the violence andthe suffering, are interrelated according to a “conservation of the violencelaw” 33 which reaches its highest point through its hereditary dimension:ill-treated minors pass in few years from the status of victims to that of attackers.34 Once understood this tendency towards the inversion of the attackedinto the attacker, of the guard into the agitator, etc., one grasps the bondbetween the violence of the suburbs and the violence of the police force,of school selection, of recruitment, of the media. But it then becomes strangethat the solution for the problems of the suburbs is sought on the side ofa better “recognition” 35 of their population: it is thought that the inversion ofroles during conflict situations could be overcome by an equalization whichwould create a new community of values. But it is not seen that communityidentity represents the mystical aspect of this equalization; should that bepolitical or religious, it is imaginary, in Foucault’s but also in Debord’s meaning.For if with Foucault, the law imagines the negative, with Debord, the religionrestricts itself to imagine the positive: “the sacred . . . [is] expoundingand embellishing what society could not deliver.” 36 Consequently, the roleallotted to discipline by the former becomes, to the latter, the characteristic ofalienation toward the spectacle: “the modern spectacle, by contrast, depictswhat society can deliver, but within this expression what is permitted is rigidlydistinguished from what is possible.” 37 This generalized spectacle, as “completeinversion of the life”, functions as an “instrument of unification”, whichgives the illusion of a community hanging down above real social divisions.Perhaps it will be astonishing that television can be so hungry for conflicts,since it takes part in a system which gives an appearance of identity. But asDebord puts it, the spectacle “unity is grounded in a split” 38 and can not finallyguarantee community recognition otherwise than by directing “spectacles’sham battles” 39 within in which everyone finds his bearings. We do not knowof a better analysis on the riots from 2005 in France, even if it goes back to1967. It is not astonishing that it is accompanied by such a relevant analysisof the harbingers of the policy of the city, which are from the beginningtaking a properly security, real stand: “for the first time a new architecture . . .is directly intended for the poor.” 40 The individuals from the suburbs in thecourse of construction are immediately “isolated together” in the residualspaces which translate “the self-destruction of the city”. 41 Poor policy, the onewhich builds new cities by beseeching urban reality through a simple motto:“right here, nothing will ever happen.” 42161

care traduc „autodistrugerea mediului urban“. 41 Vai de politica în numele cæreiaconstruim oraøe noi conjurînd realitatea urbanæ printr-o simplæ devizæ: „Aicinu se va întîmpla niciodatæ nimic“. 42Sentiment de insecuritate øi sens al pericoluluiÎn O dihanie cît patru, „splendida cetate a lui Antioh“ este cuprinsæ de o adeværatæfurie de autodistrugere orchestratæ de cætre o ticæloasæ de fiaræsuveranæ, sub ochii a doi observatori situafli pe înælflimi. Tot doi oameni segæsesc altæ datæ pe o stîncæ, la începutul Pogorîrii în Maelström, dar de dataaceasta pentru a observa marea, doar marea. Unul dintre ei (naratorul) estecuprins de o ameflealæ cumplitæ: „stræduindu-mæ zadarnic sæ alung din minegîndul cæ înseøi temeliile muntelui erau primejduite de furia vînturilor“. 43Aceastæ fricæ mereu însoflitæ de o dorinflæ de a cædea ilustreazæ în altæ partela Poe tendinfla perversæ a omului de a acfliona pentru distrugerea sa: „acflionæmîn virtutea faptului cæ nu ar trebui sæ o facem“. 44 Celælalt personaj estediferit: acesta a træit pe corabia sa pericolul pe care acum se întîmplæ sæ îlobserve, maelströmul de la Lofoden. Øi el a resimflit o fricæ extremæ, însoflitæde dorinfla de a muri în vîltoare. Dar acest sentiment s-a transformat,în mijlocul curentului, într-un „soi de petrecere [amusement, în francezæ întext] sæ stau øi sæ socotesc cu ce iuflealæ se prævæleau diferitele lucruri în hæulde spumæ“. 45 Astfel, øi-a dat seama cæ un corp cilindric se scufundæ mai încetdecît altele, aøa cæ a særit din corabia lui, agæflîndu-se de un butoi, øi astfels-a salvat. Acest calcul rece, acest simfl al analizei care îl caracterizeazæ øi peDupin, detectivul lui Poe, transformæ sentimentul de insecuritate într-un veritabilsimfl al pericolului; o tendinflæ perversæ cætre distrugere se transformæîntr-o adeværatæ rezistenflæ faflæ de curent.Sentimentul de insecuritate, cu aceeaøi perversiune, este de asemenea cerculultim al maelströmului urban: acesta accelereazæ øi susfline legea de conservarea violenflei. El dezvæluie, în termenii lui Derrida, „perversiuneaautoimunitaræ“ sau chiar „pervertibilitatea“ statului suveran care, ræspîndindteroarea, se expune el însuøi la a o vedea întorcîndu-se împotrivæ-i. 46 Sau,în alfli termeni, el se defineøte ca afectare a spectacolului societæflii asuprasocietæflii înseøi: o metodæ de autoafectare care se ræspîndeøte prin contagiunedinspre suburbie spre oraø øi dinspre oraø spre regiunile rurale celemai îndepærtate. Aøa se explicæ în ultimæ instanflæ faptul cæ „problema“ violenfleiurbane pare o plagæ obiectivæ în Franfla, de vreme ce o treime dinpopulaflia flærii locuieøte în fapt la periferie. Pînæ øi faptul cæ existæ periferieøi periferie, oraø øi oraø presupune ca aceastæ diferenflæ sæ fie în permanenflæascunsæ øi negatæ prin aceastæ recunoaøtere spectacularæ care pune în scenæconflictele însele. Astfel stau lucrurile øi la Hobbes, unde autoconservareafricii (care nu constituie o lege, ci mai degrabæ o stare anterioaræ oricæreilegi 47 ) conduce la o stare de ræzboi în care frica se substituie oricæreiviolenfle. Foucault aratæ la modul impecabil faptul cæ, în aceastæ stare de naturæ,fiecare evalueazæ forflele proprii øi forflele celuilalt, încearcæ sæ îl intimidezepe celælalt arætîndu-se sigur de forflele proprii, însæ færæ a se asigura vreodatæpe sine, pe scurt, anticipeazæ atît pentru sine, cît øi pentru adversar unræzboi pierdut øi cîøtigat în acelaøi timp; ca atare, starea de ræzboi este „oanumitæ stare a jocurilor de reprezentæri“ 48 care defineøte un „raport de fricæ“øi exclude orice ræzboi propriu-zis: „nu existæ nici sînge, nu existæ cadavre.Existæ reprezentæri, manifestæri, semne, expresii emfatice, viclene, mincinoase;existæ induceri în eroare, voinfle travestite în contrarul lor, neliniøticamuflate în certitudini“. 49 Ieøirea din starea de naturæ øi naøterea statului civilFeeling of Insecurity and Sense of DangerIn Four Beasts in One, the “outstanding city of Antioch” is stricken with a trueself-destruction fury orchestrated by a stupid vile sovereign beast, before theeyes of the two observers standing on the highlands. At the beginning ofDescent into the Maelström two men find themselves once again on a rock,but this time is in order to observe the sea, nothing but the sea. One of them(the narrator) is stricken with a terrible fear of heights: “I struggled in vain todivest myself of the idea that the very foundations of the mountain were indanger from the fury of the winds.” 43 This fear which is always accompaniedby a desire to fall, illustrates elsewhere with Poe the perverse human bentfor acting towards his destruction: “we take action out of the reason that weshould not.” 44 The other character is different: he had lived on his boat thedanger which he is now in the act of observing, the Maelström of Lofoden.He had also felt an extreme fear, accompanied by the desire to die in thewhirlpools. But, within the swirling current, this feeling turned into a “sort ofamusement [in French in the text] in speculating upon the relative velocitiesof their [things] several descents toward the foam below”. 45 He therefore realizedthat cylindrical bodies went down less quickly than the others, jumpedoff his boat after having lashed himself to a barrel and thus pulled it through.This cold calculation, this line of analysis which characterizes Dupin, thedetective of Poe, just as well, transforms the feeling of insecurity into a truesense of danger; a perverse bent for destruction is transformed into a trueresistance to the current.The feeling of insecurity, sharing the same perversion, is also the ultimate circleof the urban maelström: it accelerates and sustains the conservation of violencelaw. It reveals, in Derrida’s terms, the “autoimmunizing perversion”or even the “pervertibility” of the sovereign state which, by spreading terror,is exposing itself to see it boomerang against itself. 46 Or, in other words,it defines itself as an affection of society’s spectacle by society itself: a modeof auto-affection which is spread by means of contagion from the suburbsto the city and from city up to the hearth of the countryside. Thus ultimatelyexplains the fact that the “problem” of urban violence seems an objectivescourge in France in that a third of the population of the country lives indeedin the suburbs. The mere fact that there are suburbs and suburbs, cities andcities implies that this difference should be permanently obscured and deniedby this spectacular recognition which directs the conflicts themselves. Thingsstand the same way with Hobbes, in whose view the self-conservation of fear(which is not a law, but rather a state prior to any law 47 ) leads to a state ofwar in which fear substitutes any violence. Foucault flawlessly points out thatin this state of nature, everyone assesses its forces and those of the other, triesto intimidate the other by showing oneself self-assured as to relying on hisforces but without ever reassuring himself, in short, one anticipates for himas well as for the adversary, a war both lost and won; the state of war thus is“a certain state of interplay of representations” 48 , which defines a “relationshipof fear” and excludes any real war: “there is no blood and there are nocorpses. There are presentations, manifestations, signs, emphatic expressions,wiles and deceitful expressions, there are draps, intentions disguised as theiropposite, worries disguised as certainties.” 49 The come out of the state ofnature and the birth of the civil state are thereby nothing more than the transformationof this great worry which is the relationship of fear into this greatcertainty which is the force of the state. Thus, “sovereignty is always shapedfrom below and by those who are afraid.” 50 Derrida will not state a differentthing, when speaking on this matter about a “war without war”. 51162

(in)securitatea vieflii. de la biopoliticæ la politicile securitarenu reprezintæ deci decît transformarea acestei mari neliniøti care este raportulde fricæ în aceastæ mare certitudine care este forfla statului. Astfel,„suveranitatea se formeazæ întotdeauna de jos în sus, prin voinfla celor cærorale este fricæ“. 50 Derrida nu va spune altceva, vorbind în aceastæ privinflædespre un „ræzboi færæ ræzboi“. 51Vom numi deci simfl al pericolului operaflia care vizeazæ inversarea sentimentuluide insecuritate prin transformarea certitudinii în neliniøte. Acest simfl constituieadeværatul etos al vieflii urbane. El solicitæ deja la Poe, øi mai mult chiarla Baudelaire, un efort de singularizare øi de retragere la fel de energic precummunca flinînd ocupatæ mulflimea: asceza analistului o pregæteøte pe aceaa dandy-ului baudelairian, care îøi modeleazæ un „caracter de opoziflie øirevoltæ“, îøi face o nevoie din „a combate øi a nimici trivialitatea“. 52 Aceastæexigenflæ se regæseøte øi la Benjamin. Pentru acesta, spafliul muncitorului carese întoarce acasæ este prea strîmt: „ghionturile pe care le dæ sînt menite sæîi facæ loc prin mulflime“. 53 Spafliul dandy-ului baudelairian este prea elitist,prea protejat: este cel al pasajelor pariziene construite în maniera interioarelorburgheze. Cæutarea constantæ a unui veritabil spafliu deschis aparfline în consecinflæmai degrabæ „caracterului distructiv“, care transformæ în voinflæ individualæceea ce mulflimea se face sæ suporte: „Caracterul distructiv øtie un singurlucru: sæ-øi facæ loc; øi are o singuræ activitate: sæ facæ ordine. Nevoia lui deaer curat øi de spafliu gol este mai puternicæ decît orice uræ“. 54 Se poate spunecel puflin cæ aceastæ cerinflæ de spafliu ræmîne de actualitate, în timp ce oraøeleîøi multiplicæ fortæreflele interioare, spafliile private øi supraprotejate, îndetrimentul spafliilor publice, ca øi cum ar ceda „fricii de mulflimi“, dupæ cumo numeøte Mike Davis. 55 Aspectul etic al acestei exigenfle prezintæ aceeaøiimportanflæ la Foucault. Recitindu-l pe Baudelaire în Ce sînt Luminile?, acestadescoperæ la poet necesitatea, færæ încetare întemeiatæ, a unei „elaboræricomplexe øi solide a sinelui“, a unei stæpîniri de sine care trebuie sæ se deschidærezistînd totodatæ posibilitæflii lipsei de stæpînire øi a aservirii.Simflul pericolului nu este atunci nimic altceva decît versiunea intensivæ, singularæa sentimentului de insecuritate, pliul sæu interior, care deschide „unlæuntru care ar fi mai profund decît orice lume interioaræ“. 56 Acest pliu vitalconstituie adeværata gîndire a lui în afaræ: „Se vorbeøte-Se vede, Se înfruntæ,Se træieøte“. 57 El furnizeazæ toate strategiile individuale care reuøesc sæse insereze în oraø prin considerarea acestuia drept un vast exterior eterogen.Cæci acum este limpede cæ nu existæ o experienflæ a oraøului, o experienflæa suburbiilor, pe care sæ ne bizuim, ci doar parcursuri de inserflie, poziflii singularecare devin ocrotiri færæ arme. Trebuie deci, împotriva oricærui comunitarism,sæ punem în drepturi aceste microstrategii care constau în a examinacare sînt obiectele, corpurile de care ne putem fixa pentru a ne afunda maipuflin repede, øi care valoreazæ infinit mai mult decît diferenflierea dupæ origine,religie, „culturæ“ în sensul sæu cel mai constrîngætor. Acest Afaræ [Le dehors]„informal“ spune Deleuze, este o luptæ, o înfruntare, este asemeni unei zonede turbulenflæ øi de uragane unde se agitæ puncte singulare“, la discreflia strategiilorlor „oceanice“. 58 Ceea ce este la fel de adeværat despre întinderile marineca øi despre oraø.We will thus mean by sense of dangerthe work which aims at invertingthe feeling of insecurity bytransforming certainty into worry.This sense is the true ethos ofurban life. With Poe already andeven more with Baudelaire, it requires an effort of singularization andwithdrawal as energetic as the work which keeps occupied the crowd: theasceticism of the analyst paves the way for that of the Baudelairian dandy,who forges himself a “character of opposition and revolt”, who gives himselfheart and soul to his need “to fight and destroy triviality”. 52 This requirementis found in Benjamin. For him, the space of the worker who gets back home istoo restricted: “the blows which he thumps are meant to jostle through thecrowd.” 53 The space of the Baudelairian dandy is too elitist, too protected:it is that of the Parisian arcades patterned upon middle-class interiors.The constant search for a veritable open space is thus specific rather to the“destructive character”, which transforms into individual will what the crowdsubjects itself to: “the destructive character knows only one watchword:to make way; only one activity: to clear the place. His need for fresh air andopen space is stronger than any hatred.” 54 It can be told at least that thisrequest for space remains topical, in that the cities multiply their interiorfortresses, the private and over-protected spaces to the detriment of publicspaces, as if they yielded themselves to what Mike Davis calls the “fear ofcrowds”. 55 The ethical aspect of this requirement bears the same importancewith Foucault. Reading again Baudelaire in What is the Enlightenment?,the former finds with the poet the unceasingly reinforced need for a “complexand enduring elaboration of the self”, of a self-control which must open toand concurrently resist to the possibility of lack of control and subjection.The sense of danger is thus nothing other then the intensive, singular versionof the feeling of insecurity, its interior fold, which lays open “an inside whichwould be more profound than any interior world”. 56 This vital fold is the truereflection of the outside [dehors]: “one sees, confronts, lives.” 57 It provides allthe individual strategies which succeed in slotting in the city by considering itas a vast heterogeneous outside. For it is clearly now that there is no experienceof the city, no experience of the suburbs, which one could figure on,there are only means of insertion, only singular positions which become protectionswithout weapons. It is thus necessary, contrary to any communitarianism,to allow these micro-strategies which consist of looking for thoseobjects, those bodies to which one could fasten himself in order to sink lessrapidly, and which are worth infinitely more than the differentiation by origin,religion, “culture” in its most subjecting meaning, to come into their on.The outside [Le dehors], as Deleuze says, is “formless, it is a battle, it is a turbulenceor hurricane zone where singular points move restlessly”, at themercy of their “oceanic” 58 strategies. And that is as true of the marine sheetsas of the city.Translated by Andreea LazærTraducere de Andreea Lazær163

Note:1. Mike Davis, City of Quartz, trad. fr., Paris, La Découverte, 1997.2. Ibid., p. 11.3. Ibid., p. 5.4. Edgar Allan Poe, Nouvelles Histoires extraordinaires, in Œuvres, Paris, Librairie générale française,2006, p. 589 [„O dihanie cît patru. Omul-girafæ“, traducere de Despina Neagoe, in Masca MorfliiRoøii. Schifle, nuvele, povestiri. 1831–1842, Iaøi, Polirom, 2003, p. 106].5. Walter Benjamin, „Sur quelques thèmes baudelairiens“, in Œuvres III, Paris, Gallimard, 2000,p. 361 [„Despre unele motive literare la Baudelaire“, traducere de Catrinel Pleøu, in Iluminæri,Cluj, Idea Design & Print, 2002, p. 162].6. Edgar Allan Poe, „Omul din mulflime“, citat de Walter Benjamin, „Sur quelques thèmes baudelairiens“,p. 354 [„Despre unele motive literare la Baudelaire“, p. 158].7. Benjamin, „Sur quelques thèmes baudelairiens“, p. 363 [„Despre unele motive literare laBaudelaire“, p. 163].8. Ibid., p. 349 [155].9. Ibid., p. 363 [163].10. Michel Foucault, „Il faut défendre la société“, Paris, Seuil/Gallimard, 1997, p. 216 [„Trebuie sæ apæræmsocietatea“, traducere de Bogdan Ghiu, Bucureøti, Univers, 2000, p. 238].11. Michel Foucault, Sécurité, Territoire, Population, Paris, Seuil/Gallimard, 2004, p. 72.12. Ibid., p. 65.13. Ibid., p. 48.14. Ibid.15. Ibid., p. 49.16. Ibid.17. Ibid., p. 22.18. Ibid.19. Michel Foucault, Surveiller et Punir, Paris, Gallimard, 1975, p. 308 [A supraveghea øi a pedepsi.Naøterea închisorii, traducere de Bogdan Ghiu, Bucureøti, Humanitas, 1997, p. 389].20. Mathieu Potte-Bonneville, Michel Foucault. L’Inquiétude de l’Histoire, Paris, PUF, 2004, pp. 293,294.21. Cf. Laurent Mucchielli, Violences et Insécurité. Fantasmes et Réalités dans le Débat français, Paris,La Découverte, 2002, inclusiv pentru procentajul semnalat mai jos.22. Sursa: Documentation française, Ministerul de Interne, cifre publicate ulterior în Le Nouvel Observateur,11–17 ianuarie 2007.23. Cf. Mucchielli, op. cit.24. Quand la Banlieue brûle, Paris, La Découverte, 2006, p. 98 øi urm.25. Thomas Sauvadet, Jeunes dangereux, Jeunes en Danger, Paris, Dilecta, 2006, pp. 49, 95, 133.26. Quand la Banlieue brûle, p. 19.27. Ibid., p. 51.28. Jacques Derrida, Voyous, Paris, Galilée, 2003.29. Discursul din 27 septembrie 2005; cf. Quand la Banlieue brûle, p. 61.30. Ibid., p. 37. Pentru Sarkozy, era cazul sæ „deosebim imensa majoritate a tinerilor øi a locuitoriloracestor suburbii […] de aceastæ minoritate care le otræveøte zilnic viafla“ (citat la p. 37). Termenul„pleava“ [racailles] a fost pronunflat la televizor (F2, 26 octombrie 2005); cf. ibid., p. 62.31. Ibid., p. 55.32. Cf. Mucchielli, ultimul capitol.33. Pierre Bourdieu, Méditations pascaliennes, Paris, Seuil, 1997 [Meditaflii pascaliene, traducere deMædælina Ghiu øi Bogdan Ghiu, Bucureøti, Meridiane, 2001].34. Cf. Sauvadet, p. 81 øi urm.Notes:1. Mike Davis, City of Quartz, trans., Paris, La Découverte, 1997 [original edition:City of Quartz: Excavating the Future in Los Angeles, New York, Vintage, 1992].2. Ibid., p. 11.3. Ibid., p. 5.4. Edgar Allan Poe, “Four Beasts in One/The Homo-Cameleopard”, in The Short Fictionof Edgar Allan Poe, Indianapolis, The Bobbs-Merril Company, 1976, p. 439.5. Walter Benjamin, “Sur quelques thèmes baudelairiens”, in OEuvres III, Paris,Gallimard, 2000, p. 361.6. Edgar Allan Poe, “L’homme des foules”, quoted by Walter Benjamin, “Sur quelquesthèmes baudelairiens”, p. 354.7. Benjamin, “Sur quelques thèmes baudelairiens”, p. 363.8. Ibid., p. 349.9. Ibid., p. 363.10. Michel Foucault, “Il faut défendre la société”, Paris, Seuil/Gallimard, 1997,p. 216 [“Society Must be Defended”, translated by David Macey, New York,Picador, 2003, pp. 242–243].11. Michel Foucault, Sécurité, Territoire, Population, Paris, Seuil/Gallimard, 2004,p. 72.12. Ibid., p. 65.13. Ibid., p. 48.14. Ibid.15. Ibid., p. 49.16. Ibid.17. Ibid., p. 22.18. Ibid.19. Michel Foucault, Surveiller et Punir, Paris, Gallimard, 1975, p. 308.20. Mathieu Potte-Bonneville, Michel Foucault: L’Inquiétude de l’Histoire, Paris, PUF,2004, pp. 293, 294.21. Cf. Laurent Mucchielli, Violences et Insécurité: Fantasmes et Réalités dansle Débat français, Paris, La Découverte, 2002, for the percentage down belowas well.22. Source: Documentation française, Home Office, figures published in Le NouvelObservateur, 11–17 January 2007.23. Cf. Mucchielli, op. cit.24. Quand la Banlieue brûle, Paris, La Découverte, 2006, p. 98 sq.25. Thomas Sauvadet, Jeunes dangereux, Jeunes en Danger, Paris, Dilecta, 2006,pp. 49, 95, 133.26. Quand la Banlieue brûle, p. 19.27. Ibid., p. 51.28. Jacques Derrida, Voyous, Paris, Galilée, 2003.29. Speech on the 27th of September, 2005; cf. Quand la Banlieue brûle, p. 61.30. Ibid., p. 37. For Sarkozy, the matter was to “distinguish the immense majorityof young men and inhabitants of these suburbs . . . from this minority whichpoisons their daily life” (quoted on p. 37). The term “rabble” [racailles] was pronouncedon television (F2, 26 Oct. 2005); cf. ibid., p. 62.31. Ibid., p. 55.32. Cf. Mucchielli, last chapter.33. Pierre Bourdieu, Méditations pascaliennes, Paris, Seuil, 1997.34. Cf. Sauvadet, p. 81 sq.35. Cf. Joël Roman, Eux et nous, Paris, Hachette, 2006, p. 139 sq.164

(in)securitatea vieflii. de la biopoliticæ la politicile securitare35. Cf. Joël Roman, Eux et nous, Paris, Hachette, 2006, p. 139 øi urm.36. Guy Debord, La Société du Spectacle. Commentaires sur la société du spectacle, Paris, Gallimard,1992, p. 27 [Societatea spectacolului. Comentarii la societatea spectacolului, traducere de CiprianMihali øi Radu Stoenescu, Bucureøti, EST, 2001, p. 47].37. Ibid., p. 27 [47].38. Ibid., p. 51 [62].39. Ibid., p. 52 [63].40. Ibid., p. 167 [138].41. Ibid., p. 168 [139].42. Ibid., p. 171 [141].43. Poe, Histoires extraordinaires, p. 287 [„O pogorîre în Maelström“, traducere de Ion Vinea, inMasca Morflii Roøii. Schifle, nuvele, povestiri. 1831–1842, p. 375].44. Ibid., p. 407 [a edifliei franceze, n. red.].45. Ibid., p. 302 [p. 385].46. Giovanna Borradori, Jacques Derrida, Jürgen Habermas, Le „Concept“ du 11 Septembre, Paris,Galilée, 2003, p. 165 [Giovanna Borradori, Filosofie într-un timp al terorii. Dialoguri cu JürgenHabermas øi Jacques Derrida, traducere de Marie-Louise Semen øi Ciprian Mihali, Piteøti, Paralela45, 2005, p. 154].47. Thomas Hobbes, Du Citoyen, Paris, Garnier-Flammarion, 1982, p. 40.48. Foucault, „Il faut défendre la société“, p. 80 [102].49. Ibid., p. 79 [101].50. Ibid., p. 83 [105].51. Borradori, Derrida, Habermas, p. 174 [178].52. Charles Baudelaire, Le Peintre de la Vie moderne, in Œuvres complètes II, Paris, Gallimard, 1976,p. 711 [Pictorul vieflii moderne øi alte curiozitæfli, traducere de Radu Toma, Bucureøti, Meridiane,1992, p. 407].53. Benjamin, „Sur quelques thèmes baudelairiens“, p. 361 [162].54. Walter Benjamin, „Le caractère destructeur“, in Œuvres II, Paris, Gallimard, 2000, p. 330[„Caracterul distructiv“, in Iluminæri, p. 225].55. Davis, op. cit.56. Gilles Deleuze, Foucault, Paris, Minuit, 1986, p. 103 [Foucault, traducere de Bogdan Ghiu, Cluj,Idea Design & Print, 2002, p. 85].57. Ibid., p. 125 [100].58. Ibid., p. 129 [105]. Trebuie notat cæ Deleuze îøi începe cartea astfel: „un nou arhivist a fost numitîn oraø“.36. Guy Debord, La Société du Spectacle:Commentaires sur la sociétédu spectacle, Paris, Gallimard,1992, p. 27 [The Society of theSpectacle, translated by DonaldNicholson-Smith, New York, ZoneBooks, 1994, p. 20].37. Ibid., p. 27 [20].38. Ibid., p. 51 [36].39. Ibid., p. 52 [36].40. Ibid., p. 167.41. Ibid., p. 168.42. Ibid., p. 171.43. Edgar Allan Poe, “Descent into the Maelström”, in The Short Fiction of EdgarAllan Poe, p. 41.44. Ibid., p. 407.45. Ibid., p. 48.46. Giovanna Borradori, Jacques Derrida, Jürgen Habermas, Le “Concept” du 11Septembre, Paris, Galilée, 2003, p. 165.47. Thomas Hobbes, On the Citizen, translated by Richard Tuck and MichaelSilverthorne, Cambridge, Cambridge University Press, 1998, p. 38.48. Foucault, “Il faut défendre la société”, p. 80 [93].49. Ibid., p. 79 [92].50. Ibid., p. 83 [96].51. Borradori, Derrida, Habermas, p. 174.52. Charles Baudelaire, Le Peintre de la Vie moderne, in OEuvres complètes II,Paris, Gallimard, 1976, p. 711.53. Benjamin, “Sur quelques thèmes baudelairiens”, p. 361.54. Walter Benjamin, “Le caractère destructeur”, in OEuvres II, Paris, Gallimard,2000, p. 330.55. Davis, op. cit.56. Gilles Deleuze, Foucault, Paris, Minuit, 1986, p. 103.57. Ibid., p. 125.58. Ibid., p. 129. One should note that Deleuze’s book begins commence this way:“a new archivist is appointed downtown”.165

Politica øi poliflia mondializærii(cîteva remarci asupra nofliunilor de fricæ, insecuritateøi risc în zilele noastre)Michel GaillotAstæzi, se spune cæ existenfla ar fi, atît în dimensiunea sa singularæ, cît øi încea colectivæ, în strînsæ legæturæ cu angrenaje politice determinate, în modesenflial, de cætre viaflæ øi destinate întreflinerii øi controlului acesteia. Pe scurt,tocmai controlul vieflii ar determina de aici înainte politica pînæ la punctul decvasiindistincflie în care domeniul politicii s-ar confunda cu cel al vieflii. Dinacest moment, nicio formæ de viaflæ, nici viafla însæøi în dimensiunea ei biologicænu ar mai fi la adæpost de operafliile de apropriere øi condiflionare aleputerii economico-politice.Dezvæluitæ de cætre Foucault, aceastæ mutaflie sau extensiune a exercifliuluiputerii (începînd cu suveranitatea „tehnicilor politice“ øi pînæ la „tehnologiilesinelui“ centrate prioritar asupra vieflii) ar defini epoca noastræ drept ceaa „biopoliticului“. Cu alte cuvinte, scopul [la fin] politicii (prin care s-ar puteaînflelege øi prin care vom încerca sæ læsæm sæ se înfleleagæ ambele sensuriale cuvîntului „fin“ 1 ) este de a controla øi de a administra întregul viefliinaturale øi, împreunæ cu ea, toate problemele de sænætate, natalitate,mortalitate, sexualitate, igienæ, rasæ… Dintr-odatæ, cum „cunoaøterea“ øi„puterea“ tind sæ devinæ indisociabile, politica nu mai are nevoie sæ se întemeiezepe o suveranitate menitæ sæ reprime øi sæ interzicæ (adicæ sæ seexercite negativ), ci, degajîndu-se sau degrevîndu-se, ea se face, ca sæ spunemaøa, încarnarea unei cunoaøteri care se difuzeazæ într-o oarecare mæsuræsinguræ, ca prin capilaritate, în întregul corp social (ceea ce ar determina,în aparenflæ, aspectul ei pozitiv). Regæsindu-se, din aceastæ perspectivæ, înfiecare, difuzatæ sau diseminatæ pînæ în ceea ce corpurile sau conøtiinfleleau mai profund, aceastæ putere opereazæ sau îøi activeazæ atît de bine controluløi conturarea existenflelor, încît a devenit invizibilæ, ca øi cum forflelede normalizare sau de constrîngere pe care le acflioneazæ ar emana dinaceste existenfle însele.Aceastæ transformare a puterii nu se efectueazæ deci færæ a opera un tratamentforflat de adaptare la aceste condiflii, cæci, în aspiraflia sa de a controlaøi identifica fiinfle singulare, ceea ce este vizat este tot ceea ce le priveøteîn mod exclusiv, adicæ singularitatea lor mai înainte de toate, care este astfelchematæ sæ se „normalizeze“, sæ se transparentizeze. Sfera privatæeste cea care este astfel forflatæ, de vreme ce puterea nu se mai ocupæ doarde ceea ce fline de public, ci øi, mai ales, de privat (ceea ce este în joc dela naøtere øi pînæ la moarte). Este vorba aici aproape de o inversiune sauræsturnare care constæ în a se ocupa mai întîi de ceea ce este privat sausingular (care devine, în general, prioritatea), pentru a putea reglementa,controla øi stæpîni ceea ce este public sau comun ori, mai exact, pentrua-l læsa sæ se autocontroleze, ræspîndind normele în fiecare existenflæ singularæ.MICHEL GAILLOT, filosof øi critic de artæ, træieøte la Paris øi predæ la Øcoala Naflionalæ Superioaræde Arte de la Paris Cergy. Este autorul lucrærilor Sens multiple (Paris, Ed. Dis-Voir, 1998)øi Nous, peuple des voix (la Editura Centrului de Arte Plastice al Oraøului Vénissieux, 2002). A publicatnumeroase texte pentru cærfli sau cataloage ale unor artiøti ori pentru reviste de artæ øi defilosofie.POLITICS AND POLICE OF GLOBALIZATION(A Few Remarks on the Notions of Fear, Insecurity and Risk in Our Times)Michel GaillotIt is nowadays said that existence, both its singular and collective dimensionsconsidered, would be in contact with the political arrangements primarilydetermined by life and designed for its maintenance as for its control. On thewhole, it is precisely the control of the life which would henceforth determinepolitics up to a point of quasi-indistinctness where the field of politics wouldmerge with that of life. From this point on, there is not a single form of life,not even life itself, considered in its biological dimension, which would besecured against the political-economic power’s operations of appropriationand conditioning.Brought to light by Foucault, this mutation or extension of the exercise ofpower (ranging from the sovereignty of the “political techniques” to the “technologiesof the self” primarily focusing on life) would define our times as “biopolitical”.In other terms, the end of politics (the term “end” 1 bearing twomeanings, it is precisely this joint understanding that we shall try to signalize)is to control and to direct the whole of natural life and along with it all theissues regarding health, natality, mortality, sexuality, hygiene, race... All atonce, since “knowledge” and “power” tend to become indissociable, politicsdoes not anylonger need to rest on a sovereignty meant to repress and to prohibit(that is to be negatively exerted), but, while being disengaged or alleviated,it makes itself, so to speak, the incarnation of a knowledge which isdiffused somewhat all by itself, as by capillarity, in the whole of the socialbody (which would seemingly determine its positive aspect). Thus establishedin everyone, diffused or disseminated up to the deep of bodies and consciences,this power operates or activates its control on and its framing ofexistences all the better as it became invisible, just as if the forces of normalizationor coercion which they had instituted emanated right from these mereexistences.This transformation of power is not consequently carried out without operatinga forcing, because in its aspiration to control and to identify singularbeings, what is targeted is precisely everything that concerns them exclusively,that is primarily their singularity, hence urged to “normalize” itself,to become transparent. What is thus forced is the private sphere, the powerdealing not only with what regards the public but also and especially withwhat regards the private (and this comes into play from birth to death).This nearly represents an inversion or a reversal which consists of dealinginitially with the private or the singular (which finally becomes the priority),in order to finally be able to better regulate, control and govern the publicMICHEL GAILLOT, philosopher and art critic, lives in Paris and currently teachesto the National Higher Art School in Paris Cergy, author of Sens multiple (publishedto Dis-Voir Publishing House, Paris, in 1998) and of Nous, peuple des voix (publishedto Editions du Centre d’Arts Plastiques de la Ville de Vénissieux, in 2002), andof many texts written for art books or catalogues as well as for art and philosophyreviews.166

(in)securitatea vieflii. de la biopoliticæ la politicile securitareCu toate acestea, dincolo de faptul cæ aratæ cæ, pe de o parte, puterea numai reprimæ, ci produce øi, pe de altæ parte, nu se mai fundamenteazæ peo substanflæ suveranæ, ci, diluîndu-se, devine o relaflie la care iau parte toateexistenflele în care s-a diseminat, Foucault ne ajutæ de asemenea sæ gîndimconvergenfla sau conivenfla obscuræ a controlului social øi a eficacitæflii procesuluieconomic. Sau poate cæ ar trebui sæ mergem mai departe øi sæ nu maivedem în ceea ce se numeøte astæzi mondializare (ceea ce Foucault nu puteaîncæ sæ vadæ) doar convergenfla sau alianfla politicii (sau a „biopoliticii“) cueconomia, ci dizolvarea sau absorbirea uneia în alta. Ceea ce ar explica, dinacest punct de vedere, suspendarea suveranitæflii politicului øi ræsturnareasa în unicul regim færæ sfîrøit/scop – „auto-telic“ – al economiei øi al tehnicii(sau în ceea ce Jean-Luc Nancy numeøte „ecotehnia“), adicæ în acest procesde ambalare dezlænfluitæ a capitalului, al cærui elan nesæbuit Jean-FrançoisLyotard îl analiza drept un „proces de autocomplexificare“ ce aspiræ toatesferele existenflei în întreprinderea sa „inumanæ“. 2Dintr-odatæ, ceea ce îngrijoreazæ – cu privire la o posibilæ „rezistenflæ“ faflæde aceastæ putere øi faflæ de efectele ei de capturæ øi de „normalizare“ adorinflelor øi dincolo de reducflia singularitæflilor la identitæfli sau individualitæfli,astfel încît totul (nu doar orice lucru, ci øi orice fiinflæ) sæ fie transparent, guvernabil,controlabil øi programabil – este tocmai faptul cæ aceastæ putere nuse prezintæ sau nu se mai prezintæ drept subiect suveran, identificabil øi localizabil(cum era mai ales cazul statului-nafliune) øi cæ, din aceastæ perspectivæ,nu putem nici sæ negociem cu el øi nici sæ-l identificæm ca instanflæ cucare ar trebui sæ se poatæ discuta. Cu alte cuvinte, nu mai putem sæ-l consideræmca duøman, cæci el s-a dematerializat oarecum în acest „proces deautocomplexificare“ ecotehnicæ, cu care nu este posibil sæ negociezi øi cæruianu vedem cum sau nu øtim (încæ?) cum sæ i ne opunem. Or, a nu maifi în mæsuræ sæ-l identificæm drept „duømanul“, adicæ tocmai ordinea care nesupune existenflele normalizîndu-le øi conformîndu-le, atît politic, cît øi economic,determinærilor sale, echivaleazæ cu a nu mai fi capabili de a i ne opune,de a-i rezista øi – în mæsura posibilului – de a-l ræsturna. Încæ øi mai ræu, devreme ce s-a difuzat în noi, aceasta echivaleazæ cu a nu mai fi capabili de adistinge în ce fel øi în ce mæsuræ ne-a asediat existenflele. Aøa încît, dupæ cumremarcæ Agamben, „sfîrøim prin a ne identifica, mai devreme sau mai tîrziu,cu un duøman a cærui structuræ ræmîne necunoscutæ“. 3 Iar acesta constituie,færæ îndoialæ, unul dintre riscurile majore la care aceastæ transformarea puterii ne expune.Din acest punct de vedere, nou este tocmai faptul cæ se desubstanfliazæ sause desubiectivizeazæ, adicæ se difuzeazæ, se dilueazæ sau se disemineazæ înoricine, în fiecare fiinflæ singularæ, tinzînd în acelaøi timp sæ-i dilueze (dizolve,suspende, transforme…), de asemenea, singularitatea sa într-o identitate, adicæceva controlabil, identificabil sau transparent. Pe scurt, sæ o transforme – inspectîndu-ideja dorinflele øi libidoul, creîndu-i nevoile sale în ea, simultan cu unscop politic: nevoia de securitate (în raport cu frica (de celælalt), cu sentimentelede insecuritate) øi cu un scop economic: nevoile sale de consum determinîndchiar lucrurile sau produsele dezirabile, în relaflie cu care putem sæ ne identificæmøi, într-o oarecare mæsuræ, sæ ne mæsuræm reuøita, succesul într-unorizont sau spafliu al acestei societæfli de consum øi de competiflie – în cevacæruia i se poate controla øi stæpîni existenfla sau viafla, adicæ a le øi determinaprofilul øi dirija traiectoria, færæ chiar a avea nevoie de a face uz de putere,autoritate sau violenflæ prin utilizarea directæ a represiunii.or the common run, or more exactly,by diffusing the norms in eachsingular existence at first, to let itauto-control itself in the end.However, apart from the fact that itreveals that, on the one hand, the power does not any longer repress but producesand, on the other hand, that it is not grounded any more in a sovereignsubstance but, by diluting itself, it becomes a relation shared by all the existencesin which it has disseminated, Foucault also helps us think the convergenceor the obscure complicity of social control and the effectiveness of theeconomic process. Or perhaps it would be necessary to step further and tonot any longer see in what it is nowadays called mondialization (what Foucaultdid not yet have under the eyes) only the convergence or the alliance of politics(or of “biopolitics”) with the economy, but also the dissolution or theabsorption of the one into the other. This would thus explain the suspensionof politics’ sovereignty and its conversion in the unique endless – “auto-telic”– regime of economy and technique (or in what Jean-Luc Nancy calls “theecotechnics”), that is in this process of unbridled racing of the capital, whoseinsensate impetus has already been analyzed by Jean-François Lyotard asa “process of auto-complexification”, aspirating all the spheres of existencein its “inhuman” enterprise. 2As a consequence, the concern – referring to a possible “resistance” againstthis power and to its effects in terms of the capture and “normalization” of thedesires and beyond the reduction of singularities to identities or individualities,so that all (not only any thing but also any being) should be transparent,governable, controllable and programmable –, is precisely that power doesnot or any longer appear as a sovereign subject, which would be identifiableand localisable (as the nation-state notably was) and that in this manner onecan neither negotiate with it, nor identify it as the authority with which itshould be possible to discuss. In other words, one cannot any more regardit as the enemy, because it as it were dematerialized in this “process of” ecotechnical“auto-complexification”, with which it is not possible to negotiateand to which one does not see or does not (yet?) know how to oppose. On thecontrary, not any longer being capable of identifying it like “enemy”, that is tosay already as the order which subdues our existences by normalizing themand by conforming them politically as well as economically to its determinations,means not any longer being capable of opposing it, of resisting it and– in so far as it is possible – of subverting it. Even worse, since it has diffusedin us, this also means not any longer being capable of distinguishing how andto which extent it has besieged our existences. So well that, as Agambennotices it, “sooner or later one eventuates in identifying with the enemy whosestructure remains unknown.” 3 And it is undoubtedly in there that resides oneof the major risks with which this transformation of power confronts us.According to this, what is new, is that power de-substantiates or de-subjectifiesitself, that is diffuses, dilutes or disseminates itself in everyone, in any singularbeing at the very same time as it tends to also dilute (melt, disintegrate,transform...) this singularity into an identity that is to say into something controllable,identifiable or transparent. On the whole, to transform it preciselyinto something – already by inspecting the desires and the libido, by creatingin everyone his/her needs, at the same time politically aimed: the need forsecurity (facing the fear (of the other), the feelings of insecurity) and economically-oriented:its consumption needs determining the desirable things or167

Astfel – difuzîndu-se sau diseminîndu-se în fiecare –, puterea (aspiratæ în acest„proces de autocomplexificare“) transformæ pe oricine într-unul dintreaceøti actori, adicæ într-un actor, agent sau reprezentant, ai „controlului“ øiai „normalizærii“. În aceastæ operaflie de „normalizare“, de încadrare øi deinspectare a existenflei care îl smulge, îl extrage, îl desprinde de expunereasa liberæ la existenflæ øi la lume, controlul (ca øi supravegherea øi cenzura),care era apanajul puterii, suferæ mutaflia sau se transformæ el însuøi, devenindîn fiecare existenflæ autocontrol. Ca atare – pornind de la orizontul democratic–, se opereazæ în acelaøi timp o alunecare sau o transsubstanfliere a puteriidin øi în tot ceea ce, fie øi la modul potenflial, ar putea sæ se dovedeascæa fi contrar „securitæflii“, care, de-acum, apasæ precum o øapæ de plumb asupraansamblului spafliului social øi asupra existenflelor care fac parte din el. Iatæde ce Deleuze ajunge sæ afirme, cu privire la aceasta, cæ „vechiul fascism,oricît de actual øi de puternic ar fi în multe flæri, nu constituie noua problemæactualæ. Se anunflæ alte fascisme. Un întreg neofascism se instaleazæ, în raportcu care vechiul fascism pare folclor [...]. În loc sæ fie o politicæ øi o economiede ræzboi, neofascismul este o înflelegere mondialæ pentru securitate,pentru gestiunea unei «pæci» nu mai puflin înspæimîntætoare, aducînd laolaltæøi organizînd toate micile frici, toate micile angoase care fac din noi tot atîfliamicrofasciøti, însærcinafli sæ înæbuøe, fiecare pe strada sa, în cartierul sæu, însala sa de cinema, orice lucru, orice chip, orice cuvînt rostit puflin mai tare“. 4Øi este esenflial, cæci dincolo de faptul cæ aceastæ transsubstanfliere sau desubstanflierea puterii împiedicæ identificarea ei drept duøman, aceasta o øiprotejeazæ øi o justificæ. Puterea îøi derivæ, într-o oarecare mæsuræ, legitimitateadin aceasta – ceea ce o pune la adæpost sau o scuteøte de a fi pusæ subacuzarea de violenflæ sau de violæri ale drepturilor sau libertæflilor elementareîntr-un regim democratic. Fiindcæ se trece oarecum de la alienare saude la represiune la manipulare (cea realizatæ prin difuziunea fricii øi a sentimentuluiinsecuritæflii) – manipulare ce permite ca tot ceea ce „ni“ se întîmplæ(controlul, cenzura, normalizarea, limitarea libertæflilor, restrîngereadrepturilor, uniformizarea dorinflelor øi a nevoilor etc.) sæ nu mai aparæ drepto operaflie a puterii, ci drept ræspunsul la ceea ce noi ne dorim, la ceea ceavem nevoie, la ceea ce garanteazæ menflinerea øi împlinirea existenflelornoastre. Dupæ cum evidenfliazæ Deleuze 5 (demonstrînd cæ forfla øi originalitateagîndirii lui Foucault constau tocmai în a ne fi arætat aceasta începîndcu A supraveghea øi a pedepsi), „dispozitivele puterii“ – în ciuda a ceea cese gîndea pînæ atunci – nu mai sînt eficiente prin „represiune“ øi ideologie,ci într-un chip mai insidios, prin „disciplinæ“ øi „normalizare“, ca øi prin cenzuræøi control, care sînt de aici înainte oarecum integrate unele în altele.Ca øi cum, de fapt, „dispozitivele puterii“, ireductibile la un aparat de stat,procedînd prin difuziune sau „diseminare“, ar trimite øi la un fel de „maøinæabstractæ imanentæ întregului cîmp social“ (precum „panoptismul“).Dar aceastæ difuzare a puterii în fiecare existenflæ nu este oare, la urma urmei,øi democraflia, slæbiciunea sa ori unghiul sæu mort, de unde pot oricînd sæ-ireaparæ monøtrii øi fantomele: de vreme ce, în cazul ei, puterea desubstanfliatæse ascunde în cele din urmæ sub sau în legitimitatea figurii esenflialmentedeschise pe care ea o reprezintæ? Ca øi cum puterea nu ar face decît særæspundæ la o cerinflæ (în primul rînd cea a securitæflii) sau ar rezulta atuncide aici cæ, de fapt, ea o creeazæ sau o face sæ se nascæ în oricine – mai alesîn numele sau prin intermediul fricii øi/sau prin sentimentul de insecuritatepe care ea însæøi îl creeazæ, în diferite maniere: pe de o parte, mediateaproductsin relation to which precisely one can identify himself/herself and tosome extent measure his/her achievement or success framed by the horizonor the space of this competition and consumer society – whose existence orlife can be controlled and governed, which also means determining their profileand directing their trajectories, precisely with no need of using power,authority or violence through the direct use of repression.Hence – by thus diffusing or disseminating itself in everyone – the power(aspirated in this “process of auto-complexification”) transforms everyone intoone of these actors, that is to say into an actor, agent or representative of“control” and of “normalization”. During this operation of “normalization”,of framing and inspecting of existence which rips it away, extracts it, rends itaway from its free exposure to the existence and to the world, the control(just as surveillance and censorship), which used to be the prerogative of thepower, mutates or transforms itself, thus changing, in each existence, intoself-control. In this way – starting from the democratic horizon – a glidingor a trans-substantiation of power and within him of all that which could, evenif only potentially, reveal itself as contrary to the “security”, which henceforthweighs like a lead cover on the whole of social space and of existences whichparticipate to it, takes place at the same time. This is why Deleuze comes toaffirm that the “old fascism which is so current and so powerful in many countries,is not the new current problem. Other fascisms are prepared for us.A whole neofascism digs itself in, in relation to which the old fascism seemsto be folklore . . . . Instead of being a war polics and economy, this neofascismconstitutes a world agreement in favour of security, suitable to themanagement of a ’peace’ not less terrible, organizing concertedly all thesmall frights, all the small anguishes which render us as many micro-fascists,charged, each one in his/her street, in his/her district, in his/her movietheatre, with suppressing each thing, each face, each slightly loud word.” 4And this is essential, since apart from the fact that this trans-substantiation orde-substantiation of power inhibits its identification as enemy, it also protectsit and justifies it. To this extent, the power pulls out its legitimacy from it– this protects it against or steers it clear from being indicted for violence orfor violating the elementary rights or liberties specific to a democratic regime.Because somehow we switch from alienation or from repression to manipulation(that which is carried out through the diffusion of fear and of the feelingof insecurity) – manipulation which makes it possible that everything thathappens to “us” (the control, the censorship, the normalization, the limitationof liberties, the restriction of rights, the normalization of desires and needs,etc.) does not any longer appear as an operation of power, but, on the contrary,as the response to what we wish for, to what we need, to what guaranteesthe maintenance and the thriving of our existences. As underlined byDeleuze 5 (by arguing that the strength and the originality of Foucault’sthought consisted precisely in demonstrating it as early as since Discipline andPunish), the “power devices” – as opposed to what it was hitherto thought –do not or do not any more rest their effectiveness on “repression” and on ideology,but in a more insidious way, on “discipline” and on “normalization”,as on censorship and control, which are henceforth integrated in everyone.As if indeed the “devices of power”, from now on irreducible to a state apparatus,proceeding by diffusion or “dissemination”, did also refer to a sortof “abstract machine immanent to the whole social field” (as, for instance,“panopticism”).But this diffusion of the power inside each existence wouldn’t it also finally bedemocracy, its weakness or its blind spot, out of which its monsters and its168

(in)securitatea vieflii. de la biopoliticæ la politicile securitaretralizînd excesiv (la modul repetitiv øi obsesiv) pericolul, violenfla, teroarea(astæzi, terorismul) øi, în general, riscul la care este supusæ fiecare existenflæøi, pe de altæ parte, fæcînd din „risc“ valoarea (sau semnificaflia) supremæ, esenflialæa modelului neoliberal de societate øi de viaflæ în comun pe care ea îlinstaleazæ, apæræ øi la crearea cæruia contribuie, iar aceasta se întîmplæ astæzila scara sau mæsura globalæ a lumii. Oare, în primul rînd, nu aceasta se numeøteastæzi „globalizare“?Desigur cæ acest fenomen nu este complet inedit, cu toate cæ istoria se aflæ,færæ îndoialæ, încæ în aøteptarea unei analize øi a unei scriituri care sæ scoatæla ivealæ efectele perverse referitoare la limitærile libertæflilor øi ale drepturilorøi, în contrapartidæ, cele referitoare la intensificarea procedurilor de cenzuræ,de supraveghere øi de control pe care acesta le genereazæ. Ceea ce estenou, dacæ se poate spune aøa, este faptul cæ restaurarea securitæflii nu maieste în mod direct o operaflie a puterii, ci un efect produs, pe de o parte,de desubstanflierea puterii øi, pe de altæ parte, de transformarea sa într-un„proces de autocomplexificare“ autonomæ sau lipsit de o instanflæ suveranæcare sæ-l orienteze øi care sæ-l organizeze. În plus, ceea ce ea (sau ceea cese) difuzeazæ de acum înainte – pe lîngæ modelele economice øi culturaleprin care puterea „normalizeazæ“ øi controleazæ existenflele – este frica, fæcînddin generalizarea acestui sentiment de insecuritate care împietreøte existenflele,care le face dependente, mute, docile øi gata sæ accepte totul, mijloculprivilegiat prin care, în numele securitæflii, se legitimeazæ oarecum multiplelelimitæri ale drepturilor øi ale libertæflilor lor.Insecuritatea, fie ea realæ sau închipuitæ, se prezintæ, aøadar, drept una dintrepîrghiile cele mai eficiente pentru a face ca orice existenflæ sæ basculezeîn aceastæ maøinæ ecotehnicæ în care s-a preschimbat øi desævîrøit putereacapitalismului global, fæcînd din ea unul dintre mecanismele sale ori unul dintreagenflii menifli sæ contribuie la aceastæ maøinæ care nu mai are alt scop– rotindu-se la nesfîrøit în jurul procesului sæu de acumulare infinitæ a capitalului– în afara autoreproducerii øi a autocomplexificærii færæ sfîrøit – absorbindtotul, atît orice lucru, cît øi orice fiinflæ (orice viaflæ, atîta vreme cît aceasta nuare valoare decît ca „serviciu“ sau capacitate simultanæ de producflie øi deconsum, de transformare øi de manipulare), cît øi, astæzi, orice cunoaøtereøi orice memorie. Adicæ, în egalæ mæsuræ, øi cultura în ansamblul sæu, transformatæea însæøi în mijloc de „control“, de „normalizare“ sau de „condiflionare“,øi care nu mai conteazæ, ca atare, pentru valoarea sa de „experienflæ“ 6 ,ci numai pentru valoarea sa de consum sau ca utilitate. Ceea ce înseamnæ,de asemenea, cæ nimic nu este læsat sau abandonat ca „rest“ în afara orizontuluiglobal al sistemului, inclusiv în ceea ce priveøte tot ce fline deimaterial 7 sau tot ceea ce era anterior considerat drept intangibil, inviolabilsau necomercializabil, începînd cu „viafla“ øi cultura, care sînt øi ele, de-acum,captate sau prinse în regimul capitalistic al „echivalenflei generale“. De aiciøi cele cîteva proteste, semnalînd, în neputinfla øi liniøtea generalæ, cæ, de fapt,„cultura“ sau „viafla nu este o marfæ“.Ceea ce transformæ – în aceastæ extensiune – capitalismul în „hipercapitalism“sau în ceea ce s-a numit „capitalismul imaterial“ sau, altfel, „capitalismintegral“, întrucît absoarbe totul (produse, lucruri, viefli) – færæ rest – în regimulsæu comercial de „echivalenflæ generalæ“. Chiar mai acut în ceea ce priveøtetoate formele de viaflæ, fie ea vegetalæ, animalæ sau chiar umanæ, aceste formefiind cu atît mai bine absorbite, digerate øi transformate în mærfuri, cu cît sîntsupuse operafliilor øi experimentærilor biotehnologice, care, de fapt, aducspecters can always suddenly reappear:since within it, the desubstantiatedpower ultimatelydissimulates itself under or into thelegitimacy of the essentially openfigure that it represents? And thisas if it did nothing but answering a requirement (the need of security, aboveall) or as if it emanated from it while it actually creates it or makes it comeinto being inside everyone – namely, in the name of or through fear and/orthe feeling of insecurity which it creates itself, in various ways: on the onehand by excessively (repetitively and obsessively) media-theatricalizing danger,violence, terror (or terrorism, nowadays) and, generally, the risk to which eachexistence is subjected and, on the other hand by transforming “risk” into theultimate value (or significance) of the neoliberal model of society and of communallife thus installing it, defending it or contributing to its creation andnowadays this is the case on a global scale or measure of the world. Isn’t itprimarily this that bears the name “globalisation” today?This phenomenon is certainly not completely new, even if history still awaitsfor an analysis and a writing which would disclose its perverse effects withrespect to the limitations of liberties or of rights and, conversely, with respectto the intensification of censorship, surveillance and control procedures that itgenerates. What is new, if one can say so, is that the restoration of security isnot any more a direct operation of power but an effect of the de-substantiationof power, on the one hand and an effect of its transformation into a“process of” autonomous “auto-complexification” which is going on without asovereign authority to direct it and organize it, on the other hand. Moreover,what it henceforth diffuses (or what is diffusing itself) – in addition to the economicand cultural models by which it “normalizes” and controls the existences–, is fear, thus turning the generalization of this feeling of insecuritywhich stiffens the existences, renders them dependent, silent, docile andready to accept everything, into the privileged means by which, in the nameof security, the multiple limitations of their rights and liberties are to someextent legitimated.The insecurity, would that be real or fictitious, thus stands as one of the mosteffective levers to cave in every existence into this eco-technical machinewithin which the power of global capitalism resolved and accomplished itself,transforming every existence into one of its workings or into one of its agentssupposed to participate in this machine which – turning indefinitely aroundits infinite process of accumulation of the capital – does not any longer haveother end than to endlessly auto-reproduce and auto-complexify – absorbingall, not only any thing but also any being (any life, insofar as it does not anymore have any other value than that of a “service” or that of the simultaneouscapacity of production and consumption, of transformation and manipulation),but also, nowadays, any knowledge and any memory. That is culture inits entirety as well, transformed itself into means of “control”, of “normalization”or of “conditioning”, and which is not worth any more for its “experiential”6 value but only for its consumption value or for its utility. That is to say,at the same time, that nothing is forsaken or abandoned, as “rest”, outsidethe global horizon of the system, even in the case of everything which comesunder the immaterial 7 or which belongs to what was until then regarded asuntouchable, inviolable or not marketable, especially “life” and culture, whichhave been henceforth harnessed or engaged in the capitalistic regime of“general equivalence”. This also leads to those few protests, indicating, on169

atingere totalitæflii viului, mai ales începînd cu marcarea-secvenflializareagenelor øi cu modificærile genetice care „autorizeazæ“ aproprierea øi comodificareaviului. Aceasta este starea actualæ, contemporanæ, a „ecotehniei“, aambalærii sale autotelice øi a inspectærii de cætre aceasta a totalitæflii existenflei,precum øi a lumii sale, în unicul context sau cadru al „echivalenflei generale“,adicæ øi în funcflie de dezlænfluirea sa nestæpînitæ, pe care niciun scop øi niciosemnificaflie – nici chiar ideea de Progres – nu o orienteazæ sau justificæ.În fond, puterea converteøte orice existenflæ într-unul dintre releele sale cuatît mai bine sau cu atît mai uøor, operînd simultan conversia paralelæ a controluluiîn autocontrol øi a cenzurii în autocenzuræ, cu cît se întemeiazæ pe fricæ,de vreme ce aceasta din urmæ impregneazæ de aici înainte cvasitotalitateaspafliului social (mai presus de relafliile internaflionale), adicæ øi pe acest„sentiment de insecuritate“ savant difuzat sau distilat øi atît de profund ancoratøi instalat în oricine, încît justificæ sau legitimeazæ astæzi o profundæ recompunerea biopoliticilor de control øi de supraveghere nu doar a spafliului public,ci øi a spafliului privat, pînæ la punctul în care aproape peste tot se poate constataun recul net al libertæflilor ce pînæ mai ieri ne pæreau indiscutabile sau inalienabile.8 Se poate vedea cu uøurinflæ ce beneficii poate sæ culeagæ putereade pe urma acestui climat de insecuritate, dat fiind cæ existenflele în contactcu frica sînt, ca sæ spunem aøa, gata de orice, numai dacæ ne gîndim laconcesiile pe care sînt capabile sæ le facæ în ce priveøte libertæflile øi drepturilelor, pentru a regæsi sentimentul securitæflii.Din acest punct de vedere, a distila frica, a o mediatiza øi a o teatraliza înexces e, færæ îndoialæ, cel mai bun mijloc de a face sæ se accepte cu uøurinflæinstituirea mæsurilor øi a tehnicilor de supraveghere sau de control øi, dincolode întærirea controlului puterii asupra existenflei, care îi permite simultansæ opereze – în cadrul unei legislaflii a excepfliei – o „normalizare“sporitæ a acesteia din urmæ, ca øi a ansamblului comportamentelor sale. Aceastareprezintæ, în egalæ mæsuræ, cel mai bun mijloc de a stabili, pe baza a ceeace este suprareprezentat drept ameninflare, pericol sau risc major pentruîntreaga „lume civilizatæ“ 9 , a unei stæri de excepflie sau de urgenflæ, care – vedembine – tinde sæ devinæ regula øi care autorizeazæ, în consecinflæ, mæsuri excepflionalesub forma unei supravegheri øi a unui control extinse la ansamblulsferelor existenflei. Ne apropiem aici de ceea ce Agamben numeøte „paradoxulsuveranitæflii“ (concept similar, în deschiderile sale, cu ceea ce Derridanumea „paradoxul democrafliei“): care vrea sæ însemne cæ, atunci cîndviafla comunæ este pusæ în pericol de o ameninflare exterioaræ sau interioaræ(ca, de pildæ, terorismul astæzi), violenfla puterii suverane, sub forma mæsurilorexcepflionale sau de urgenflæ, poate fi activatæ sau utilizatæ în mod legitimpentru a stæpîni sau suprima acest pericol. Or, problema apare tocmaiatunci cînd aceastæ stare excepflionalæ sau de urgenflæ devine regula: ceeace se poate foarte bine justifica sau legitima folosind drept momealæ insecuritateapermanentæ – realæ sau închipuitæ – a cærei „permanenflæ“, reamintitæfæræ încetare de media øi de instanflele politice însele, transformæ progresivceea ce era excepflional, cu privire la mijloacele menite sæ o supraveghezeøi sæ o reprime, în stare constantæ.Se constatæ, de altminteri, din ce în ce mai mult cæ aceste mijloace sau mæsuride protejare împotriva insecuritæflii sînt la fel de bine utilizate nu numai pentrua ræspunde unui pericol iminent (ar trebui, de altfel, sæ analizæm ce anumeeste permis øi de cætre cine în numele acestei „iminenfle“), ci øi din precauflie,a background of helplessness and general silence, that “culture” or “life is nota commodity”.What transforms – to this extent – capitalism into “hyper-capitalism” or intowhat is called “immaterial capitalism” or elsewhere “integral capitalism”,owing to the fact that it absorbs all (products, things, lives) – without remainder– in its commercial regime of “general equivalence”. And that preciselyconcerning all forms of life, be it vegetable, animal and even human, whichare all the better absorbed, digested and transformed into commodities asthey are subject to the bio-technological operations and experimentationstampering indeed with the totality of the living, especially beginning from themarking/sequencing of genes and the genetic modifications which “authorize”the appropriation and the commodification of the living. This is the current,contemporary state of “ecotechnics”, of its auto-telic racing, and of itsinspection of the totality of existence as well as of its world, in the only contextor frame of “general equivalence” that is, also, according only to itsunbridled outburst that no end or significance – not even the idea of Progress– directs or justifies.All things considered, power converts all the better or all the easier any existencein one of its relays, operating simultaneously the parallel conversion ofcontrol into self-control and of censorship into self-censorship, as it relies onfear, insomuch that the latter henceforth impregnates the quasi-totality of thesocial space (and beyond international relations), that is as it also relies on this“feeling of insecurity” skilfully diffused or distilled, and so deeply anchoredand installed inside everyone that it justifies or legitimates nowadays a profoundrearrangement of the biopolitics of control and surveillance not onlyof public space, but also of the private space to such an extent that one canobserve, almost everywhere, a clear recoil of the liberties which only yesterdayappeared to us as unquestionable or inalienable. 8 It is very well noticeablewhat is the advantage that power can reap from this climate of insecurity,since the existences in contact with fear are so to speak game for anything,with respect to the concessions which they are already able to make, withregards to their liberties and to their rights, in order to feel secure again.Therefore, to distil fear, to broadcast and to dramatize it excessively undoubtedlyrepresents the best means to render the appointment of surveillanceor control measures and techniques easily accepted, which besides tighteningthe hold of power on the existence, also allows it to concomitantly operate– within the framework of an exceptional legislation – an increased “normalization”of existence and of the whole of its doings as well. This is also the bestmeans, based on what is over-represented as a major threat, danger or riskfor the whole of the “civilized world” 9 , to set up a state of exception or emergencywhich – we see it well – tends to become the rule and which concurrentlyauthorizes emergency measures in the form of a surveillance and acontrol extended to the whole of the spheres of existence. We approximatehere to what Agamben calls “the paradox of sovereignty” (similar in its implicationsto what Derrida called “the paradox of democracy”): i.e. when communallife is endangered by an external or internal threat (for exampleterrorism, today), the violence of the sovereign power, in the form of exceptionalor emergency regulations, can be legitimately activated or employedin order to control or suppress this danger. However, it becomes problematicwhen this state of exception or emergency becomes the rule: which can bevery well justified or legitimated by dangling a permanent – real or imaginary– insecurity whose “permanence”, unceasingly recalled by the mediaand by the political authorities themselves, gradually transforms what was170

verso: (in)securitatea viefliiurmînd tocmai ceea ce numim astæzi „principiul precaufliei“. Se presupunecæ acest principiu ar trebui sæ ne protejeze nu de ceea ce ne ameninflæ, cinumai de ceea ce are capacitatea de a ne ameninfla, ca de pildæ, pe planinternaflional sau „mondial“, o anumitæ geopoliticæ a prevenfliei (a se vedeaaici „ræzboaiele preventive“) sau, pe plan social, mai ales cæutarea saudepistarea precoce a copiilor susceptibili de a aluneca în „delincvenflæ“ (øiasta încæ din primii ani de øcoalæ). Puøi în fafla unor astfel de aberaflii careopereazæ în cadrul virtualului (în cadrul a ceea ce e judecat drept ameninflætor,la modul virtual, la adresa „securitæflii“), plonjæm direct în arbitrar, adicæ øi însuspendarea dreptului chiar în numele dreptului (øi mai exact al dreptuluila siguranflæ). Faptul cæ politicile securitæflii se extind de acum înainte la ansamblulexistenflelor singulare øi colective (inclusiv la modul virtual sau dinprecauflie, presupunînd, proiectînd sau închipuind în ele germenii unei posibiledelincvenfle sau violenfle) deschide un nou orizont în care se combinæ– conform noii ideologii a „securitæflii mai presus de orice“ øi/sau a ceea cenumim de acum înainte „toleranflæ zero“ – strategii poliflieneøti inedite, atîtde condiflionare øi de corectare, de stigmatizare øi de retorsiune, cît øi deexcluziune øi de izolare. Iar aceasta reprezintæ o uøæ deschisæ cætre injustiflie,fiindcæ nu se vede øi nici nu se øtie foarte bine pînæ unde se poate întindeacest „principiu de precauflie“ (de vreme ce este indexat autoteliei reproduceriisistemului), principiu în virtutea cæruia ajungem sæ separæm ceea ce estebun de ceea ce nu este bun, atît la modul actual, cît øi la modul potenflial,pentru acest sistem øi pentru dezvoltarea sa.Dar, dupæ cum am væzut, ceea ce este valabil în acest caz pentru sfera politicæsau pentru cea socialæ este de asemenea valabil øi pentru economie, ca øicum aici ar fi vorba, la urma urmei, de instituirea – sub masca securizæriivieflii comune – a unui dispozitiv de selecflie care, dintr-un singur gest, aridentifica øi integra ceea ce este bun sau util („cei“ ce sînt astfel) funcflionæriiøi dezvoltærii monadei ecotehnice, pe de o parte, øi ar exclude ceea („pecei“) ce le frîneazæ sau le „ameninflæ“. Cum sæ nu observi cæ astæzi, de fapt,capitalismul desævîrøit sub chipul „globalizærii“ opereazæ færæ încetare o selecfliecare distribuie øi ierarhizeazæ locurile øi funcfliile fiecæruia (în ce priveøtecontribuflia pe care o poate aduce la dezvoltarea sa autotelicæ) øi prinaceasta imprimæ ansamblului o miøcare permanentæ de circulare øi comunicarea oricui øi a orice în cadrul „echivalenflei generale“? Iar aceasta genereazæ,în mod cert, un sentiment real de insecuritate, în mæsura în care nicioancorare, înrædæcinare sau apartenenflæ nu mai este cu adeværat posibilæ sauasiguratæ pe termen lung: într-o oarecare mæsuræ, ne aflæm mereu sub ameninflarea(sau expuøi riscului) unei delocalizæri sau unei deteritorializæri – lucruevident în ceea ce priveøte accesul la muncæ øi inserarea în viafla comunæpe care aceasta o permite. Oare, la urma urmei, nu insecuritatea veritabilæîntemeiazæ înstæpînirea acestei „lumi“ care o disimuleazæ în spatele diverselorameninflæri exterioare (dintre care cea dintîi este terorismul), pe care nu înceteazæsæ le afiøeze ostentativ drept ceea ce nu are alt scop decît sæ i se opunæ,încercînd, cu orice mijloc, sæ-i distrugæ valorile, în primul rînd cea a „libertæflii“,al cæror presupus unic reprezentant ar fi tocmai aceastæ „lume“? Dar oarenu este aceasta øi cel mai bun mijloc – în funcflie tocmai de presupozifliaesenflialæ din spatele acestei valori, „libertate“, adicæ riscul drept valoare sausemnificaflie ultimæ a capitalismului contemporan – de a condifliona, de acontrola øi de a normaliza existenflele, înhæmîndu-le færæ oprire la servireaexceptional, as to the means supposedto monitor and to repressinsecurity, into a constant state.In addition to that, it is more andmore noticeable that these meansor measures aimed at shielding from insecurity are hence equally used notonly for answering an imminent danger (it would be actually necessary to analyzewhat and by whom is permitted in the name of this “imminence”, too) butalso by precaution, precisely according to what one calls today the “principleof precaution”. This principle would be supposed to protect us not againstwhatever threatens us but also against whatever can even only potentially doit, such as, on the international or “world” scene for example, a certain geopoliticsof prevention (see, for instance the “preventive wars”) and such as,particularly, with regards to the social aspects, the search of or the earlyscreening of the children likely to sink in “delinquency” (and that happeningsince the earliest school ages). Confronted with such aberrations which operatethrough virtuality (through what is considered virtually threatening for“security”), one steps directly into arbitrariness, that is also into the adjournmentof law precisely in the name of the law (and more exactly in the nameof the right to safety). That the politics of security hence extend to the wholeof singular and collective existences (including virtually or by precaution, bypresupposing, projecting or imagining within them the germs of a possibledelinquency or violence), this opens a new horizon where – according to thenew ideology of the “security above all” and/or to what is from now called“zero tolerance” – the novel police strategies of conditioning and correction,stigmatization and retorsion, as well as of exclusion and confinement combine.And this is the gateway to injustice, for one does neither see nor knowvery well how far this “principle of precaution” can reach (since it is indexlinkedto the auto-telic reproduction of the system), principle in virtue ofwhich one gets at selecting what is, either actually or potentially, good or notfor this system and for its development.But, as we saw, what is valid in this case for politics or for the social sphere isalso valid for economy, as if what finally were at stake was the installation– under the mask of securing communal life – of a device of selection whichwould at a blow identify and integrate what is (“those” who are) good or usefulfor the functioning and for the development of the eco-technical monad,on the one side and would exclude, on the other side, what is (“those” whoare) slowing them down or “threatening” them. How then not to see todaythat actually, capitalism accomplished in figure of “globalisation” operatesunceasingly a selection which distributes and forms a hierarchical systemout of the places and the functions of everyone (as to the contribution whicheveryone is able to provide to its auto-telic development) and through thisselection it sets the whole into a permanent motion of circulation and communicationof everyone and everything within the framework of “general equivalence”?This obviously gives birth to a real feeling of insecurity, insofar asno more anchoring, no more rootage or membership are really possible orlong-term assured: in this manner, we find ourselves always under the threat(or risk) of a delocalization or deterritorialisation – already noticeable withregards to the access to labour and to the insertion in the communal lifewhich it allows. In the final analysis, isn’t it there that true insecurity lays thebase for the reign of this “world”, which dissimulates it behind the variousexternal threats (terrorism, above all) which it unceasingly brandishes as what171

dezvoltærii sale øi fæcîndu-le sæ accepte, în totalitate, aceste condiflii, tot mairestrictive øi mai coercitive? 10Aceastæ situaflie este cu atît mai infernalæ, cu cît antreneazæ deja drept consecinflæstrivirea oricærei solidaritæfli. Cæci, de-acum, riscul este cel al excluziunii,al basculærii în invizibilitate sau în afara sistemului, marcînd astfel odiferanflæ notabilæ în raport cu situaflia anterior predominantæ, în care – înlocul excluziunii – existenflele erau confruntate cu o stare de opresiune saude exploatare, din care putea sæ se constituie, drept ricoøeu sau rezistenflæ,o solidaritate a oprimaflilor sau a exploataflilor. Ceva în care, dupæ cum a arætatîndeosebi Marx, s-a constituit „proletariatul“, care era încæ în mæsuræ sæidentifice atît sistemul de exploatare, cît øi pe cei care profitau de pe urmaacestuia. Dar, de acum înainte, dupæ cum am væzut, nu mai existæ duømanidentificabil care sæ poatæ fi ræsturnat øi cu care sæ se poatæ negocia, nici mæcarstatul, în cele din urmæ, cel cæruia, dimpotrivæ, în acest nou context al „globalizærii“,ajungem astæzi sæ-i cerem sæ ne protejeze de efectele ei devastatoare.Aøadar, noul risc pe care aceastæ putere îl genereazæ øi îl face sæ planeze asupraexistenflei (asupra totalitæflii „vieflii“ øi a comunitæflii ei) este astæzi cel al excluziunii11 , adicæ refuzul de a acorda, de a recunoaøte, de a conferi o poziflie(un loc) existenflei sau, în alfli termeni, respingerea participærii la spafliereageneralæ a societæflii sau a spafliului social. Ca øi cum, pe mæsuræ ce lumea(sistemul capitalist autocomplexificîndu-se) s-ar globaliza, s-ar extinde,s-ar ræspîndi la nivel global, ar fi din ce în ce mai multe existenfle, din ce înce mai multe viefli excluse, private de loc, de participarea la ansamblu, lautilitatea øi la viafla comunæ în spaflierea ei, adicæ, pe dos, din ce în ce maipuflin loc pentru singularitæfli, ca øi – în sau precum aceastæ spafliere – pentruo egalitate øi o justiflie considerate, în consecinflæ, drept frîne, restricfliiale expansiunii dezlænfluite øi færæ de sfîrøit a „lumii“, a „procesului“ sæu „deautocomplexificare“ ecotehnicæ.Aceasta înseamnæ, în acelaøi timp, cæ în aceastæ retopire a spafliului sociopoliticnu mai existæ poziflii date sau acordate dintr-odatæ existenflilor (apartenenflafamilialæ, profesionalæ, socialæ, culturalæ sau etno-naflionalæ etc. fiind dejaîn mod clar insuficiente) – fiecare trebuind acum sæ-øi demonstreze în oricemoment capacitæflile de a se insera prin propriile-i puteri sau sæ arate înce mod poate servi sistemul, cum îi poate fi util, øi deci sæ-øi cîøtige sausæ-øi cucereascæ poziflia, færæ ca aceasta din urmæ sæ-i fie vreodatæ asiguratæsau garantatæ o datæ pentru totdeauna. Pentru cei care reuøesc, de bine,de ræu, aceasta poartæ un nume, cel de „precaritate“; cele de excluziune,de expulzare sau de mizerie fiind rezervate acelora, tot mai mulfli øi din multiplecauze (sociale, culturale, etno-naflionale etc.), ce nu mai ajung aici saunu mai pot, la un anumit moment dat, sæ corespundæ criteriilor de selecflie.Pentru aceøtia, insecuritatea nu mai reprezintæ spectrul unei ameninflæri desprecare se spune cæ ar fi tot mai iminentæ øi cæ ar risca sæ le punæ în pericol viaflaînsæøi, de vreme ce ei o træiesc sau o resimt în fiecare clipæ a existenflei lor,a acestei existenfle care, probabil, nu mai poate primi numele de „viaflæ“ (deeudzen, „eudaimonia“, despre care Aristotel spunea cæ ar trebui sæ fiefinalitatea oricærei viefli sociale sau politice, nici nu mai poate fi vorba), ci acelade „supraviefluire“.Atîta vreme cît, pe mæsura „procesului“ sæu „de autocomplexificare“, færæsfîrøit/scop sau semnificaflie (alta decît creøterea din ce în ce mai mare, absorbindtotul: orice lucru øi orice fiinflæ, chiar øi viafla, în regimul sæu dehas no another end but to oppose to, while seeking by all means to destroy itsvalues, and chiefly that of “freedom”, whose unique representative would supposedlybe precisely this “world”? But isn’t it there also that the best means– according exactly to what is essentially assumed behind this value of “freedom”,i.e. the risk as ultimate value or significance of contemporary capitalism– to condition, to control and to normalize the existences, by foreverhitching them up for the sake of its development and by making them acceptthe whole of these increasingly more restrictive and coercive conditions? 10This situation is all the more infernal as it results already in wrecking any solidarity.For the risk is henceforth that of exclusion, that of falling into invisibilityor outside the system, this marking a notable différance from thepreviously prevailing situation, when – instead of exclusion – the existenceswere confronted with a state of oppression or exploitation, out of which a solidarityof the oppressed or exploited could emerge as reversion or resistance.That is a solidarity set up, as pointed out especially by Marx, by the “proletariat”which was still able to identify the exploitation system, as well as thosewho benefited from it. But henceforth, as we saw, there is no more identifiableenemy that one could overthrow or with whom one could negotiate, noteven, anymore, the state, to which on the contrary, in this new context of the“globalisation”, one comes nowadays to ask to protect us from its devastatingeffects.Thus, the new risk that this power generates and hangs it over the existence(over the totality of the “life” and over its community) is nowadays thatof exclusion 11 , i.e. the refusal to grant, to concede or to bestow a position(a place) upon the existence, or, in other words, its eviction from the participationto the general spacing of society or of the social space. As if, as theworld (the capitalist auto-complexifying system) would have globalized itself,extended, spaced out on a global scale, there were more and more existences,more and more lives excluded, deprived of place, of the participationto the whole, to the utility and to the spacing of communal life, that is, contrary,less and less place for singularities, as well as – within or like this spacingout – for an equality and a justice then considered as hindrances, asconstraints to the unbridled and endless expansion of the “world”, of its “processof” eco-technical “auto-complexification”.This means, at the same time, that in this recasting of the social-politicalspace, there is no more place straight off given or granted to the existent(the family, professional, social, cultural or ethno-national, etc. membershipobviously not sufficing any more) – everyone having to henceforth constantlyprove its capacities to slot in all by him/herself or to demonstrate how he/shecan serve the system, can be useful to it, and thus to gain or conquer his/herplace, without the latter being ever ensured or guaranteed once and for all.And that for those who reach that point named “precariousness”: the namesexclusion, relegation or extreme poverty being reserved to those who,increasingly numerous and for multiple (social, cultural, ethno-national etc.)reasons, do not reach that point or cannot any more, at a given moment,answer the criteria of selection. For them, insecurity is not any more the spectreof a threat said to be increasingly imminent and likely to endanger theirlife, since they live it or experience it at every moment of their existence,which perhaps cannot even any longer bear the name of “life” (to say nothingof eudzen, the “well-being” about which Aristotle said that it should be thefinality of any social or political life), but only that of “survival”.Insofar as equality and justice cannot, matching up its endless and meaningless“process of auto-complexification” without end or significance (other than172

(in)securitatea vieflii. de la biopoliticæ la politicile securitare„echivalenflæ generalæ“), egalitatea øi justiflia nu pot sæ reprezinte, în raportcu acesta, decît o limitæ sau o limitare dezgolitæ de sens, øi deci nu contribuiecu nimic la spaflierea la care fiecare existenflæ singularæ ar fi îndreptæflitæ sæse aøtepte, n-am putea spune atunci – prelungind puflin analiza lui Agamben– despre capitalismul globalizat, adicæ despre „lumea“ de astæzi, cæ s-arfi transformat el însuøi într-un vast „lagær“? Un lagær în care orice existenflæprivatæ de loc sau de posesiunea asupra locului 12 ar fi oarecum smulsæ existenflei,suspendatæ sau izolatæ parcæ în propria-i expunere øi prin aceasta deturnatæca simplæ rotiflæ în maøina capitalisticæ care pretinde sæ facæ sau sædesævîrøeascæ lumea. Adicæ tocmai contrarul unei lumi, dacæ prin lume înflelegemcel puflin un spafliu de coexpunere a existenflelor, subliniind mai alesvaloarea acestui co, a acestui în-comun al expunerii, ca deschidere øi cadevenire inapropriabilæ a sensului. Confruntafli cu aceasta, este clar cæ numai putem sæ ne mulflumim cu protestele morale în numele unui umanismsau al valorilor (Om, drepturile omului, viafla, libertatea…), ale cæror flelurisau semnificaflii s-au epuizat, ca øi cum ar fi fost ele însele biruite øi transformateîn absenflæ de cætre autoreproducerea ecotehnicæ, adicæ sæ ne mulflumimcu niøte proteste nu doar inoperante sau ineficace (sau eficace doarpentru a ne asigura, cu costuri mici, o conøtiinflæ liniøtitæ), ci øi devenite, eleînsele, oarecum indecente.Oare aceasta înseamnæ cæ nu mai avem altæ soluflie alternativæ decît sæ neresemnæm asistînd pasiv, pe de o parte, la epuizarea tuturor formelor politicede rezistenflæ øi de subversiune øi, pe de altæ parte – ca un corolar –,la ambalarea autotelicæ a capitalismului globalizat, læsînd astfel ca „viafla“ însæøisæ devinæ un produs manipulabil øi comercializabil? Sau poate, deja, alæturide Jean-Luc Nancy, ar trebui sæ admitem cæ „bios-ul – sau viafla ca «formæde viaflæ», ca punere în joc a sensului sau a unei «fiinfle» – se topeøte în zoé,viafla pur øi simplu în viaflæ, dar devenitæ deja, în realitate, techné. Ca urmare,politica nu mai este altceva decît autogestiunea ecotehniei, singuraformæ de «auto-»nomie posibilæ, care tocmai cæ nu mai are la dispoziflie niciunadintre formele anterior posibile ale unei politici […] Nici viaflæ (ca formæde viaflæ), nici politicæ (drept formæ de coexistenflæ), iatæ“ (în perspectivalui Jean-Luc Nancy) „ce desemneazæ involuntar cuvîntul «biopolitic滓. 13 Ceeace deja ne-ar scuti sæ repornim în cæutarea unei forme politice ca modelde identificare care sæ se poatæ împotrivi acestei maøinafliuni a existenflei, darnu ne-ar dispensa – ci chiar dimpotrivæ, aceasta ar activa færæ îndoialæ posibilitatea– de a gîndi cæ „ceea ce face lume astæzi este tocmai conjuncflia unuiproces nelimitat de inspectare ecotehnicæ øi a disparifliei posibilitæflilor formelorde viaflæ øi/sau a fundamentului comun“. 14Sæ fim atunci iremediabil condamnafli sæ asistæm la supunerea lumii øi, în ea,a existenflelor noastre exigenflelor sau normelor implicate de ambalareaînspæimîntætoare a acestui „proces nelimitat de inspectare ecotehnicæ“?Adicæ sæ fim condamnafli la incapacitate sau neputinflæ totalæ în fafla a ceeace reduce din ce în ce mai mult spaflierea existenflei într-un orizont posibilal egalitæflii øi al justifliei? În orice caz, se vede bine cæ în acest sistem al echivalenfleigenerale produs de „inspectarea“ lumii, nu mai dispunem de pîrghiipentru a articula o criticæ sau pentru a iniflia o rezistenflæ, fiindcæ deja numai existæ sol sau fundament asigurat care sæ ne permitæ sæ le realizæm (niciIstoria, nici Umanitatea, nici Rafliunea…), toate aceste semnificaflii øi împreunæcu ele toate înfæfliøærile Lumii fiind ca aspirate sau strivite în circulaflia øicreøterea exponenflialæ a ecotehniei. Iatæ-ne lipsifli de apærare sau mæcar –growing ever more by absorbingeverything: any thing and anybeing, including life, into its regimeof “general equivalence”), representto it anything more than alimit or a limitation devoid of sense,and thus does not contribute at all to the spacing which each singularexistence would righteously expect, couldn’t we then say that – by extendingsomewhat Agamben’s analysis – that the globalized capitalism, that is the“world” nowadays, would have been transformed itself into vast “a camp”?A camp where any existence deprived of place or ownership 12 would behenceforth dragged away from existence, somehow suspended or isolated inits own exposure and, through this, swerved into some simple workings of thecapitalistic machine which claims making or accomplishing the world. That isexactly the opposite of a world, if by world one understands no less than aspace of co-exposure of existences, a special emphasis being given to thevalue of this co, of this shared character of exposure, understood as openingand in-appropriable becoming of meaning. Confronted with that, one cannotobviously any more do with the moral protests in the name of a humanism orof values (the Man, the humans right, life, freedom...), whose ends and meaningsbecame exhausted, as if they had been themselves swept away and renderedabsent by the eco-technical self-reproduction, that is to say to contentourselves of protests that are not only inoperative or ineffective (or effectiveonly in avoiding, with few expenses, to get conscience-stricken), but whichhave also become somewhat indecent.Does this mean that we do not have any other alternative but to resign whilepassively witnessing the exhaustion of all resistance or subversion politicalforms, on the one hand and, on the other hand – as its corollary – the autotelicracing of globalized capitalism, thus leaving “life” itself turn into a manipulableand merchandisable product? Or perhaps, already, along with Jean-Luc Nancy, we should admit that “bios – or life as ’life form’, as bringing intoplay of meaning or of a ’being’ – melted into zoé, life simply alive, but actuallyalready become tekhné. The politics would then implicitly be nothing otherthan the self-management of ecotechnics, the only possible form of ’auto’-nomy which, precisely, has not any longer at its disposal any of the anteriorlypossible forms of politics. . . . Neither life (as life form) nor politics (as form ofcoexistence), this is“ (according to Jean-Luc Nancy) “what the word ’biopolitics’would involuntarily single out.” 13 That would consequently disengage usfrom searching anew a political form as model of identification that one couldoppose to this machination of existence, but that would not exempt us from –quite contrary, that would undoubtedly bring about the possibility of – thinkingthat “what makes the world nowadays, is exactly the conjunction of aprocess of unlimited ecotechnical inspection and of the vanishing of the possibilitiesof the life forms and/or of the communal foundation.” 14Are we then irremediably condemned to witness the conformation of theworld and within him of our existences to the requirements or to the normsdrawn in by the terrifying racing of this “process of unlimited ecotechnicinspection”? That is, to witness the complete incapacity or the impossibilityin front of what reduces ever more the spacing of existence within a possiblehorizon of equality and justice? Anyhow, it is well noticeable that within thissystem of general equivalence produced by this “inspection” of the world,we dispose of no more lever to engage the clutch of criticism or to engage inresistance, because there is already no more ground nor assured base (neither173

pentru a nu plasa aceasta sub unicul semn al negativitæflii sau al nihilismului(însæ cum ar fi cu putinflæ?) – færæ discurs disponibil (nici de substituflie, nicide relansare). Or, pentru Jean-Luc Nancy, aceasta constituie øi semnul uneiøanse care nu trebuie sæ ne scape, de vreme ce deja „piafla se autoconsumæ.Devine maøina puræ a unui subiect pur: reîntoarcerea la sine a celei mai abstracteidentitæfli, a unei echivalenfle generale care nu revine decît la propria-iechivalenflæ (la zædærnicia doveditæ a valorilor). Într-un fel sau într-altul,în curînd, piafla va fi obligatæ fie sæ facæ sæ disparæ aceastæ strangulare, fie sæintre în convulsii. La drept vorbind, zi de zi existæ motive pentru a ne întrebadacæ s-a declanøat o convulsie sau dacæ un nou nod al dominafliei a îngustatîncæ øi mai mult spafliul revoltelor. Acestea din urmæ însæ nu înceteazæsæ mîrîie: freamætul lor poate fi auzit“. 15Ne dæm seama atunci cæ ne revine deja sarcina de a ne desprinde de suportareaumbrei pe care sentimentele de fricæ øi de insecuritate secretatede cætre forflele puterii/øtiinflei maøinii capitalistice o fac sæ planeze asupra ansambluluiacestei „lumi“. Cæci aceasta este pentru maøina capitalisticæ cel mai bunmijloc – permiflîndu-i sæ-øi amplifice autonomia øi autotelia, adicæ procesulsæu de inspectare øi de integrare a oricærui lucru øi a oricærei existenfle pe piaflaunicæ – de a relansa, de a reinventa sau de a relegitima o politicæ pe bazapresupunerii unui inamic (interior øi exterior), tocmai acela care sæ încarnezeaceastæ ameninflare sau acest risc de insecuritate. Ceea ce autorizeazæ simultan– conform analizei realizate de Carl Schmitt cu privire la utilizarea legitimæa violenflei de cætre putere sau de cætre „suveranitate“ ca instanflæ careare dreptul a priori de a suspenda dreptul – instituirea mæsurilor de controløi de supraveghere, de prevenire øi de precauflie, ca øi de excluziune (de izolare)øi de retorsiune. În fine, un întreg arsenal de mæsuri øi de posibilitæfli coercitiveøi liberticide pe care sîntem gata sæ le acceptæm sub efectul narcotic sauhipnotic pe care îl provoacæ sentimentul de insecuritate, sentiment pe careputerea îl face sæ stæpîneascæ în mod cvasiuniversal, pæzindu-se bine însæ dea aræta cæ, la urma urmei, în multiple moduri (precaritate, excluziune,dominaflie…) ea îi constituie cauza principalæ.Færæ un veritabil model de identificare (øi cæruia i-am reliefat epuizarea pînæøi a posibilitæflii înseøi), ne putem întreba dacæ nu cumva suveranitatea,diluatæ în acest exclusiv „proces de autocomplexificare“ a capitalismului, nuse mai întemeiazæ decît pe aceastæ suspendare care face din dreptul de astæzidreptul de a suspenda a priori dreptul: oare nu în aceasta constæ tocmaiviolenfla principiului precaufliei øi al prevenirii despre care se presupune cæar trebui sæ ne protejeze de insecuritate? Oare nu reprezintæ aceasta – transformîndaceastæ suspendare excepflionalæ a dreptului în regulæ øi principiude guvernare, cristalizînd-o în noile legi – øi o manieræ de a amîna mereu,precum un orizont îndepærtat, starea „normalæ“ a dreptului øi a suveranitæflii,care nu se va restabili decît atunci cînd sursele insecuritæflii vor fi fost suprimate?Adicæ tocmai o suspendare a democrafliei øi a politicii (înfleleasæ celpuflin ca principiu al egalitæflii), care, din presupus excepflionalæ, este transformatæsau ræsturnatæ în ceea ce de aici înainte determinæ øi configureazæ înmod obiønuit viefluirea în comun?Este evident cæ, dincolo de faptul cæ aceste mæsuri politice servesc în egalæmæsuræ economicul (nu doar prin intermediul acestei imense piefle, încontinuæ creøtere, a supravegherii øi, în general, a „securitæflii“, cæreia îi aparflinede asemenea øi industria de ræzboi, ci øi prin aceea cæ permit controlul øiHistory, nor Humanity, nor Reason...) that would support it, all these significancesand, along with them, all the figures of the World having been somehowaspirated or crushed in the circulation and the exponential growth ofecotechnics. Here we are, devoid of or – without enclosing all this exclusivelyunder the sign of negativity or nihilism (still, how not to do it?) – at least, withoutdiscourse available (neither of substitution, nor of revival). Or, for Jean-LucNancy, this is also the sign of a chance to seize, for already “the market consumesitself. It becomes somehow the pure machine of a pure subject: thereturn to self of the most abstract identity, of general equivalence which doesnot revert to anything but to its mere equivalence (to the proven emptinessof values). In one way or another, the market will be soon obliged to eitherresolve this throttling, or to enter in convulsions. To tell the truth, each andevery day there are reasons to wonder whether a convulsion started, or a newnode of domination shrank even more the space of the revolts. The latter,however, do not cease grumbling: their rumour is audible.” 15It is clear that we are therefore already bound to fetch away from putting upwith the shadow which the feelings of fear and insecurity secreted by theforces of the power-knowledge of the capitalistic machine hang over thewhole of this “world”. Because this is its best means – while allowing thegrowth of its autonomy and of its autotelism, i.e. its process of inspection andintegration to the unique market of any thing and any existence – to revive,reinvent or re-legitimize politics by presupposing an (internal and external)enemy, that which precisely incarnates this threat or this risk of insecurity.This authorizes, at the same time, – according to Carl Schmitt’s analysis ofthe legitimate use of violence by the power or by “sovereignty” as authoritywhich has the a priori right to suspend the law – the set up of measures ofcontrol and surveillance, of prevention and precaution, as well as of exclusion(of isolation) and retortion. That is, to resume with, a whole arsenal of measuresand coercive and liberticidal possibilities which we are ready to acceptunder the narcotic or hypnotic effect caused by the feeling of insecurity,whose quasi-universal reign is guaranteed by power, who cautiously avoidsdisclosing that it decisively represents, in multiple manners (precariousness,exclusion, domination...) its principal cause.Without a veritable model of identification (whose mere possibility is depleted,as we have shown), one can wonder whether, diluted in this only “processof auto-complexification” of capitalism, sovereignty would not henceforth restuniquely on this suspension which currently turns the law 16 into the right tosuspend a priori the law: wouldn’t this stand for the violence of the principleof precaution and of prevention supposed precisely to protect us from insecurity?Isn’t it also – by setting up this exceptional suspension of the law as ruleand principle of government, by crystallizing it in new laws – a means ofpushing away, as a far distant horizon, the “normal” state of law and sovereigntywhich would not be restored until the sources of insecurity had beenremoved? Or, precisely, a suspension of democracy and politics (understoodat least as principle of equality) which, from exceptional that it was supposedto be, is transformed or overturned into what henceforth determines and configuresdaily communal life?Obviously, in addition to the fact that these political measures serve the economicinterests as well (not only through the immense and ever growing marketof surveillance and, generally, of “security”, which also includes the warindustry, but also through the control and the framing of existences whichthey allow), if it is true that we are witnessing a form of political revival, this is,174

(in)securitatea vieflii. de la biopoliticæ la politicile securitareîncadrarea existenflelor), dacæ asistæm cumva, în acest caz, la o formæ derelansare politicæ, aceasta are loc, dupæ cum indicæ Rancière, sub forma „uneireduceri a politicii la poliflie“. 16, 17 La o „poliflie“ care, sub aparenfla „consensului“,permite de asemenea controlarea a ceea ce fline de cunoaøtere saude culturæ în general øi, prin aceasta, selecflionarea a ceea ce meritæ sæ fie industrializatøi comercializat: fapt care, într-o anumitæ manieræ, eliminînd sauexcluzînd orice asperitate, orice opacitate sau alteritate, extinde controlul,condiflionarea, precum øi autocelebrarea sistemului, ceea ce echivaleazæ oarecumcu a-l închide în buclæ, adicæ a-l læsa sæ se autoreproducæ øi sæ se autocomplexificela nesfîrøit, exclusiv în funcflie de propria-i întreflinere øi creøtere.Acestea fiind spuse, pare din ce în ce mai necesar øi din ce în ce mai urgentsæ reflectæm asupra a ceea ce se instituie astæzi în numele unei insecuritæflimai mult închipuite decît reale, mai ales sub forma principiilor øi mæsurilorde precauflie, de prevenire øi de reducere a riscurilor: ceea ce „ne“ împingesæ devenim insensibili la eveniment øi la devenirea celuilalt, chiar øi la diabolizareaøi biologizarea sa în toate speciile ræului øi ale ameninflærii. Ca øi cumprin intermediul acestei „frici“ øi al acestui „sentiment de insecuritate“, distilateîn spafliul social øi global în care sîntem de aici înainte obligafli sæ ne conducemøi sæ ne asociem existenflele, nu am mai vrea sau nu am mai putea sæne asumæm riscul celuilalt, refuzîndu-l în amonte de orice posibilæ întîlniresau experienflæ. Refuz prin care, în cele din urmæ, existenfla prosternatæ însentimentul sæu de insecuritate devine refractaræ la risc sau la expunereaceluilalt sau la celælalt øi tinde sæ împietreascæ într-un soi de supraviefluire.„Securitatea“, devenitæ simultan principala grijæ a sinelui øi a sistemului, nuar mai fi aici decît un alt nume pentru transparenflæ, solicitînd-o sub ameninflareapedepsei cu excluziunea a priori, presupunînd-o ca un prealabil incluziuniiîn colectiv. Ceea ce nu poate conduce puflin cîte puflin decît cætreo transparenflæ generalizatæ, adicæ inversul înfæfliøærii „singularitæflilor oarecare“,în diversitatea lor pluralæ, sau cætre ascunderea diferenflei din lume, a surprizeidevenirii sale, a evenimentului sæu (securitatea pretinzînd transparenflaøi reproducerea Aceluiaøi în maniera færæ surprize a înfæfliøærii – ceea ce excludeevenimentul devenirii ca atare), dar øi reducflia lumii, a comunitæflii eisau a faptului-de-a-fi-în-lume la omogenizarea hipercapitalistæ, unde oricineeste redus la rolul sau statutul sæu exclusiv de consumator.Cu alte cuvinte, în aceastæ societate a „riscului“, este prioritar sæ evifli oricerisc de „risc“, ceea ce presupune deja – ca prealabil – reducflia oricærui lucruøi a oricærei existenfle la calculabil sau la transparenflæ. Astfel se întîmplæ dejacæ prevenflia sau precauflia pretinde convertirea oricærei singularitæfli în individualitate,iar prin aceasta suprimæ sau neutralizeazæ diferenfla întrucît tocmaide aici (se crede cæ) vine pericolul sau posibila violenflæ. Este preferabilatunci sæ calculæm totul în avans øi sæ ne închidem evenimentului presupuspurtætor al unei alteritæfli care, la modul virtual, ascunde monøtri øi insecuritate:ceea ce „legitimeazæ“ sau face ca o violenflæ prealabilæ, în numele uneiprotecflii devenite exageratæ øi ea însæøi monstruoasæ, sæ fie acceptatæ. Altfelspus, conform exigenflelor acestei securizæri a existenflei, nu mai putemsæ ne asumæm riscul celuilalt. Nu mai vrem sæ øtim nimic despre celælalt.Iar aceasta justificæ astfel, pe baza postulærii acestei violenfle sau a acestei ameninflærial cæror purtætor a priori ar fi celælalt, un soi de terapie poliflieneascæ øiræzboinicæ prin utilizarea unei violenfle presupus legitime, øi prin aceasta sauasemenea ei, excluderea acestui celælalt în spaflii ale expulzærii sau ale închiderii,as Rancière points it out, in theform of “a reduction of politics topolice.” 17, 18 A “police” which, underthe guise of “consensus” is alsoallowing to control what falls intoknowledge or, generally, into cultureand, through this, to select what deserves to be industrialized and merchandised:which in a certain manner, by eliminating or excluding anyasperity, opacity or alterity, extends the control, the conditioning, as well asthe self-celebration of the system, which to some extent amounts to bucklingit in a closed-circuit arrangement, i.e. to letting it infinitely auto-reproduceor auto-complexify according only to its maintenance and growth.However, it seems increasingly necessary and urgent to reflect upon what isset up nowadays in the name of an insecurity rather imagined than real, particularlyin the form of the principles and measures of precaution, preventionand risk reduction: this drives “us” to become impervious to the event and tothe becoming of the other, and even to its diabolization and its biologizationinto the species of evil and threat. It is somewhat as if through “fear” andthrough this “feeling of insecurity” distilled in the social and the global spacewhere we henceforth have to carry on with and share our existences, we didnot want or could not any more take the risk of the other, thus declining toundergo it upstream all possible meeting or experiment. And eventually,the existence prostrated by its feeling of insecurity is rejecting the risk orthe exposure of or to the other and tends to impale in a sort of survival.“Security”, become both the self’s and the system’s principal concern, wouldthus be only the other name of transparency, by requiring it on penalty ofa priori exclusion, calling for it as a precondition to the inclusion in the collective.This can gradually lead to nothing but to generalized transparency, i.e.the contrary of the appearance of “plain-looking singularities”, of their pluraldiversity, or to the world concealment of its difference, of the surprise of itsbecoming, of its event (security requiring the transparency and the reproductionof the Same in the unsurprisingly fashion of the appearance – whichexcludes the event of becoming as such), but also to the demotion of the world,of its sharing or of the being-in-the-world to the hypercapitalist homogenisationwhere everyone is deprecated to its exclusive role or status of consumer.In other words, within this “risk” society, the priority is to avoid any riskof “risk”, which already implies – as its precondition – the reduction of anything and any existence to what is calculable or transparent. It is thus thatprevention or precaution already requires to convert any singularity into individualityand it therefore removes or neutralizes the difference because(it is thought that) it brings on the danger or the possible violence. It wouldbe then advisable to calculate everything beforehand and to disclose theevent presumably carrying an alterity virtually bearing monsters and insecurity:this “legitimizes” or renders acceptable a preliminary violence in the nameof a protection become disproportionate and even monstrous. Otherwise put,according to the requirements of this securance of existence, one cannot anymore incur the risk of the other. One wants to have none of it.This therefore justifies, on the basis of the postulation of this violence or ofthis threat whose a priori carrier would be the other, a sort of police and warliketherapy using a so-called legitimate violence and, through it or in thismanner, the exclusion of this other in spaces of relegation or isolation, as wellas its determination or its substantiation as enemy. According to this175

precum øi definirea sau substanflierea sa ca duøman. Conform acestei dihotomii„Altul“/„Acelaøi“ sau „ceilalfli øi noi“, s-ar opera, în cele din urmæ, în numelesecuritæflii lumii, adaptarea forflatæ la aceste condiflii a multiplicitæflii saudiversitæflii care o compune øi repartizarea în douæ tabere presupus radicalopuse, chiar ireconciliabile, cea a Binelui øi cea a Ræului. Problema atunci nuar mai fi deloc opoziflia dintre „ceilalfli øi noi“, ci tocmai – în concordanflæ cuacest nou idealism neoliberal care impregneazæ mondializarea – alternativavitalæ „ceilalfli sau noi“. Ræmîne deci sæ înflelegem cæ ne confruntæm cunici mai mult, nici mai puflin decît un ræzboi al lumii împotriva lumii (care neeste propus drept „ciocnire a civilizafliilor“), în care se aflæ sub risc nu doarrespectul diferenflelor, al alteritæflii øi al unei Justiflii care sæ fie valabilæ pentrutofli, ci chiar lumea însæøi, comunitatea øi sensul ei, în mæsura în care sensulei nu poate fi decît împærtæøit. Øi începem sæ vedem efectele acestui ræzboiînæsprindu-se cam peste tot în lume.Traducere de Andreea Lazærdichotomy between the “Other” and the “Same“ or between “them and us”,in the name of the security of the world, a forcing of the multiplicity or of thediversity which composes it and its split into two supposedly radically oppositeor even irreconcilable camps, those of Good and Evil, would finally takeplace. The problem then would not even any longer be the oppositionbetween “them and us”, but actually – according to this new neoliberal idealismwhich impregnates mondialization – the vital alternative between “themor us”. We are therefore bound to realize that we are confronting with nomore nor less than a world war against the world (which some would want usto accept as “clash of civilizations”), which also exposes to risk – besides themere respect of differences, of alterity and of a Justice which would upholdwhat is right for all –, the world itself with its communal sharing and its meaning,for meaning can only be communally shared. And we start seeing theeffects of this war becoming severer just about everywhere in the world.Translated by Andreea LazærNote:1. Joc de cuvinte intraductibil: fin (în francezæ) = scop/sfîrøit. (N. trad.)2. În acest sens, deja, „interesul fiinflelor umane este subordonat celui al supraviefluirii complexitæflii“.Jean-François Lyotard, L’inhumain, Paris, Galilée, 1988 [Inumanul. Conversaflii despre timp, Cluj, IdeaDesign & Print, 2002]. Este vorba despre complexitatea maøinii capitaliste care a devenit capitalismulcontemporan, absorbind toate sferele cunoaøterii, ale memoriei øi ale puterii. Este interesantsæ notæm aici cæ analiza pe care o face Stiegler (în special pornind de la tezele lui Leroi-Gourhan)ne aduce, de asemenea, la aceastæ concluzie potrivit cæreia „a înflelege umanul înseamnæ deci aînflelege o nouæ dinamicæ, aceea în care evoluflia vieflii se conduce prin alte mijloace decît viafla“(Bernard Stiegler, „Leroi-Gourhan, part maudite de l’anthropologie“, in Les nouvelles de l’archéologie,nr. 48–49, 1992, p. 26). Putem, færæ îndoialæ, sæ remarcæm o convergenflæ între analizeleacestor doi autori, numai cæ pentru Lyotard, spre deosebire de Stiegler, nu pare sæ mai existe posibilitateaca „noi“ sæ ne reapropriem sau sæ reinvestim aceastæ devenire maøinicæ a capitalismului.3. Giorgio Agamben, Homo sacer, Paris, Seuil, 1998, p. 20 [Homo sacer. Puterea suveranæ øi viaflanudæ, traducere de Alexandru Cistelecan, Cluj, Idea Design & Print, 2006, p. 14].4. Gilles Deleuze, „Le juif riche“, in Deux régimes de fous, textes et entretiens 1975–1995, februarie1977, Paris, Minuit, 2003, p. 125.5. Gilles Deleuze, „Désir et plaisir“, text inedit in Le magazine littéraire, „Foucault aujourd’hui“,nr. 325, octombrie 1994, pp. 59–65.6. A se vedea cu privire la aceasta analiza pe care o realizeazæ Bernard Stiegler, atunci cînd, maiales în cele douæ tomuri din De la misère symbolique, Paris, Galilée, 2004, aratæ în special cumanume epoca actualæ a capitalismului ca „postindustrializare“ a preluat „controlul asupra simbolicului“.7. Ar trebui, de asemenea, sæ arætæm aici, mai ales sprijinindu-ne pe critica situaflionistæ a „spectacolului“sau a „spectacularului mærfii“ – cum anume imaginile sînt mobilizate, în omniprezenflalor, pentru a difuza acest nou tip de capitalism imaterial sau, mai mult, cum acestea îl constituiedrept veritabila Weltanschauung a lumii contemporane.8. Nu trebuie decît sæ observæm diferitele mæsuri luate de majoritatea flærilor occidentale – mai alesca urmare a „evenimentelor din 11 septembrie 2001“ – atît în vederea extinderii mæsurilor decontrol, cît øi pentru reglementarea sau limitarea anumitor libertæfli, în special a libertæflii de expresieøi a celei de a circula (în cazul SUA, „Patriot Act“ reprezintæ exemplul cel mai manifest).9. A se vedea aici întreaga analizæ dezvoltatæ de cætre Derrida în Voyous (Paris, Galilée, 2003) cuprivire la proiectarea „Ræului“ asupra celeilalte lumi (cf. „axa ræului“), articulatæ pe baza unui punctde vedere presupus a fi cel al „democrafliei“, de aici înainte încarnatæ øi reprezentatæ în øi prin„mondializare“.10. Este interesant, în legæturæ cu aceasta, în contextul „globalizærii“, sæ analizæm în ce fel de cleøti sauîn ce alternativæ infernalæ menfline acum capitalismul existenflele – este ceea ce au fæcut PhilippePignard øi Isabelle Stengers arætînd cæ le-a redus la tæcere sau le-a ferecat într-o situaflie paralizantæcare nu înceta sæ le facæ din ce în ce mai vulnerabile, întrucît erau confruntate cu alternative detipul: „Dacæ solicitafli indemnizaflii suplimentare, o mærire de salariu, atunci favorizafli delocalizærileNotes:1. In French, fin = purpose/end. (Translator’s note)2. According to this, already, “the interest of human beings is subordinated to theinterest of the survival of complexity”. Jean-François Lyotard, L’inhumain, Paris,Galilée, 1988. That is the complexity of the capitalist machine that contemporarycapitalism has turned into, by absorbing all the spheres of knowledge, ofmemory and power. It is interesting to notice at this point that Stiegler’s analysisin this matter (namely, starting from Leroi-Gourhan’s theses) bring us equallyto this conclusion according to which “understanding whatever is human thusmeans understanding a new dynamics, where the evolution of life is carriedon by other means than life” (Bernard Stiegler, “Leroi-Gourhan, part mauditede l’anthropologie“, in Les nouvelles de l’archéologie, no. 48–49, 1992, p. 26).We can undoubtedly remark the convergence between the analyses of thesetwo authors, except that for Lyotard, unlike Stiegler, the possibility that “we”could re-appropriate or hem in again this machine becoming of capitalismseems to be lost.3. Giorgio Agamben, Homo sacer, Paris, Seuil, 1998, p. 20 [Homo Sacer:Sovereign Power and Bare Life, translated by Daniel Heller-Roazen, Stanford,Stanford University Press, 1998].4. Gilles Deleuze, “Le juif riche”, in Deux régimes de fous, textes et entretiens1975–1995, February 1977, Paris, Minuit, 2003, p. 125.5. Gilles Deleuze, “Désir et plaisir”, novel text in Le magazine littéraire, “Foucaultaujourd’hui”, no. 325, October 1994, pp. 59–65.6. See on this topic Bernard Stiegler’s analysis where he demonstrates, especiallyin the two tomes of De la misère symbolique (Paris, Galilée, 2004), how specificallythe current age of capitalism as “post-industrialization” takes over the“symbolic control”.7. It should be also pointed out here, notably on the basis of the situationist critiqueof the “spectacle” or of the “spectacular character of commodity” – howthe images are mobilized in their omnipresence in order to diffuse this new typeof immaterial capitalism, and besides that how they constitute it as the trueWeltanschauung of the contemporary world.8. One just has to notice the different measures applied by most of the Westerncountries – mostly pursuant to “the events of 11 September 2001” – both inorder to extend the scope of control measures and in order to regulate or limitcertain liberties, particularly the freedom of speech and the freedom to travel(in the case of the USA, “Patriot Act” represents the most obvious example).9. See here the entire analysis carried out by Derrida in Voyous (Paris, Galilée,2003), with regards to the projection of “Evil” on the other world (cf. “the axis ofevil”), based on a supposedly “democracy”-wise point of view, hence incarnatedin and represented in and through “mondialization”.10. It is interesting, in this matter, in the context of “globalisation”, to analysein which kind of pincers or infernal alternative capitalism henceforth holds the176

(in)securitatea vieflii. de la biopoliticæ la politicile securitareøi øomajul“. Ei au numit-o „vræjitoria capitalistæ“. La sorcellerie capitaliste. Pratiques de désenvoûtement,Paris, La Découverte, 2005.11. Arætînd cæ „excluziunea nu este decît celælalt chip al consensului“, Jacques Rancière ne indicæ,de asemenea, în ce fel excluøii sistemului economic sînt în acelaøi timp excluøi social øi politic,ca øi cum în cele din urmæ s-ar gæsi încleøtafli în imposibilitatea „de a se include ca excluøi“.La Mésentente: politique et philosophie, Paris, Galilée, 1995, p. 158.12. Joc de cuvinte: avoir-lieu = faptul de a avea/poseda loc; avoir lieu = a se îndeplini, a lua loc.(N. trad.)13. Jean-Luc Nancy, „Note sur le terme biopolitique“, in La création du monde ou la mondialisation,Paris, Galilée, 2002, pp. 140–141. [Notæ despre termenul de „biopoliticæ“, traducere de CiprianMihali, în IDEA artæ + societate #20, 2005, p. 177.]14. Ibid., p. 143.15. Jean-Luc Nancy, La pensée dérobée, Paris, Galilée, 2001, p. 141.16. Jacques Rancière, Aux bords du politique, Paris, Gallimard, Folio Essais, 2004, p. 252.17. Cæ politica øi poliflia tind în ultima vreme sæ se confunde, aceasta se întîmplæ øi, dupæ cum aratæJacques Derrida (Voyous, p. 107), mai ales „fiindcæ tehnologiile moderne de comunicare, desupraveghere øi de interceptare asiguræ polifliei o ubicuitate absolutæ, saturînd spafliul public øi privat,împingînd la limitæ coextensivitatea politicului øi a polifliei“.existences – it is what PhilippePignard and Isabelle Stengershave done, by pointing out thatthe existences were muzzled orlocked up in a paralysing situationthat kept rendering them moreand more vulnerable, for theywhere confronted with alternativessuch as: “If you ask forsupplementary benefits, for a pay raise, then you favour the delocalizationsand the unemployment.” This is what they have called the “capitalist sorcery”.La sorcellerie capitaliste: Pratiques de désenvoûtement, Paris, La Découverte,2005.11. By pointing out that “the exclusion is nothing more than the other name of consensus”,Jacques Rancière let us also see that the outcasts of the economicsystem are also socially and politically excluded, as if, finally, they found themselveslocked in the impossibility to “be included insofar as excluded”. La Mésentente:politique et philosophie, Paris, Galilée, 1995, p. 158.12. Untranslatable play on words: avoir-lieu = ownership/occupancy of a territory;avoir lieu = to happen, to accomplish. (Translator’s note)13. Jean-Luc Nancy, “Note sur le terme biopolitique”, in La création du monde oula mondialisation, Paris, Galilée, 2002, pp. 140–141.14. Ibid., p. 143.15. Jean-Luc Nancy, La pensée dérobée, Paris, Galilée, 2001, p. 141.16. Untranslatable pun: le droit = law; right. (Translator’s note)17. Jacques Rancière, Aux bords du politique, Paris, Gallimard, Folio Essais, 2004,p. 252.18. That politics and police henceforth tend to merge also happens, and this is alsowhat Jacques Derrida (Voyous, p. 107) points out at, mostly “because moderncommunication technologies of surveillance and of its interception provide thepolice with the absolute ubiquity, thus saturating the public and the privatespace, forcing the limits of this co-extensiveness of politics and police”.177

Zone de nondiferenfliereLumea în „starea de excepflie“: despre relafliiledintre „populism“, „sferæ publicæ“ øi „terorism“Marius BabiasTema eseului de faflæ e constituitæ, mai întîi, de relafliile dintre forflele biopoliticecare ne modeleazæ vieflile øi sistemele de norme bazate pe „starea deexcepflie“ care s-a înstæpînit începînd cu 11 septembrie; apoi, de zonele denondiferenfliere între politicæ øi societate – în ultimæ instanflæ, între viaflæ øi moarte– apærute dupæ 11 septembrie øi care, de atunci, s-au dezvoltat cu repeziciune;øi, în sfîrøit, ne vom ocupa, pe de o parte, cu înflelegerea modului încare Giorgio Agamben defineøte aceøti termeni, însæ nu mai puflin, pe de altæparte, cu supunerea la criticæ a tendinflei generale spre apocaliptic (øi, indirect,spre apolitic øi naturalist) pe care o manifestæ definirile acestuia.Deøi descrierea pe care o face Agamben „stærii de excepflie“ ca nouæ paradigmæa ordinii biopolitice în societæflile occidentale pare bine întemeiatæ øievidentæ, consecinflele politice derivabile din aceasta par curios de difuzeøi indiferente. Pe fundalul unei critici a „stærii de excepflie“ a lui Agamben,discuflia care urmeazæ se va concentra mai ales pe articularea unei perspectivea rezistenflei împotriva instalærii „stærii de excepflie“ ca mæsuræ provizoriepe termen lung ce ameninflæ democraflia, ca øi pe repudierea unei emoflionalizæria politicii care a fost hotærîtoare în dezbaterile politice de la sfîrøitul confruntæriidintre blocul estic øi cel vestic (una din consecinflele acesteia fiindsuspendarea categoriilor istorice cîndva centrale, bunæoaræ „lupta claselor“,øi inaugurarea unor asemenea mæsuri eficace cum sînt cele subsumabile „populismului“).1. „Lupta între clase“ øi globalizareaMiøcærile social-revoluflionare øi socialiste au încercat în repetate rînduri sæschimbe, într-un mod fundamental, relafliile sociale. Categoria centralæ princare au încercat sæ înfleleagæ dezvoltarea istoricæ este „lupta claselor“. Cel puflinîncepînd de la cæderea Zidului Berlinului øi discreditarea utopiei socialiste decætre socialismul de stat de stil sovietic, lupta între clase nu mai e de la sineînfleleasæ. În societæflile occidentale, miøcærile muncitoreøti reprezentate decætre sindicate au decis, cu mult timp în urmæ, începînd de la sfîrøitul celuide al Doilea Ræzboi Mondial, sæ coopereze cu sistemul capitalist de dominareøi subordonare. Deja în anii 1970, stînga nedogmaticæ a început sæ respingædescrierile deterministe ale istoriei, care îi vedeau pe „muncitori“ casubiecfli în mod necesar revoluflionari. Miøcærile sociale sprijinind, printre altele,drepturile femeilor, ecologia øi drepturile civile ale negrilor au întærit drepturilepolitice. Totuøi, aceste lupte pentru recunoaøtere politicæ øi culturalæ aupierdut din vedere fundamentele capitaliste ale democrafliilor occidentale sauau fost puse în serviciul modernizærii capitaliste – aøa cum e evident din accedereaPartidului Verzilor în coaliflia de guvernare din Germania.Dacæ Adorno considera blocatæ posibilitatea unei practici emancipatoare dupæAuschwitz (în parte, pentru a separa ideea de emancipare de un activismZONES OF INDIFFERENCEThe World in a “State of Exception”: On the Relations of “Populism”,“Public Sphere” and “Terrorism”Marius BabiasThe theme of this essay is the relations between the biopolitical forces thatshape our lives and the systems of rule based on the “state of exception” thathave prevailed since 9/11; the zones of indifference between politics and society– ultimately between life and death – that arose after 9/11 and haverapidly grown since; and, finally, it is concerned, on the one hand, with understandingGiorgio Agamben’s definitions of terms, but, on the other, with submittingtheir general tendency to the apocalyptic (and indirectly to theapolitical and naturalistic) to critique. Although Agamben’s description of the“state of exception” as a new paradigm of the biopolitical order in Westernsocieties seems well grounded and evident, the political consequences to bederived from it seem strangely diffuse and indifferent. Against the backdropof a critique of Agamben’s “state of exception” the following discussion willfocus especially on articulating a perspective of resistance against the installationof the “state of exception” as a long-term provisional measure that threatensdemocracy, as well as on repudiating an emotionalisation of politics thathas determined political debates since the end of the confrontation betweenthe East and West blocs (one consequence of which is the suspension of historicalcategories that were once central, like “class struggle”, and the inaugurationof such effectual measures as “populism”).1. “Class Struggle” and GlobalisationSocial revolutionary and socialist movements have repeatedly attempted tochange social relations in a fundamental way. The central category with whichthey have attempted to grasp historical development is “class struggle”.At least since the fall of the Berlin Wall and the discrediting of the socialistutopia by state socialism of a Soviet bent, the class struggle is no longer selfevident.In Western societies the workers’ movements that are representedby the unions have long ago, since the end of the Second World War, decidedto cooperate with the capitalist system of domination and subordination.Already in the 1970s the nondogmatic left began to dismiss deterministicdepictions of history that viewed the “workers” as necessarily revolutionarysubjects. Social movements supporting women’s rights, ecology and blackcivil rights, among others, strengthened political rights. These struggles forpolitical and cultural recognition, however, lost sight of the capitalist basesof Western democracies or were put in the service of capitalist modernisation– as is evident from the Green Party’s rise to the ruling coalition in Germany.Whereas Adorno after Auschwitz saw the possibility of an emancipatory practiceas blocked (in part in order to separate the idea of emancipation from aMARIUS BABIAS a studiat literatura øi øtiinflele politice la Freie Universität din Berlin. Este autorulcærflilor Herbstnacht (1990), Ich war dabei, als… (2001) øi Ware Subjektivität (2002) (trad. rom.:Subiectivitatea-marfæ. O povestire teoreticæ, Cluj, Idea Design & Print, 2004).MARIUS BABIAS studied literature and political science at the Freie Universitätin Berlin. Babias is the author of Herbstnacht (1990), Ich war dabei, als... (2001)and Ware Subjektivität (2002).178

(in)securitatea vieflii. de la biopoliticæ la politicile securitareorb – altfel spus, „terorist“), Bourdieu ori Negri øi Hardt, ultimii doi fiind proeminenfliîn discursul teoretic de astæzi, sînt adepflii ideii cæ lupta între clase estemotorul istoriei, chiar dacæ clasele au devenit fragmentate øi luptele s-au multiplicat(„multitudine“ [„multitude“]). Cu toate acestea, pe plan global, întrebareacare se iveøte este dacæ fragmentarea claselor øi multiplicarea luptelornu au avansat cumva pînæ la un punct de unde perspectiva emancipatoarea luptei anticapitaliste mai curînd pierde teren decît se ræspîndeøte. Oricumam aprecia miøcarea antiglobalizare, e evident cæ luptele sociale øi politiceale declasaflilor, ale imigranflilor, ale muncitorilor, ale protestatarilor antiræzboiøi aøa mai departe opereazæ astæzi într-o zonæ de nediferenfliere, în care nudoar cæ lipsesc oponenflii vizibili, ci în care chiar aceste lupte sînt fundamentaldistincte de ceea ce se numea, în vremurile unui conflict deschis, „sferæpublicæ“.Globalizarea este definitæ de circulaflia liberæ a bunurilor, capitalului øi informafliei,dincolo de graniflele naflionale; acest proces – care este condus deinstituflii cu anverguræ globalæ, ca Banca Mondialæ, OMC øi FMI, øi cæruia i seacordæ legitimitate politicæ de cætre principalele nafliuni industrializate – tindesæ creeze un stat capitalist supranaflional, care nu ocupæ un teritoriu anumeøi care se sustrage oricærui control politic; acest stat capitalist supranaflionalse instaleazæ, într-o anumitæ mæsuræ, în zonele extrateritoriale din punct devedere politic, unde opereazæ din afaræ asupra societæflii, ferindu-se însæ sæcadæ în raza de acfliune a acelei societæfli. Acest proces de denaflionalizarea economiei mondiale, accelerat de exodul global al capitalului, produce,în interiorul societæflii, o emoflionalizare a politicii – un efect suprematist detranspunere a economiei în biopoliticæ, care e din ce în ce mai mult supusæputerilor populismului. Emoflionalizarea politicii cu ajutorul populismului esteo tehnologie a dominafliei øi reprezintæ o „stare naturalæ“ socialæ care penetreazæatît institufliile, cît øi raporturile interpersonale øi tinde sæ scape oricæreicritici, deoarece în genere o „stare“ nu prezintæ vreo periferie plecîndde la care sæ-i poatæ fi atacat centrul. Emoflionalizarea politicii cu ajutorul populismuluiaprinde un element læuntric esenflial al capitalismului: reproducereape verticalæ a raporturilor economice, care are loc pe straturi tot maiprofunde ale subiecflilor prinøi în aceasta din momentul în care capitalismula devenit nomad.O mare parte din dezbaterile ocupînd o poziflie centralæ în societæflile occidentaledin ultimii ani – criza muncii, politicile de imigraflie, legitimitatearæzboaielor din Irak øi Afganistan, islamul, problemele de hegemonie culturalædinaintea unui concept de multiculturalism care a fost declarat un eøecøi aøa mai departe – semnaleazæ procesul unei încærcæturi emoflionale caredevine dominantæ în praxisul politic din era globalizærii, øi devine aøa pe seama„raflionalului“, considerat cu cîtva timp în urmæ criteriul politic cælæuzitor. Treptat,cel mai sensibil punct al democrafliilor occidentale – nucleul tare al identitæflii,flinut laolaltæ de legitimitatea politicæ øi de o imagine de sine a culturii– e în plinæ transformare.Acesta e punctul la care intræ în joc „starea de excepflie“ ca principiu de ordonarea situafliilor de crizæ socialæ. „Starea de excepflie“ administreazæ zonelede nondiferenfliere create de ea însæøi; „administrativul“ [verwaltend] øi„suveranul“ [waltend] nu sînt nicidecum doar træsæturi ale guvernærii, ci, aøacum le descrie Walter Benjamin, mai curînd puteri sociale fundamentalecare îøi afecteazæ propriile obiecte øi le modificæ. Oricine are suveranitateadomneøte. Ordinea (domnia) care este produsæ în „starea de excepflie“ arela bazæ violenfla. Agenda practicilor violente din democrafliile occidentaleblind – that is to say, “terroristic” –activism), Bourdieu and Negri andHardt, the latter of whom arecurrently prominent in theoreticaldiscourse, clung to the idea thatthe class struggle is the motor ofhistory, even if the classes have become fragmented and struggles have multiplied(“multitude”). On a global plane, however, the question arises whetherthe fragmentation of classes and the multiplication of struggles haveadvanced to a point where the emancipatory perspective of the anticapitaliststruggle is losing ground rather than spreading. However one assesses theantiglobalist movement, it is clear that the social and political struggles of thedeclassed, of migrants, of workers, of antiwar protesters and so on, currentlyoperate in a zone of indifference in which not only are there a lack of visibleopponents, but they are fundamentally distinct from that which in times ofopen conflict was called the “public sphere”.Globalisation is defined by the free flow of goods, capital and informationacross national borders; this process – which is directed by institutions withglobal scope like the World Bank, the WTO, and the IMF and is lent politicallegitimacy by the leading industrial nations – tends to create a supranationalcapitalist state that occupies no particular territory and that evades any politicalcontrol; this supranational capitalist state settles, to some degree, in politicallyexterritorial zones, where it operates on society from outside butnonetheless eludes the reach of that society. This process of denationalisingthe world economy, which is accelerated by the global exodus of capital, producesan emotionalisation of politics inside society – a suprematist transfereffect of the economy to biopolitics that is increasingly subject to the powersof the populism. The emotionalisation of politics by means of populism is atechnology of domination, and it represents a social “state of nature” that permeatesboth institutions and interpersonal relationships and tends to escapeall criticism because a “state” knows no periphery from which its centre couldbe attacked. The emotionalisation of politics by means of populism ignites acore element of capitalism: the vertical reproduction of the economic relationshipsthat exist on increasingly deep layers of the subjects involved since capitalbecame nomadic.Several of the central debates of recent years in Western societies – the crisisof work, immigration policies, the legitimacy of the wars in Iraq andAfghanistan, Islam, questions of cultural hegemony in the face of a conceptof multiculturalism that has been declared a failure and so on – signal theprocess of emotive charge that is becoming dominant in the political praxisin the age of globalisation at the cost of the “rational”, which had previouslybeen considered the guiding political criterion. Gradually, the most sensitivepoint of Western democracies – the core of identity that is held together bypolitical legitimacy and a culture’s image of itself – is gradually transforming.It is at this point that the “state of exception” comes into play as the orderingprinciple of situations of social crisis. The “state of exception” administers thezones of indifference that it created itself; “administrative” [verwaltend] and“sovereign” [waltend] are by no means merely features of government, butrather, as Walter Benjamin described them, fundamental social powers thataffect their objects and alter them. Anyone who is sovereign rules. The order(rule) that is produced in the “state of exception” is based on violence.The agenda of violent practices in Western democracies has long since ceasedto be restricted to the deployment of military and police but is graduallyexpanding into the biopolitical field where both the political and the socio-179

a încetat de mult sæ mai fie limitatæ la desfæøurarea forflelor militare øi de poliflieøi se ræspîndeøte treptat în cîmpul biopolitic, unde atît politicul, cît øi sociopersonalulcad la discreflia „stærii de excepflie“. Determinarea profilului criminal[Rasterfahndung] al credincioøilor musulmani, dupæ 11 septembrie,øi luarea în discuflie a unei limitæri a libertæflii religioase a musulmanilor, dupæasasinarea lui Theo van Gogh, sînt exemple de asemenea intervenflii directeîn sfera socio-personalæ; continuînd cu exemple ale conflictului din jurul„islamismului“, în aceste dezbateri „sfera publicæ“ nu mai este domeniul clasical administrærii conflictului øi al independenflei politice, ci o arenæ a elementuluipopulist, în care manipularea opiniilor øi mobilizarea atribuirilorculturale se suprapun cu libera exprimare øi libertatea de opinie, pe careintenflioneazæ, în ultimæ instanflæ, sæ le reprime. Astfel, elementul populisteste legat în mod direct de „starea de excepflie“ creatæ de cætre zona depracticæ a nondiferenflierii (cunoscutæ înainte drept „sfera publicæ“), în aøafel încît sæ poatæ fi aici suveran. Elementul populist este instrumentul „stæriide excepflie“, prin care atît discursul, cît øi praxisul sînt emoflionalizate în vedereaorganizærii unei duble legitimitæfli pentru noua ordine: îndreptatæ, înæuntru,înspre „comunitate“, iar în afaræ cætre „societate“. Voi reveni maiîncolo la aceastæ scindare a „sferei publice“ în „comunitate“ øi „societate“,în cadrul „stærii de excepflie“.2. „Stare de excepflie“ øi biopoliticæGiorgio Agamben, Jean-Luc Nancy øi Antonio Negri sînt considerafli a fi ceitrei metafilosofi ai vremurilor noastre. În timp ce Negri îmbræfliøeazæ ideeacæ mulflimea [multitude] (ca formæ globalizatæ a luptei de clasæ a declasaflilor,a celor socialmente eøuafli, a celor reprimafli øi exploatafli) este motorul istoriei,interesul lui Nancy se concentreazæ [în unele scrieri, n. red.] asupra problemeicorpului, pe care îl detaøeazæ conceptual de codificærile sale religioase,filosofice øi øtiinflifice pentru a obfline o perspectivæ nouæ, eliberatæ, asupraexistenflei øi acfliunii sale. În schimb, Giorgio Agamben, care în ultimii ani aocupat o poziflie de referinflæ în filosofia dreptului, exploreazæ cîmpul de energiebiopoliticæ dintre politicæ øi drept, care, în opinia lui, ne modeleazæ vieflile.În cartea sa Homo sacer. Puterea suveranæ øi viafla nudæ, parte a unui proiectfilosofic care se va extinde la patru volume, el prezintæ provocatoarea teorieconform cæreia drepturile omului øi lagærele de concentrare au aceeaøiorigine, suveranitatea statului; conform lui Agamben, puterea suveranæ îl producepe homo sacer, o figuræ lipsitæ de drepturi, care-øi revendicæ începuturiledin dreptul roman clasic – dezgolitæ øi færæ putere, la mila puterii statului.Agamben e preocupat de localizarea zonelor de nondiferenfliere – pe deo parte, în medicinæ (fiinfla umanæ ca obiect de cercetare øi bancæ de organe)øi, pe de altæ parte, în politicæ (fiinfla umanæ væduvitæ de drepturile saleøi redusæ la o existenflæ nudæ). Fie cæ e vorba de un deflinut la Auschwitz saude un refugiat politic, tot ceea ce-i ræmîne lui homo sacer este viafla nudæ.În opinia lui Agamben, încæ de la Aristotel, gîndirea occidentalæ a fost caracterizatæde opoziflia dintre corpul „politic“ øi cel „biologic“ øi numai corpul„politic“ e cel care are drepturi. Ordinea democraticæ a legii este doar o fafladæ:adeværata paradigmæ a epocii moderne este „lagærul“, unde violenfla ehæræzitæ fiinflelor umane aflate în afara legii.Oricît de fundamentale ar fi argumentele øi oricît de bunæ lectura conflinutæîn analizele sale istorice (øi chiar dacæ el urmeazæ într-un mod necritic muncade gîndire a lui Martin Heidegger øi Carl Schmitt, a cæror afinitate cu naflional-socialismuleste evidentæ), comentariile lui Agamben despre consecinflelepersonal fall within the discretion of the “state of exception”. Profiling[Rasterfahndung] of members of the Muslim faith after 9/11 and the discussionof a limit on religious freedom for Muslims after the assassination of Theovan Gogh are examples of such interventions well into the socio-personalsphere; to continue with examples from the conflict around “Islamism”,in these debates the “public sphere” is no longer the classical realm of conflictmanagement and political independence but an arena of the populist element,in which the manipulation of opinions and mobilisation of cultural attributionsoverlap with free speech and freedom of opinion, and are ultimatelyintended to repress them. The populist element is thus directly related to the“state of exception” created by the zone of indifference (formerly known asthe “public sphere”) that it might be sovereign there. The populist elementis a tool of the “state of exception” with which both the discourse and thepraxis are emotionalised in order to marshal a double legitimacy for the neworder: directed inward at the “community” and outward at the “society”. I willreturn later to this split of the “public sphere” into “community” and “society”in the “state of exception”.2. “State of Exception” and BiopoliticsGiorgio Agamben, Jean-Luc Nancy and Antonio Negri are considered thethree metaphilosophers of our time. Whereas Antonio Negri holds to the ideathat the multitude (as the globalised form of the class struggle of the declassed,the socially fallen, the repressed and the exploited) are the motor of history,Nancy’s interest is in the body, which he separates conceptually from itsreligious, philosophical and scientific codifications in order to gain a new, liberatedperspective on its being and acting. Giorgio Agamben, by contrast,who in recent years has occupied a prominent reference position in the philosophyof law, is exploring the biopolitical energy field between politics and lawthat, in his view, shapes our lives. In his book Homo Sacer: Sovereign Powerand Bare Life, part of a philosophical project that is to extend to four volumes,he presents the provocative theory that human rights and concentrationcamps have the same origin, namely, state sovereignty; the sovereign power,according to Agamben, produces the homo sacer, a figure without rights thattraces its descent from ancient Roman law – naked and powerless, at themercy of state power. Agamben is concerned with the location of zones ofindifference – on the one hand, in medicine (the human being as an objectof research and organ bank) and, on the other, in politics (the human beingdeprived of his or her rights and reduced to bare existence). Whether aninternee at Auschwitz or political refugee, all that remains to the homo saceris bare life. In Agamben’s view, Western thinking since Aristotle has beencharacterised by the opposition between the “political” and the “biological”body, and only the “political” body has rights. The democratic order of law ismerely a facade: the true paradigm of the modern age is the “camp”, whereviolence is done to human beings outside the law.As fundamental the arguments and as well read the historical analyses maybe (even if he uncritically follows on the work of Martin Heidegger and CarlSchmitt, whose affinity to national-socialism is obvious), Agamben’s commentson the political consequences to be drawn are unclear. If just andunjust derive from the same state sovereignty, then ultimately it becomesequally impossible to distinguish between democracy and dictatorship.Precisely because of this justified criticism of Agamben’s Homo Sacer, hisState of Exception has been eagerly awaited, as it was hoped it would provideclear answers rather than apocalyptic prophecy. However, State of Exceptiontoo is ambiguous and polarising in its core statements and only of limited use180

(in)securitatea vieflii. de la biopoliticæ la politicile securitarepolitice care pot fi extrase de aici sînt neclare. Dacæ dreptul øi nedreptul derivædin aceeaøi suveranitate de stat, atunci, în ultimæ instanflæ, devine la fel deimposibil de distins între democraflie øi dictaturæ. Tocmai datoritæ acestei criticijustificate a lui Homo sacer a lui Agamben, lucrarea sa Starea de excepfliea fost aøteptatæ cu neræbdare øi se spera cæ ar putea furniza ræspunsuri maiclare decît o simplæ profeflie apocalipticæ. Cu toate acestea, øi Starea deexcepflie este ambiguæ øi polarizantæ în expunerile sale centrale øi are doaro întrebuinflare limitatæ pentru politica de zi cu zi; deøi lucrarea de mici dimensiuniconfline o justificare, bazatæ pe filosofia dreptului, a suspendærii sistemuluilegilor pentru a pæstra ordinea, din Antichitate øi pînæ în zilele noastre,atitudinea autorului faflæ de subiectele luate în discuflie este iaræøi ambiguæ.Aøa cum procedase deja în Homo sacer, Agamben localizeazæ prototipul „stæriide excepflie“ – a cærei intenflie iniflialæ ar fi aceea de a suspenda legea doarpentru scurt timp, pentru ca apoi, odatæ criza normalizatæ cu succes, vecheaordine sæ fie restabilitæ – în „lagær“. Teza fundamentalæ a lui Agambeneste aceea cæ „starea de excepflie“ se dovedeøte din ce în ce mai mult a fi„paradigma dominantæ a guvernærii“.În Starea de excepflie, Agamben se abfline de la orice comentariu despreactualitatea politicæ, însæ în articole din presæ øi în interviuri nu lasæ nicio îndoialæcu privire la cel pe care îl vede el astæzi drept campionul de frunte al „stæriide excepflie“: Statele Unite øi politicile de securitate ale Pax Americana. Cuøoc øi respingere a fost întîmpinatæ mai ales comparaflia sa între lagærele deconcentrare naziste øi baza americanæ de la Guantánamo din Cuba, undepretinøii teroriøti islamici sînt flinufli într-o ordine provizorie, în afara legii: „Dinpunct de vedere juridic, situaflia prizonierilor de la Guantánamo este, într-adevær,comparabilæ cu cea din lagærele naziste. Deflinuflii de la Guantánamonu au statutul unor prizonieri de ræzboi; ei nu mai au niciun fel de statutjuridic. Ei sînt subiecflii doar ai unei reguli de facto; nu au existenflæ juridicæ“.Aceastæ analogie aratæ în mod clar unde pot conduce generalizærile øiabstracfliunile lui Agamben: la a reduce Auschwitz-ul la o metaforæ, la estompareadiferenflei dintre criminali øi victime, dar, totodatæ, øi la negareaagraværii relafliei de opresiune øi exploatare dintre bogat øi særac, dintre Nordøi Sud. În ciuda tuturor contradicfliilor øi ambiguitæflilor – de exemplu, filosofulAstrid Deuber-Mankowsky îl acuzæ cæ ar fi preluat concepte polemiceantisemite din teoria suveranitæflii a lui Carl Schmitt –, Agamben atinge unpunct sensibil; dupæ atacurile de la New York øi Madrid, conceptul de starede excepflie pe care-l elaboreazæ face posibilæ înflelegerea politicæ a maniereiîn care forme autoritariste de guvernæmînt, care suspendæ legea, potfi instituflionalizate pe termen lung, subminînd principiile juridice democraticeøi oprimînd însæøi viafla.3. „Terorism“ øi „sfera publicæ“„Starea de excepflie“ are nevoie de isterie (fricæ øi oroare) pentru a-øi afirmabunul-plac; la rîndul sæu, isteria publicæ e o tehnicæ populistæ de dominaflie.Extinderea rapidæ în cadrul democrafliilor occidentale, ulterior atacurilor dela New York øi asasinærii lui Theo van Gogh, a zonelor de nondiferenfliere(restricflionarea øi suspendarea drepturilor civile, climatul de fricæ, interzicereaopiniilor critice, evocarea „celuilalt“) a fost însoflitæ de o politicæ a imaginilorøi de un limbaj bazate pe apeluri care tratau „sfera publicæ“ într-un fel aparte– ca o „comunitate“ ameninflatæ, nu ca o „societate“ deschisæ. Conflictul,se presupune, nu trebuie disputat deschis, ci ar trebui, mai curînd, sæ alimentezeo identitate comunitaræ, care vizeazæ respingerea ameninflærii øi securizareafor everyday political use; althoughthe slim volume does contain a justificationbased on the philosophyof law for the suspension of thelegal system in order to retainorder, from antiquity to the present,once again the author’s attitude towards the object under discussion isambiguous. As he had already done in Homo Sacer, Agamben locates the originof the “state of exception” – which was originally intended to suspend thelaw only briefly and then return to the old order once the crisis had been successfullynormalised – in the “camp”. Agamben’s basic thesis is that the “stateof exception” is proving increasingly to be “the dominant paradigm ofgovernment”.In State of Exception Agamben refrains from any commentary on the politicsof our time, but in newspaper articles and interviews he leaves no doubtwhom he sees as today’s primary champion of the “state of exception”:the United States and the security policies of the Pax Americana. Shock andrejection were reserved in particular for his comparison between Nazi concentrationcamps and the American base at Guantánamo Bay in Cuba, wherealleged Islamic terrorists are held in a provisional arrangement outside of thelaw: “The situation of the prisoners in Guantánamo is indeed, from a legalpoint of view, comparable to that of the Nazi camps. The detainees ofGuantánamo do not have the status of prisoners of war; they no longer haveany legal status. They are subject only to a de facto rule; they have no legalexistence.”This analogy clearly shows where Agamben’s generalisations and abstractionscan lead: reducing Auschwitz to a metaphor, blurring the difference betweenperpetrators and victims, but also denying the worsening relationship ofoppression and exploitation between rich and poor, between north and south.Despite all the contradictions and ambiguities – for example, the philosopherAstrid Deuber-Mankowsky accuses him of having taken over anti-Semiticpolemical concepts from Carl Schmitt’s theory of sovereignty – Agambenstruck a sore point; after the attacks in New York and Madrid his concept ofthe state of exception makes it possible to understand politically how authoritarianforms of government that suspend law can be institutionalised over thelong term, undermining democratic legal principles and oppressing life itself.3. “Terrorism” and the “Public Sphere”The “state of exception” needs hysteria (fear and horror) to assert its discretion;public hysteria, in turn, is a populist technique of domination. The rapidlygrowing zones of indifference in Western democracies that followed theattacks in New York and the assassination of Theo van Gogh (restrictions andsuspension of civil rights, climate of fear, prohibition of criticism, evocation ofthe “other”) were accompanied by a politics of images and language based onappeals that address the “public sphere” in a specific way – as a threatened“community” not an open “society”. The conflict is not supposed to be arguedopenly but rather should feed a community identity that is aimed at fendingoff the threat and securing the collective canon of values. The “biological”bodies fuse to some degree with the “political” bodies and form an imaginarycommunity of equals. In the sinister-looking and “strangely” dressed Bin Ladenthey have found an iconic image of the enemy; in the phrase “internationalterrorism” they have a drawn a catch phrase for the threatened community.Accompanied by media campaigns against “Islamists” and debates abouta “battle between cultures”, so-called “international terrorism” has advanced181

canonului colectiv al valorilor. Corpurile „biologice“ fuzioneazæ, într-o anumitæmæsuræ, cu corpurile „politice“ øi formeazæ o comunitate imaginaræ aegalilor. În înfæfliøarea aøa zicînd sinistræ øi costumaflia „ciudatæ“ a lui Bin Ladena fost descoperitæ o imagine iconicæ a inamicului; în sintagma „terorism internaflional“a fost conturatæ o lozincæ pentru comunitatea ameninflatæ. Fiindînsoflit de campaniile mass-mediei împotriva „islamiøtilor“ øi de dezbateriledespre „bætælia între culturi“, aøa-numitul „terorism internaflional“ a ajuns astfelcea mai importantæ temæ de actualitate din „sfera publicæ“ occidentalæ, cutoate cæ acesta a încetat deja de mult sæ interacflioneze, ca un tip de corectivpolitic, cu cei aflafli la putere, devenind astfel mai degrabæ o zonæ de nondiferenfliereîn care principiul comunitæflii înlæturæ treptat principiul societæflii.(Rædæcinile termenului „comunitate“ în cuvîntul völkisch [„popular“/„naflional“,în sens populist/naflionalist], pe care naziøtii l-au conceput ca o replicæ ideologicæla „clasæ“, meritæ un studiu separat, cæci aici el ne-ar îndepærta prea multde tema noastræ. În particular, ar fi revelatoare explorarea celor mai recenteconstructe ale „comunitæflii“, nu doar în contextul „terorismului internaflional“,ci øi, mai în profunzime, în contextul german al „discursului despre normalizare“sau, mai precis, al discursului intergeneraflional, prin care generaflia fæptaøiloreste scuzatæ de generaflia nepoflilor lor.)De la atacurile de la New York øi Madrid încoace, se aflæ în continuæ desfæøurareun „ræzboi împotriva terorii“, care nu acoperæ doar Afganistanul øiIrakul, ci øi sferele vieflii cotidiene a nafliunilor democrate – cu consecinflecare determinæ restricflionarea sau suspendarea drepturilor civile (cum e „PatriotAct“ în Statele Unite) øi militarizarea socialului (cum ar fi configurareaprofilului penal al musulmanilor în Europa). Interpretarea vulgaræ a „terorismului“ca armæ a særacilor este prea simplificatoare. „Teroarea“, aøa cum reiesedacæ aruncæm o privire la istoria dezvoltærii „terorismului“ modern, e maicurînd un produs rezidual al unei miøcæri sociale distruse øi, astfel, un act deræzbunare øi disperare. „Terorismul“ øi-a træit prima perioadæ de glorie la sfîrøitulsecolului al XIX-lea øi la începutul secolului XX. Øefi de stat, regi øi capitaliøtiau fost împuøcafli sau aruncafli în aer, unul dupæ altul. În anii 1892 øi 1893,Parisul a fost zguduit de un adeværat val de teroare. „Teroarea“ a fost atribuitæanarhiøtilor; asasinii erau vechi comunarzi parizieni care, dupæ ani demuncæ silnicæ øi exil, reveniseræ, plini de uræ, în lumea burgheziei. Miøcarealor socialæ se destræmase øi tot ce le-a mai ræmas era revolta nihilistæ. În locsæ combatæ nihilismul „teroriøtilor“ – principala sursæ a motivafliei lor – cuo putere blîndæ, adicæ prin mijloace culturale, un „ræzboi armat împotriva terorii“a produs færæ sæ vrea øi în mod indirect tocmai reversul a ceea ce pretindeacæ îndreaptæ: el a extins øi reînnoit disperarea „teroriøtilor“ øi le-a oferitlegitimare pentru „teroarea“ lor.„Teroarea“ are øansæ de reuøitæ doar atunci cînd se poate instituflionaliza, cîndeste sprijinitæ de o miøcare socialæ. În mod paradoxal, „ræzboiul împotrivaterorii“ fiind unul din instrumentele centrale ale actualei „stæri de excepflie“,el produce douæ miøcæri diametral opuse: în democrafliile occidentale, o comunitatede egali militarizatæ øi concentricæ, care are ca obiectiv apærareaøi protecflia; øi o miøcare colectivæ acentricæ a „islamiøtilor“, care se consideræ,din punct de vedere politic øi cultural, tratafli cu un aer superior øi oprimaflide cætre Occident. (Imaginea de „luptætori pentru libertate“ a „islamiøtilor“este promovatæ, cu o raræ unanimitate, de cætre extremiøti atît de dreapta,cît øi de stînga, fiindu-le atribuit rolul „inamicilor dinæuntru“, care ameninflæ,în democrafliile occidentale, comunitatea.) Bin Laden øi colaboratorii sæi nusînt în niciun caz declasafli øi oprimafli. De fapt, Al-Qaeda este un exempluto become the most important current theme in the Western “public sphere”;however, it has long since ceased to interact with those in power as a kind ofpolitical corrective, having become a zone of indifference in which the principleof the community is edging out the principle of the society. (The roots of“community” in the word völkisch [populist/nationalist] that the Nazis conceivedas an ideological counterpart to “class” deserve a separate study, as itwould lead us too far afield here. In particular, it would be revealing toexplore the more recent constructions of “community” not only in the contextof “international terrorism” but also more fundamentally in the context of the“discourse on normalisation” or, more precisely, of the intergenerational discourseby which the generation of the perpetrators is excused by the generationof their grandchildren.)Since the attacks in New York and Madrid, there is a “war on terror” in progressthat covers not just Afghanistan and Iraq but also the domestic fields ofthe democratic nations – with consequences for the restriction or suspensionof civil rights (such as the “Patriot Act“ in the United States) and the militarisationof the social (such as the profiling of people of Muslim faith in Europe).The vulgar interpretation of “terrorism” as a weapon of the poor is oversimplified.“Terror”, as is clear from a glance at the history of the development ofmodern “terrorism”, is rather a residual product of a destroyed social movementand thus an act of revenge and desperation. “Terrorism” experiencedits first heyday in the late nineteenth and early twentieth centuries. Headsof state, kings and capitalists were shot or blown up one after the other.In 1892–93 Paris was shaken by a real wave of terror. The “terror” was attributedto anarchists; the assassins were old Parisian communards, who afteryears of forced labour and exile had returned, filled with hate, to the world ofthe bourgeoisie. Their social movement had fallen apart, and all that was leftto them was nihilist revolt. Rather than combating the nihilism of the “terrorists”,the central source of their motivation, with soft power, that is, by culturalmeans, a fully armed “war on terror” unintentionally and indirectlyproduced precisely the reverse of what it pretended to redress: it extendedand renewed the desperation of the “terrorists” and handed them legitimationfor their “terror”.“Terror” only has a chance when it can institutionalise itself, when it is supportedby a social movement. Paradoxically, the “war on terror”, as one of thecentral tools of the current “state of exception”, produces two diametricallyopposed movements: a militarised and concentric community of equals in theWestern democracies that aims at defence and protection; and an acentriccollective movement of “Islamists” who considered themselves politically andculturally patronised and oppressed by the West. (The image of “Islamists”as “freedom fighters” is spread, in rare unanimity, by extremists on both theright and left who have been assigned the role of the “internal enemies” whothreaten the community in Western democracies.) Bin Laden and his supportersare by no means declassed and oppressed. Al Qaeda is in fact an exampleof the use of force by elites who are too weak to topple the regimes that ruleArab states but who nonetheless retain excellent contacts with those in power.Although the attack on the Twin Towers was motivated by anti-Semitism andanti-Americanism, it was also an expression of a deep crisis within the Arabstates themselves that has been going on for more than twenty years now.The “Islamists” have not been able to topple those in power, not in Algeria,not in Egypt, not in Saudi Arabia and certainly not Saddam Hussein in Iraq.Bin Laden’s calculation – an uprising of the Arab masses, the resignation ofthe hated oil sheikhs and feudal lords – has not come to pass, but that shouldnot be seen as a success of the “war on terror” but as an indication of182

(in)securitatea vieflii. de la biopoliticæ la politicile securitarede folosire a forflei de cætre elite care sînt prea slabe pentru a ræsturna regimurilece guverneazæ flærile arabe, dar care, cu toate acestea, pæstreazæ contacteexcelente cu cei aflafli la putere. Deøi atacurile asupra Turnurilor Gemeneau fost motivate de antisionism øi antiamericanism, au fost, de asemenea,øi o expresie a profundei crizei din chiar interiorul statelor arabe, care a începutde mai bine de douæzeci de ani. „Islamiøtii“ nu au fost capabili sæ-i ræstoarnepe cei de la putere, nici în Algeria, nici în Egipt, nici în Arabia Sauditæ øi, cusiguranflæ, nici pe Saddam Hussein, în Irak. Calculele lui Bin Laden – o revoltæa maselor arabe, retragerea detestaflilor øeici ai petrolului øi a stæpînilorfeudali – nu au avut rezultatul scontat, însæ acest lucru nu ar trebui væzutca un succes al „ræzboiului împotriva terorii“, ci ca un indiciu al slæbiciunilor„islamiøtilor“ din chiar flærile arabe. Ororile maøinilor-capcanæ øi ale atacurilorsinucigaøe din Irak vor sæ ascundæ faptul cæ Statele Unite nu pot fi forflatesæ se retragæ øi nu pot fi înfrînte. Øi invers, tortura practicatæ în închisorileamericane øi în lagærele pentru prizonierii de ræzboi este un produs al unei„stæri de excepflie“, care a devenit un subiect activ al istoriei; nu se încearcæpacificarea øi democratizarea teritoriilor administrative în chestiune (în cazulde faflæ, Irak), ci dominaflia lor.4. „Lege“ øi „dreptate“Care sînt, în prezent, consecinflele „stærii de excepflie“, devenitæ o mæsuræprovizorie pe termen lung ce ameninflæ democraflia, sau cele ale emoflionalizæriipoliticii prin intermediul „populismului“, înfleles ca o „stare naturalæ“socialæ? Cum poate fi „sfera publicæ“ separatæ de soluflia ideologicæ a „comunitæflii“,pentru a fi reîncærcatæ cu rezistenflæ øi fæcutæ capabilæ de administrarea conflictului?La începutul secolului XXI, „ræzboiul împotriva terorii“ apare a fi dublat deo îndelungatæ „stare de excepflie“; principalele oraøe ale democrafliilor occidentalesînt transformate în zone de înaltæ securitate instituite temporar pentrusupraviefluire. Analiøtii politici prevæd, în urmætorii treizeci de ani, o perioadæde înmulflire a acfliunilor militare; cu toate acestea, formele viitoare de dominarenu vor fi bazate exclusiv pe puterea militaræ øi forfla economicæ, cipe o putere culturalæ blîndæ [soft cultural power] din ce în ce mai mare. Ræzboaieledin Iugoslavia, Afganistan øi Irak, care apar ca limitate din punct devedere teritorial, ca øi conflictele din Caømir øi Caucaz, se vor extinde înspredemocrafliile occidentale sub forma atacurilor teroriste; lumea însæøise aflæ într-o stare de ræzboi, chiar dacæ, în viitorul apropiat, în Occident,nu vor exista deocamdatæ acfliuni militare propriu-zise, cel puflin nu sub formasoldaflilor ce se confruntæ faflæ-n faflæ. „Starea de excepflie“ a fost instituflionalizatæîn Columbia, în [regiunea] Chiapas [din Mexic], în Guatemala, Afganistan,Indonezia, Angola, Congo øi Turcia. În fosta Iugoslavie, stareanormalæ de fapt s-a transformat, din ræzboi, în conflicte între øefi ræzboinicilocali [warlords], în care s-au reunit aspectele politice øi militare, la fel ca øicele de tip mafiot øi antreprenoriale. Prezenfla militaræ europeanæ în Balcaniasiguræ transformarea „stærii de excepflie“ în regulæ, fapt de care vor beneficia,mai presus de toate, ambifliile hegemonice ale liderilor între statele europene,Germania øi Franfla.Controversa din ultimii ani cu privire la conflictul fundamental dintre politicæøi moralitate, care a ameninflat pentru o clipæ interesele materiale øiambifliile hegemonice cultural-ideologice ale elitelor, s-a stins între timp;în schimb, politicile de securitate au fost promovate ca punct central al acfliuniiîn flærile democratice. Spiritul conservator al timpului [conservative zeitgeist]weaknesses among the “Islamists”in the Arab states themselves. Thehorror of the car bombs and suicideattacks in Iraq is intended to coverup the fact that the United Statescannot be moved to retreat andcannot be defeated. Conversely, the torture practised in American prisonsand prisoner of war camps is a product of a “state of exception” that hasbecome an active subject of history; it is not seeking the pacification anddemocratisation of the administrative territory in question (Iraq, in this case)but its domination.4. “Law” and “Justice”What are the consequences now of the “state of exception” having become along-term provisional measure that threatens democracy or of the emotionalisationof politics by means of “populism” as a social “state of nature”?How can the “public sphere” be separated from the ideological clinch of the“community”, to be recharged with resistance and made capable of conflictmanagement?The “war on terror” appears to be ringing in a long “state of exception” in theearly twenty-first century; the major cities of Western democracies are turninginto temporary high-security zones for survival. Political analysts predict aperiod of increasing military actions over the next thirty years; future forms ofdomination will not, however, be based exclusively on military power and economicstrength but increasingly on cultural soft power. The wars in Yugoslavia,Afghanistan and Iraq that appear to be territorially limited, as well as the conflictsin Kashmir and the Caucasus, will extend to the Western democracies inthe form of terrorist attacks; the world finds itself in a state of war, even if fornow there will be no open military actions on western soil in the near future,at least in the form of soldiers standing eye to eye. The “state of exception”has been institutionalised in Colombia, Chiapas, Guatemala, Afghanistan,Indonesia, Angola, Congo and Turkey. In the former Yugoslavia the normalstate of affairs has turned from war to conflicts between warlords, in whichpolitical and military aspects, as well as mafia-like and entrepreneurial ones,have come together. The European military presence in the Balkans ensuresthat the “state of exception” will become the rule, which benefits above allthe hegemonic ambitions of the leading European states, Germany andFrance.The controversial discussion of recent years about the basic conflict betweenpolitics and morality, which briefly threatened the material interests and cultural-ideologicalhegemonic ambitions of the elites, has since died down;instead, the politics of security have been promoted to the central focus ofaction in the democracies. The conservative zeitgeist – shocked by the worldbestseller Empire by Antonio Negri and Michael Hardt, which inspired againthe worldwide movement of the critics of globalisation – longs for a biopoliticalorder for the world that Agamben’s political conception of the “state ofexception” provides by asserting the primacy of a “sovereign” philosophy forpolitics. Whether referring to refugee camps in Australia, sans papiers inFrance, the torture of immigrants on the borders of the European Union or thetorture of Taliban and Al Qaeda prisoners, Agamben’s analyses may comprehendthe increasing loss of rights and degradation of human beings today,but he refrains from a call for resistance and rebellion, and seems to argue forthe irreversible historical necessity of injustice and oppression. The differencebetween “law” and “justice”, however, remains, now as ever, the basis for a183

– contrariat de bestsellerul mondial Empire [Imperium] al lui Antonio Negriøi Michael Hardt, care a reinspirat miøcarea mondialæ a criticilor globalizærii– tînjeøte dupæ o ordine biopoliticæ pentru lume, pe care concepflia politicædespre „starea de excepflie“ a lui Agamben, prin susflinerea primatului uneifilosofii „suverane“ în chestiunile politice, o furnizeazæ. Fie cæ se referæ la lagærelepentru refugiafli din Australia, la sans papiers din Franfla, la torturareaimigranflilor la graniflele Uniunii Europene sau la torturarea prizonierilor talibaniori membri ai Al-Qaeda, analizele lui Agamben pot sesiza treptatapierdere a drepturilor øi degradarea fiinflelor umane în zilele noastre, însæel se aratæ rezervat în a chema la rezistenflæ øi la revoltæ øi pare sæ pledezepentru necesitatea istoricæ ireversibilæ a nedreptæflii øi opresiunii. Totuøi, diferenfladintre „lege“ øi „dreptate“ ræmîne, acum ca întotdeauna, fundamentulpentru o criticæ politicæ a violenflei. A continua sæ recunoøti aceastædiferenflæ este sinonim cu o luptæ împotriva nedreptæflii øi opresiunii.Traducere de Andrei State øi Veronica LazærBibliografie:Adorno, Theodor W. Kritik: Kleine Schriften zur Gesellschaft. Frankfurt am Main, Suhrkamp, 1971.Agamben, Giorgio. Homo Sacer: Sovereign Power and Bare Life. Traducere de Daniel Heller-Roazen.Stanford, Stanford University Press, 1998 [Homo sacer. Puterea suveranæ øi viafla nudæ, traducerede Alexandru Cistelecan, Cluj, Idea Design & Print, 2006].—. State of Exception. Traducere de Kevin Attell. Chicago, University of Chicago Press, 2005.—. „Das Leben, ein Kunstwerk ohne Autor: Der Ausnahmezustand, die Verwaltung der Unordnungund das private Leben“. Interviu realizat de Ulrich Raulff. Süddeutsche Zeitung, 6 aprilie2004.Azzelini, Dario øi Boris Kanzleiter (eds.). Das Unternehmen Krieg: Paramilitärs, Warlords und Privatarmeenals Akteure der Neuen Kriegsordnung. Berlin, Assoziation A, 2003.Babias, Marius. Ware Subjektivität: Eine Theorie-Novelle, München, Silke Schreiber, 2002 [Subiectivitatea-marfæ.O povestire teoreticæ, traducere de Aurel Codoban, Cluj, Idea Design & Print, 2004].Benjamin, Walter. „Critique of Violence“. Traducere de Edmund Jephcott. In Walter Benjamin, SelectedWritings. Vol. 1 (1913–1926). Cambridge, MA, Belknap Press, 1996 [„Critica violenflei“.Traducere de George State, in Despre violenflæ, ediflie îngrijitæ de Ciprian Mihali, Cluj, Idea Design& Print, 2004].Deuber-Mankowsky, Astrid. „Homo sacer: Das bloße Leben und das Lager. Anmerkungen zu einemerneuten Versuch einer Kritik der Gewalt“. Die Philosophin, vol. 25, nr. 2.Hardt, Michael øi Antonio, Negri. Multitude: War and Democracy in the Age of Empire. New York,Penguin, 2004.Nye, Joseph N. The Paradox of American Power: Why the World’s Only Superpower Can’t Go It Alone.New York, Oxford University Press, 2002.political critique of violence. Continuing to recognise this difference is synonymouswith a battle against injustice and oppression.Translated by Steven LindbergBibliography:Adorno, Theodor W. Kritik: Kleine Schriften zur Gesellschaft. Frankfurt am Main,Suhrkamp, 1971.Agamben, Giorgio. Homo Sacer: Sovereign Power and Bare Life. Translatedby Daniel Heller-Roazen. Stanford, Stanford University Press, 1998.—. State of Exception. Translated by Kevin Attell. Chicago, University of ChicagoPress, 2005.—. “Das Leben, ein Kunstwerk ohne Autor: Der Ausnahmezustand, die Verwaltungder Unordnung und das private Leben”. Interview by Ulrich Raulff.Süddeutsche Zeitung, 6 April 2004.Azzelini, Dario and Boris, Kanzleiter. (eds.). Das Unternehmen Krieg: Paramilitärs,Warlords und Privatarmeen als Akteure der Neuen Kriegsordnung. Berlin,Assoziation A, 2003.Babias, Marius. Ware Subjektivität: Eine Theorie-Novelle. Munich, Silke Schreiber,2002.Benjamin, Walter. “Critique of Violence”. Translated by Edmund Jephcott. In WalterBenjamin, Selected Writings. Vol. 1 (1913–1926), Cambridge, MA, BelknapPress, 1996.Deuber-Mankowsky, Astrid. “Homo sacer: Das bloße Leben und das Lager.Anmerkungen zu einem erneuten Versuch einer Kritik der Gewalt”.Die Philosophin, Vol. 25, No. 2.Hardt, Michael and Antonio, Negri. Multitude: War and Democracy in the Ageof Empire. New York, Penguin, 2004.Nye, Joseph N. The Paradox of American Power: Why the World’s OnlySuperpower Can’t Go It Alone. New York, Oxford University Press, 2002.184

(in)securitatea vieflii. de la biopoliticæ la politicile securitareA fi sau a nu fi: aceasta-i întrebarea?Alex. CistelecanSæ-ncepem frumos cu începutul. Cu aceste operaflii complexe, obscure øipline de peripeflii numite adunare øi scædere. Conform mærturiilor înregistratede istoria artei, o catedralæ este mai mult decît cæræmizile din care afost construitæ. Suma pærflilor unei catedrale face, aøadar, mai puflin decît întregul.Existæ întotdeauna un rest incuantificabil, pe care tradiflia umanistæ îl cuantificætrecîndu-l din oficiu pe seama spiritului, geniului sau umorii arhitectului.În schimb, mærturiile contemporane ale mecanicilor amatori aduc în discuflieo situaflie de semn contrar: adesea, întregul face mai puflin decît suma pærflilorsale. Atunci cînd dorim sæ reasamblæm un autovehicul din pærflile în care,în prealabil, l-am descompus, descoperim cu stupoare cæ întregul funcflioneazæ,deøi am ræmas cu un numær deloc neglijabil de piese în mînæ. Dacæo catedralæ este mai mult decît suma cæræmizilor sale, se pare cæ o maøinæeste mai puflin decît suma pieselor sale. Dacæ în primul caz explicaflia constæîn formalizarea øi cuantificarea inexplicabilului (geniu, spirit etc.), în cazuldin urmæ, din garaj, inexplicabilul rezultæ din chiar formalizarea øi contabilizareaexplicabilului.Ce relevanflæ au toate acestea pentru teoria politicului? Ipoteza noastræ 1 estecæ putem formaliza ideologia, înfleleasæ ca practicæ teoreticæ a politicului, întermenii adunærii øi scæderii, ai întregului øi pærflii. Sub forma a trei postulate,pe care orice ideologie le presupune drept propriile-i condiflii de posibilitate:1) Existæ un întreg, un ansamblu, un complex identic cu sine. 2) Acestîntreg poate fi descompus øi analizat pe pærfli, problemele globale complexeputînd fi rezolvate prin împærflirea lor în mai multe probleme elementare.3) Suma acestor pærfli reface, færæ rest, întregul. Douæ observaflii meritæ fæcuteîn legæturæ cu cele trei postulate.Mai întîi, cæ aceastæ formalizare a ideologiei nu are, în sine, aproape nimicoriginal. Dintre rudele sale teoretice, sare în ochi asemænarea cu tematizareaderrideanæ a metafizicii prezenflei, transpusæ aici pe teren politic. Cuo singuræ precizare – prin care nu pretindem, desigur, sæ îmbogæflim deconstrucfliaderrideanæ, ci eventual sæ îmbogæflim modul ei curent de înflelegere:cæ în aceastæ concepere a ideologiei ca metafizicæ a prezenflei, aøa cum amvæzut în cele douæ exemple de mai sus, un zero poate fi numærat ca unu,øi viceversa, un unu poate trece drept zero. 2 De fapt, aceasta este chiar operafliaideologicæ prin excelenflæ. Exemplele abundæ în istorie, de la practicatotalitaristæ obiønuitæ în care, „printr-o majoritate covîrøitoare, adunarea avotat în unanimitate“, pînæ la practica încetæflenitæ pînæ øi într-o democraflieprecum cea româneascæ, în care majoritatea ortodoxæ se numæræ, în problemaicoanelor din øcoli bunæoaræ, ca unanimitate.În al doilea rînd, din aceastæ formalizare în termenii pærflii øi întregului mairezultæ încæ un lucru bine cunoscut: øi anume, cæ ideologia s-a autodefinitîntotdeauna ca sfîrøit al ideologiilor. Cæ operaflia principalæ a practicii ideologiceeste propria ei naturalizare. Cæ, în aceastæ dialecticæ a analizei øi a sintezei,momentul final vine ca un ræspuns la o problemæ pe care chiarîntrebarea a creat-o, ca o soluflie la un impas formalizat øi chiar generatTO BE OR NOT TO BE:IS THIS THE QUESTION?Alex. CistelecanLet’s start as required, with the beginning. We shall first consider such complexoperations, obscure and adventurous, called addition and subtraction.According to recorded opinions in the History of Art, a cathedral is more thanthe bricks it has been built of. Therefore, the amount of the parts belonging toa cathedral represents less than the whole of it. There is always a non-quantifiablerest which the humanist tradition quantifies, officially attributed to thespirit, genius or mood of the architect. Nevertheless, contemporary testimoniesof fancy mechanics bring forward an opposite situation: apparently,the whole stands often for less than the amount of its constituent parts. Whenwe try to match the parts of a motor-vehicle we have already disassembled,we may be surprised how the entire of it functions, although a considerablenumber of pieces are still in our hands. If a cathedral is more than the amountof its bricks, it seems the motor-vehicle is less than the amount of its pieces.If in the first example, the explanation consists in the formalization and thequantification of the inexplicable (a genius, the spirit, etc.), in the last example,the one occurred in the garage, the inexplicable becomes the result ofthe very formal and quantifiable explicable fact.What is the relevance of all these in the theory of politics? Our assumption 1 isthat we can structure ideology – understood as a theoretical practice of politics– in the terms of addition and subtraction, of the whole and its parts.Three postulates are given, assumed by any ideology as its own conditions ofpossibility: 1. There is a whole, an ensemble, a complex identical with itself;2. Such a whole may be disassembled and analyzed through its parts, complexglobal aspects can be solved by their division in several elementary problems;3. The amount of these partial problems builds – without any rest – thewhole. Two observations should be made about the three postulates.First, such an articulation of ideology has almost nothing original. Among itstheoretical relatives, the similarity with Derrida’s treatment of the metaphysicalpresence is quite obvious, only we find it moved here on the political field. Aspecification is needed – of course, we don’t pretend to enrich Derrida’s deconstruction,but rather improve the manner it is usually perceived: thus, inconceiving ideology as metaphysics of the presence, like in the previous examples,a zero can be marked as one and vice versa, one can be taken for a zero. 2Actually, this is the very ideological operation. History has plenty of such examples,from the practice of usual totalitarianism, where “by an overwhelmingmajority, the assembly has unanimously voted”, up to the current practice ofthe Romanian where the Orthodox majority is counted as granted unanimity,for instance in the debate over the presence of religious icons in public schools.On the other hand, from this formalization of the ideology in terms of thewhole and its parts, another well known fact emerges: ideology has alwaysdefined itself as the end of all ideologies. That is to say, the main operationin ideological practice is its own naturalization, its own devenir-nature. Or, inALEX. CISTELECAN este doctorand în filosofie la Universitatea „Babeø-Bolyai“ din Cluj øi redactoral revistei IDEA artæ + societate.ALEX. CISTELECAN is pursuing his doctoral studies in philosophy at Babeø-BolyaiUniversity, Cluj. He is also editor at IDEA arts + society.185

etroactiv de cætre însæøi soluflia. Sæ luæm exemplul clasic, autolegitimareanaflional-socialismului, formalizînd-o în schema celor trei postulate de maisus, specifice ideologiei ca metafizicæ a prezenflei: 1) Existæ un întreg organical societæflii, o identitate færæ fisuræ între societate – entitate mai degrabæstatisticæ, artificialæ – øi comunitate – entitate naturalæ, imediatæ. 2) Între pærflilesocietæflii, existæ, din nefericire, o categorie extrem de problematicæ, unacare nu poate fi nici ignoratæ ca un zero, nici integratæ ca un unu. Imposibilitateaidentitæflii cu sine a societæflii – prin definiflie, inerentæ acesteia din urmæ– este, astfel, exteriorizatæ øi transformatæ în „problema evreiascæ“. 3) Caatare, rezolvarea acestei situaflii particulare øi accidentale va permite rezolvareasituafliei în ansamblu; identitatea cu sine a societæflii va fi garantatæ printr-ore-adunare, o re-compunere, în care o parte e calculatæ ca zero. Dialecticaautonaturalizærii ideologiei este, astfel, cu totul aparte: sinteza nu este aicidecît repunerea antitezei ca pozitiv. Re-adunarea finalæ este, de fapt, oscædere. Recompunerea e simpla transformare a întrebærii în ræspuns, iarræspunsul – simpla transformare a întrebærii în afirmaflie. Pe scurt, miøcareaîn trei timpi a legitimærii ideologiei are forma unei tautologii eficiente: societateagermanæ este societatea germanæ. Ceea ce dispare între momentuliniflial øi momentul final nu e decît un zero, acea diferenflæ vidæ, øi totuøi existentæ,dintre întreg øi el însuøi, care fæcea ca ansamblul sæ fie întotdeauna maimult sau mai puflin suma pærflilor sale, dar niciodatæ egal cu ele. Prin aceastæmiøcare aparent repetitivæ, aparent circularæ, de reîntoarcere la origini,ideologia poate face sæ treacæ drept renaturalizare øi restabilire a normalitæfliio situaflie care nu este decît repetiflia gestului iniflial, violent, anomic øi totodatæfondator de nomos, prin care ea s-a instituit. Normalitatea instituitæ nueste decît reinstituirea anormalitæflii. 3Deøi într-un chip mai puflin evident, mai puflin acut, træim în continuare înepoca recompunerii øi a renaturalizærii, în epoca ideologiei sfîrøitului ideologiilor.La început, chipurile, træiam, nu munceam. Vînam, pescuiam, dar nune alienam. Apoi, în neagra perioadæ fordistæ, munceam, nu gîndeam, saugîndeam, dar nu munceam. Astæzi, finalmente, træim, muncim øi gîndim deodatæ.Øi rezultatul e cæ ne distræm de minune. Nu ne alienæm, ci ne realizæmpersonalitatea creativæ. Nu concuræm, ci colaboræm. Nu avem øefi øicolegi, ci numai prieteni. Nu ne vindem forfla de muncæ, ci dæruim øi primimservicii. Nu avem obligaflii contractuale, ci doar datorii faflæ de noi înøine.Rezultatul efectiv: muncim tot timpul. Dialectica propriului øi a alienærii amsoluflionat-o simplu: ne-am apropriat alienarea. Vînæm, pescuim, gîndim,træim, ne distræm, dar, de fapt, muncim.Sæ luæm alt exemplu. La început, chipurile, a fost obiectul în sine. Øi, imediat,imaginea sa. Imaginea s-a transformat alarmant în spectacol, spectacolulîn simulacru øi lumea a devenit copia nereuøitæ a propriei sale copii.Preocupafli, am început sæ obiectæm: mass-media, în loc sæ fie un spafliu alcomunului, separæ, în loc sæ facæ o lume, (ne-)o alieneazæ. „Le spectacle réunitle séparé, mais il le réunit en tant que séparé“ (Guy Debord). Soluflia avenit firesc, pe aceeaøi schemæ a transformærii imediate a întrebærii înræspuns. Noul promo al øtirilor de la Pro TV este cel mai bun exemplu pentruo asemenea ræsturnare a obiecfliei în legitimare: „mai spectaculoase decîtun film poliflist, mai palpitante decît o telenovelæ, mai captivante decît o catastrofænaturalæ – Øtirile Pro TV“. În acelaøi fel în care alienarea în muncæ senaturalizeazæ ca viaflæ pretins liberæ, spectacolul se renaturalizeazæ ca lumeobiectivæ. Iar dacæ lumea se simte trædatæ de propria ei imagine øi nu poatefline pasul spectacularizærii sale, ei bine, cu atît mai ræu pentru fapte.other words, within this ideological dialectics of analysis and synthesis, thefinal moment is the answer to a problem created by the very question, a solutionto a deadlock created by the same dialectics. Let’s take the classic exampleof the self-justification of national-socialism. If we should articulate it usingour schedule of the above mentioned postulates, proper to ideology as metaphysicsof the presence, we will obtain the following: 1. There is an organicwhole of society, a not to be driven apart identity between society – a ratherstatistic and artificial entity – and the community, as an immediate, naturalentity; 2. Unfortunately, there is, among the parts of this society, an extremelydifficult category we cannot ignore as a zero, nor integrate it to the value ofone. The impossibility of society to be identical to itself – a constitutive factof every society – has been externalized, becoming the Jewish problem.3. Therefore, once this particular and accidental issue solved, the resolution ofthe whole situation is allowed and the self identity of society can thus be certifiedby ways of re-addition, a reckoning up where a part may be calculated aszero. The dialectics of self naturalized ideology is, consequently, a very specialone: synthesis is just the positing of the antithesis as something positive.The final addition is, in fact, a subtraction. Recomposition is a simple conversionof the question into an answer, while the answer – a simple conversion ofthe question into an allegation. In other words, the three steps of the legitimationof ideology get the shape of an efficient redundancy: the German societyis the German society. What disappears between the initial moment andthe final one is only a zero, that empty, but still existing difference betweenthe whole and itself, which makes the total set more or less the amount of it’sparts, but never quite identical to themselves. By this seemingly repetitive,circular movement, of getting back to its sources, ideology can pass as a renaturalizationand re-installment of normality a situation that is nothing butthe repetition of the incipient gesture, violently anomic and, at the same time,founder of nomos, by means of which it became institutionalized. Normalityis thus nothing but the re-instauration of abnormality. 3Although, in a less evident manner, less acute, we still live in a time of recompositionand renaturalization, in an ideological age of the end of ideologies.At first, we allegedly lived, did not work. We were hunting, fishing, but didn’tsuffer of alienation. Later on, in “the dark ages” of Fordism, we just worked,didn’t think, or one was thinking, but not working. Nowadays, we finally live,work and think at the same time. As a result, we have a lot of fun. We do notalienate, but achieve our creative personality. We do not compete, but collaborate.There are no more chiefs and colleagues, only friends. We don’t sell ourwork force but offer and get services. We have no longer contractual commitments,only duties to ourselves. As a consequence, we work all the time.The dialectics of appropriation and alienation has been simply solved: we haveappropriated our alienation as such. We hunt, think, live, have fun, but actually,we work.Let us take another example. Allegedly, at the beginning, we had the objectas such. And immediately following came its image. The image has disquietinglychanged into spectacle, the spectacle became simulacrum, and theworld has become the abortive copy of its own copy. Concerned, we haveobjected: mass media instead of being a shared space, dis-unites, instead ofbuilding a world, it creates alienation. “Le spectacle réunit le séparé, mais ille réunit en tant que séparé” (Guy Debord). The solution has naturally comealong the same schedule of the immediate mutation of the question into ananswer. The new Pro TV News promo is the best example of this change of thedemur into legitimation: “more thrilling than a mystery movie, more grippingthan a soap opera, more captivating than a natural disaster – Pro TV News.”186

(in)securitatea vieflii. de la biopoliticæ la politicile securitareCapitalul reteritorializeazæ pe mæsuræ ce deteritorializeazæ: acest principiudeleuzian dæ cel mai bine seama de stadiul actual al globalizærii. Øi anume:globalizarea se renaturalizeazæ prin localizare. Între globalizarea financiaræ,rece øi uniformæ, øi identitæflile locale, înfierbîntate øi victimare, complicitateae totalæ. Fiecare identificare comunitaræ sau localæ constituie materia necesaræinvestirii sale pe piafla mærfurilor. Departe de a fi un impediment în caleaexpansiunii capitalului, identitæflile locale sînt cele care-i furnizeazæ acesteiacombustibilul necesar: „pentru ca echivalenfla sæ fie ea însæøi un proces, estenevoie de aparenfla unei nonechivalenfle“. 4 Încæ o datæ, schema dialecticæe aceeaøi: rezultatul concret al globalizærii neoliberale e chiar localismul naflionalistøi resentimentar. Momentul final, reconciliant, nu face decît sæ consfinfleascætensiunea antitezei: identitatea culturalæ localæ e adeværul efectival globalizærii alienante.Sæ trecem acum la ultimul exemplu, asupra cæruia vom stærui mai mult. „Greciinu aveau un singur termen pentru a exprima ceea ce noi înflelegem princuvîntul viaflæ. Ei se foloseau de douæ cuvinte, semantic øi morfologic distincte,chiar dacæ reductibile la o rædæcinæ comunæ: zoé, care exprima simplulfapt de a træi, comun tuturor fiinflelor vii (animale, oameni, zei), øi bíos,care indica forma sau maniera de a træi proprie unui individ sau unui grup.“ 5Nici cæ se putea un exemplu mai potrivit pentru ilustrarea schemei noastreinifliale. Avem, aøadar, un întreg, pe care îl descompunem în douæpærfli, pe care le adunæm ulterior laolaltæ øi din care obflinem, în final, cu totulaltceva decît aveam la început.Secole de-a rîndul, dupæ cum spune celebra afirmaflie a lui Foucault, putereasuveranæ n-a avut decît o treabæ: sæ facæ sæ træiascæ øi sæ lase sæ moaræ.În termenii lui Agamben, obiectul politicii clasice a fost întotdeauna bíos-ul,viafla calificatæ, determinatæ, în timp ce simplul fapt de a træi, zoé, nu intraîn cîmpul preocupærilor puterii tradiflionale decît în momentul instituiriiacesteia: în acest moment iniflial, puterea suveranæ se instituie ca atare printr-ungest violent de excludere a vieflii nude din sfera politicului. Odatæ aceastæstare de excepflie originaræ refulatæ, puterea se poate concentra asupra determinafliilorsubiecflilor sæi, tratîndu-øi supuøii ca producætori, paznici, legitimatori,însæ niciodatæ ca simple fiinfle vii. Din întregul iniflial, viafla ca zoé øi bíos,o parte – viafla nudæ – este numæratæ ca zero, fiind inclusæ în întregul finaldoar sub forma propriei sale excluderi. Însæ, odatæ cu politica modernæ, conformlui Agamben, starea de excepflie devine regula, iar obiectul privilegiatal puterii devine viafla nudæ. Acest moment de turnuræ este marcat istoricprin eugenismul nazist: rezultatul sæu concret este lagærul de concentrareca spafliu al excepfliei permanente.Continuitatea dintre aceastæ practicæ biopoliticæ specificæ naflional-socialismuluiøi democrafliile noastre actuale este, dupæ cum se øtie, una din tezeleagambeniene cele mai scandaloase øi mai controversate. Diferenfla statisticædintre oroarea nazismului øi fericirea neoliberalæ, dintre teroareanaflional-socialistæ øi intenfliile nobile ale globalizærii sar oricui în ochi. Øi totuøi,continuitatea în discuflie aici nu este atît una a efectelor, cît una a paradigmei.Viafla nudæ continuæ sæ fie obiectul privilegiat al politicii. Nu trebuiedecît sæ privim cætre politicile securitare care însoflesc fidel globalizareaneoliberalæ: reducflia artificialæ a alteritæflilor øi culturilor locale la statutul desemne øi mærfuri aruncate pe piaflæ este dublatæ imediat de o recompunere,la fel de artificialæ, a fiinflei lor „plenare“, de astæ datæ în calitate de victimecare reclamæ intervenflia politicilor securitare. În acelaøi fel în care, aøacum am væzut mai sus, ideologia se propune ca ræspuns la o problemæ peIn the same way the alienationbecomes naturalized in the workingprocess which is assumed nowadaysas being free life, entertainmentis re-naturalized as theobjective world. And if the worldfeels deceived by its own image and cannot cope with its command performance,it’s just too bad for the facts.The capital territorializes as much as it deterritorializes: this principle ofDeleuze shows best the actual phase of globalization. Namely: the globalapproach becomes re-naturalized through localization. Between the financialglobal approach, cold and uniform and local identities, feverish and victimlike,there is a strong complicity. Each communitarian or local identity formsthe necessary matter for its investment on the market. Far from being a hindrancein the expansion of capitalism, local identities are those which provideits necessary fuel: “in order to prove that equivalence is a process, one needsa seemingly non-equivalence.” 4 Once more, the dialectic diagram is the same:the concrete result of global neo-liberalism is the very resentful national localism.The final moment of this dialectic, indulgent, only time-honours the tensionof the antithesis: the closed, local cultural identity is the actual truth ofthe alienating globalization.Let us see now the last example, we are going to insist on. “Ancient Greeksdidn’t employ a single term to express what we understand by the word life.They made use of two words, semantically and morphologically distinct, evenif in reduction calling back a common root: zoé, expressing the simple fact ofliving, common to all living creatures (animals, humans, gods), and bios, indicatingthe form or the way to live inherent to an individual or a group.” 5Hardly could we have a better example to illustrate our initial diagram:we have got a whole we may decompose in two parts, that we later addtogether to obtain something completely different from the beginning.For centuries – as Foucault used to say – sovereign power had just one job:“laisser vivre et faire mourir”. In Agamben’s words, the object of classical politicshas always been the bios, qualified, determinable life, while the only factof living, zoé, did not concern traditional power but in the moments of it’sinstauration: in that initial moment, sovereign power got institutionalized bymeans of a violent gesture excluding bare life from the area of politics. Oncethis originary exceptional state repressed, power may concentrate upon thedeterminations of its subjects, treating the subjects like producers, keepers,legislators, but never as simple living creatures. From the initial whole, life aszoé and bios, an entire part – bare life – is treated as zero, figuring in the finalamount as its own exclusion. But in modern politics, according to Agamben,the exception turns into the rule, and the privileged object of power becomesbare life. This turning point is historically designated by Nazy eugenics: itsconcrete effect is the concentration camp as a space of permanent exception.The continuity of this biopolitical practice proper to national-socialism and ourpresent democracies is – as well known – one of Agamben’s most scandalousand controversial theories. The statistical difference between the Nazi horrorand neo-liberal happiness, between national-socialist terror and the nobleintensions of the contemporary globalization are obvious. Nevertheless, it’s notthe question of the effects, but of the paradigm. Bare life continues to be theprivileged object of politics. It is sufficient to keep an eye on the security politicsclosely following neo-liberal globalization: the artificial reduction of everynon-European and of all the local cultures to the status of signs and commoditiesthrown on the market is immediately doubled by a recomposition,187

care tot ea o creeazæ, politica securitaræ constæ în administrarea insecuritæfliipe care tot ea o genereazæ. Încæ o datæ, avem aici de-a face cu aceeaøi dialecticæsinuoasæ a adunærii øi scæderii, de data asta în varianta ei minimalistæ. Dacæputerea nu mai are dreptul de a interveni asupra formelor calificate de viaflæ,læsate de-acum în grija legilor naturale ale pieflei libere, ea se rezumæ la rolulde simplu gardian al vieflii nude, al simplului fapt de a træi. Însæ acest zeroe, din nou, numærat ca unu sau, mai exact, ca tot. Cæci în acest scurtcircuit,minimalismul intervenfliei puterii se transformæ, de fapt, într-o intervenfliemaximalæ, copleøitoare: dacæ oamenii nu au în comun decît sensibilitateala cruzime, rezultæ cæ rolul unei politici universaliste este cel de a vegheaca nicio fiinflæ umanæ, indiferent de determinafliile ei, sæ nu fie supusæ unorastfel de tratamente. Singura întrebare a politicii securitare este aceasta: afi sau a nu fi? Iar ræspunsul e unul simplu: a fi sau a nu fi, aceasta e întrebarea.Cum însæ aceastæ distincflie banalæ subîntinde orice domeniu, orice activitate,rezultæ cæ sfera de acfliune aparent minimalæ a puterii se va extinde pretutindeni,de la ræzboiul cu teroarea la criminalizarea drogurilor, de lapolitica atacului preventiv la igiena obligatorie a spælatului pe dinfli. Lumeaglobalizatæ devine un lagær al vieflii. Renaturalizarea politicului înseamnæ, defapt, depolitizarea totalæ a omului.Øi-atunci, care e soluflia? Ar trebui oare sæ luptæm pentru o revenire la vechiulmodel al puterii tradiflionale, al cærei obiect îl constituie viafla calificatæpolitic øi pentru care zoé intræ în calcule numai cu semnul minus? Sau ar trebuisæ speræm cæ intenfliile nobile care susflin globalizarea neoliberalæ nu voravea efectele biopoliticii naziste, chiar dacæ cele douæ ideologii se miøcæ într-oaceeaøi paradigmæ øi într-un acelaøi orizont de posibilitate?Mai mult, dacæ e sæ mutæm tirul îndoielii asupra teoriei agambeniene, ar trebuisæ ne întrebæm: este formalizarea politicii în termenii zoé-bíos una færæieøire? Este starea de excepflie permanentæ ultimul cuvînt al teoriei luiAgamben? Existæ vreo soluflie alternativæ care sæ survinæ din interiorul acestuicadru conceptual sau trebuie sæ-l refuzæm pe acesta din urmæ în întregime,ca atare?Sæ stæruim pentru cîteva momente în acelaøi orizont conceptual agambenian.Dacæ e sæ facem o arheologie a solufliilor propuse de filosoful italian,vom descoperi în aproape fiecare lucrare cîte una, chiar dacæ uneori abiaschiflatæ, abia sugeratæ, øi întotdeauna ræmînînd la un nivel de conceptualitatepornind de la care aplicarea practicæ pare sæ necesite un îndelung travaliude traducere. Dintre solufliile pe care le formuleazæ Giorgio Agambenvom alege douæ, dacæ nu din alt motiv, mæcar pentru cæ ele sînt, aparent,contradictorii. În Mezzi senza fine, soluflia propusæ este conceptul de „formæ-de-viaflæ“.„Prin termenul formæ-de-viaflæ înflelegem o viaflæ care nu poatefi separatæ vreodatæ de forma sa, o viaflæ în care e imposibil de izolat cevaca o viaflæ nudæ.“ 6 O primæ soluflie alternativæ ar consta, prin urmare, în a refuzaînsæøi distincflia de bazæ a biopoliticii, dintre viafla nudæ øi viafla calificatæpolitic. „O viaflæ politicæ, adicæ orientatæ cætre ideea de fericire øi configuratæîntr-o formæ-de-viaflæ, nu poate fi gînditæ decît pe baza emancipærii de aceastæsciziune.“ 7 Viafla nu este un întreg care sæ poatæ fi deconstruit øi reconstruitîntr-o dialecticæ fondatoare a politicului. Ea nu are structura metafizicæa unui substrat nedeterminat peste care se articuleazæ determinaflii sau a unuiinterior opac peste care se pliazæ un exterior traductibil în discurs. Însæ, ceeace, la prima vedere, pare sæ fie de ordinul unei identitæfli tari, indestructibile– forma-de-viaflæ – în alt loc rezultæ a fi contrarul. Cea de-a doua soluflie pecare o vom aduce în discuflie poartæ numele de „rest“. Nu întîmplætor, acestequally artificial, of their “entire being” as a victim claiming the politics ofsecurity. In the same way that ideology pretends to be an answer to a problemcreated by it, the politics of security consists in managing the insecurity whichit generates. Once again, we deal here with the same slinky dialectics of additionand subtraction, only this time in its minimalist version. If power has nomore the right to interfere in qualified forms of life, already handed over to thenatural laws of free market, it resumes to the simple role of keeper of bare life,of the simple fact of living. But this zero is again calculated as one, or ratheras a whole. For, in this short circuit the minimalism of the power’s interferencechanges actually into a maximum interference, an overwhelming one: if peopleonly share their sensitivity to cruelty, it should be clear that the role of universalpolitics is to watch over so that no human being, regardless of its determinations,should become subject of such a treatment. The only question of thepolitics of security is the following: to be or not to be? And the answer isstraight: to be or not to be, this is the question. Since this trivial distinctioncomprises all fields of activity, the issue stands for an overall extension ofallegedly minimal power, from the war against terrorism to the criminality ofdrug dealing, from the politics of preventive raid to the hygiene of tooth brushing.The world of global action turns into a concentration camp of life. The renaturalizationof politics actually means the complete de-politicizing of man.Therefore, what can the solution be? Should we fight for the return to formsof traditional power whose object was political qualified life, and where zoéappears only under the sign of minus? Or should we hope that the nobleintentions supporting neo-liberal global actions wouldn’t bring about theeffects of Nazi biopolitics, even if the two ideologies move within the sameparadigm, meaning the same sphere of possibilities?Even more, were we to point the gun of doubt towards the Agambenian theory,a question arises: is the formal approach to politics in terms of zoé-biossans escape? Is the permanent exceptional condition of Agamben’s theory his“final word”? Is there any alternative within this conceptual frame? Or shouldwe give up the whole Agambenian theory?Let us insist a while on the sphere of the same Agambenian concept. Shouldwe historicize the solutions offered by the Italian philosopher, we could discovera solution in each work of his, even if as a draft or a pale suggestion, butalways on the level of concepts which, once put in practice, were in need of along work of translation. Among the suggestions formulated by Giorgio Agamben,we are going to choose two, if not for other reasons at least becauseallegedly they are contradictory. In Mezzi senza fine, the proposed alternativeis “form-of-life”. “By the term form-of-life we understand a life never to beparted from its form, a life impossible to be isolated as a bare life.” 6 Therefore,a first alternative would be the refusal of the very basic political distinctionbetween bare life and qualified political life. “A political life – meaning onedirected towards happiness and configured in a form of life – cannot be conceivedbut on the grounds of the emancipation from such a split.” 7 Life is not awhole to be deconstructed and reconstructed in a building dialectics founderof politics. It hasn’t got the metaphysical structure of an undetermined substratum,portage of articulated determination or of a dense interior to supportan exterior translatable speech. But what seems, at first sight, to be the markof a hard identity, an undestroyable form-of-life, appears somewhere else tobe the contrary. The second solution to be discussed is called “the rest”, theremainder. A concept which emerges not at all by coincidence in Il tempo cheresta – as a possible way out from the vicious circle of the whole and of thepart. The rest tells of “the impossibility of the section and the whole to coincidewith each other and accordingly each one to itself... Thus, we record at188

(in)securitatea vieflii. de la biopoliticæ la politicile securitareconcept survine în Il tempo che resta tocmai ca o posibilæ cale de ieøire dincercul vicios al întregului øi al pærflii. Restul desemneazæ „imposibilitatea pærfliiøi întregului de a coincide între ele øi, totodatæ, fiecare cu sine însæøi… Restuleste chiar ceea ce împiedicæ diviziunile sæ fie exhaustive… El este, prin urmare,în acelaøi timp un exces al întregului faflæ de parte øi al pærflii în raportcu întregul“. 8Existæ totuøi un anumit inconvenient în a propune conceptul de rest dreptposibilæ cale de ieøire din cîmpul ideologic. Aøa cum am væzut în primele paragrafe,orice ideologie presupune un astfel de rest øi ea n-ar fi ideologie dacænu ar negocia într-un anumit fel raportul dintre rest øi întreg. Øi nu e vorbadoar de restul care survine în încercarea ideologicæ de a construi comunitateapoliticæ færæ rest (aøa cum era cazul naflional-socialismului: concepereaevreilor ca rest nefiind decît încercarea de a rezolva articularea ca întreg asocietæflii germane prin exteriorizarea condifliei sale inerente de imposibilitate).Restul survine în algoritmul ideologic deja într-un punct anterior acesteiconceptualizæri propriu-zise, øi anume în identificarea subiectului cudiscursul ideologic. Pentru a merge direct la problemæ, sæ ne oprim asupraobiecfliei pe care Žižek o aduce teoriei althusseriene a aparatelor ideologicede stat: conform filosofului sloven, ataøamentul subiectului faflæ de o ideologienu se realizeazæ prin identificarea cu ea (aøa cum pare sæ susflinæAlthusser), ci, tocmai, prin dezidentificare. O ideologie este cu atît mai funcflionalæcu cît lasæ mai mult subiecflilor iluzia cæ ar fi în posesia unui rest sustrassferei ideologice. Dacæ e sæ aplicæm acest rest nonideologic care susflineideologia explicitæ la exemplul naflional-socialismului, se cuvine sæ remarcæmcæ indestructibilitatea discursului nazist nu a fost conferitæ de masele fanatizatede susflinætori, ci, mai degrabæ, de majoritatea tæcutæ a populafliei, carepretindea cæ nu øtie ce se întîmplæ øi, oricum, nu are nicio vinæ. Chiar øi încazul fanaticului nazist, aceastæ prezenflæ a restului de nonidentificare ideologicæeste cît se poate de manifestæ: sæ ne amintim doar cæ imaginea standarda cælæului nazist este cea a unui individ care combinæ atrocitæflile publicecu o viaflæ privatæ de burghez rafinat, de amator de muzicæ clasicæ øi cærfli alese,de tatæ de familie grijuliu øi afectuos. La fel øi în cazul regimului comunist: strategiaprin care ideologia dominantæ a reuøit sæ se autoreproducæ a constatîn faptul cæ a dat subiecflilor sæi iluzia unei sfere private în care pot sæ rezisteprin culturæ, nu doar færæ a dæuna sistemului, ci dimpotrivæ, chiar decorîndsupunerea cu atributele autonomiei øi libertæflii. În general, restul de nonidentificareideologicæ este cel care face ca pretinsa autonomie a sferei privatesæ devinæ un simplu alibi pentru supunerea publicæ.Øi-atunci, dacæ e sæ evidenfliem cît mai tranøant deosebirea dintre restul casuport ideologic øi restul ca posibilæ soluflie alternativæ la aceasta, vom recurgela formulele lacaniene ale sexualizærii. Øi aici intervin douæ concepte derest, cu funcflii total opuse. Restul ca suport ideologic trebuie localizat în formulelesexualizærii masculine: aici, caracterul universal al legii falice se susflinetocmai printr-o excepflie, prin faptul cæ existæ un X care se sustrage castræriisimbolice. Dimpotrivæ, în jumætatea femininæ a tabelului, universalitatea legiieste subminatæ tocmai prin identificarea færæ rest cu ea. Dacæ, în cazul bærbatului,legea este universalæ tocmai pentru cæ admite un rest, în cazul femeii,universalitatea este subminatæ tocmai prin aceea cæ nu existæ niciun rest,niciun spafliu exterior ei. Pentru cæ nu admite o diviziune clasicæ în pærfli, pentrucæ nu admite excepflii constitutive, întregul devine propriul sæu rest.Revenind la solufliile alternative propuse de Agamben, cum putem, atunci,concilia cele douæ poziflii aparent contradictorii, forma-de-viaflæ øi restul? Purthe same time an excess of thewhole towards the segment and anexcess of the segment in regard tothe whole”. 8Nevertheless, there is a certaininconvenience in submitting theconcept of rest to a possible way out of the ideological field. As shown in ourfirst paragraphs, all ideologies possess such a rest and one wouldn’t speakof ideology if the last did not negotiate the proportion between the rest andthe whole. And we don’t refer solely to the rest proved as such in the processwhere ideology tries to build a political community without rest (similar to theGerman national-socialism: treating the Jews as a rest was the only ideologicalway in the attempt to articulate the German society as a whole, through theexteriorization of the inner impossibility of society). The rest appears within theideological algorithm previous to this negotiation between the whole and itsparts. It is already involved in the identification of the subject with the ideologicaldiscourse. To go straight to the problem, let us come to a stand over theobjection made by Žižek to Althusser’s theory of ideological state apparatuses:according to the Slovenian philosopher, the commitment of the subject to anideology is not fulfilled by means of identification to the latter (as Althusserseems to argue), but precisely by non-identification. Thus, an ideology is themore functional the more its subjects are left the illusion of being in possessionof a certain rest which cannot be taken away from them by the ideologicalsphere. If we had to apply this non-ideological rest supporting explicit ideologyto the example of national-socialism, one should notice that the undestroyablecharacter of the Nazi speech wasn’t bestow on some fanatic mob of supporters,but rather by the silent majority of the population pretending not to be awareof what was going on and who pretended not to be responsible. Even in thecase of a Nazi fanatic, the presence of this ideological non-identification rest isquite obvious. Let us just remember how the image of the standard Nazi tortureris that of a person combining public atrocious crimes with a polished bourgeoisprivate life, a classical music amateur, a connoisseur of rare books, anaffectionate and careful father. Similar to the communist regime, the strategy bywhich the dominant ideology succeeded in reproducing itself was due to the illusionof a private sphere left to its subjects, in which culture would be an instrumentof resistance; in fact, not only it didn’t damage the system, but it evendraped obedience with the attributes of independence and liberty. Generallyspeaking, the rest, this ideological non-identification helps the so-called independenceof private sphere to become a simple alibi for public obedience.Consequently, if we are to sharply point out the difference between the restas an ideological support and the rest as a possible alternative to the latter,we may resort to Lacan’s formulae of sexuality. Here again, two concepts ofthe rest step in with completely opposed functions. The rest as an ideologicalsupport should be localized in the formula of masculine sexuality: the universalcharacter of the phallic law is sustained here by an exception: the existenceof an X, which escapes symbolic castration. On the other side, on theother half of the table, the universality of law is undermined by the very identificationwithout any rest to it. When, speaking of men, the law is universaljust because it admits a rest, in the case of women, the universality is underminedby the fact of leaving no rest, no exterior space to it. That is, for thevery fact that it doesn’t admit a classical division in segments, because itdoesn’t allow constitutive exceptions, the whole becomes its own rest.Returning to the alternatives suggested by Agamben, how could we conciliatethe two seamingly opposite positions, the form-of-life and the rest? In a most189

øi simplu: indisociabilitatea vieflii nude øi a vieflii calificate politic în interiorulformei-de-viaflæ decurge din chiar nonidentitatea cu sine a vieflii. Nu pofli disociaîn substrat øi calitæfli ceva ce e întotdeauna propriul sæu rest. Nu pofli separaîntr-un interior øi un exterior ceva ce nu constæ decît în permanenta replierea celor douæ. Viafla este intimitatea propriei sale înstræinæri, proprietateaalienærii sale. A fi øi a nu fi, acesta este ræspunsul.În consecinflæ, oricît ar fi de bine intenflionatæ, renaturalizarea minimalistæ,securitaræ a politicului nu este decît transformarea vieflii în supraviefluire spectralæøi a omului în zombie. În acelaøi fel, acfliunea disolutivæ a conceptuluide rest poate fi aplicatæ øi în celelalte cazuri de renaturalizare a ideologiculuipe care le-am enumerat: lumea e cea care rezistæ atît globalizærii, cît øilocalizærii sale, cæci lumea nu e decît scurtcircuitul dintre particular øi universal,excesul global al localului øi replierea localæ a globalului; realitatea e ceacare rezistæ propriei sale rearticulæri spectaculare unitare, cæci realitatea eîntotdeauna deja propria sa dispersie în fenomene; societatea rezistæ proprieisale rearticulæri identitare pentru cæ societatea, în sine, nu existæ. Peplanul muncii, din pæcate, nicio veste bunæ.simple way: the impossibility to dissociate bare life from the politically qualifiedlife within the form-of-life results from life’s non-identification to itself. One cannotdissociate in substratum and qualities something always remaining as itsown rest. One cannot separate in an interior and exterior something only consistingin the permanent restraint of the two. Life is the intimacy of its ownalienation, the property of its alienation. To be and not to be, this is the answer.Consequently, however well meant, the minimal re-naturalization, securityof politics is nothing but the transformation of life into ghostly survival and ofman into a zombie. In the same way, the dissolutive action of the conceptof rest can be applied to the other situations of re-naturalization of the ideologicalwe have already enumerated: the world is the one who resists globalizationas well as localization, for the world is just the short-circuit between theindividual and the universal, the global excess of the local and the local unfoldingof the global; reality is the one to resist its own unitary spectaculour re-articulation,for reality is already its own dispersion in phenomena. Society resistsits own identifiable re-articulation, because “society doesn’t exist”. Concerningthe field of work, unfortunately, there is no good news.Translated by Monica GheflNote:1. Perfect ideologicæ, dupæ cum se poate vedea printr-o facilæ punere în oglindæ.2. Vezi textul deja clasic al lui Derrida, „Structura, semnul øi jocul în discursul øtiinflelor umane“ (L’écritureet la différence). Vezi, de asemenea, conceptul lacanian de suture: øi anume, tocmai includereaabsenflei în structuræ, a subiectului în refleaua semnificantæ, altfel spus numærarea lui zero caunu, cf. Jacques Alain-Miller, Suture, www.lacan.com.3. Graflie acestui moment final de renormalizare øi renaturalizare, ideologia poate trece drept cevafiresc øi, implicit, invizibil. Cît de esenflialæ este aceastæ componentæ în algoritmul ideologiei o putemvedea într-o tematizare care, prin faptul cæ o ignoræ, confundæ ideologia cu o simplæ descrierepoeticæ a lumii. Pentru Sorin Adam Matei, „ideologia este un sistem de clasificare øi operaflionalizarea lumii în cheie metaforicæ, dar cu scop acflional“ (citatele fac parte dintr-un text apærut înrevista Cultura, nr. 3/2007). Ca atare, „ideologiile sînt întotdeauna vizibile øi asumate. Dacæ nusînt, atunci ele apaflin celor care spun cæ existæ“. De unde rezultæ cæ „aøa-zisa «ideologie a capitalismului»,promovatæ de staliniøti puri øi duri, nu existæ decît în capul adversarilor ei“. Concret,carevasæzicæ, o ideologie nu e ideologie decît dacæ scrie pe ea cæ e ideologie. Critica ideologieidevine astfel o treabæ de copii: nu trebuie decît sæ întrebi ideologia dacæ recunoaøte sau nu cæeste ideologie. Dacæ zice cæ nu, înseamnæ cæ într-adevær nu este. Nu e deloc întîmplætor cæ SorinAdam Matei sfîrøeøte, astfel, prin a oferi drept soluflie de ieøire de sub influenfla ideologiilor tocmaiacea miøcare de renormalizare pe care Domnia Sa a sustras-o în prealabil din algoritmul ideologic:„o soluflie ar fi promovarea unei ideologii a normalitæflii“. Fireøte. Doar cæ ideologia esteîntotdeauna o ideologie a normalitæflii. Ea nu este doar „o poezie ce se dæ drept øtiinflæ sau religie“,ci o poezie (o deplasare metaforicæ) care chiar funcflioneazæ ca o descriere obiectivæ a lumii (printr-oreapropriere conceptualæ a deplasærii metaforice). Ceea ce explicæ faptul cæ existæ, în unelezone exotice ale planetei, regimuri politice în care ideologia poartæ nume simpatice precum „piaflæliberæ“ sau „democraflie neoliberalæ“. Øi probabil cæ nicio ideologie nu s-ar simfli atît de în siguranflædacæ nu ar øti cæ poate întotdeauna sæ mizeze pe intelectuali de bine care se vor græbi sæ lipeascæpeste ea eticheta salvatoare de „postideologie“.4. Alain Badiou, Saint Paul – La fondation de l’universalisme, Paris, PUF, 1997, p. 11.5. Giorgio Agamben, Homo sacer. Puterea suveranæ øi viafla nudæ, Cluj, Idea Design & Print, 2006,p. 7.6. Giorgio Agamben, Moyens sans fins. Notes sur la politique, Paris, Payot & Rivages, 2002, pp. 13–14.7. Ibid., p. 19.8. Giorgio Agamben, Le temps qui reste. Un commentaire de l’Epître aux Romains, Paris, Payot &Rivages, 2000, pp. 92–94.Notes:1. Perfectly ideological as seen when put face to face.2. See the already classical text by Derrida, “La structure, le signe et le jeu dansle discours des sciences humaines” (L’écriture et la différence). See also theLacanian concept of suture. That is, the very comprisal inclusion of the absencein structure, of the subject in the signifying net, in other words the numberingof zero as one, cf. Jacques Alain-Miller, Suture, www lacan.com.3. Thanks to this final moment of re-normalization and re-naturalization, ideologymay stand for a matter-of-course and implicitly invisible. How essential this componentis in the algorithm of ideology can be marked in an issue – which byignoring it, confounds ideology with a simple poetical description of the world.To Sorin Adam Matei, “ideology is a system of classification and functioningof the world in a metaphorical way but equipped with an aim towards action”(quotations are from a text published in Cultura magazine [Bucharest], no. 3/2007). Therefore, “ideologies are always visible and assumed. If not so, theybelong to those who declare they exist.” Consequently, the so-called “ ’ideologyof capitalism’ promoted by hard and tough supporters of Stalin, is just the productof their imagination”. In other words, this means that an ideology is not anideology unless it says so. To condemn ideology becomes, this way, a childishgame: one just has to ask ideology if it admits or not to be ideology. If theanswer is no, it means it isn’t. So there is no coincidence that Sorin Adam Mateiends by offering a solution to escape from this influence of ideologies by namingthe re-normalization movement he has previously defalcated from the ideologicalalgorithm. “A solution would be the promotion of an ideology of normality.”Of course. But ideology is always the ideology of normality. It is not only “a poempretending to replace science or religion”, it is a poem (a metaphorical displacement)which does function as an objective description of the world (througha conceptual re-approach of the metaphorical displacement). That explains theexistence, in some exotic areas of the globe, of some political systems where ideologyis nicely called “free market” or “neo-liberal democracy”. And maybe noideology would feel so safe unless it could trust well intentioned-intellectuals,ready to label over it the mark of “post-ideology”.4. Alain Badiou, Saint Paul – La fondation de l’universalisme, Paris, PUF, 1997, p. 11.5. Georgio Agamben, Homo sacer: Puterea suveranæ øi viafla nudæ, trans., Cluj, IdeaDesign & Print, 2006, p. 7 [Homo Sacer: Sovereign Power and Bare Life], trans.,Stanford, Stanford University Press, 1998.6. Giorgio Agamben, Moyens sans fins. Notes sur la politique, trans., Paris, Payot &Rivages, 2002, pp. 13–14.7. Ibid., p. 19.8. Giorgio Agamben, Le temps qui reste. Un commentaire de l’Epître aux Romains,trans., Paris, Payot & Rivages, 2002, pp. 92–94.190

(in)securitatea vieflii. de la biopoliticæ la politicile securitareSecuritatea individului øi securitateastatului, o relaflie ambivalentæMarc CréponDespre securitate, va trebui întotdeauna sæ începem prin a reaminti cæ, înmod principial, în istoria instituflionalæ a regimurilor democratice øi, cu atîtmai mult, a celor nedemocratice, ea constituie mai întîi øi simultan monopoluløi obiectivul aparatelor statale de represiune. Ea se identificæ atunci cu siguranflalui – dupæ cum aminteøte chiar denumirea acestor aparate, însærcinatemereu sæ inspire frica øi uneori sæ instituie domnia terorii. Iatæ de ce,în România lui Ceauøescu, poliflia politicæ purta numele de Securitate 1 , iariniflialele KGB (Komitet Gosudarstvenoi Bezopasnosti) denumesc „Comitetulpentru Siguranfla Statului“. Cu toate cæ aceste organisme (Securitatea 2 ,KGB-ul) au darul de a produce nemijlocit un sentiment de insecuritate extremæîn rîndurile populafliei pe care o expun permanent la diverse ameninflæri,în schimb, denumirea lor deplaseazæ sensul acestei insecuritæfli øi totodatæo legitimeazæ. Iar din pricinæ cæ, pasæmite, statul ar fi ameninflat øi ar aveamulfli duømani dintre cei mai periculoøi, insecuritatea generatæ de organelede securitate este consideratæ ca fiind necesaræ. Termenul însuøi de bezopasnostieste semnificativ pentru aceastæ ræsturnare de sens, întrucît el semnificæabsenfla (bez) pericolului (opasnosti). KGB-ul este, aøadar, organul a cæruimenire este de a apæra statul de orice pericol. Dar, prin intermediul sæu,øi ansamblul cetæflenilor. Cæci aceste organisme nu pretind niciodatæ cæ apæræîn primul rînd institufliile statului, ci poporul. Atunci cînd urmæresc, aresteazæ,tortureazæ, condamnæ øi executæ, cei vizafli nu sînt considerafli a fi doar ostilistatului, ci øi, cel puflin tot pe atît, „duømani ai poporului“. Aceasta este ambivalenfla„securitæflii“ în regimurile nedemocratice. Se confundæ o „ameninflare“cu alta. „Organele de securitate“ – cu alte cuvinte, cei care provoacæteroarea – transformæ presupusele ameninflæri care ar plana asupra statului,institufliilor, regimului existent etc., precum øi tot felul de „comploturi“imaginare, într-un pericol cu dublu sens pentru securitatea tuturor. Mai întîi(øi aceasta e ideologia lor, asemeni celei a oricærui discurs securitar), ei consideræcæ tot ce poate ameninfla securitatea ori salvgardarea institufliilor, organizarea,conservarea øi confiscarea puterii pune întreg poporul în pericol. Înal doilea rînd, ele ræspund acestui pericol ipotetic cu un sistem de supraveghere,de control, de interdicflii øi de ameninflæri care pune în primejdie viaflaøi libertatea tuturor. Astfel se face cæ, în numele „nevoii de securitate“ – securitateal cærei subiect øi obiect pot fi supuse la manipulæri dintre cele mai mari–, îøi permit sæ organizeze, sæ raflionalizeze øi sæ sistematizeze insecuritateaøi înmulflesc procedurile de fiøare øi supraveghere a identitæflilor, a activitæflilorøi ideilor: aceasta e legea perversæ a ambivalenflei lor.Aøadar, toatæ problema este de a øti în ce mæsuræ øi prin ce mijloace se poateferi democraflia de o asemenea confuzie øi de o astfel de suprapunere asecuritæflii statului (care este un lucru) cu cea a indivizilor (care este cu totulMARC CRÉPON este cercetætor la CNRS (Arhivele Husserl) øi profesor la Øcoala Normalæ Superieoarædin Paris. Autor prolific, a publicat mai multe lucræri în ultimii ani consacrate îndeosebi chestiuniilimbajului. Dintre acestea, pot fi citate: Géographies de l’esprit (Payot, 1996), Les promesses dulangage, Benjamin, Rosenzweig, Heidegger (Vrin, 2001), Nietzsche, l’art et la politique de l’avenir(PUF, 2003), Langues sans demeure (Galilée, 2005).HUMAN SECURITY AND STATE SECURITY, AN AMBIVALENT RELATIONSHIPMarc CréponConcerning security, we will always have to start by pointing it out: all alongthe history of democratic regimes, and along that of undemocratic ones allthe more, security turned out to be first of all the monopole and chief objectiveof repressive state apparatuses. It consequently identifies with theconcept of safety – as in some languages the very denomination of suchmechanisms shows, while they are conceived to inspire fear and sometimes toinstall the reign of terror. This is how in Ceauøescu’s Romania the politicalpolice was known as the Securitate 1 , and the initials KGB (Komitet GosudarstvennoyBezopasnosti) denominate “the Committee for State Security“.Despite the fact that these mechanisms (the Securitate 2 , the KGB) are extremelygifted in provoking a feeling of extreme insecurity among the populationthey constantly keep under various threats, their denomination shifts andsimultaneously legitimates the meaning of this insecurity. Nevertheless as thestate seems to be under threat and surrounded by dangerous enemies, theinsecurity generated by security organizations passes as a necessity. The termitself, bezopasnosti is relevant for this shift in meaning, as it signifies theabsence (bez) of danger (opasnosti). In consequence the KGB is the mechanismappointed to defend the state against dangers of all possible kinds.It goes without saying: the state means the people as well. Because thesemechanisms always pretend to be defending not state institutions but people,above all. The objects of investigations, arrests, tortures, sentences andexecutions are never identified as enemies only as the state, but, at least tothe same extent, as “enemies of the people”. This is the ambivalence of “security”under undemocratic regimes. One “threat” is mistaken for another.The “organs of security” – those who inflict terror, in other words – turn thesupposed dangers threatening the state, its institutions, the regime etc., andall kinds of imaginary “plottings” into a universal threat of double significance,over everyone’s security. First of all (and this is their ideology, but alsothat of any security-based discourse), they consider anything that endangersthe security or safeguarding of institutions, the organization, conservation andseizure of power to threaten the people as a whole. Second, they react to thishypothetical danger with a system of surveillance, control, interdictions andthreats that endanger the life and liberty of all citizens. This is how, in thename of “the need for security” – the subject and object of which can begreatly manipulated – these mechanisms organize, rationalize and systematizeinsecurity and they multiply the procedures for filing and controllingidentities, activities and ideas: this is the perverse law of their ambivalence.Consequently the whole point is to know the exact measure to which and themeans by which democracy can be guarded against such a confusion ad suchMARC CRÉPON is a CNRS (Husserl Archives) researcher and professor to the ÉcoleNormale Supérieure in Paris. Copious author, he published during the last yearsmany works focusing mainly on language issues. Among these, one can mention:Géographies de l’esprit (Payot, 1996), Les promesses du langage: Benjamin,Rosenzweig, Heidegger (Vrin, 2001), Nietzsche: l’art et la politique de l’avenir(PUF, 2003), Langues sans demeure (Galilée, 2005).191

alt lucru). Care sînt condifliile pe care trebuie ea sæ le îndeplineascæ, principiilepe care trebuie sæ le respecte pentru ca prima sæ nu se întoarcæ împotrivacelei de-a doua? Cum sæ evaluæm decretele, regulamentele øiconstrîngerile la care îi supune pe indivizi în numele securitæflii lor – dar øiviolenfla, natura øi întinderea mijloacelor represive pe care le pune în miøcarepentru a garanta øi a conserva, în diferite domenii, ceea ce consideræea cæ reprezintæ securitatea tuturor, ceea ce crede ea cæ trebuie øi poatesæ ræspundæ fricii pe care o presupune. Din ce moment înceteazæ oare acestemijloace sæ mai fie democratice? Unde se depæøeøte limita? Aceste întrebærinu sînt noi. Cu puflinæ ræbdare, se poate chiar aræta cæ ele puncteazæistoria tuturor democrafliilor. Aøa se face cæ, în partea a doua a unei cærflirecent apærute øi intitulate Teama, istoria unei idei politice, Corey Robin încearcæsæ descîlceascæ aceastæ chestiune atunci cînd vorbeøte despremaccarthysm. 3 Însæ aceste întrebæri sînt aidoma celor pe care øi le puneaøi Walter Benjamin, în niøte termeni asupra cærora se cuvine sæ insistæm,atunci cînd discuta despre Republica de la Weimar în „Critica violenflei“ eseulsæu din 1920–1921 consacrat lucrærii Reflecflii asupra violenflei a lui GeorgesSorel.Acest text, interpretat magistral de Jacques Derrida 4 , cuprinde multe ideicare meritæ cu adeværat sæ ne reflinæ atenflia, începînd cu demersul celui pecare, peste douæzeci de ani, teroarea avea sæ-l împingæ sæ-øi punæ capæt zilelor.Øi, dupæ cum ne amintim, acest demers înseamnæ contestarea pertinenfleiunui argument conform cæruia violenfla legalæ (formæ de „insecuritate“ la careaparatele represive ale statului îi expun pe cetæfleni) nu are altæ rafliune dea fi decît sæ înlocuiascæ scopurile naturale urmærite de indivizi cu mijloace naturale(care, la rîndu-le, sînt øi ele o sursæ de violenflæ) cu un sistem de finalitæflilegale. Dupæ aceastæ ipotezæ, în care Benjamin crede cæ se concentreazæîntreaga ideologie a dreptului pozitiv, violenfla aparatelor represive ale statului(adicæ a organelor de securitate) este legitimatæ de felul în care ele protejeazæurmærirea scopurilor legale de aspectul anarhic (øi deci potenflial violent)al scopurilor naturale. Insecuritatea variabilæ pe care aceste organe o implicædintotdeauna nu este decît preflul care trebuie plætit pentru o mai mare securitate.Iar frica pe care o provoacæ ele nu se mæsoaræ nici pe departe cu aceeacare ar cuprinde populaflia dacæ s-ar trezi færæ protecflia lor, în caz cæ ar fi absentesau diluate. Autorul „Criticii violenflei“ se leagæ tocmai de afirmarea dogmaticæa acestui ansamblu de justificæri (care stæ la baza oricærei ordini sociale saujuridice, de orice fel ar fi ea) – øi face aceasta formulînd urmætoarea ipotezæcare ræstoarnæ din temelii rafliunile violenflei:Dimpotrivæ, va trebui, poate, sæ se flinæ seama de posibilitatea surprinzætoareca interesul dreptului în monopolizarea violenflei în raport cupersoana individualæ sæ nu se explice prin intenflia de a apæra scopurijuridice, ci mai curînd prin aceea de a apæra dreptul însuøi. Ori cæ violenfla,care nu se aflæ în mîinile dreptului respectiv, îl ameninflæ nu prinscopurile pe care ea vrea sæ le atingæ, ci prin simpla ei existenflæ în afaradreptului. 5Prin urmare, violenfla apæræ legea – øi încæ în douæ moduri. Întîi de toate,ea participæ la fondarea ei. Dupæ fiecare schimbare de regim, cucerire, ræzboi,revoluflie etc., ea instaureazæ, total ori parflial, o nouæ lege. Apoi, susfline øigaranteazæ conservarea acesteia. În consecinflæ, întrebarea pe care trebuiesæ ne-o punem ori de cîte ori vreun organ de securitate foloseøte violenflaan overlapping between state security (which is one thing) and the security ofindividuals (which is a completely different matter). What are the conditionsfor the first to meet, the principles to respect in order not to turn against thesecond? How should we evaluate the decrees, rules and limitations regardingindividuals conceived in the name of their security – and how the violence,the nature and stretch of repressive means these organs use in order to safeguardand preserve, in various areas, whatever they consider to be everybody’ssecurity, whatever they believe would answer the presupposed fear.Actually when do these means cease to be democratic? Where do they crossthe line? These questions are anything but new. It only takes a little patienceto show how they season the history of all democracies. Thus, in the secondhalf of a recently published book, Fear: The History of a Political Idea, CoreyRobin attempts at clarifying this matter when he mentions Maccarthysm. 3Nevertheless these questions are much like those formulated by WalterBenjamin, in terms worthy of our attention, as he discussed the Republic ofWeimar in the “Critique of Violence“, his 1920–1921 essay on Georges Sorel’sRéflexions sur la violence.This text, with an excellent interpretation by Jacques Derrida 4 , comprises agreat number of ideas for our consideration, starting with the method of himwho in twenty years’ time was going to commit suicide under the constraintof terror. And, as we well remember, this method consists in the questioningof the pertinence of an argument according to which legal violence (a formof “insecurity” inflicted by repressive state mechanisms upon citizens) has noother reason of being but to replace natural goals pursued by natural individuals(themselves a source for violence, after all) with a system of legal finalities.After this stage, that, as Benjamin believes, comprises the entire ideologyof positive law, the violence of repressive state mechanisms (namely organsof state security) is legitimated by the way in which they protect the pursuitof legal goals by the anarchic (and consequently potentially violent) aspect ofnatural goals. The varying insecurity these mechanisms have always impliedis the price paid for a greater security. While the fear they provoke is by farlesser than the one that would possess the populace if they found themselveswithout the protection of these mechanisms in case of their absence or dilution.The author of the “Critique of Violence“ attacks the dogmatic statementof this set of justifications (at the bases of any social or juridical order) – anddoes so by formulating the following hypothesis that shakes the very foundationsof any rationale of violence:In order to attack (the dogmatic affirmation), we will have to consider thesurprising possibility for the explanation to the interest of the law inmonopolizing violence, through forbidding the individual to employ it, toturn out to be other than the wish to protect legality, namely to be theintention to protect the law as it is. That is the possibility for violence – ifnot controlled by the endlessly reinstalled law – to threaten the law notby its goals but by its mere existence outside it. 5In consequence, violence protects the law – in two different ways. First of allit participates in its foundation. After each change of regime, each conquest,war, revolution etc., violence partially or totally installs a new law. Then it supportsand safeguards its preservation. Consequently the question to considerwhenever an organ of security employs violence in the name of the securityof everyone, concerns the nature of the relationship between this violence andthe law – be it founding or conservative. This is the true question at stake,because only thus can we understand how a principle and policy of protection192

(in)securitatea vieflii. de la biopoliticæ la politicile securitareîn numele securitæflii tuturor este ce legæturæ are violenfla aceasta cu dreptul,fie el fondator ori conservator. Iatæ o problemæ pe care se impune sæo ridicæm, cæci numai astfel putem înflelege cum un principiu øi o politicæ deprotecflie pot sæ se întoarcæ împotriva lor însele – øi sæ antreneze indiviziiîntr-o insecuritate extremæ. Ceea ce, de altfel, se øi întîmplæ, de fiecare datæcînd presupusa lor nevoie de securitate (nevoia de a fi apærafli de ameninflæri,reale ori închipuite, dintre cele mai diverse) se traduce prin regulamente,constrîngeri, obligaflii ori controale, care nu sînt nimic altceva decît unartificiu tehnic menit sæ întæreascæ puterea institufliilor asupra existenflei lor.Faptul acesta devine evident ori de cîte ori orchestrarea øi evoluflia unei „culturia fricii“ (care, într-un fel sau altul, îøi gæsesc mereu agenfli) îi construiescjustificarea. Aøadar, orice democraflie este, ori ar trebui sæ fie, bîntuitæ de urmætoareaîntrebare: cum putem sæ ne asiguræm cæ mæsurile de securitate luatepentru a lupta împotriva presupuselor frici ale cetæflenilor nu comportæ oinsecuritate mai mare decît cea pe care pretind cæ o înlæturæ? Cum putemoare sæ ne asiguræm cæ aceastæ orchestrare øi aceastæ evoluflie nu vor creaîn cele din urmæ un teren propice pentru ceea ce vom numi aici „sedimentareainacceptabilului“ – care nu este altceva decît acceptarea a ceea cen-am fi crezut niciodatæ cæ o sæ putem accepta. În orice caz, dupæ spuselelui Benjamin, un lucru este cert: cele mai mari riscuri apar atunci cînd instanflelecare se ocupæ de conservarea dreptului (forflele de securitate, organelede siguranflæ etc., precum øi cei care le conduc) îøi arogæ dreptul de a-l fonda.Concluzia amaræ la care ajunge autorul cu privire la rolul acestor forfle învremea Republicii de la Weimar este deci færæ drept de apel:Caracterul abject al unei astfel de autoritæfli – pe care totuøi numai pufliniîl resimt, deoarece rareori sînt suficiente competenflele ei pentrucele mai grosolane intervenflii, atît de oarbe, desigur, în sferele celemai vulnerabile øi împotriva celor inteligenfli, în fafla cærora legile nu potproteja statul – constæ în faptul cæ în ea este suspendatæ separaflia dintreviolenfla întemeietoare de drept øi cea conservatoare de drept.Dacæ celei dintîi i se pretinde sæ se legitimeze prin victorii, cea de adoua este supusæ restricfliei de a nu-øi stabili scopuri noi. Violenfla poliflieneascæeste eliberatæ de ambele condiflii. Ea este întemeietoare dedrept – cæci funcflia ei caracteristicæ nu este promulgarea de legi, ciorice decret emis cu pretenflie juridicæ – øi conservatoare de drept,deoarece se pune la dispoziflia acelor scopuri. 6Cînd societatea este speriatæ de tot soiul de lucruri, dupæ anumite modalitæflicare vor trebui analizate, øi cînd exprimarea acestor temeri øi modul în carecirculæ înlocuiesc øi flin loc de orice raport social – afectînd astfel toate relafliilesociale – existæ riscul major ca nevoia de securitate pe care o traduc elesæ fie exploatatæ øi manipulatæ dupæ voie de organismele, autoritæflile ori personalitæflilecare ar trebui sæ facæ respectatæ legea (un øef al siguranflei, un prefectde poliflie, un ministru de interne). Aøa se poate ajunge ca poliflia sæconteste deciziile judecætoreøti, sæ demonteze pledoarii øi sæ critice judecætorii(pentru aøa-zisa lor clemenflæ) sau sæ îi cenzureze pe jurnaliøti (pentruprea marea lor curiozitate) – imperativul securitæflii devenind cheia de boltæa sedimentærii a ceea ce e mai ræu.Øi totuøi, astæzi, nu ne-am mai putea nicicum lipsi de o gîndire securitaræ,cæci formele de insecuritate de tot felul, cum ar fi ræzboaiele, terorismul, epidemiile,catastrofele naturale øi sanitare, foametea, særæcia extremæ saucan turn against itself – andengage individuals in an extremeinsecurity. This, actually, happenseach time when their supposedneed for security (the need to bedefended against various real orimaginary threats) is translated into sets of rules, limitations, obligations orcontrols, that are nothing but technical artifices meant to confirm the powerof institutions over their existence. This becomes evident each time theorchestration and evolution of a certain “culture of fear” (that, one way oranother, always finds its agents) leads to its justification. Consequently the followingquestion haunts or should haunt each democracy: how can we guaranteethat the security measures intended to fight against certain supposedfears of the citizens do not bear an insecurity greater that the one they pretendto guard off? How can we withhold this orchestration and evolution fromcreating a domain that would welcome what we will here term “the settlementof the unacceptable” – in other words the acceptation of something wethought we could never accept. Anyway, as Benjamin notes, one thing is certain:the greatest risks emerge when the authorities entrusted with the preservationof the law (forces of security, organs of safety etc., and those in leadof these entities) arrogate the right of founding. The bitter conclusion theauthor draws on the role of these forces during the times of the Republic ofWeimar is without any doubt this:Police errors are due to the lack of delimitation between the violenceinstituting and the violence preserving the law. While the former isrequired to act as such and always reach its goal, the latter must refrainfrom claiming new goals. The violence of police officers originates in neitherof these two conditions. This violence institutes the law, because thetypical function of any violence of this type is not to promulgate the lawbut to issue all sorts of decrees that claim to be legitimate; but in meantimethey also secure conformity to the law by serving the goalsmentioned above. 6When society is scared by all sorts of things, in certain ways that require furtheranalysis, and when the expression of these fears and the way they circulateinterchange and replace any kind of social relation – thus menacing alltypes of social relationships – the major risk emerges for the need of securitythese fears translate to be exploited and manipulated at will by the organisms,authorities or personalities that should actually impose the law (a headof security forces, a chief police officer, a minister of internal affairs). Downthis road the police can question court decisions, can disable defenses, criticizejudges (for their so-called clemency) or can censure journalists (for theirexaggerated curiosity) – the security imperative becoming the chief key to thesettlement of the worst.Nevertheless, today, we find it impossible to live without a security-basedthinking, because all sorts of forms of insecurity, wars, terrorism, epidemics,natural and sanitary calamities, famine, extreme poverty or unemploymentseem to be more frequent and generally spread than any time before.We need such an outlook in order to realize what tens of millions of peoplelack all around the world – and what so many others consider to be a more orless imminent threat. Furthermore we need it, because none of the fears triggeredby these related insecurities can pass as insignificant. Neverthelesswhat is the designation of this enigmatic us? Here, three entities are concern-193

precaritatea locului de muncæ par mai numeroase, mai extinse øi mai frecventeca oricînd. Avem nevoie de o astfel de gîndire pentru a ne da seamace le lipseøte, în moduri dintre cele mai diverse, unor zeci øi zeci de milioanede oameni din toatæ lumea – øi ce consideræ atîflia alflii ca fiind o ameninflaremai mult sau mai puflin iminentæ. Øi avem nevoie de ea, deoareceniciuna dintre temerile pe care le trezesc toate aceste insecuritæfli corelatenu poate fi consideratæ drept neglijabilæ. Însæ, la drept vorbind, cine estedesemnat de acest noi enigmatic? Sînt în cauzæ trei entitæfli. 1) Fiinflele umane,færæ îndoialæ, la modul nediferenfliat, færæ deosebire de apartenenflæ, „civilizaflie“,„naflionalitate“, „religie“ sau orice altceva – fiinflele umane pe careideea cæ insecuritatea se poate extinde oricînd øi la alte domenii, în oriceparte a lumii, ar trebui sæ le scoatæ din particularitatea temerilor lor individuale– øi, astfel, sæ le deschidæ calea spre o nouæ percepflie a lumii, dreptlume comunæ. De fapt, elanul de indignare ori de compasiune transindividualeøi transnaflionale care apare odatæ cu fiece catastrofæ umanæ sau naturalæ(cutremure, inundaflii, dar øi ræzboaie, foamete, epidemii, violenflæ destat etc.) ne aminteøte de fiecare datæ, chiar dacæ nu pe deplin, cæ ceea cevom numi în cele ce urmeazæ insecuritatea umanæ este totodatæ lucrul celmai inegal împærflit din lume (între Nord øi Sud, bogafli øi særaci etc.), dar øicel al cærui sens este cel mai uøor de perceput pe plan universal. Oricineam fi, de oriunde am veni øi orice experienflæ directæ am fi træit, ar trebuisæ øtim – cu o stranie øtiinflæ, în care se amestecæ memoria øi aparatura tehnologicæ,dar øi toate tehnicile actuale de transmitere a informafliei – ce semnificæaceastæ insecuritate. Una din întrebærile pe care se cuvine sæ ni le punemeste dacæ aceastæ culturæ a fricii care a pus stæpînire pe societæflile democraticecontribuie cumva la trezirea acestei conøtiinfle – la ceea ce ar putea flineîn ea de o „înælflare moralæ øi spiritualæ“, cum ar spune Václav Havel, sau deo nouæ responsabilitate – ori de un nou cosmopolitism sau dacæ, dimpotrivæ,nu cumva face parte dintr-o repliere asupra unor sfere mai restrînse øi dintr-oînchidere în fafla lumii. 2) Însæ acest noi, la care se referæ conøtiinfla insecuritæflii,este øi cel al statelor. Cæci lor li se cere sæ asigure securitatea în toatedomeniile existenflei în care existæ ameninflæri la adresa ei. Lor le revine sarcinade a transforma øi de a extinde conceptul de securitate, astfel încît sæ nuse mai identifice cu „siguranfla“ lor. Aøadar, dupæ cum vom vedea în paginilecare urmeazæ, totul depinde, pe de o parte, de diversitatea formelor pecare le poate lua aceastæ extindere øi în limitele pe care i le impun stateleînsele øi, pe de altæ parte, de felul în care ea se articuleazæ (ori nu) cu dezvoltareaunei culturi a fricii – cu calcularea, exploatarea sau manipularea ei.3) În cele din urmæ, acest „noi“ este, pe de o parte, cel al organismelor internaflionaleøi, pe de alta, al organizafliilor nonguvernamentale, care toate artrebui sæ considere refacerea condifliilor minime de securitate umanæ sausalvgardarea acestora drept un principiu esenflial al acfliunilor lor (øi care ofac deja, nu færæ a se lovi de nenumærate piedici), pretutindeni unde acestecondiflii sînt ameninflate, atunci cînd ele nu au fost deja distruse.A recunoaøte aceste trei instanfle (fiinflele umane, statele øi organizafliile internaflionale)ca factori activi ai securitæflii (ai responsabilitæflii ei, ai protejæriiøi restabilirii condifliilor sale) înseamnæ deja a elibera înflelegerea de orice repliereposibilæ pe siguranfla statului. Însæ aceasta nu înseamnæ øi cæ s-a rezolvatchestiunea complexæ a instrumentalizærii, a manipulærii ori a calculelor politicecærora le poate da naøtere frica de insecuritate, cu toate formele ei. Cæciproblema care ræmîne – øi care implicæ atît cultura, cît øi politica fricii – estecea a articulærii acestei securitæfli, înfleleasæ în sens larg, cu securitatea de stat.ed. 1) Human beings, no doubt about that, irrespective of their origins,“culture”, “nationality”, “religion” or whatever else – human beings that at theidea that insecurity could extend anytime over other areas, in any part of theworld, should rise above the particularity of their individual fears and shouldfind the way towards a new perception of the world – as a common one.Actually, the impulse of indignation or trans-individual and transnational compassionat times of human or natural calamities (earthquakes, floods, but alsowars, famine, epidemics, state violence etc.) reminds us each time, even if notto the marrow, that whatever we are going to name human insecurity in thefuture is the most unevenly shared thing in the world (between North andSouth, rich and poor etc.), but also the easiest to grasp on a universal level.No matter who we are, where do we come from and what kind of experienceshave we gathered, we should know – and know it by a strange kind of knowledgethat mixes memory, technological means and all the modern techniquesinformation technologies – the significance of this insecurity. One of the questionseach person should consider is whether this culture of fear that hasengulfed democratic societies contributes at the awakening of this conscienceor not – this conscience that could be its “moral and spiritual rise”, as VáclavHavel would put is, or if it implies a new responsibility – or even a new cosmopolitismor if, on the contrary, it is but an instrument of withdrawal and of anexclusion of the wider world. 2) This us, to which the conscience of insecurityrefers, comprises the states as well. They are expected to ensure security in allthe areas of our existence where it should be threatened. They bear the taskof transforming and extending the concept of security, so that it is not identifiedwith their “security”. Therefore, as these pages will show, it all depends,on one hand, on the diversity of the forms this expansion might adopt, and onthe limits established by the states themselves, while on the other hand it isrelated to the way it articulates or not the development of a certain cultureof fear – its calculation, exploitation or even manipulation. 3) Finally, this “us”covers, on the one part, that of international organizations, and on the otherpart, that of non-governmental organizations, all of which should consider therecreation or safeguarding of the minimal conditions of human security anessential principle of their activity (and they are obviously engaged in thisendeavor that brings so many obstacles about), in all parts of the world wherethese conditions are under threat, provided that they have not been alreadydestroyed.To recognize these three entities (human beings, states and internationalorganizations) as active factors of security (of the responsibility it implies, ofits protection and of the recreation of its conditions), is actually an act of freeingour understanding from under any possible reliance on state security.Yet this does not imply that the complex matters of instrumentalization,manipulation and political speculation, originating in various forms of the fearof insecurity, have been solved. Because the true problem here – implyingboth the culture and the politics of fear – is how to articulate this security,conceived in such a wide scene, and state security. A text of basic importance,the report of the Commission on Human Security, bearing the title HumanSecurity Now, bears witness to this idea, and the texts should indeed be carefullyre-read, for at least three reasons. 1) First of all it quite clearly declaresits ambition to address each of the three entities mentioned above: humanbeings, states, non-governmental organizations and international organizations;and it urges an extension and displacement of the concept of securitybehind the idea of “human security”. In doing this, the text tries to convinceeach party involved that neither “state security”, within borders that appearto be guarded and impervious, nor the safeguarding of existing institution194

(in)securitatea vieflii. de la biopoliticæ la politicile securitarePentru aceastæ idee stæ mærturie un text fondator: Raportul Comisiei pentruSecuritate Umanæ, intitulat La Securitatea umanæ, acum – text pe carese cuvine sæ-l recitim cu atenflie, din cel puflin trei rafliuni. 1) Mai întîi, el îøienunflæ destul de clar ambiflia de a i se adresa fiecæreia dintre cele trei instanfleevocate mai sus: fiinflelor umane în general, statelor øi organizafliilor nonguvernamentaleøi organismelor internaflionale, impunînd o extindere øi o deplasarea conceptului de securitate pe care îl acoperæ cel de „securitateumanæ“. Aceasta constæ în a-i convinge pe tofli cei implicafli cæ nici „securitateastatului“, în interiorul unor granifle cærora li se asiguræ apærarea øietanøeitatea, øi nici salvgardarea institufliilor existente nu epuizeazæ sensulnofliunii øi imperativele care-i sînt ataøate. Ea recunoaøte indivizilor, îndiferite domenii, o nevoie de securitate care nu poate fi redusæ la cea pe carestatul ar putea pretinde cæ o satisface protejîndu-se pe sine însuøi (ceea ceBenjamin numea mai sus „conservarea dreptului“). Ea îøi propune sædemonstreze cæ conceptul de „securitate umanæ“ se impune (sau ar trebuisæ se impunæ, cæci aici totul ræmîne la modul condiflional) ca o necesitate,pretutindeni (adicæ færæ vreo restricflie, de orice fel ar fi ea) – pretutindeniunde cel de „securitate a statului“ se dovedeøte hegemonic. Iatæ de ce raportoriicomisiei prezidate de Sadako Ogata øi Amartya Sen pot sublinia, caræspuns la problema articulærii, pe de o parte cæ trebuie sæ trecem de la unala alta, pe de altæ parte cæ ele se completeazæ. 2) În al doilea rînd, comisiapropune o definiflie a securitæflii umane care o raporteazæ indirect la un obiect:„nucleul vital al tuturor vieflilor omeneøti“ 7 , despre care ea însæøi afirmæ cæ,fiind constituit dintr-un ansamblu de drepturi øi libertæfli elementare, variazæîn funcflie de indivizi øi de societæfli. Dorind sæ respecte aceastæ variabilitate,comisia nu îøi permite „sæ propunæ o listæ cu diversele elemente care ar alcætuisecuritatea umanæ“. 8 De aici decurge numaidecît o întrebare pe care ovom læsa pentru mai tîrziu: de unde provine aceastæ variabilitate? Cum sedecide øi se apreciazæ ori se evalueazæ ceea ce constituie „nucleul vital alvieflii omeneøti“? Ce rol au statele în aceastæ luare de decizii, în aceastæapreciere sau evaluare? Nu cumva puflin mai devreme se recuza tocmaiaceastæ deschidere cætre restricfliile de ordin politic, religios, cultural ori dealt gen? Øi dacæ, într-adevær, variaflia nevoii de securitate depinde de variafliafricii, cum variazæ aceasta din urmæ? Care sînt factorii øi agenflii variafliei? Or,ceea ce subliniazæ toate aceste întrebæri este în primul rînd caracterul foarteindeterminat øi aleatoriu al complementaritæflii dintre securitatea statuluiøi cea a individului, de fiecare datæ cînd statul îøi arogæ dreptul (dar nu oarela fel se întîmplæ mereu?) de a interveni în delimitarea „nucleului vital al viefliloromeneøti“ – cu alte cuvinte, de a diferenflia øi a ierarhiza simultan atît nevoile„securitare“, cît øi fricile suscitate de insecuritate. Dacæ spunem cæ „nucleulvital al vieflii omeneøti“ variazæ de la o societate la alta (adicæ în funcflie dediferenflele culturale øi politice), nu înseamnæ oare cæ, de fapt, subordonæmdefinirea securitæflii umane la ceva extrem de organizabil øi de manipulabil,adicæ la „cultura fricii“? 3) Al treilea motiv pentru care ne aplecæm asupraraportului La Securitatea umanæ, acum fline de felul în care raportorii vorsæ lærgeascæ cercul celor responsabili cu securitatea – fæcînd chiar din aceastælærgire o componentæ a demnitæflii umane. Dupæ cum am spus, securitateaumanæ nu depinde doar de state, ci øi de toate fiinflele umane. Cel maidificil este atunci sæ determinæm cîtæ responsabilitate le lasæ statul indivizilorøi cum înflelege el aceastæ concesie. La drept vorbind, ea nu poate sæ însemneo desistare sau abandonarea indivizilor în braflele fricilor care îi cuprind– ci, mai degrabæ, crearea condifliilor pentru o analizæ øi o acfliune prinexhausts the meaning of the notionand its imperatives. It admits, thatin certain domains, individualsretrieve a need for security thatcannot be reduced to the one thestate could pretend to satisfy byprotecting itself (the act Benjamin termed as “preserving the law”). It thustries to demonstrate how the concept of “human security” necessarily appears(or it should appear, because things in this area unfortunately exist in the conditional)as a necessity, everywhere (meaning without any kind of restrictionor limitation) – in all places where that of “state security” turns out to behegemonic. This is why the rapporteurs of the commission chaired by SadakoOgata and Amartya Sen are in a position to stress, as a solution to the matterof articulation, the fact that we need to pass from the one to the other on onehand, and that the two are complementary, on the other. 2) Secondly, thecommission recommends a definition of human security indirectly relatedto an object: “the vital core of all human lives” 7 , about which it admits that,being constituted of a series of elementary rights and freedoms, it variesdepending on individuals and societies. Wishing to take this variability intoaccount, the commission refrains from “forwarding a list of the diverse elementsthat could constitute human security”. 8 This raises a question to bedealt with later: where does this variability come from? How are we to decide,appreciate or evaluate whatever constitutes “the vital core of all humanlives”? What is the role of states in taking this decision, in making this appreciationor evaluation? Did we not, a little earlier, recuse this open gatetowards restrictions of a political, religious, cultural or of any other nature?And if the need for security does indeed vary depending on the variations offear, how do the latter actually vary? Which are the factors and agents of thisvariation? On the other hand, the factor that stresses the importance of allthese questions is the extremely indeterminate and random character of thecomplementarity of state security and human security, whenever the stateclaims the right (and yet doesn’t it always happen like that?) to interfere inthe process of determining “the vital core of all human lives” – in other words,the processes of differentiating and classifying various needs for “security”and various types of fear generated by insecurity. When we state that “thevital core of all human lives” varies from one society to another (determinedby cultural and political differences), do we not actually subordinate the definitionof human security to “the culture of fear”, a notion that gives so muchroom to attempts to organize and manipulate? 3) The third reason for examiningthe report Human Security Now relates to the manner in which the rapporteursintend to enlarge the circle of those responsible for security – evenpresenting this extension as a component of human dignity. As we havealready mentioned, human security depends not only on various states, buton each human being in part. Under these circumstances it is quite difficult todetermine how much responsibility does the state transfer to the individualand how does it interpret this concession. Frankly, the process cannot signifyan abandonment of individuals in the arms of various fears that engulf them –on the contrary, it should create conditions for an analysis and action throughwhich these fears can be overcome. Irrespective of the area it emerges from,insecurity lends way to all sorts of interpretations, and it gives birth to numberlessrumors and popular vendettas. In fact, the problem with this entireculture of fear is that no matter when and where it becomes manifest, it nevercompletely dissociates from the culture of the enemy. 9 If we closely examinethe way in which a feeling of insecurity appears, amplifies and explodes,195

care aceste temeri sæ fie înfruntate conjugat. În toate domeniile în care semanifestæ, insecuritatea se preteazæ la tot soiul de interpretæri, dar øi lanenumærate zvonuri øi vendete populare. De fapt, problema întregii culturia fricii este cæ ea nu se disociazæ niciodatæ în totalitate de o culturæ aduømanului 9 , în orice domenii s-ar manifesta ea. Dacæ examinæm îndeaproapemodul în care se cristalizeazæ, se amplificæ øi explodeazæ un sentimentde insecuritate, este chiar evident cæ acesta este alimentat (aproape întotdeauna)de conjuncflia acestor culturi, iar asta nu fline doar de responsabilitateastatului. Existæ în toatæ lumea organizaflii, partide, grupuscule sau miøcæri(cu tot alaiul lor de predicatori, imprecatori øi justifliari) care nu fac decît særaporteze o ameninflare sau alta la un duøman definit clar øi numaidecît stigmatizat.Existæ însæ (se cuvine sæ adæugæm) øi unele voci (pe care nu e bine sæle uitæm, sæ le trecem cu vederea ori sæ le sacrificæm pe altarul vreunui interessau al vreunui calcul de ordin economic, social ori politic), voci care se opununei asemenea conjuncflii. Nevoile øi exigenflele aøa-numitei „securitæfli umane“nu pot face abstracflie nici de unele, nici de celelalte. Ele nu pot læsa insecuritateapradæ unor interpretæri purtætoare de uræ øi violenflæ. Odatæconfruntat cu riscurile de creøtere a insecuritæflii (în numele securitæflii) – cumar fi, spre exemplu, teoria ciocnirii civilizafliilor sau „diabolizarea“ unei anumiteapartenenfle ori a unui statut anume – responsabilitatea statului constænu numai în a se feri, în instanflele sale constitutive, de orice interpretarede acest fel, ci øi de a face în aøa fel încît indivizii sæ se poatæ împotrivi ei înøiøila ceea ce vom numi aici o evaluare ucigaøæ a ameninflærii. Iar aceasta presupuneca statul sæ asculte øi de voci care rostesc un alt discurs – iar conøtiinflalegitimæ a insecuritæflii sæ nu devinæ, tocmai, o „culturæ a duømanului“.Ceea ce vrem sæ spunem prin asta este cæ rostul conceptului de „securitateumanæ“ este acela de a trimite la complexitatea fricilor care stræbat oricesocietate – societæflile democratice, dar øi celelalte, chiar dacæ (pînæ cînd oare?)unele dintre ele par sæ fi fost scutite de aøa ceva. Dar, înainte de toate, ceeace subliniazæ acest caracter complex este cæ, oricît de reale ori de fictive arfi ameninflærile, oricît de „obiective“ sau de „fantasmatice“ ar fi motivele fricii,„cultura“ la care se preteazæ acestea ridicæ, din toate punctele de vedere,o problemæ care vizeazæ în primul rînd aptitudinile, capacitæflile øi mijloacelefolosite de „indivizi“, fiecare în mod singular, pentru a o înfrunta în comun.Ea presupune øi îndeamnæ la o opoziflie din partea lor, dacæ nu chiar la orezistenflæ în fafla tuturor formelor de simplificare, de reducere care o însoflesc– øi aceasta cu atît mai mult cu cît ele se traduc prin caracterizareasau caricaturizarea, excluderea øi chiar persecutarea anumitor categorii deindivizi, identificafli de statutul lor social, profesie, confesiune, culoareapielii, „originea etnicæ“ ori diverse alte forme de „apartenenflæ“. Acestea artrebui sæ fie consecinflele inevitabile ale exigenflei de securitate umanæ. Iarîn acest sens, ele implicæ øi necesitatea de a se inventa o singularitateidiomaticæ øi multiplicatæ, singularitate care va fi întotdeauna unicul mod dea rezista în fafla înregimentærii, a îndoctrinærii, a aprinderii unei mînii øi uri colectivepe care, pînæ la urmæ, orice conjuncflie a culturii fricii øi a culturii duømanuluio aduce inevitabil cu sine. Securitatea umanæ nu ar trebui sæ priveascæniciodatæ numai statele, pentru cæ, atunci cînd e cazul, nimic nu apæræ salvgardareaori restaurarea lui de tot felul de manipulæri, presiuni, calcule øi intereseconflictuale atît de numeroase, încît sfîrøesc întotdeauna prin a le topi(aceasta e legea unei asemenea conivenfle) în siguranfla statului.Însæ, în acelaøi timp, tocmai aceste dispoziflii înseøi (capacitæflile, aptitudinile,mijloacele de care vorbeam mai devreme) sînt sufocate ori compromiseit soon becomes evident that it almost always feeds on the conjunction ofthese cultures, and this is certainly not only a matter of state responsibility.The world is crammed with organizations, parties, groups and movements(with the obligatory set of preachers, imprecators and justicers), concernedwith nothing else but with relating one threat or another to a clearly definedand promptly stigmatized enemy. There are nevertheless (and how shouldwe put it) also certain voices (a phenomenon we should not forget, overlookor victimize on the altar of a certain interest or of a certain economic, socialor political speculation), voices that speak up against such conjunctions.The needs and requirements of “human security” nevertheless can disregardneither the one, nor the other. They cannot permit insecurity to be devouredby certain interpretations fed on hate and violence. Once faced with the risksof a growing sense of insecurity (in the name of security) – and here we couldmention the theory of the clash of civilizations or the “diabolization” of certainaffiliations, for instance – the responsibility of the state rests not only in avoiding,on the level of its constitutive entities, any such interpretation, but also inproviding the possibility for the individual to protest against what we aregoing to term here a deleterious evaluation of threats. But in order to accomplishthis, the state should listen to voices tackling a different discourse– while the legitimate conscience of insecurity should never quite become“a culture of the enemy”.The implication here is that the reason behind the concept of “human security”is to consider the complexity of the fears that penetrate any society – democraticsocieties, but those of other types as well, even if some of them seemto have been relieved of such phenomena (but for how long?). Nevertheless,this complex character becomes evident above all through the fact that nomatter how real or fictitious there threats might be, how “objective” or “imaginary”the motives behind the fear might be, “the culture” they imply triggers,in all respects, a problem that refers first of all to the abilities, capacities andmeans “individuals” employ, in person, in order to confront that fear as acommunity. This culture gives birth to a certain opposition to, if not evena resistance in the face of all forms of simplifying or reduction that go alongwith it – and all the more as these tendencies materialize in the characterizationor caricaturing, in the exclusion or persecution of certain categories ofindividuals, identified on basis of their social status, profession, religion, skincolor, “ethnic origin” or various other forms of “affiliation”. These should bethe unavoidable consequences of the requirements of human security. In thisrespect, they also imply the necessity for inventing an idiomatical and multipliedsingularity, a singularity that will always appear to be the only way toresist incorporation, indoctrination, to resist the rise of collective anger andhate, things that after all are permanent results of any conjunction betweenthe culture of fear and the culture of enemies. Human security should neverbe the concern of only the state, because, in certain cases, nothing can protectits safeguarding or restoration from all sorts of manipulation, pressureand conflicting interests, while the number of these appears to be always sogreat that they end up simply melting (for this is the law of such complicities)into the concept of state security.However, in the same time, these instruments themselves (the capacities, abilities,means we have earlier mentioned) are suffocated or compromised bythe “culture of fear”, understood as a political or media interference with (our)perception of a certain kind of threat. Consequently, their multiplicationshould, on one hand, encourage individual to adopt idiomatic ways of expressionand action (to make them reject any position of being trapped by words,prefabricated formulae or instant solutions.) On the other hand, the actual196

(in)securitatea vieflii. de la biopoliticæ la politicile securitarede „cultura fricii“, înfleleasæ ca intervenflie politicæ sau mediaticæ asupra percepfliei(noastre) a cutærei sau cutærei forme de ameninflare. Aøadar, pe deo parte, înmulflirea lor, realæ sau imaginaræ, ar trebui sæ le impunæ indiviziloro exprimare øi o acfliune idiomatice (refuzul de a se læsa prinøi în capcanacuvintelor øi a formulelor prefabricate sau a solufliilor de-a gata). Pe de altæparte, ceea ce se produce este tocmai pe dos. Asta se întîmplæ, bineînfleles,în cazul unor regimuri pe care nimeni nu s-ar gîndi sæ le considere democratice– regimuri care îøi întemeiazæ dominaflia pe o dublæ practicæ a ameninflærii:cea pe care o exercitæ direct asupra cetæflenilor øi cea pe care oexploateazæ (ca teamæ de un inamic dinæuntru sau din afaræ) pentru a-øi justificaoprimarea. Însæ lucrul acesta se întîmplæ øi în cazul regimurilor democratice.În primul rînd, în ziua de astæzi nu mai putem considera marginalesau neglijabile – în sensul cæ nu ar mai reprezenta un pericol – vocile dinfiecare democraflie (de care vorbeam mai sus) a cæror audienflæ se formeazæpe cultura fricii øi cea a duømanului, pe care le dezvoltæ inseparabil. Dacæceea ce numeam mai devreme sedimentarea inacceptabilului are un sensîn societæflile democratice, ea nu poate fi separatæ de aceastæ conjuncflie dominantæ.Ea este cea care reuøeøte sæ facæ acceptat ceea ce n-am fi crezut niciodatæcæ am putea accepta øi tot ea face sæ paræ obiønuite, normale anumitecuvinte, imagini øi acte pe care n-am fi crezut vreodatæ cæ le-am suporta.Spre exemplu, ea se manifestæ în felul în care, în democrafliile noastre, tratæmimigraflia exclusiv ca pe o problemæ – øi ni se pare normal øi chiar pedeplin justificat sæ recunoaøtem cæ ne este fricæ de aøa ceva. La modul general,ea constæ în divizarea populafliei, în identificarea (dacæ nu în reperareaîncæ din copilærie 10 , dupæ cum s-a propus recent) øi stigmatizarea unei categoriisociale sau a alteia, ca fiind o „populaflie ce comportæ riscuri“ øi de carear fi deci legitim sæ ne temem. Aceastæ sedimentare se traduce prin cartografiereaapartenenflelor, precum øi prin resuscitarea caracterizærilor øiidentificærilor celor mai reductive. Este vorba aici despre forfla cu care imaginileøi cuvintele sale tind sæ impunæ anumite moduri de a gîndi øi reacflionala cel mai mic eveniment (la cel mai mic fapt divers) care devin convenflionale,indiscutabile øi care pînæ la urmæ ajung normative, datoritæ susflinerii programaticeøi politico-mediatice de care beneficiazæ.Ceea ce au în comun toate aceste dificultæfli este complementaritatea dintresecuritatea umanæ øi cea de stat. Întrucît aceasta din urmæ ræmîne nedeterminatæ,ea este punctul în care, în miezul ræspunsului la nevoia øi laexigenfla de securitate, vine sæ se aøeze insecuritatea. Autorii raportului sîntperfect conøtienfli de aceastæ fragilitate, iar felul în care flin seama de ea meritæsæ fie subliniat. La drept vorbind, cea mai mare problemæ pe care o ridicæaceastæ complementaritate este cea a exhaustivitæflii sale. Odatæ ce implicæo comprehensiune a „nucleului vital al tuturor vieflilor omeneøti“, ea presupuneøi o alegere, o apreciere selectivæ a componenflei acestui nucleu. Statulpoate opta (aøa cum o face dintotdeauna) pentru a refline sau nu cutaresau cutare element de insecuritate drept o atingere adusæ componentelorsale. El poate sæ-l minimizeze pe unul dintre ele øi, simultan, sæ-i acorde altuiao importanflæ excesivæ. 11 Altfel spus, el divizeazæ øi ierarhizeazæ întotdeaunacomplementul. Toatæ problema este atunci sæ aflæm dupæ ce criteriiøi sub ce presiuni se face aceastæ ierarhizare. Cine intervine în decizia de aconsidera o formæ de insecuritate drept prioritaræ – în detrimentul celorlalte?Or, aceastæ prioritate nu este determinatæ doar de buget sau de mijloaceleavute la dispoziflie. Ea fline, în mod esenflial, de compatibilitatea mijloacelorutilizate pentru a ræspunde unei ameninflæri (interioare sau exterioare) orieffect is exactly the opposite. Thisobviously happens in the case ofcertain regimes that nobody wouldchoose to consider democratic –regimes that consolidate their dominationupon a double exercise ofthreat: the one they inflict directly upon their citizens and the other, whichthey exploit (as fear of an outward or inside enemy) in order to justify theoppression they effect. Only the same thing happens in the case of democraticregimes, too. We have come to a stage where it is impossible to marginalizeor ignore – under the pretext that they represent no danger at all – certainvoices that are heard in each democracy (the once we have mentioned above),whose audience emerges as a result of the culture of fear and that of enemies,cultures they cannot but develop. If the phenomenon we have earlier termedthe settlement of the unacceptable acquires a meaning in democratic societies,this cannot be separated by this dominant conjunction. It is the instancethat makes us accept the thing we thought we would never accept, and it isthe instance that turns certain words, images and acts we believed we wouldnever take in into perfectly normal, customary parts of our lives. For instance,the phenomenon is manifest in the way in which, in our democracies, we treatimmigration exclusively as a problem – and our express fear of it seems to usto be utterly justified and nothing out of the ordinary. Generally, this consistsin a division of the population, in the identification (if not in the tracing, alreadyfrom childhood 10 , as it was recently proposed) and stigmatization of one oranother social category as a “population bearing risks” and of which weappear to be legitimately afraid. This settlement shows in the mapping ofappearances, and in the resurrection of the most reductive characterizationsand identifications. The essence here is the way in which the force behind theimages and words of this settlement manages to impose certain ways of thinkingand reacting to the most insignificant event (the tiniest happening) thatlater become parts of the convention, rise beyond any discussion and turn intonorms owing to a programmatic, political and media support they enjoy.All this difficulties share the element of the complementarity of human securityand state security. As the latter remains undefined, it is the ideal place, inthe essence of the answer to the need and requirement for security, for insecurityto settle. The authors of the report are perfectly conscious of this fragilityand the way they deal with it is remarkable. Actually the greatest problemabout this complementarity is its exhaustive character. As soon as it impliesa comprehension of “the vital core of all human lives”, it also requires a choice,a selective appreciation of the contents of this core. The state can choose (at ithas always done) to keep or discard certain elements of insecurity as interferingwith this content. It can reduce the significance of some to a minimumand, simultaneously, consider others to be of excessive importance. 11 In otherwords, the state always divides and classifies the complement. Our task thenis to discover the exact criteria according to which and the pressure underwhich this classification is done. Who participates in the decision that givesa certain form of insecurity priority in the face of others? Moreover, it is notmerely budget or various means at disposal that determine where this prioritygoes. The decision much rather depends on the compatibility of the meansemployed to react to a threat (outward or inward) or to another one implyingglobal security. How can we hinder the means employed from displacing insecurityfrom a certain area t another? The commission rapporteurs answer thisquestion by relying on the argument of integration.197

alteia cu o exigenflæ de securitate globalæ. Cum sæ facem pentru ca mijloacelefolosite sæ nu deplaseze insecuritatea dintr-un domeniu în altul? Raportoriicomisiei ræspund la aceastæ întrebare aducînd ca argument exigenfla integrærii.Fiecare ameninflare, redutabilæ în sine, justificæ faptul de a i se acordaatenflia cuvenitæ. Cu toate acestea, însæøi diversitatea acestor factori deinsecuritate reclamæ o concepflie integratæ, conducînd la înflelegerea deo manieræ globalæ, pentru ansamblul populafliei, a acestei întregi serii deprivafliuni 12 […]. De exemplu, nu se pune problema sæ se privilegiezepacea în detrimentul securitæflii. Dimpotrivæ, nu trebuie sæ se piardæ dinvedere niciunul din aceste aspecte esenfliale. 13Dar dacæ aceastæ integrare este o exigenflæ, cum sæ înflelegem faptul cæ ceeace constituie „nucleul vital al vieflii omeneøti“ se determinæ în mod relativøi aleatoriu? Înseamnæ oare aceasta cæ integrarea este una cu geometrie variabilæ– cæ, pentru a nu deranja sau contraria anumite calcule sau interese economice,politice, strategice, geopolitice ori de alt soi, se va omite, pe ici,pe colo, cîte un element al acesteia – øi cæ se va omite sæ se sublinieze cîndse aduce atingere demnitæflii umane sau cînd se acceptæ cu resemnare særæciaøi foamea, cæ nu va mai aminti nimeni de anumite arestæri, încarceræriabuzive sau execuflii capitale? Cine, øi în ce calitate, îøi va aroga dreptul laexcepflie – dreptul de a restrînge extinderea conceptului de securitateumanæ?Problema pe care o ridicæ toate aceste întrebæri este dificultatea, dacæ nuchiar imposibilitatea de a reveni la stat øi la institufliile guvernamentale în vedereamenflinerii sau garantærii acestei integræri. Cel mai important lucru dinraportul Securitatea umanæ, acum este neliniøtea cu privire la capacitateainstitufliilor de a se preta færæ greø la acest joc complex. Raportorii øtiu preabine cîte opfliuni politice pot implica evitarea sau mascarea sa, dar øi cumpot fi neglijate orice tip de temeri ori elaborate diverse proceduri øi sistemede control care sæ genereze ele înseøi insecuritate, sub pretext cæ se flineseama de anumite temeri ale cetæflenilor. Iatæ de ce una din axele concepflieilor constæ în primul rînd în conjugarea preocupærii pentru securitatea umanæ(preocupare care, în acest caz, ar trebui debarasatæ de orice prejudecatæpoliticæ, de orice restricflie øi de orice limitare) – deci a acestei preocupæricu respectarea drepturilor omului. Raportorii argumenteazæ cæ sinergia loreste condiflia pentru ca protecflia securitæflii umane sæ nu fie sinonimæ cu insecuritatea– pentru ca ea sæ nu se întoarcæ, în pofida propriei voinflei, împotrivalibertæflilor pe care pretinde cæ le apæræ.Respectarea drepturilor omului este condiflia esenflialæ pentru protejareasecuritæflii umane. […] Drepturile omului øi securitatea umanæ se aflædeci într-o relaflie de sinergie. Securitatea umanæ ajutæ la reperarea drepturiloraflate în pericol într-o anumitæ situaflie. Drepturile omului ne ajutæsæ ræspundem la întrebarea despre cum trebuie sæ fie apæratæ securitateaumanæ. Nofliunea de drepturi øi obligaflii completeazæ recunoaøterea øiimportanfla eticæ øi totodatæ politicæ a nofliunii de securitate umanæ. 14Însæ mai øtim øi cu ce dificultæfli se confruntæ aceastæ sinergie pusæ la modulcondiflional. Iar prima dintre ele este neræbdarea cu care se recurge la solufliigata fæcute, necesitatea unor ræspunsuri imediate, dintre care cel mai comodartificiu îl constituie desemnarea unui duøman. Dar atît neræbdarea deEach threat, considerable as it is, justifies its own claim for appropriateattention. Nevertheless the diversity of these insecurity factors requiresan integrated conception and it leads to a global way of understanding,on behalf of the entire populace, of this series of privations 12 . . . .For instance any privilege to peace at the cost of security is out of thequestion. On the contrary, none of these essential aspects can be overlooked.13Nevertheless if this integration emerges as a requirement, how are we tointerpret the fact that the content of “the vital core of all human lives” isdetermined in a relative and random way? Does this imply that integrationhas got a variable geometry – that, in order not to disturb or deny certaineconomic, political, strategic, geopolitical or other interests or speculations,here and there this or that element of the said content will be omitted – andthat these omissions will be effected with regard to emphasizing certaininjuries to human dignity or acceptations of poverty and famine, and that forthe same reasons nobody will ever mention certain arrests, abusive incarcerationsor capital executions? Who, and depending on what kind of quality willclaim the right to form an exception – the right to limit the extension of theconcept of human security?The probem all these questions imply is the difficulty, if not the impossibilityof returning to the state and its governmental institutions for maintainingor safeguarding this integration. The most important element of the reportHuman Security Now is its unrest with respect to the inability of institutionsto infallibly enter this complex game. The rapporteurs are quite aware of thenumber of political options behind avoiding or screening it, nevertheless theyalso know how any type of fear can be disregarded, or how various proceduresand control systems can be elaborated to generate insecurity, under thepretext of managing certain fears of the citizens. This is why one of the axesof their conception is first of all the conjugation of the preoccupation withhuman security (preoccupation that, in this case, should leave any type ofpolitical prejudice, restriction and limitation behind) – that is, of this preoccupationwith human rights. The rapporteurs argue that their synergy is thecondition under which the protection of human security will not become synonymouswith insecurity – and it will not turn, despite its own will, against theliberties it pretends to protect.Compliance with human rights is the basic condition for the protection ofhuman security. . . . Thus human rights and human security are in a relationof synergy. Human security helps in tracing rights threatened in certainsituations. Human rights help us answer the question on how shouldhuman security be protected. The concept of rights and obligations completesthe ethical and political importance and recognition of the conceptof human security. 14Nevertheless we know the difficulties this synergy in the conditional most certainlyfaces. The chief among them is the impatience in searching for instantsolutions, for immediate answers, while the most comfortable artifice in thiscase seems to be the designation of an enemy. Only both the impatience infinding solutions and the need for finding answers originate in our mostfrequent and best cultivated fears. Thus the question arises: can the imperativefor synergy between the requirement for security and human rights bemet under their pressure – moreover as this imperative is not at all a spontaneousone? Can this pressure somehow manage not to produce the opposite198

(in)securitatea vieflii. de la biopoliticæ la politicile securitarea gæsi soluflii, cît øi nevoia de ræspunsuri îøi au originea în temerile noastrecele mai frecvente øi mai bine cultivate. De unde øi întrebarea: poate, oare,imperativul unei „sinergii“ între exigenfla de securitate øi respectarea drepturiloromului sæ fie satisfæcut sub presiunea lor – cu atît mai mult cu cît eanu este cîtuøi de puflin spontanæ? Nu are, cumva, aceastæ presiune chiar efectulopus, øi anume sæ acorde statului puteri depline pentru a proteja deameninflærile pe care le va fi identificat øi selecflionat dupæ bunul-plac? Însænu cumva toate aceste condiflionæri, imperative øi exigenfle ræmîn doar niøtedorinfle pioase, atîta vreme cît aceastæ presiune se menfline øi se preteazæla toate recuperærile øi manipulærile, precum øi la cele mai demagogice discursuriøi imagini (cæci acum toate acestea depæøesc nivelul simplelor discursuri)?Nu este deloc sigur cæ membrii Comisiei pentru Securitate Umanæ au doritsæ flinæ seama de acest paradox. Cæci ei nu spun nimic, nicæieri, despre instrumentalizareapoliticæ, mediaticæ, mediatico-politicæ a fricii øi a tehnicilor ei– cu toate cæ întreaga lor reflecflie se învîrte în jurul fricii. Øi totuøi, ei øtiu preabine øi afirmæ chiar cæ formele de insecuritate care îi ameninflæ pe oameni,în diverse moduri øi la scæri incomensurabile, aproape în toatæ lumea, nuar putea fi combætute færæ ceea ce ei numesc „abilitarea“ cetæflenilor. La dreptvorbind, aceasta este condiflia distanflei øi diferenflei dintre un regim care distingeîntre securitatea umanæ øi securitatea statului øi unul care le pune laun loc sau chiar le confundæ. Într-un regim nedemocratic, indivizii nu au niciuncuvînt de spus cu privire la securitatea proprie, øi aceasta în niciun domeniu:securitatea internæ, locul de muncæ, sænætatea, mediul sau relafliileinternaflionale. Ei suportæ opfliunile øi directivele statului. Nu sînt abilitafli sæia nicio inifliativæ, nici în ceea ce îi priveøte pe ei øi apropiaflii lor, nici cu privirela oricine altcineva. Ce se întîmplæ însæ cu aceastæ abilitare în cazul regimurilordemocratice? Ce se întîmplæ atunci cînd, în numele acestei securitæfli, potfi luate unele mæsuri, pot fi instaurate noi sisteme de apærare, se pot promulgaøi aplica legi care se traduc printr-o creøtere a insecuritæflii – cum arfi constituirea a tot mai multe fiøiere, miile de arhive, miile de dosare personale15 , pentru întrebuinflæri dintre cele mai greu de controlat.Existæ un risc real de a vedea øi de aceastæ datæ felul în care – chiar øi atuncicînd este formulatæ de cetæfleni, cu toate aparenflele de spontaneitate – exigenflade securitate se întoarce împotriva securitæflii, astfel încît indexarea acestormæsuri, sisteme øi legi la o politicæ de securitate sau la organizareainsecuritæflii este indecidabilæ. În fafla acestui risc, un prim ræspuns ar constapur øi simplu în selectarea dintre toate discursurile pronunflate øi toate acfliunileîntreprinse în numele securitæflii a celor care sînt conforme cu drepturileomului øi a celor care le violeazæ. Aceasta s-ar traduce prin enunflareaprincipiului conform cæruia respectarea drepturilor omului este condiflia esenflialæa acceptærii a ceea ce se afirmæ øi se întreprinde, în orice împrejurare,în vederea protejærii sau reinstaurærii securitæflii umane. Cu alte cuvinte, respectareaacestor drepturi, care impune, prin definiflie, ca acfliunea pentrusecuritate statalæ sæ aibæ anumite limite, nu înseamnæ cæ aceste limite potfi modificate sau nesocotite în numele diferitelor forme de insecuritate. Øitotuøi, noi øtim cæ ræspunsul acesta nu este suficient, cæci sinergia pe careo recomandæ este fragilæ prin esenflæ. Fie cæ se confruntæ cu situaflii reale,imaginare sau fantasmate, orice regim este nespus de tentat sæ decretezestarea de excepflie. Dar nimic nu o fragilizeazæ mai mult ca fricile pe carese întemeiazæ cererea de securitate øi campaniile de presæ, de radio øi deteleviziune care o orchestreazæ sau o repercuteazæ – nimic nu o ameninflæeffect, namely to invest the statewith absolute power to protectagainst threats it identifies andselects according to its own will?Still, all these conditions, imperativesand requirements can easilyremain humble hopes as long as this pressure is maintained and as long as ittriggers all sorts of recoveries and manipulations, demagogic discourses andimages (because by now all these have risen above the level of simplediscourses)?We are not entirely convinced that the members of the Commission forHuman Security wished to keep this paradox in mind. Because there is nomentioning in the report neither of any kind of political, media or joint instrumentalizationof fear nor of its techniques – despite the fact that the entiretrain of thought seems to be guided by the concept of fear. And still, they arequite aware of and even affirm it that the forms of insecurity threatening peopletoday in various ways and on an almost immeasurable scale, all over theworld, could never be overcome without what they denote as the “habilitation”of citizens. As a matter of fact, this is the condition for the distance anddifference between a regime that distinguishes between human security andstate security and one that treats them as similar or even confounds them.In an undemocratic regime, individuals have no say in the matters of theirpersonal security, and this includes all areas: internal security, jobs, health,environment or external affairs. They endure the options and directives of thestate. They have no right to initiatives, neither in what pertains to them andtheir relatives, nor in what pertains to anybody else. Nevertheless what happensto this right in the case of democratic regimes? What happens in caseswhen in the name of this security new systems of defense can be installed,when new laws leading to an increase of insecurity are passed – as the creationof more and more files, archives and personal dossiers 15 , for means becomingincreasingly difficult to control.There is an actual risk of seeing again the way in which – even when it is formulatedby the citizens, with all the appearances of spontaneity – the requirementfor security can turn against security, thus the indexation of these measures,systems and laws to a security policy or to the organization of insecurity is indecidable.A first answer to this risk could simply rest in the selection, fromamong all existing discourses and from among all actions effected in the nameof security, of those that are in conformity with human rights and of those whoactually violate these human rights. This were nothing else but a reinforcementof the principle according to which the conformity to human rights is the essentialcondition for accepting anything said and done, under any circumstances,for the protection or restoration of human security. In other words, complianceto these rights, that by definition imposes certain limits to the action taken inthe name of state security, does not imply that these limits can be modified ordisregarded in the name of various forms of insecurity. And still, we know thisanswer will not suffice, because the synergy it recommends is fragile by default.Irrespective of the real, imaginary or fantastic situation it faces, any regime isextremely tempted to decree the state of exception. Nevertheless nothingleads to greater fragility than the fears at the bases of the need for security andof press, radio and television campaigns, that orchestrate or influence it – nothingis a greater threat to this synergy than the explosive play between the languageof fear, that of the imperative need for protection and that of “security”answers taking the shape of a verbal and legislative overlicitation. 16 Inside thisgame, violence finds its most appropriate terrain ever.199

mai tare ca jocul exploziv dintre limbajul fricii, cel al nevoii imperioase deprotecflie øi cel al ræspunsurilor „securitare“, care ia forma unei supralicitæriverbale øi legislative. 16 În acest joc îøi gæseøte violenfla terenul sæu cel maipropice.Aøadar, chestiunea securitæflii individului este øi o problemæ de limbaj – øidepinde mult de felul în care fiecare dintre cei implicafli descrie, exprimæ,analizeazæ sau înflelege tipurile de insecuritate la care este expus. Øi depindede limbaj, întrucît pentru a exprima ceea ce este intolerabil, inacceptabil sauinjustificabil este nevoie de cuvinte – pentru a reduce în toatæ lumea, inclusivîn societæflile democratice, ceea ce Michel Foucault numea „pragul detoleranflæ“. Iar aceasta o reclamæ orice nedreptate (cum ar fi violenfla politicæ,særæcia, foametea, lipsa accesului la îngrijire medicalæ). Parcursul,îndelungat øi extrem de inegal, care duce de la diversele forme de insecuritatela exigenfla de securitate trebuie verbalizat. Însæ este nevoie de cuvinteøi pentru ca înflelegerea a ceea ce, în ea, constituie o ameninflare sænu cadæ în analize simpliste, judecæfli færæ proces øi condamnæri pripite, îndesemnarea caricaturalæ a responsabililor, a vinovaflilor, inamicilor sau în totsoiul de apeluri la violenflæ. E nevoie de cuvinte pentru ca indivizii sæ nu revinæorbeøte la protecflia oferitæ de stat – fiind preocupafli, de fiecare datæ la modulparflial øi exclusiv, de primirea unui ræspuns imediat, oricare ar fi formele deinsecuritate pe care aceasta le-ar genera.Din acest motiv, nimic nu reclamæ mai mult o inventare idiomaticæ a singularitæfliica multiplele frici la care sîntem expuøi. Dar nimic nu o pericliteazæmai tare ca exploatarea øi instrumentalizarea sa, nimic nu o compromiteîntr-un mod mai periculos ca sentimentul de neputinflæ øi de paralizie – dacænu chiar de disperare – la care ne reduce aceasta. Dacæ acest concept de„abilitare“ pe care îl propun raportorii Comisiei pentru Securitate Umanæca ræspuns la aceastæ neliniøte are vreun sens, dacæ el trebuie sæ desemnezeo formæ de libertate complementaræ, atunci este imperios necesar ca el sæimplice cultura mijloacelor proprii acestei inventæri: deci o altæ culturæ decîtcea a fricii. Prin urmare, totul este sæ aflæm din ce culturæ fac parte educarea,informarea øi participarea cetæflenilor la dezbaterea politicæ, elementecare ar trebui sæ fie mijloacele proprii acestei culturi:Facultatea de a acfliona pentru sine presupune educarea øi informarea,pentru ca fiecare sæ poatæ examina îndeaproape structura socialæ øi sæacflioneze în mod colectiv. În acest scop, se impune organizarea unuispafliu public care sæ tolereze opoziflia, pentru ca liderii locali sæ acflionezeøi sæ cultive dezbaterea. Aceastæ abilitare presupune un mediu propice(libertatea presei, libertate de informare, conøtiinflæ øi religie, precumøi libertatea de asociere, cu organizarea unor alegeri democratice øi punereala punct a unor politici care sæ nu excludæ pe nimeni). Ea mai presupuneøi acordarea unei atenflii susflinute proceselor de dezvoltare øiorganizærii unor ajutoare de urgenflæ, precum øi situafliilor care decurgde aici. Prin urmare, chestiunea primæ, pentru fiecare activitate întreprinsæîn numele securitæflii umane, nu trebuie sæ fie „ce putem face?“, ci cumputem face pentru ca activitatea respectivæ sæ se bazeze pe eforturileøi capacitæflile celor direct vizafli de ea. 17Elaboratæ în aceøti termeni, abilitarea este singurul lucru care poate separasecuritatea (sau siguranfla) statului de securitatea umanæ. Ea este, presupunîndcæ beneficiazæ de mijloacele potrivite, cea care îi dispune pe indivizi sæ se opunæConsequently the matter of individual security is a matter of language – andit depends a lot on the way each of the parties involved describes, expresses,analyzes or interprets the types of insecurities it faces. And it is a matter oflanuage because one needs words to express the intolerable, the unacceptableor the unjustifiable – and to lower that which Michel Foucault termed“the threshold of tolerance” in everyone, democratic societies included.However, any injustice (political violence, poverty, famine, no access to healthcare) imposes this lowering. The extremely disparate and lengthy path leadingfrom various forms of insecurity to the requirement for security needs tobe verbalized. Nevertheless words are needed also understand the inherentthreat of getting involved with simplistic analyses, sentences without trialsand hasty condemnations, with the caricature-like designation of responsibleparties, guilty persons or enemies, or else of all sorts o calls to violence. Wordsare needed lest individuals will blindly turn to the protection offered by thestate – being preoccupied, partially and exclusively each time, with gettingan answer right away, irrespective of the forms of insecurity this answer mightgenerate.Accordingly, nothing is stronger to claim an idiomatic invention of singularitythat the multiple fears we are exposed to. But nothing endangers it more thanits exploitation and instrumentalization; nothing compromises it more dangerouslythan the feeling of helplessness and paralysis – even of despair – to thelevel of which it lowers us. If the concept of “habilitation” the rapporteurs ofthe Commission for Human Security recommend in answer to this unrest hasgot a significance, if it need designate a form of complementary liberty, thanit should beyond any doubt involve the culture of the means proper to this actof invention: namely, a culture other than that of fear. Consequently, thewhole point is for us to find the culture comprising the education in, informationon and participation of citizens at the political debate, elements thatshould unquestionably be organic means of this culture:The ability to act for ourselves requires a certain level of education andinformation, so that each of us can closely examine the social structureand can act in a collective manner. In this respect the organization of apublic space is needed, one that tolerates opposition, and local leadersshould take actions and support debates there. This habilitation requiresan adequate environment (freedom of the press, freedom of information,conscience and religion, free association, democratic elections and theachievement of policies that exclude no citizens). It also requires permanentattention given to development processes and the organization ofinstant help programs. Consequently the chief aspect for each actioneffected in the name of human security is not that of “What can we do?”but that of what can we do for the activity in question to be based on theefforts and capacities of those who are in its direct range. 17Elaborated in these terms, habilitation is the only thing that can separate thesecurity (or safety) of the state from human security. Supposing it benefitsfrom the adequate means, habilitation enables individuals to oppose anyattempt at simplifying and manipulating their feelings. Where the culture offear makes expression and action homogeneous, it also diversifies discoursesand attitudes – and it invests identity with a variability that fear always endsby threatening. Yet, above all, this concept takes us forward in the pursuit ofwhat we have previously termed the settlement of the unacceptable. It revealsthe two layers that it consists of. Actually, the settlement never exclusively(not even directly nor immediately) appears in the form of regulations,200

(in)securitatea vieflii. de la biopoliticæ la politicile securitareoricærei simplificæri øi oricærei manipulæri a afectelor lor. Acolo unde culturafricii omogenizeazæ exprimarea øi acfliunea, ea diversificæ discursurile øi conduitele– asigurînd identitæflii variabilitatea pe care frica sfîrøeøte întotdeaunaprin a o ameninfla. Însæ, în primul rînd, acest concept ne permite sæ progresæmcu ceea ce numeam mai sus sedimentarea inacceptabilului. El ne indicæ celedouæ straturi care îl alcætuiesc. Într-adevær, sedimentarea nu se traduce niciodatæexclusiv (nici mæcar direct øi imediat) prin reglementæri, decrete, textede lege sau constrîngeri de orice fel. Ea începe întotdeauna prin confiscarea,insidioasæ ori brutalæ, a mijloacelor de abilitare. Øi se traduce printr-un anumitnivel de educaflie, informare øi dezbatere publicæ – prin cedæri ale lor,prin compromisurile lor øi prin reducfliile lor, care, departe de a fi mereuopera statului, sînt øi rezultatul industriilor de programe. În realitate, acesteanu se adreseazæ doar unor indivizi total dezinteresafli – pe care nu i-armai putea atinge nimic –, ci unor auditori sau spectatori a cæror afectivitateo reduc, adesea, la acest afect prim, øi anume la fricæ. Aceastæ sedimentare,aøadar, este mai întîi una a imaginilor øi a discursurilor, al cæror efect principaleste acela cæ înlocuiesc inventarea idiomaticæ, aceea care ar permite enunflarea,exprimarea, verbalizarea sau gîndirea, într-un mod de fiecare datæsingular, a nevoii de securitate – imagini øi discursuri care sînt impuse, repetateøi reluate într-o aøa mæsuræ, încît orice împærtæøire este exclusæ. Iaraceastæ primæ sedimentare, de care nu ne apæræ niciun regim politic – øi decare, prin urmare, nu scapæ nici democrafliile –, aceastæ primæ sedimentareeste terenul pe care pot creøte toate extremismele øi fanatismele, toateinstigærile øi toate provocærile, adicæ toate violenflele. Øi, printre ele, celeale statului însuøi. Atunci cînd e cazul (iar democrafliile nu sînt nici ele la adæpostde asta), asistæm la un al doilea strat de sedimentare – la færîmiflareaprogresivæ a libertæflilor, stigmatizarea øi suspectarea unei categorii de indivizisau alteia, la sporirea ameflitoare a fiøærilor øi a arhiværii identitæflilor, laînmulflirea controalelor la frontiere sau înæuntrul teritoriilor. Acestea sînt mecanismeleøi tendinflele care fragilizeazæ astæzi democrafliile pînæ la epuizare.Øi care ne duc cu gîndul, in fine, la cîteva întrebæri esenfliale care deplaseazæ,din nou, problema noastræ. Existæ oare vreo legæturæ anume între specificulacestor regimuri øi fricæ? Dacæ, într-adevær, pasiunea pentru egalitate faceparte din însæøi fiinfla lor, este ea legatæ, într-un fel sau altul, de acest afect,cæruia ar trebui sæ-i recunoaøtem atunci o dimensiune cvasioriginaræ? Esteaceastæ fragilitate una secundaræ, derivatæ, sau trebuie sæ spunem cæ face partedin însæøi esenfla democrafliei – o esenflæ pe care o dezvæluie, în chip dramatic,situafliile extreme?Traducere de Maria Mæflel-BoatcæNote:1. În limba românæ în original. (N. trad.)2. Idem.3. Cf. Corey Robin, La peur, histoire d’une idée politique, traducere din limba englezæ de ChristopheJacquet, Armand Colin, 2006.4. Cf. Jacques Derrida, Force de loi. Le „Fondement mystique de l’autorité“, Galilée, 1994 [Forflæ delege. „Fundamentul mistic al autoritæflii“, traducere de Bogdan Ghiu, in Despre violenflæ, ediflie îngrijitæde Ciprian Mihali, Cluj, Idea Design & Print, 2004].5. Walter Benjamin, „Critique de la violence“, in Œuvres, vol. I, Gallimard, 2000, p. 215 [„Criticaviolenflei“ traducere de George State, in Despre violenflæ, p. 9].6. Ibid., p. 223–224 [13–14].decrees, texts of law or any otherkinds of limitation. It always sets inby the smooth or brutal confiscationof habilitation means. And italso sets in on a certain level ofeducation, information and publicdebate – through giving them up, making compromises and reducing them,while all these, far from always being results of state action, can also beachieved by programming industries. In reality, it addresses not only completelydisinterested individuals – who seem to be immune to anything –, butalso an audience whose affectivity often reduces it to this primary affection,fear. This settlement is, in consequence, one of images and discourses aboveall, while the effect is a replacement of idiomatic invention, that which wouldpermit the statement, expression, and verbalization or weighing, each time ina singular way, of the need for security – a settlement of images and discoursesimposed, repeated and copied to the extent when any sharing is impossible.And this first settlement that avoids no political regime – and which,consequently, occurs in democracies as well – it is the fertile ground on whichall sorts of extreme attitudes and fantasies can grow, the ground that nursesinducements, challenges and the most various types of violence. Those effectedby the state included. When this happens (and democracies are notguarded against it), a second layer settles as well – liberties are progressivelyfragmented, one or another category gets stigmatized and suspected, thenumber of identity files and archives increases alarmingly, and the same happensto the number of frontier or inland controls. There are the mechanismsand tendencies owing to which democracies become fragile to exhaustion.And we finally recall a few essential questions that displace, again, the problemat stake. Is there any relation between the character of these regimes andfear? If the passion for equality is indeed part of their being, is it related, oneway or another, by this feeling the dimension of which should then be seen asquasi-original? Is this fragility a secondary and derived one, or should we sayit is part of the very essence of democracy – an essence dramatically unveiledin extreme situations?Translated by Noémi LászlóNotes:1. In Romanian in the original text. (Translator’s note)2. As above.3. Corey Robin, Fear: The History of a Political Idea, New York and London, OxfordUniversity Press, 2004.4. Jacques Derrida, Force de loi: Le ”Fondement mystique de l’autorité”, Galilée, 1994.5. Walter Benjamin, “Critique de la violence“, in OEuvres, I, Gallimard, 2000, p. 215.6. Ibid., pp. 223–224.7. Human Security Now, Final Report of the Commission on Human Security, Pressesde la Fondation nationale des sciences politiques, 2003, p. 17: “The commissionfor human security defines human security thus: the protection of the vital coreof all human lives in a way that ameliorates the exercise of rights and facilitatesthe development of man.”8. Ibid., p. 18.9. I have tried to demonstrate how this conjunction works in Samuel Huntington’sClash of Civilisations, in an essay written during the weeks after 9/11: L’Imposturedu choc des civilisations (Pleins Feux, 2002), where I wanted to reject the interpretationof the events in terms of such a clash.201

7. Cf. La Sécurité humaine maintenant, rapport de la commission sur la sécurité humaine, Pressesde la Fondation nationale des sciences politiques, 2003, p. 17: „Comisia pentru Securitate Umanædefineøte securitatea umanæ astfel: protejarea nucleului vital al tuturor vieflilor omeneøti, într-unfel care sæ amelioreze exercitarea drepturilor øi sæ faciliteze dezvoltarea omului“.8. Ibid., p. 18.9. Am încercat sæ demonstrez cum opereazæ aceastæ conjugare în lucrarea lui Samuel Huntingtonintitulatæ Ciocnirea civilizafliilor, într-un eseu pe care l-am scris în sæptæmînile de dupæ atentatelede la 11 septembrie: L’Imposture du choc des civilisations (Pleins Feux, 2002), unde doreamsæ resping interpretarea evenimentelor în termenii unui øoc de acest fel.10. Astfel, o expertizæ colectivæ realizatæ de INSERM, în septembrie 2005, în contextul proiectelorsecuritare de prevenire a delincvenflei ale Ministerului de Interne, a putut preconiza o reperare(adicæ o fiøare) a perturbærilor comportamentale încæ de la creøæ sau grædiniflæ, sub formæ de„ræceala afectivæ, tendinflæ spre manipulare, cinism, agresivitate, impulsivitate, neascultare etc. ...“,prin care s-ar permite prezicerea unei delincvenfle viitoare. Aceastæ expertizæ a dus la elaborareaunei petiflii de protest intitulate „Niciun patru la purtare pentru copiii de trei ani“, care a fost semnatæde peste 200.000 de persoane. Mai recent, ideea securitaræ referitoare la fiøarea copiilora fost transpusæ într-o lege de prevenire a delincvenflei votatæ pe 5 decembrie 2006, prin careprimarii sînt autorizafli sæ „elaboreze un sistem de procesare informatizatæ a datelor cu caracterpersonal, referitoare la copiii de vîrstæ øcolaræ din localitate“ – date pe care organismele care seocupæ cu atribuirea alocafliilor familiale, inspectorul øcolar øi directorul sau directoarea instituflieiunde este înscris copilul ar trebui sæ le transmitæ autoritæflilor locale. Deøi nu contribuie la inventareaidiomaticæ a singularitæflii, øcoala øi creøa devin, astfel, o verigæ suplimentaræ øi determinantædin cadrul controlului (øi arhiværii) identitæflii. Misiunea lor primordialæ, øi anume educarea copiilor,care fline de securitatea umanæ, este contaminatæ, dacæ nu chiar alteratæ øi pervertitæ, de imperativelesecuritæflii de stat.11. Prin prisma acestor strategii, se cuvine sæ analizæm atenflia acordatæ faptelor diverse, mai exact,reacfliile exagerate ale guvernanflilor la recurenfla acestora, semnificativæ, dupæ ei, pentru diverseforme de insecuritate. Am putea, astfel, aræta færæ prea mari eforturi cæ ceea ce noi numim aici„cultura fricii“ nu scapæ culturii „faptului divers“. Øi totuøi insecuritatea nu se limiteazæ doar la aceasta.Iatæ de ce – flinînd cont de realitatea formelor de insecuritate ce existæ în lume: særæcie, ræzboaie,foamete etc. –, ori de cîte ori cultura fricii ia forma aceasta limitatæ (obiect al tuturor manipulærilor),ea nu este altceva decît o culturæ a diversiunii.12 . În paragraful intitulat „Sfera specificæ a nofliunii de securitate umanæ“ (pe care îl încheie acest pasaj),sfera se referæ la urmætoarele domenii: „Securitatea umanæ lærgeøte nofliunea restrînsæ desecuritate a frontierelor […]. Desigur, securitatea umanæ trimite la nofliunea de conflict violent;însæ orice formæ ar lua violenfla, fie cæ este vorba de terorism, criminalitate ori ræzboi, ea pericliteazæsecuritatea cetæflenilor. […] Dar nofliunea de securitate umanæ mai trimite øi la termenul de«privafliuni»: privafliuni care sînt rezultatul særæciei, al poluærii, al stærii precare de sænætate, al analfabetismuluiøi al altor patologii. […] Însæ absenfla øcolarizærii comportæ øi ea unele consecinfledeosebit de grave pentru securitatea umanæ“. La Sécurité humaine maintenant, rapport de lacommission sur la sécurité humaine, pp. 22–23.13. Ibid., p. 23.14. bid., pp. 30–31.15. În ce priveøte Franfla, vom aminti aici existenfla STIC-ului (sistemul de tratare a infracfliunilor constatate)elaborat de poliflie, a JUDEX-ului (sistemul judiciar de documentare øi exploatare) creatde jandarmerie, la care se adaugæ registrele serviciilor de informaflii generale, ale brigæzilor specializate,ale DST-ului (Direcflia de Supraveghere a Teritoriului) etc. Dupæ cum afirmæ øi CristopheBoltanski, într-un articol publicat în ziarul Libération din data de 25 noiembrie 2006 (p. 17) øiintitulat „Deriva fiøierelor polifliei øi jandarmeriei“: „Pe 1 ianuarie, CNIL (Comisia Naflionalæ pentruInformaticæ øi Libertæfli) avea în evidenflæ aproape 4,5 milioane de persoane implicate în proceduripenale øi alte 22,5 milioane de cetæfleni înregistrafli ca victime sau martori“. Øi autorul adaugæ,subliniind disfuncflionalitæflile øi erorile judiciare la care a dus consultarea acestor fiøiere: „Din ceîn ce mai frecvent, aceste date sînt consultate de administraflie cu privire la ocuparea unor locuride muncæ apreciate drept sensibile, cum ar fi securitatea sau apærarea, ori pentru activitæfli reglementate(jocurile de noroc, pariurile sau cursele)“.16. În ultimii cinci ani, în Franfla au fost adoptate zece texte de lege referitoare la insecuritate (printrecare legile Perben I øi II din iulie 2002 øi martie 2004). Dintre acestea, vom menfliona doarlegea din august 2004, care faciliteazæ crearea de fiøiere, înainte de reglementarea acestora decætre Comisia Naflionalæ pentru Informaticæ øi Libertæfli, precum øi legea din ianuarie 2006 (cuprivire la terorism) care prevede extinderea videosupravegherii. Pe lîngæ aceste zece texte delege, au mai fost promulgate øi douæ legi cu privire la imigrare, care a fost identificatæ sistematicdrept factor de insecuritate.17. La Sécurité humaine maintenant, rapport de la commission sur la sécurité humaine, pp. 33–34.10. Thus, a collective expertise elaborated by INSERM, in September 2005, withinthe context of security projects for the prevention of delinquency of the Ministryof Internal Affairs, could foretell a tracing (a filing) of problems of behavior fromkindergarten stage, under the form of “affective coldness, tendency to manipulate,cynicism, aggressivity, impulsiveness, etc. . . .” that would lead to a forecastof future criminal behavior. This expertise lead to the formulation of aprotest under the title “No C-s for bad behavior for kids of 3”, signed by over200,000 persons. Recently, the security-related idea of filing children surfacedin a law on the prevention of criminality voted on the 5th of December 2006,a law that authorizes mayors to “elaborate a system for the IT processing of personaldata on schoolchildren in the locality” – data that the organs responsiblefor distributing alimony, school inspectors and managers should transfer to thelocal authorities. Although they do not contribute to the idiomatic invention ofsingularity, the school and the kindergarten become an additional and determiningphase in the control and filing of identity. Their primary mission, theeducation of children, which relates to human security, is contaminated, if notaltered and perverted, by the imperatives of state security.11. Through the prism of these strategies we should analyze the attention given tosmall events, more exactly the exaggerated reactions of governing institutionsto these events significant, in their opinion, for various forms of insecurity.We could demonstrate without taking especially great pains that the “cultureof fear” does not escape the “culture of small events”. Nevertheless insecurityis not limited to these. This is why – keeping the reality of the forms of insecurityin mind – poverty, war, famine etc. – each time the culture of fear acquiresthis limited form (object for all types of manipulation), it is nothing else buta culture of diversion.12. In the paragraph under the title “The specific spread of the notion of humansecurity” (the one ended by the quote), the spread includes the following areas:“Human security widens the narrow notion of border security . . . . Obviously,human security also implies the notion of violent conflict; nevertheless irrespectiveof the form of violence, be it terrorism, criminality or war, it undeniablythreatens the security of citizens. . . . But the idea of human security also engagesthe term of ’privations’: privations as results of poverty, pollution, precarioushealth, analphabetism and other pathologies. . . . Yet, the lack of schooling canalso bear severe consequences in what pertains to human security.” HumanSecurity Now, Final Report of the Commission on Human Security, pp. 22–23.13. Ibid., p. 23.14. Ibid., pp. 30–31.15. In what pertains to France, we will recall the existence of STIC (the system ofdealing with recorded crimes) elaborated by the police, of JUDEX (the judiciarysystem of documentation and exploitation) created by the gendarmerie,and the registers of general information services, of special brigades, of DST(Department for Territorial Surveillance) etc. As Cristophe Boltanski states, inan article published in Libération on the 25th of November 2006 (p. 17) underthe title “The Maze of Police and Gendarmerie Files”: “On January the 1st CNIL(National Commission for IT and Liberties) had evidence on almost 4.5 millionpersons involved in criminal law suits and another 22.5 million citizens registeredas victims or witnesses.” And the author adds, stressing the judiciary disfunctionalitiesand errors that occurred from the reliance on these registers:“More and more frequently, administration consults these data on occasionsof employing people for jobs appreciated as sensitive, such as state security ordefense, or for regulated activity (gambling, bets etc.).“16. In the last five years in France tens of texts of laws referring to insecurity havebeen adopted (also laws Perben I and II from July 2002 and March 2004).From among these, we will only mention the law passed in August 2004, facilitatingthe creation of files, before they are regulated by the National Commissionfor IT and Liberties, and the law passed in January 2006 (on terrorism) thatprovides for an extension of video surveillance. Beside these laws, other twohave been adopted on immigration, systematically identified as an insecurityfactor.17. Human Security Now, Final Report of the Commission on Human Security,pp. 33–34.202

(in)securitatea vieflii. de la biopoliticæ la politicile securitareExistenfla într-un tancAlexandru Polgárlui G. M. TamásSæ ne imaginæm cæ, într-o dimineaflæ, în timp ce væ luafli micul dejun la bistroulde peste drum, o persoanæ cu un aspect ceva mai insolit se apropie de masadumneavoastræ øi, aruncînd o privire peste ziarul deschis la ultimul bilanfl almorflilor øi ræniflilor din Bagdad, spune: „– Viafla e insecuritate“. Væ cæutaflide-ndatæ prin buzunare, dar, færæ a se sinchisi de mærunfliøul gata sæ-l întindefli,persoana se aøazæ la masa dumneavoastræ øi continuæ:„– Te urci liniøtit în autobuz, dimineafla, ca sæ mergi la lucru, iar apoi eøti scossfîrtecat în bucæfli dintr-un morman de fiare contorsionate sau de sub niøtedærîmæturi. Imaginea dezastrelor e, de ceva vreme, omniprezentæ. E emblemacea mai banalæ a zilelor noastre. O gæseøti în orice ziar, te invadeazæde cum deschizi televizorul. Øtim cæ e vorba de fiecare datæ de explozii øicadavre noi; numærul lor creøte neîncetat. Dar asta nu ne deranjeazæ.Pentru raflionalizærile noastre curente e vorba întotdeauna de acelaøi eveniment:«încæ un atac terorist». Ce anume se exorcizeazæ, ca sæ nu ne maicutremure, prin aceastæ imagine repetitivæ, al cærei conflinut nu se reînnoieøte?“Persoana face o pauzæ de respiraflie øi væ scruteazæ prefl de cîteva secunde,dar dumneavoastræ nu væ ridicafli ochii de pe imaginea din ziar. Nu spuneflinimic. Reflectafli la situaflia irealæ care se flese în jurul dumneavoastræ.„– Trebuie oare sæ ne mulflumim numai cu teama vagæ, alimentatæ de miilede imagini ale ororii, cæ asta ni se poate întîmpla oricînd øi nouæ? Øi odatæce judecata noastræ a fost fezandatæ în felul acesta, vom mai gæsi noi oareresurse pentru a medita la ce înseamnæ astæzi terorismul?“Sperafli ca persoana sæ se ridice øi sæ plece. Vrefli sæ væ continuafli micul dejunîn liniøte, protejat de intimitatea dumneavoastræ. Nu o privifli totuøi în ochi,øtifli cæ orice contact vizual ar fi un punct pierdut. Vocea continuæ:„– De ce existæ terorism? Sæ nu ne græbim sæ ræspundem. S-o luæm maipe ocolite. Sæ acceptæm pentru o clipæ ca adeværatæ propaganda cu caresîntem bombardafli zi de zi øi care vrea ca noi sæ øtim cæ asta ni se poateîntîmpla oricînd øi nouæ. Asta: morflii, suferinfla, ræniflii, lacrimile. Oricînd: cîndmergi la øcoalæ sau la lucru, sau eøti deja acolo, cînd dormi, cînd faci dragoste,cînd îfli iei cina sau micul dejun, cînd zbori cu avionul. A accepta acestgînd înseamnæ a privi în ochi vulnerabilitatea care ne defineøte. Putem fi uciøiøi putem ucide. Sîntem muritori. Întreaga noastræ existenflæ e impregnatæde acest adevær. Viafla, «a fi viu» e insecuritate, chiar dacæ, bineînfleles, existenflanu se reduce numai la «a fi viu». Simpla viaflæ însæ, «a fi viu» pæstreazæcu existenfla un raport despre care se poate risca afirmaflia cæ e unulesenflial“.Sæ presupunem cæ sîntefli un om bine-crescut øi, în loc sæ væ adresafli,enervat, chelnerului, chemîndu-l sæ goneascæ persoana care s-a øi instalatla masa dumneavoastræ, væ ridicafli într-un sfîrøit ochii din ziarul pe care tocmaiafli fi reînceput sæ-l citifli øi întrebafli binevoitor:EXISTENCE INSIDE A TANKAlexandru Polgárto G. M. TamásLet us imagine that, one morning, while you are having breakfast at yournearby restaurant, a rather unusual person approaches your table and, throwinga glance at your newspaper opened at the last report on the dead andinjured in Baghdad, says: “– Life is insecurity.” Automatically, you searchthrough your pockets. However, the person ignores the change you are readyto offer, sits down at your table and continues:“– In the morning, you take the bus calmly to work, and then they drag youout, torn to pieces, from a heap of wreckage. For a time now, the image ofdisaster has become ubiquitous. It is the trite emblem of our days. You canfind it in any newspaper; it inundates you as soon as you switch on your TV.We know that with every new explosion comes another increase of bodies. Butwe don’t care. In our usual rationalizations it is the same event all the time:’another terrorist attack.’ What is it that is exorcised, in order not to disquietus, through this repetitive image, whose content does not refresh?”The person pauses and scans you for a few seconds, but you don’t lift yourgaze from the image in the newspaper. You stay silent. You reflect upon theunreal situation that has suddenly developed.“– Should we content ourselves with the vague fear, fed by thousands of horrificimages, that this could happen anytime to us, too? And after our judgmenthas been enervated by these means, will we be able to find someresources to understand the meaning of terrorism today?”You hope the person leaves. You want to continue your breakfast in peace,under the protection of your own privacy. You don’t look into the person’seyes; you know that any visual contact would be tantamount to defeat. Thevoice goes on:“– Why is there terrorism? Let’s not be hasty in providing an answer. Let’smake a detour. Let’s accept for a moment that the propaganda bombing usevery single day, wanting us to know that this could happen to us, too, anytime,is true. This: the dead, the agony, the injured, the tears. Anytime: whenyou go to school, when you are at work, when you sleep, when you make love,when you have dinner or breakfast, when you fly on a plane. To accept thisthought means to look straight into the eyes of the vulnerability that definesus. We can be murdered and we can be murderers. We are mortals – ourwhole existence is permeated by this truth. Life, ’to be alive’, is insecurity,even if, of course, existence does not consist solely of ’being alive’.But unqualified life, ’being alive’, certainly keeps with existence a relationship,an essential one, even.”Let’s suppose that you are a gentleman and, instead of angrily searching forthe waiter to shoo away the uninvited person seated at your table, you lookALEXANDRU POLGÁR e redactor asociat al revistei IDEA artæ + societate, traducætor, eseist. Înmomentul de faflæ e doctorand al University of Western Ontario din Canada, în cadrul Centruluipentru Studii Teoretice øi Criticæ.ALEXANDRU POLGÁR is a contributing editor of IDEA arts + society magazine,translator, and essayist. He is currently a PhD student at the Centre for the Studyof Theory and Criticism (University of Western Ontario).203

„– Øi cum ar aræta acest raport?“„– Nu fline oare de viul însuøi ca el sæ stea sub semnul negativului sæu cardinal,moartea? Ceea ce træieøte poate în fiece clipæ sæ øi moaræ. Totuøi nuviul ca atare e expus morflii. Expuøi la moarte sîntem numai noi înøine. Existænumai un singur fiind în care expunerea la moarte se (în)scrie – Da-sein.Moartea, imposibilul nostru raport cu nimicul, pune Da-sein-ul în fafla proprieisale nimicnicii, în fafla adeværului cæ, în existenfla sa, el trebuie sæ fie propriu-øitemei. Fiind aøa ceva, Da-sein e întotdeauna o anume posibilitate deexistenflæ, øi nu altele, cele pe care trebuie sæ le abandoneze – un «nu» îlstræbate deci din capul locului. 1 Aceastæ încordare a existenflei deasupra abisuluinu e totuøi o carenflæ care s-ar putea plomba. Negativul pe care-l poartæcu ea este pozitivul nostru existenflial. Nimicnicia existenflei ne munceøte.Ea ni se întîmplæ ca muncæ a negativitæflii, ca «viaflæ a Spiritului», cum spunfilosofii. Nu intelect, nu rafliune, ci expunere la nimicnicia ultimæ a ceea cesîntem. Ceea ce la un Hegel desemna încæ «spiritul obiectiv», iar azi a ajunsnimic altceva decît culturæ pop, e felul în care se declinæ, în existenflele noastre,expunerea la moarte. Øi poate nu e un accident cæ asemenea declinaretrebuie sæ se scrie. Desigur, într-un sens lærgit al scrierii, dar totodatæ øi maiprecis, focalizat ca un laser, decît simpla aøternere de semne pe hîrtie. Paginascrisæ, cu øtersæturi øi marginalii, e însæøi existenfla, pusæ în formæ de cætreexpunerea la moarte. Nu întîmplætor toate institufliile noastre fundamentalese articuleazæ mai întîi ca texte: constituflia, legile, dreptul în general, contractele,ideologiile, religiile. Scrijeliturile pe scoarfla existenflei care sîntemse luptæ dintotdeauna cu aceastæ pre-înscriere în care se pune în formæ muncaexistenflei cu ea însæøi. Aceastæ muncæ e ceea ce, în general, instituie, facesæ fie øi menfline. Religiile, politicile, artele, øtiinflele noastre sînt forme derivate,concretizæri ale acestei instituiri, al cærei nume filosofic e alétheia – adevær.Acesta din urmæ e ceea ce pæstreazæ øi salvgardeazæ toate institufliilenoastre, în sens larg, færæ ca el însuøi sæ fie protejat de altceva decît de existenflele(vieflile) noastre în care s-a înscris. Adeværul protejeazæ existenfla, fiindla rîndul sæu protejat de existenflæ. Ceea ce înseamnæ: adeværul øi existenfla(viafla Da-sein-ului) sînt protejate în exact aceeaøi mæsuræ în care sînt expusepericolului. Protecflie øi pericol se expun reciproc, aøa încît ceea ce ne ræmînee o insecuritate esenflialæ, constitutivæ, de deosebit de simpla ameninflareøi chiar de orice fel de ameninflare, în general: o insecuritate færæ conflinutdeterminat, condiflia însæøi a libertæflii. Pe scurt, viafla Da-sein-ului, ca existenflæde fiecare datæ a cuiva, în toate concretizærile ei individuale øi colective posibile,e marcatæ deci, peste tot øi în întregul ei, de aceastæ insecuritate esenflialæ.Øi mai pe scurt: viafla e insecuritate – totul e sæ ne læmurim în privinflaacestei insecuritæfli, care nu este pur øi simplu ameninflarea vreunui pericol,dar care probabil cæ nu e færæ legæturæ cu pericolele øi ameninflærile noastrede zi cu zi. Dar, bineînfleles, acest raport trebuie desflelenit, el nu ni sedæ în mod spontan.“„– Viafla e insecuritate, spunefli. Asta proiecteazæ într-adevær o perspectivæabisalæ asupra vieflii. În viafla noastræ de toate zilele, cu insecuritæflile ei cotidiene,cæutæm de fiecare datæ sæ ne construim o existenflæ cît mai protejatæ,capitonatæ. Dar cum se întîmplæ cu toate lucrurile pe care nu le putem tranøaniciodatæ pe deplin, securitatea noastræ, sau mæcar o parte din ea, a devenitîn cele din urmæ o «valoare». Sîntem dispuøi chiar sæ plætim pentru aceastæsiguranflæ, pentru a ne elibera de sentimentul devastator cæ totul poate fi pierdut.Companiile de asiguræri probabil cæ øtiu ceva despre asta.“up from the newspaper, which you just wanted to continue reading, and askbenevolently:“– And what would this relationship look like?”“– Is it not in the essence of everything that’s alive to stay under the sign of itscardinal negative, death? At any second, what is alive can also die. However,it is not what is simply alive that is exposed to death. Only we are exposedto death. There is only one being in which exposure to death is inscribed –Da-sein. Death, our impossible relationship to Nothing, places Da-sein in frontof its own nothingness, in front of the truth that, in its existence, Da-sein hasto be its own ground. Being so, Da-sein is always a determined possibility ofexistence and not other possibilities, which it has to leave aside – a ’not’ ispermeating it from the very beginning. 1 This taught suspension of existenceover the abyss is not, however, a gap that could somehow be fulfilled.The negativum it carries is our existential positive. The nothingness of existenceshapes us. It happens to us as the work of the negative, as the ’life ofSpirit’, as the philosophers would say. Not intellect, not reason, but exposureto the ultimate nothingness of what we are. What in the language of Hegelstill designated the ’objective spirit’, and has become today solely pop culture,is the way exposure to death is inflected in our concrete existence. Perhapsit is not an accident that such inflections need to be written – of course,in a broader sense of writing, but also in a more precise one, as focused asa laser, rather than the mere drawing of signs on a sheet of paper. Upon thewritten sheet of paper, with erasures and marginalia, is, in our case, existenceitself, which is brought to shape by exposure to death. It is not incidentallythat our fundamental institutions are first articulated as texts: the constitution,the rules, the law in general, the contracts, the ideologies, the religions, etc.The carvings on the bark of the existence that we are have always alreadybeen struggling with this pre-inscription in which the work of existence withitself is shaped. This work is that which, in general, institutes, ushers into existenceand preserves. Our religions, our politics, our arts, and our sciences arederivative forms, concretisations of this instituting, whose philosophical nameis alétheia – truth. Truth preserves and safeguards all our institutions, withoutbeing protected by anything else than our existence (lives) in which it isinscribed. Truth protects existence, while truth is protected, in its turn, byexistence. Which means: truth and existence (the life of Da-sein) are protectedexactly as much as they are exposed to danger. Protection and danger reciprocallyexpose themselves, so that what remains is an essential, constitutiveinsecurity, to be distinguished from simple threats, and from any kind ofthreats in general: an insecurity without a determined content, the conditionitself of freedom. In brief, Da-sein’s life, as the existence always of someone,in all its possible individual and collective concretisations, bears, at everypoint and in its totality, the mark of this essential insecurity. Even morebriefly: life is insecurity. The whole question is to grasp the meaning of thisinsecurity, since it is not the threat of a specific danger, although it probablycannot be separated from our everyday dangers and threats. But, of course,this relationship needs to be unconcealed; we cannot grasp it spontaneously.”“– Life is insecurity, you say. This projects, I must agree, an abysmal perspectiveon life. In our everyday life, with its everyday insecurities, we always tryto build up an existence protected as much as possible, an upholstered existence.But, as it happens to most of the things about which we cannot fullymake a decision, our security, or at least part of it, becomes at the end of theday, a ’value’. We are even willing to pay for this safety, in order to relieveourselves of the devastating angst that everything can be lost. Life insurancecompanies might probably know something of this.”204

(in)securitatea vieflii. de la biopoliticæ la politicile securitareFafla pînæ acum egalæ a persoanei de la masa dumneavoastræ e luminatæ deun zîmbet scurt, semn cæ a priceput cæ sîntefli dispus sæ purtafli o conversaflie,chiar dacæ nu desluøifli imediat de ce are ea loc aici øi acum:„– Asigurærile de viaflæ nu vor fi nici primul, nici ultimul semn cæ existenflanoastræ e marcatæ de grija faflæ de moarte. Dacæ e sæ luæm în serios lecfliaheideggerianæ despre moarte, pe care tocmai am repovestit-o pe scurt (traducîndunele din consecinflele ei în limbajul moøtenit de la Hegel), mai curîndsocietatea asigurærilor e cea care-øi exhibæ mæruntaiele de-ndatæ ce-opunem la proba lui Sein-zum-Tode. Asigurærile, ca fenomen economic, îøipot gæsi un loc precis numai pe terenul pregætit de finitudinea ce ne marcheazæ.Transformarea în capital economic a finitudinii, a accidentului øi, încele din urmæ, a nimicului, a disparifliei pariazæ desigur pe voinfla øi capacitateade supraviefluire a indivizilor. Asigurærile ne spun: deøi accidentul e posibil,statistic el este mai puflin probabil decît stabilitatea, succesul, reuøita.Altminteri, asigurærile n-ar mai fi o afacere profitabilæ. Ceea ce surprinde însæla acest fenomen e tocmai raportul cu finitudinea ce se lasæ întrezærit prinel. Pericolul e aici vætæmarea unor bunuri. Însæ, deøi pericolul existæ, el esteunul virtual, e un pericol færæ ameninflare iminentæ. El priveøte lucrurile dinjurul nostru (casæ, maøinæ, bunuri ø.a.m.d.) sau investifliile noastre sau proprianoastræ viaflæ. Regula este însæ cæ distrugerea bunurilor în cauzæ trebuiesæ se petreacæ independent de voinfla individului asigurat; altfel, cum lesnene putem închipui, tentaflia de a face un accident de fiecare datæ cînd vreisæ-fli schimbi maøina ar fi poate prea mare, iar asta ar duce la ruina companiilorde asiguræri. Aspectul poate cel mai interesant al asigurærilor fline defelul în care e definit, în cazul lor, riscul financiar. Prin natura lor, companiilede asiguræri trebuie sæ ia în considerare tot ce poate constitui la un momentdat un factor de risc. În cazul asigurærilor de viaflæ avem practic unpotpuriu al discursurilor despre risc øi securitate pe care societatea øi le flineei înseøi. Pentru a stabili cuantumul unei asiguræri sînt luate în calcul lucruriprecum rata mortalitæflii în flara unde se încheie contractul de asigurare, istoriamedicalæ a asiguratului, standardul øi stilul lui de viaflæ, cælætoriile frecventeîn zone de conflict, alte conduite «cu risc», fumatul etc. Toate astea sînt formeconcrete ale finitudinii, dar numai în ce priveøte organismul nostru, nivelulbiologic. Tot restul, pentru care putem pæstra expresia «viafla Spiritului» (încare e de inclus, cum sæ nu, øi obiceiul de a fuma sau nu), conteazæ numaiîn mæsura în care se înscrie în biologic, în mæsura în care afecteazæ sau nufuncflionarea organismului nostru. Organismul, o versiune derivatæ øi simplificatæa corpului, a cærnii, devine o simplæ carcasæ, un fel de tanc, care evæzut apoi ca grad zero al vieflii, dupæ care sînt de calculat riscurile la caresînt expuøi indivizii în viafla lor. Organismul astfel înfleles nu e altceva decîtcorpul medicalizat øi viafla transformatæ în cifræ statisticæ – un rezultat al dezvoltæriitehnoøtiinflei în conjuncflie cu puterea de stat. Reculul acestei transformærisînt ideologiile publicitare ale «vieflii sænætoase». Ele sînt comandate,la rîndul lor, de un «a (men)fline în viaflæ» ce pare sæ fie noul imperativ moral(de noutatea lui Neu-zeit, evident), categoric numai prin caracterul covîrøitoral «de la sine înfleles»-ului ce blocheazæ accesul la chestiunea de fond.Cum se face cæ «viafla» oamenilor ajunge la o asemenea «demnitate» (unape care epoca, în generozitatea ei, nu o mai refuzæ nici animalelor)? Nuîmpinge o asemenea «demnitate» la o contradicflie fundamentalæ, una carese reproduce apoi la toate nivelurile øi în toate subsistemele societale în careviafla e definitæ ca o valoare în sine øi pentru sine?“The stony countenance of the personsitting at your table is softenedby a thin smile, a sign that your fellowguest realized you are willingto have a conversation, even if youcan’t immediately grasp why thisconversation takes place here and now:“– Life insurance will be neither the first nor the last sign that our existencebears the mark of care [Sorge] towards death. If we are to take seriously theHeideggerian lesson about death, which I have just recounted briefly (translatingsome of its consequences in the language we inherited from Hegel), it israther our society of insurance that exhibits its bowels as soon as we are questioningit against the background of Sein-zum-Tode. As an economic phenomenon,insurance can find its place only on the terrain already prepared by thefinitude whose mark we bear. The transformation of finitude, of accident, andeventually, of nothingness, of disappearance, in economic capital bets, ofcourse, on the individual’s will and ability to survive. Insurance tells us:although the accident is possible, statistically speaking it is less likely than stability,success, and a happy ending. Otherwise insurance would not be a profitablebusiness. What is astonishing in this phenomenon is, precisely, therelationship to finitude it displays. The danger here is the destruction ofcertain goods. Nevertheless, even if the danger exists, it is a virtual one, adanger without an imminent threat. It applies to the things around us (house,car, goods etc.), to our investments, or to our life. The rule is that the destructionof these goods should happen independently of the insured individual’swill; otherwise, as we can easily imagine, the temptation of creating anaccident whenever we would like a new car would be too irresistible, and thiswould lead insurance companies to bankruptcy. Perhaps the most interestingaspect of insurance is the way it defines financial risk. In the example of lifeinsurance we have basically a potpourri of the discourses on risk and securitysociety speaks to itself. In order to establish the value of an insurance contract,the insurance companies take into consideration such things as the rateof mortality in the country where the contract is signed, the medical history ofthe insured individual, one’s life standard and lifestyle, one’s travels to conflictzones, other ’risk’ behaviour, smoking, etc. All these are concrete forms offinitude, but only regarding our organism, the biological level. Anything else,things for which we can keep the phrase ’life of Spirit’ (which includes, ofcourse, also the habit of smoking or not), counts only to the extent in which itis inscribed in the biological, to the extent it influences the functioning of ourorganism. The organism, a derivative and simplified version of the body, ofthe flesh, becomes simply a carcass, some sort of a tank, which is then consideredthe zero degree of life. The risk to which the individuals are exposed duringtheir lives is then calculated upon this zero degree. Understood in thisway, the organism becomes the body of medical science, and life is transformedin a statistical figure – a result of the development of techno-sciencemeeting state power. The recoil of this transformation is the advertisementideologies of ’healthy life’. They are commanded, in their turn, by a ’keepingalive’, which seems to be the new moral imperative (new, in the sense of Neuzeit,of course), categorical only by the overwhelming amount of ’it-goes-without-saying’that blocks any access to the background question. Why is it thathuman ’life’ arrives to such a ’dignity’ (a dignity that is no longer refused toanimals either)? Does not such a ’dignity’ push us to a fundamental contradictionthat is then reproduced at all levels and in all societal subsystems thatdefine life as a value in and for itself?“205

„– Dar nu e oare demnitatea vieflii una din marile realizæri civilizaflionale lacare a ajuns omenirea? Respectul pentru viafla individului provine din ceeace s-a configurat, de-a lungul istoriei, ca drepturi ale omului“ – pærefli sæ værevoltafli, cu jumætate de guræ.„– Desigur, nimic de zis. Demnitatea vieflii nu e, în sine, ceva de disprefluit.Spunefli-mi însæ urmætorul lucru: cum poate epoca sæ ræmînæ coerentæ cuea însæøi atunci cînd, pe de o parte, «viafla sænætoasæ», pînæ øi în societæfliledezvoltate, fline de puterea de cumpærare, iar pe de alta, øi mai grav, cîndræzboaiele, foametea, særæcia decimeazæ mai multe viefli ca oricînd? Acesteatitudini contradictorii sînt semnul cæ, pentru epoca în care s-a întîmplatsæ ne naøtem, viafla e locul unui paradox. Acest paradox trebuie gîndit. Fiindcæevitæ o asemenea gîndire, acfliunile øi discursurile umanitariste, erzafl deiluminism øi gîndire revoluflionaræ, au ajuns sæ legitimeze tocmai ceea ce condamnæ,øi chiar în timp ce condamnæ. Filantropia, cu toate realizærile ei pozitive,e doar modalitatea în care ne liniøtim conøtiinfla, dar poate numai pentrua ne bucura, în secret, cæ mai avem una.“„– Dar asta se øtie. O øtim cu toflii, færæ sæ sæpæm prea mult în jurul acestuiadevær. El este una dintre contradicfliile fundamentale ale epocii: niciodatænu s-au stins atîtea viefli în acompaniamentul grandios al glorificærii øi salvgardæriivieflii. Desigur, cel mai adesea, nu avem nici loc, nici timp pentru ane revolta împotriva acestei nedreptæfli majore. Politica se face peste capetelenoastre, în timp ce noi sîntem flintuifli în condiflia noastræ de zi cu zi. N-avemtimp: trebuie sæ ne cîøtigæm pîinea, sæ-i trimitem pe copii la øcoalæ, sæ necumpæræm cele de trebuinflæ, sæ urmærim øtirile. Vieflile noastre sînt burduøitecu lucruri inesenfliale pentru a ne fline cît mai departe de cele care conteazæcu adeværat. Dar mai øtim oare ce conteazæ? Ne mai intereseazæ? Øi dacæda, avem oare timp sæ ne instruim în privinfla acestor lucruri? Nu ni se vorbæga pe gît toate refletele de gata-gîndit de cum deschidem televizoarele,mai ales cînd educaflia noastræ se reduce la lucrurile pe care trebuie sæ leøtim reproduce pentru a avea un job? Øtim sæ facem mai mult decît sæexclamæm pios-umanitarist cîte un «vai de ei!» sau «vai de noi!» cînd se întîmplæca vreun eveniment sæ stræpungæ platoøa ignoranflei noastre de zi cu zi?Ignorare, refulare: e chiar nevoie de ele pentru a træi? Cu siguranflæ cæ ar fimult mai greu færæ ele. Ar fi mult mai greu sæ te menflii în disconfortul psihological unei perpetue vinovæflii. Dar ce fel de vinovæflie este asta? La urmaurmei noi n-am comis nimic. E un pur accident cæ træim în aceeaøi lumecu nedreptatea. Pæcætuim prin pasivitate, ni se spune. Øi dacæ lumea noastræe nedreaptæ, nu devenim noi oare, prin simplul fapt cæ acceptæm sæ træimîn ea, combustibil al acestei nedreptæfli? Nu ni se întîmplæ asta chiar færæ sævrem øi færæ sæ øtim? Nu obligæ asta la o responsabilitate faflæ de lume, unacare sæ vizeze lumea noastræ, întreaga lume, aøa cum se întinde ea pe totglobul øi ne solicitæ din orice punct al Pæmîntului? Nu trebuie sæ înflelegemîn sfîrøit cæ responsabilitatea trebuie «mondializatæ» øi ea, iar asta e ceva cetrebuie sæ se petreacæ în noi, oricît de nesiguri øi de aproximativi am fi încea mai mare parte a vieflilor noastre? Dar cum sæ decantezi tu, infim atomsocial, responsabilitatea «mondialæ» ce-fli revine? De unde sæ øtii cum ar trebuisæ acflionezi pentru ca lumea sæ se schimbe, sæ fie liberæ de nedreptæfli?Nu e oare puræ nebunie sæ crezi cæ felul în care-øi duce viafla un singur individde pe planetæ va putea schimba ceva în viafla miliardelor cu care el conviefluieøte?Nedreptatea de care pomeneam e structuralæ, ea fline de naturasistemului nostru social, de felul cum e mobilatæ conviefluirea noastræ. Eae rezultatul unor procese istorice øi sociale complexe, care nu pot fi ræs-“– But the dignity of life is one of the greatest achievements of our civilization,is it not? The respect for the life of the individual stems from what has beenconfigured, along our history, as human rights” – you seem to remonstratehalf-heartedly.“– Of course, it goes without saying. The dignity of life is not, in itself, somethingcontemptible. But please tell me: how can our epoch be self-consistentwhen, on the one hand, ’healthy life’ depends, even in developed societies,on your buying capacity, and when, on the other hand, which is even graver,wars, famines, and poverty take more lives than ever? These contradictoryattitudes are the sign that, in the epoch in which we happened to be born, lifeis the place of a paradox. This paradox needs to be considered fully. Becausethey avoid this thinking, the humanitarian actions and discourses, ersatz ofEnlightenment and revolutionary thinking, arrived to justify what they condemn,and precisely when they condemn. Charity, with all its positive achievements,is the way we merely placate our consciousness, but only in order tobeing clandestinely happy that we still have one.”“– But this is known. We all know this, without digging too much around thistruth. It is one of the fundamental contradictions of our epoch: never beforehave so many lives disappeared in the grandiose accompaniment of glorifyingand safeguarding life. Of course, most of the time, we don’t even have thespace or the time to revolt against this major injustice. Politics is out of ourcontrol, while we are nailed to our everyday condition. We don’t have time:we need to earn our existence, to send the kids to school, to do our groceries,to watch the news. Our lives are packed with inessential things in order tokeep us away from that which truly matters. But do we know what matters?Are we still interested in this? And if the answer is yes, do we have time tolearn about this? Won’t they force-feed us with the recipes of pre-fabthoughts as soon as we switch on our TVs, especially when our education consistsof the very limited things we need to reproduce in order to get a job?Do we know how to do more than exclaiming piously and with the tremulousnessof a humanitarian, ’poor them!’ or ’poor us’, whenever it happens that anevent pierces the shield of ignorance we arm ourselves with on a daily basis?Ignorance, repression: do we really need them in order to live? Certainly, itwould be much harder without them. It would be much harder to keep yourselfat the level of the psychological discomfort of perpetual guilt.But what kind of guilt is this? After all, we didn’t do anything. It is a pure accidentthat we are living in the same world as injustice. We are guilty of passivity,they tell us. But if the world is unjust, won’t we become, by the simple factthat we accept to live in it, fuel for this injustice? Is this not happening evenwithout our will and knowledge? Does this not oblige us to a responsibilitytowards the world, a responsibility that would regard our world, the wholeworld, as it expands on the planet and summons us from any point on theEarth? Shouldn’t we finally understand that responsibility needs to become’global’ as well, and this is something that should happen in us, regardlessof how unsure and ambivalent we are in most of our lives? But how could youisolate, you – an infinitesimal social atom –, your share of ’global’ responsibility?Is it not sheer madness to think that the way one single individual leadshis or her life could change anything at all in the lives of billions with whomshe or he cohabits? The injustice I have just mentioned is structural, it belongsto the nature of the social system in which we live, to the way our coexistenceis furnished. Our injustice is the result of complex historical and social processes,which cannot be overturned so easily. And, once again, what could youdo? What would it look like, according to you, a life led in accordance withglobal responsibility?“206

(in)securitatea vieflii. de la biopoliticæ la politicile securitareturnate cu una, cu douæ. Øi, încæ o datæ, ce pofli face? Cum ar aræta, dupædumneavoastræ, o viaflæ træitæ în numele responsabilitæflii mondiale?“Puflin surprins de propria vehemenflæ, dar væzînd cæ disperarea dumneavoastrænu lasæ rece persoana de pe scaunul vecin, væ coborîfli privirile în ceaøcade cafea, amintindu-væ cæ mai avefli douæzeci de minute sæ ajungefli lamuncæ.„– Nu øtiu, øi cred cæ oricine spune cæ øtie, minte. Cu toate astea, mi separe cæ e important sæ nu mai ignoræm lumea largæ, ca sæ zic aøa. Desigur,nu cred cæ simple decizii individuale vor schimba lumea, øi totuøi! Cu ce sæîncepem? Trebuie sæ facem loc lumii. Oricît de nebunesc ar suna asta øi oricîtde bine am øti cæ de fapt lumea e cea care ne face loc sau, mai precis, nedæ loc nouæ, mie, dumneavoastræ, oamenilor. A face loc lumii – în existenflelenoastre. Poate cæ asta nu e ceva ce fline de vreo responsabilitate. Poate cægreøim folosind acest cuvînt. La urma urmei, ce subiect, individual sau colectiv,ar putea fline piept unei asemenea responsabilitæfli? Afli menflionat infimulcare sîntem fiecare, luafli în parte. Cred cæ tocmai asta e de purtat øi de suportat.Nu fline oare de noi înøine sæ anunflæm o exigenflæ, sæ devenim dacæ nuo regulæ, atunci mæcar o limitæ, o frînæ în calea unei dominaflii mondiale careajunge la noi în formele ei cele mai insidioase, mai seducætoare, linguøindu-ne,dar care creøte øi creøte øi creøte, ne face infimi, øi ne linguøeøte iar,numai pentru a ne mætura cît mai uøor din calea ei?“„– Dar noi nu øtim asta. Nu vrem sæ øtim“ – væ græbifli sæ ræspundefli, simflindu-vædin ce în ce mai presat de timpul care trece. Continuafli totuøi:„– Cine ar suporta senzaflia perpetuæ de inferioritate øi de neputinflæ ce senaøte din conøtientizarea acestui fapt? Nu e mai simplu atunci sæ delegæmtotul institufliilor noastre, de la administratorul de bloc øi pînæ la dreptulinternaflional, ONU sau altceva? Nu e mai simplu sæ avem experfli pestetot unde problemele ar risca sæ se apropie prea mult de noi?“„– Da. Nu øtiu dacæ, pe moment, avem de ales. Dar tocmai aceastænecesitate, cæ nu avem de ales, trebuie chestionatæ! Lumea, aøa cum au forjat-omileniile, cu experflii ei cu tot, încæ ne mai primeøte în ea, încæ ne maiînchide în deschisul ei, încæ mai tæinuieøte secretul cæ ea e deschisæ, cæ eae o funcflie a noastræ, a mea, a dumneavoastræ, a oamenilor, cæ noi o facem,chiar dacæ nu øtim cum, chiar dacæ explicafliile noastre, deducînd lumea dinacfliuni individuale sau colective, sînt mai mult sau mai puflin fanteziste. Nuar fi cazul, atunci, sæ începem sæ învæflæm despre lume? Dar cine sæ ne învefle?“„– Poate savanflii noøtri. Avem azi mai multæ øtiinflæ decît tot ce au produstoate secolele precedente la un loc“ – aruncafli ræspunsul, gata s-o luafli dinloc.„– Statistic vorbind, poate. Dar v-aø propune un mic exercifliu de imaginaflie,ca sæ înflelegem ce e cu øtiinfla asta a noastræ. Sæ presupunem cæ sîntefli opersoanæ tînæræ, curioasæ, vrînd sæ aflafli cît mai multe despre lumea în caretræifli. Væ adresafli øtiinflei, mergefli la universitate. Vefli afla foarte curînd cæ unuldintre primele lucruri pe care væ învaflæ øtiinfla øtiinflificæ e cæ vefli avea o slujbæasiguratæ numai dacæ afli studia domeniul tehnic, medicina, dreptul,economia, poate sociologia sau politologia, øi sæ nu uitæm, desigur, de teologieøi de puzderia de noi «-logii», interdisciplinaritæfli øi alte bazaconii ceapar peste noapte. Pe cînd, pe de altæ parte, incertitudinea unei slujbe seagitæ în fafla tuturor celor care s-ar ocupa cu munca Spiritului. De parcæ oricedorinflæ radicalæ de a øti ar trebui pedepsitæ sau disciplinatæ. Spiritul a ajunsun cuvînt de ocaræ în fericitele zile pe care le træim. Viafla «realæ» øi seducætoarele«oportunitæfli» curg întotdeauna în spafliul dintre Spirit øi ceea ce pareA little surprised by your own vehemence,but seeing that your desperationdoes not leave cold theperson from your table, you lookinto your cup of coffee, rememberingthat you have only twenty minutesleft to get to work.“– I don’t know, and whoever says they know, lies. In spite of this, I think it’simportant to no longer ignore the big world out there, to put it in thesewords. Of course, I don’t believe that sheer individual decisions will changethe world. But, be that as it may, how should we begin? We need to makeroom for the world. As madly as this might sound, and even if we know verywell that, in fact, it is the world that makes room for us or, more precisely,gives us a place, to me, to you, to all humans. To make room for the world– in our existence (lives). Perhaps this is not a matter of responsibility. Perhapswe are wrong using this word. After all, what kind of subject, be it individualor collective, could take such a responsibility? You’ve mentioned that we areinfinitesimal when alone. I think that this is precisely what we need to bear.Does it not depend on us to become, if not a rule, then at least a limit, a brakefor a global domination, which arrives to us in its most insidious, most seductiveforms, flattering our egos, as it grows, grows, grows, bigger and bigger,making us small, and flatters us again, but only for better sweeping us away?”“– But we don’t know this. We don’t want to know” – you rush with the answer,feeling more and more under pressure because of the time that flies away.However, you continue: “– Who could bear the perpetual feeling of inferiorityand disempowerment stemming from the conscience of our smallness? Is itnot easier to delegate everything to our institutions, from the superintendentto the international law, to the UN or to something else? Is it not easier tohave experts wherever our problems would risk coming too close?”“– Yes. I don’t know if, for the time being, we can choose. But precisely this,the necessity that there is nothing else to choose is what we have to question!The world, as it was forged by millennia, with its experts, too, still shelters us, itcloses us in its openness, it still conceals the secret that the world is open, thatwe are making the world, even if we don’t know how, even if our explanations,deducing the world from collective or individual actions, are more or less fictitious.Should we not learn, then, about the world? But who could teach us?”“– Perhaps our scholars. We have today more knowledge than all the precedingepochs put together” – you toss a quick answer, ready to leave.“– Statistically speaking, perhaps. But I would recommend a small exerciseof imagination in order to understand what is going on with our knowledge.Let’s suppose that you are a young, inquisitive person, who wants to learnmore about the world she or he lives in. So, you try to find help in science, yougo to the university. You will find out very early that one of the first thingsacademia teaches you is that you will get a job only if you’re studying naturalsciences, medicine, law, business, perhaps sociology and political science, andwe should not forget, of course, about the divinity school and the swarm ofnew ’-logies’, interdisciplinary studies and other maggots that appear overnight.On the other hand, the incertitude of a job is used as a scarecrow forall of those who would commit to the work of Spirit. As if any radical desire toknow should be punished or disciplined. The Spirit has become a curse wordin the happy days we are living in. ’Real’ life and the seductive ’opportunities’flow always in-between the Spirit and what seems to be lacking it the most:the People captured in its poverty, needs, mortgages, drugs, alcohol, familiesto support, in front of its TVs...”207

a fi cel mai lipsit de el: poporul flintuit în særæcia lui, în slujbele lui, în nevoilelui, în creditele lui, în drogurile lui, în alcoolul sæu, în familii de întreflinut, înfafla televizoarelor lui…“„– Spiritul. Trebuie sæ væ mærturisesc cæ acest cuvînt îmi aduce aminte defiecare datæ de vechile øtampile CTC, «controlul tehnic de calitate», dacæmai flinefli minte. De parcæ tot ce s-ar revendica de la el ar avea valoare absolutæ.Cîte evaziuni n-au fost posibile în numele Spiritului? Cîte revendicæridubioase de la culturæ, de la valori, de la umanitate? Cum de væ putefli revoltaîmpotriva umanitarismelor de doi bani øi sæ pretindefli totuøi cæ trebuiesæ ne ocupæm cu cele ale Spiritului? Øi de ce domeniile pe care le-aflimenflionat s-ar afla în afara lui? Fiindcæ ele ne pregætesc pentru meserii practice?Dar ele îøi au øi partea teoreticæ øi existæ destui savanfli care o studiazæ.Cu siguranflæ cæ øi dumneavoastræ øtifli asta, iar lehamitea mea væ estecunoscutæ, afli mai întîlnit-o. Ce væ face totuøi sæ folosifli acest cuvînt hegelian?“– væ înfierbîntafli acum de-a binelea, scotocind dupæ telefonul celular pentrua væ anunfla øeful cæ o ræcealæ absolut ingratæ væ flintuieøte la pat. Mesajuls-a dus. Væ ridicafli ochii cætre persoana din fafla dumneavoastræ, care a aøteptatcomplice sæ terminafli, pentru a continua apoi pe un ton cald, dar fermsæ væ vorbeascæ:„– O fi el hegelian, cum spunefli, dar în el ræsunæ un gînd care nu trebuielæsat în paraginæ. Gîndul acesta atestæ cæ gîndirile noastre trebuie sæ dea seamaunele de altele, cæ ele nu putrezesc în ceea ce se cheamæ «multiplicareapostmodernæ a vocilor», cæ ele nu trebuie læsate sæ se volatilizeze în erzaflurilelor de pe canalele noastre de televiziune, în interviuri sau în filme mai multsau mai puflin deøtepte. Ci ele sînt chemate în fafla unei singure instanfle –propria lor nimicnicie – øi trebuie sæ dea seamæ de ele însele. Nimic din ceeace nu se confruntæ cu aceastæ nimicnicie nu poate pretinde cæ fline de Spirit.Scrijeliturile Spiritului nu se valideazæ nici din interior, de la vreun corpde doctrinæ (cum mai credea Hegel), øi nici din exterior, de la aøa-numitele«fapte», cum se întîmplæ cu cele ale øtiinflei øtiinflifice. Savanflii îøi postuleazæobiectele, pe care le numesc realitate, uitînd de momentul postulærii øi confundîndu-øiapoi realitæflile cu singura realitate posibilæ, care îi cælæuzeøte caun far. Spiritul, în schimb, e orb. El trebuie sæ lupte nu numai împotriva interioruluisæu dintotdeauna (tradiflia), ci øi sæ ræspundæ la întrebarea «de ceaceastæ luptæ?», care o atacæ la tot pasul. «De ce asta? De ce acest gînd, øinu altul? De ce, din toate cuvintele cîte existæ, abia acestea ajung pe hîrtie?De ce un gînd se lasæ domesticit de cerneala noastræ de toate zilele, pe cîndaltul i se refuzæ ani de-a rîndul? De ce ne-am decis pentru anumite formeale scriiturii literar-filosofice, øi nu pentru altele? De ce stæm sæ ne gîndim latemele care ne atacæ din toate pærflile øi care poartæ cu ele pregînditul, înflelepciuneaøi obtuzitatea timpului nostru?» A fi în imposibilitatea de a începe, iatædefiniflia Spiritului. Nu e o medalie de purtat pe piept, ci confruntarea cuimensitatea scrisului existenflei. Munca aceasta nu e un simplu job øi n-aredecît de pierdut atunci cînd tot ce i se oferæ e finalitatea unui job. Asta e insecuritateanoastræ. Îi vom supravieflui? Nu øtim. Ne va supravieflui? Cu siguranflæ.Dar atunci sæ fim læsafli în pace. Nu e treaba noastræ sæ justificæm întermenii birocraflilor ceea ce facem. Dar birocraflii de pretutindeni tocmaiasta ne vor cere. Vom produce o nouæ literaturæ, aceea a «aplicafliilor», pecare generaflii viitoare, mai puflin apropiate de insecuritatea esenflialæ aSpiritului, le vor lectura ca documente intelectuale ale vremii noastre. Degeabaam aøtepta însæ vreo absolvire. Scriiturile noastre, mai libere ca însæøilibertatea, vor purta tatuajele servitudinii noastre. Faflæ de timpul nostru“– The Spirit. I must confess this word always reminds me of the old socialist’checked-for-quality’ stamps from Romania, CTC [controlul tehnic de calitate].As if everything that speaks in the name of the Spirit would have an absolutevalue. How many evasions were not possible in the name of Spirit? How manydubious claims to culture, values, humanity? How can you revolt against thethree-penny humanitarianism and still pretend that we need to be preoccupiedwith the work of Spirit? And why the disciplines you’ve mentionedwould be outside of it? Only because they train us for practical professions?But they also have a theoretical part, too, and there are legions of scholarsdealing with them. I am sure you also know this, and I know my disgust is notsomething new to you. What makes you use, however, this Hegelian word?“– you now get seriously heated, trying to find your cell-phone so you can letyour boss know that you caught an absolutely awful cold and you have to stayin bed. The message is gone. You redirect your attention to the person next toyou, who was waiting with a smile of complicity for you to send your message,in order to continue in a warm, firm voice:“– Yes, perhaps it is a Hegelian thought, as you say, but in this Hegelianthought we can find the echo of something we should not allow to bedestroyed. This thought attests to the fact that our thoughts need to deal witheach other; that they don’t rot in what is called ’the post-modern multiplicationof voices’, that they should not be allowed to volatilise in their ersatz versions,on our TV channels, in interviews and in more or less intelligent movies.But they are called before one tribunal – their own nothingness – and theyhave to stand for themselves. Nothing that does not confront this nothingnesscan pretend that it has to do with the Spirit. The carvings of the Spirit are notvalidated either from the inside, from a body of doctrine (as Hegel still believed),or from the outside, from the so-called ’facts’, as it happens with thepapers, tables, and charts of scholarly research. The scholars of our modernacademia postulate their objects. They call them reality, but they forget themoment of postulation confounding their realities with the only possible reality,which then guides them like a lighthouse. Spirit, in turn, is blind. It notonly has to struggle against its immemorial inside (tradition), but it also hasto answer the question ’why this struggle?’, which attacks Spirit from everywhere.’Why this? Why this thought and not another? Why, from all the wordsthat exist only these get on the sheet of paper? Why are there thoughts thatour daily ink can tame, while other thoughts are inaccessible for years? Whydid we decide for certain forms of philosophical-literary writing, and not fordifferent ones? Why do we reflect upon the topics attacking us from all sides,bearing in themselves the pre-thought, the wisdom and the dullness of ourtimes?’ To be in the impossibility of the beginning: this is the definition ofSpirit. It is not a medal to wear on our chest, but the confrontation with theimmensity of the writing of existence. This work is not a job, and it has only somuch to lose when everything that is offered to it is the finality of a job. This isour insecurity. Will we survive it? We don’t know. Will it survive us? Certainly.Then we should be left in peace. It is not our job to justify what we do accordingto the terms set by bureaucrats. But the bureaucrats from everywhere willdemand precisely this. We will produce a new literature, that of ’applications’,a literature that future generations, more remote from the essential insecurityof Spirit, will read as intellectual documents of our times. In vain we will waitfor an absolution. Our writings, freer than freedom itself, will bear the indeliblemarks of our servitude – to our times, to the powers and forces thatdictate the functioning of the world. We can, of course, repress the tribunalof the Spirit, the work of the negative, which calls everything to the trial208

(in)securitatea vieflii. de la biopoliticæ la politicile securitare– faflæ de puterile øi forflele care dicteazæ mersul lumii. Noi, desigur, putemrefula instanfla Spiritului, munca negativului, care supune tot ce facem la probanimicniciei, dar aceastæ refulare va roade atunci pe dinæuntru întreg edificiulsocietæflii în care træim…“Nicio dezamægire în aceastæ voce. Persoana cu aspect insolit se opreøte numaipentru a væ ceda cuvîntul. Aøteptînd reacflia dumneavoastræ, ea mai comandædouæ cafele chelnerului, care, de la o vreme încoace, sub pretextul cædebaraseazæ de pe mesele din bistroul golit, s-a apropiat sæ tragæ cu urechea.„– Nu înfleleg“ – mærturisifli uøor nedumerit. „– De ce sæ scrii atunci? Dece sæ faci temenele în fafla a ceva ce numifli «Spirit», dacæ el înflepeneøte øiaruncæ în nimicnicie?“„– Îngæduifli-mi sæ væ ræspund cu un nume propriu: Walter Benjamin, de pildæ.Numele acesta, prin el însuøi øi prin toate numele pe care le invocæ, aceastæarmatæ a Spiritului, a negativului, interzice sæ ne luæm în rîs, sæ ne luæm muncaîn batjocuræ. Marx. Kafka. Heidegger. Blanchot. Derrida. Bataille. Hegel, Kant.Platon. Nu v-a scæpat probabil nici dumneavoastræ cæ ordonarea compulsivæa numelor proprii e boala epocii noastre. Aøa se uitæ cæ ele sînt forcepsuriale adeværului, cæ maieutica e o artæ violentæ, cæ adeværul se naøteîntotdeauna, în întregul lui, lezat. Noi, progeniturile acestei zbateri, avemnevoie de mii de soldafli ai adeværului întreg – o ficfliune juridicæ, la urma urmei–, soldafli færæ nume proprii, care ne cazeazæ, ne atrag, ne ghideazæ øi nedisciplineazæ în regiunea dintre Spirit øi mizerie, acolo unde domneøtenormalul, «existenfla într-un tanc», pentru a folosi expresia lui Benjamin. Înfine, aceastæ existenflæ trebuie, cred, s-o opunem de fiecare datæ lui «a-fiîn-lume»,lui In-der-Welt-Sein.“Persoana ia o guræ de cafea, gata sæ continue, dar dumneavoastræ, care-lprefluifli pe Benjamin øi væ aducefli chiar foarte bine aminte pasajul din carea fost luatæ expresia, semnalafli cu un deget cæ avefli ceva de spus:„– Væ întrerup numai pentru a væ reaminti cæ Benjamin pare sæ vorbeascæacolo despre altceva decît normalul. El vorbeøte despre «putere», despre«cum îfli dai seama de propria putere» sau tærie. Eu nu zic cæ existenfla într-untanc nu poate ajunge normæ sau regulæ a normalului, dar e de væzutcum øi în ce sens, iar asta încæ înainte de a o opune lui In-der-Welt-Sein. Cæcidacæ la ce face referire existenfla într-un tanc e normalul, atunci nu tot despreo modalitate a lui a-fi-în-lume vorbim, aceea pe care Heidegger o numeøteVerfallenheit?“Vædit impresionatæ de intervenflia dumneavoastræ, persoana cu aspect insolittrage aer în piept øi spune:„– Sigur. Existenfla într-un tanc nu e riguros altceva decît a-fi-în-lume, ci doaro anumitæ modulaflie în interiorul acesteia. Ea se instaleazæ la nivelul raportæriiafective, al lui Befindlichkeit, øi sentimentul pe care-l face dominant e tocmaiacela al propriei puteri, al mentalitæflii de supraviefluitor. Or, nu pentru astasîntem antrenafli din plin astæzi? Nu existæ oare sute de instituflii gata sæ neconsilieze de fiecare datæ cînd simflim cæ ne lasæ puterile, cæ nu mai putem?Øi pentru ce ne antreneazæ ele? Pentru a fi de neînvins. Pentru a pæstra înnoi intactæ nebunia unei promisiuni de fericire, pentru a nu ceda, pentru anu zdrenflui în noi datoria de a supravieflui. E sentimentul pe care societateaøi-l creeazæ ei înseøi. Iatæ ce spune Benjamin: «[…] Indiferent cæ este vorbade glorie, de alcool, de bani, de iubire – atunci cînd cineva este puternic îisînt indiferente øi onoarea, øi teama de a gafa, øi caracterul. Nici ultimul negustorevreu de mærunfliøuri nu este mai insistent cu clienflii sæi decît Casanovaof nothingness, but this repressionwill eat from inside the whole edificeof the society in which welive...”There is no disappointment in thisvoice. The unusual person stopsonly to allow you to speak. Waiting for your reaction, the person asks foranother two coffees, making a sign to the waiter, who, under the pretext ofcleaning the tables, has come closer to listen to your conversation.“– I don’t understand” – you confess a little puzzled. “– Why write, then?Why must we be humble before what you call ’Spirit’, if it paralyses us andthrows us into nothingness?”“– Allow me to answer your question with a proper name: Walter Benjamin,for instance. This name, by itself and by all the names it invokes, this armyof the Spirit, of the negative, prohibits us from making a joke out of our work.Marx. Kafka. Heidegger. Blanchot. Derrida. Bataille. Hegel, Kant. Plato. Probablyyou’ve noticed as well that the compulsive ordering of proper names is theillness of our epoch. This is how we forget that they are the forceps of truth,that μαι’ευτικη’ (midwifery) is a violent art, that truth is always born, in itsentirety, mutilated. We, the offspring of this flounder, we need thousands ofsoldiers of the whole-truth – a legal fiction after all –, soldiers without propernames, who will house us, guide us, and discipline us in the region betweenthe Spirit and poverty, where normality or, as Benjamin has it, ’existenceinside a tank’ reigns. At the end of the day we will always have to opposethis existence to ’being-in-the-world’, In-der-Welt-Sein.”The person takes a sip of coffee ready to continue, but you, who highly cherishBenjamin and remember very well the paragraph from which the personquoted, signal with one finger that you have something to add:“– I’m interrupting only to remind you that Benjamin seems to speak thereof something else than normality. He speaks of strength, of how ’you realizeyour own strength’ or power. I don’t want to say that existence inside a tankcannot become a norm or a law of normality, but we need to examine howand in which sense. We should do this even before we oppose it to In-der-Welt-Sein. Because, even if ’existence inside a tank’ refers to normality,we are talking about something that is still in the world, something thatHeidegger calls Verfallenheit.”Manifestly impressed by your intervention, the unusual looking personbreathes deeply and says:“– Of course. Existence inside a tank is not, rigorously speaking, somethingdifferent than being-in-the-world, but merely a certain modulation inside ofthis being. Existence inside a tank invades the level of attunement, of Befindlichkeit,and the feeling it makes dominant is that of one’s own strength, thesurvivor mentality. Or, is it not true that this is what we are trained for today?Are there not thousands of institutions ready to offer counselling as soon aswe feel we cannot take it anymore? And what are they training us for?For being unconquerable. For keeping safe in us this madness of the promiseof happiness, for not giving it up, for not shredding the duty to survive. It isthe mood society creates for itself. Look what Benjamin says: ’. . . Whether itbe fame, alcohol, money, or love – wherever someone has his strong point, heknows nothing of honour; he has no fear of disgrace and no inner composure.No Jew haggling with a customer could be more insistent than Casanova withMadame Charpillon. Such people dwell in their strength. It is, of course, aspecial and monstrous kind of dwelling; that is the price of any strength. It isexistence inside a tank. If we live inside it, we are stupid and unapproachable,209

cu [doamna] Charpillon. Astfel de oameni sînt bine instalafli în puterea lor.O bunæ instalare foarte particularæ øi îngrozitoare, care este preflul puterii.Existenfla într-un tanc. Dacæ ne instalæm în el, sîntem proøti øi inabordabili,cædem în toate øanflurile, trecem peste toate piedicile, ræscolim murdæria øipîngærim pæmîntul. Dar numai dacæ ne murdærim astfel sîntem de neînvins» 2 “.„– Înfleleg cæ folosifli expresia într-un sens lærgit. Existenfla într-un tanc – cumar putea aræta aøa ceva?“„– Iatæ: înaintæm pe øenilele noastre, blindafli. Mergem înainte. Nimic nu neatinge. Tunurile noastre ne apæræ de orice ameninflare. Sîntem în siguranflæ,ni se spune. Or, nu se construieøte existenfla în jurul nostru ca un tanc? Tanculînsæ, ce protejeazæ el? Din ce în ce mai mult viafla, viafla organismului,în aøa fel încît, propriu-zis, abia dacæ mai existæ vreo deosebire între viaflæøi tanc. Viafla e protejatæ fiindcæ se presupune cæ simpla viaflæ ne poartæ øine dæ loc, ea devine suport al existenflei noastre, condiflie de posibilitate aomului, mai esenflialæ decît însæøi existenfla. Viafla, semnul vital, organismula ræmas singurul lucru cert care se mai vede din om, tancul în care trebuiesæ se desfæøoare ceea ce ne menfline în viaflæ.Cred cæ nu e greøit sæ numim asta privatizarea existenflei, existenfla devenitæafacerea exclusivæ øi de nemærturisit a individului, ceea ce nu e nici mai mult,nici mai puflin decît privarea din capul locului de posibilitatea oricærei experienfle(un alt motiv benjaminian, sau mai precis baudelairiano-benjaminian,cum probabil øtifli bine). Ar trebui sæ fim mai atenfli la ce spune expresia «viaflæprivatæ», care a devenit, nu-i aøa, unul din drepturile noastre cele mai sfinte…Am putea spune chiar mai mult: existæ un soi de tiranie a «vieflii private».Cum se manifestæ ea? Prin tot felul de mecanisme de protecflie care,în timp, au fæcut ca «viafla publicæ» sæ devinæ o valoare inferioaræ «privatului»,ce trebuie blindat din toate pærflile, dar numai pentru ca forflele careacflioneazæ în numele øi pe teritoriul «vieflii publice» – forfle pe care trebuiesæ le numim politice, deøi ele nu se manifestæ cu toatele în partea cea maivizibilæ a politicului (aceea care ni se dæ la televizor, sæ zicem) – sæ-øi desfæøoareacfliunea cît mai libere de rezistenflele «factorului uman». Una pestealta, ni se spune, dacæ ar fi sæ consideræm lucrurile la scaræ istoricæ, niciodatævreun sistem politic n-a garantat atîta siguranflæ øi confort «omului de rînd»,cum se întîmplæ în zilele noastre cu democraflia liberalæ. Træim mai în siguranflæ:nu se mai fumeazæ în jurul nostru, copiii noøtri sînt mai protejafli deatacul pedofililor, teroriøtii urmeazæ sæ fie eradicafli unul cîte unul, viafla noastrænu e ameninflatæ de doctori nebuni care în numele eutanasiei ne-ar curmasuferinfla, pedeapsa cu moartea nu e væzutæ cu ochi buni, statele sînt atentela rata sinuciderilor pentru a trage concluzii despre condifliile de trai. În tancurilenoastre øedem în fafla televizorului sau ne ocupæm de sænætateanoastræ, alergæm, ridicæm greutæfli, înghiflim vitamine, iar apoi discotecile saucrîømele în care zgomotul te tîmpeøte øi orice discuflie e exclusæ – toate fiindcæasta e ce vrem, asta e ce individul, divin în viafla lui privatæ, voieøte. Apelulla sanctitatea vieflii øi apelul la sanctitatea vieflii private provin din aceeaøi sursæ.Ceea ce ambele ne fac sæ uitæm e cæ vieflile noastre, private, dar øi cea publicæ– øi mai ales ea! –, nu se ivesc din nimic ca entitæfli ingenue, autocreate,ghidate de simpla noastræ dorinflæ individualæ. Ele sînt proiectate din capullocului pe øi într-o lume care le pune în formæ. Siguranfla noastræ de azi, securitateavieflii øi tot ce fline de ea, e o formafliune social-istoricæ. Ea trebuie scrutatæîntotdeauna pe fundalul istoriei lumii øi al transformærilor sociale pe careaceasta le presupune. Abia aøa putem spera sæ înflelegem ceva din preflulpe care-l plætim pentru aceastæ siguranflæ.“fall into all the ditches, stumble over all the obstacles, churn up a lot of dirt,and violate the earth. But only where we are so besmirched are we unconquerable.’2 ”“– I can see that you use the expression in a broad sense. Existence insidea tank – what could this look like?”“– Like this: we go along on our treads, armoured. We go ahead. Nothingreaches us. Our cannons protect us from any threat. We are safe, they tell us.Or, is it not that existence is built around us as a tank? But the tank, whatdoes it protect? More and more life, the life of the organism, so that, properlyspeaking, we can hardly find any difference between life and the tank. Life isprotected, because we suppose that mere life bears us and makes room forus. It becomes the support of our existence, man’s condition of possibility,more essential than existence itself. Life, the vital sign, the organism, is theonly certain thing left in man, the tank in which what keeps us alive shouldtake place.I think we are not wrong to call this the privatisation of existence, existencetransformed in the exclusive and unavowable business of the individual, whichmeans nothing less than the deprivation, from the very outset, of the possibilityof any experience (another Benjaminian motif, or, more precisely, a Baudelairiano-Benjaminianmotif, as you probably know well). We should pay moreattention to the phrase ’private life’, which has become, of course, one of ourmost sacred rights... We can say even more: there is a tyranny of ’private life’.How does it manifest itself? Through all sorts of protection mechanisms that,in time, made ’public life’ inferior to the ’private’, the latter being armouredfrom all sides, but only for not bothering the forces that act in the name andon the territory of ’public life’ – forces that we have to call political, althoughthey don’t manifest themselves, all of them, in the most visible part of politics(the one, say, that we can see on TV). In this way, these forces can act freely,without the resistance of the so-called ’human factor’. All in all, they tell us, ifwe were to look at things on a historical scale, never before has a political systemguaranteed so much safety and comfort to the ’normal citizen’ as today’sliberal democracy. Our lives are safer: people don’t smoke around us, our childrenare better protected from the attacks of paedophiles, terrorists will beeradicated one by one, our lives are not threatened by mad doctors whowould take away our pain in the name of euthanasia, there is no more sympathyfor the use of the death penalty, the states pay attention to suicide rates inorder to draw conclusions about the life standard. We sit in our tanks in frontof our TVs or we take care of our health, we jog, we work out, we swallowvitamins, and then: the discos and the bars, where the noise makes you dumband you can forget about any conversation – and all these because this iswhat we want, this is what the individual, divine in its private life, wants. Theappeal to the sanctity of life and the appeal to the sanctity of private life havethe same source. What they make us forget is that our lives, both private andpublic – but especially the public! – do not simply appear from nothing asself-created, ingenuous entities, guided merely by our individual desires. Theyare projected from the very beginning on and in a world that shapes them.The safety of our times, the security of life and everything it involves, is asocial-historical entity. This security should be regarded against thebackground of the history of the world and the social transformationssupposed by it. It is only in this way that we can hope to comprehendsomething from the price we pay for our safety.”A sudden anxiety ensnares you. You want to utter the words at once, as if youwould disburden yourself of a secret that has disturbed you for a long time:“– But aren’t the threats you’ve mentioned very real? And can’t we find,210

(in)securitatea vieflii. de la biopoliticæ la politicile securitareO anxietate bruscæ væ cuprinde, væ vine sæ rostifli cuvintele dintr-una, de parcæv-afli elibera de un secret care, de multæ vreme deja, nu væ dæ pace:„– Dar nu sînt cît se poate de reale toate ameninflærile pe care tocmaile-afli înøiruit? Øi nu existæ, pe lîngæ ele, øi altele, cum ar fi de pildæ øomajul,pierderea locului de muncæ? Øi dacæ ne uitæm la vieflile semenilor noøtri, nuplaneazæ oare o nesiguranflæ cruntæ deasupra celor care træiesc la limita særæciei,fiindcæ nu pot (sau, infinit mai puflini, nu vor) sæ participe la societateaasigurærilor øi a abundenflei? Ce sæ facem cu toate astea? Cum sæ înflelegemaceastæ insecuritate de zi cu zi pornind de la schema tancului?“„– Tancul, dacæ e sæ ræmînem la aceastæ imagine, e o tendinflæ, un imperativ,o ideologie. El, desigur, nu poate nici elimina, nici nega insecuritæfli cotidiene.Dimpotrivæ, el este un rezultat al acestora. Cine are nevoie de omentalitate de supraviefluitor, atunci cînd nimic nu îl ameninflæ?“Din ziarul deschis, væ sare în ochi cuvîntul „terorism“:„– Sæ ne întoarcem, de pildæ, la terorism. Nu e adeværat oare cæ el e pregætitsæ ne ucidæ pentru ceea ce sîntem, indiferent de convingerile noastre?“ –pare sæ gæsifli întrebarea cea mai la îndemînæ.„– Ba da. Trebuie însæ sæ ne oprim aici? Nu e oare cazul sæ meditæm atuncila ce sîntem sau la ce am ajuns sæ fim, dacæ existæ oameni, semeni de-ai noøtridispuøi sæ ne ucidæ øi sæ se ucidæ pentru asta?“„– Dar nu e mai simplu sæ credem cæ ei sînt niøte simpli fanatici, nebuni, maøini,bombe care explodeazæ aleatoriu, haotic, færæ nici cea mai micæ urmæde ghidaj raflional? Øi, chiar aøa, sînt ei altceva decît atît?“Vocea persoanei devine gravæ:„– Nu existæ ræspuns la aceastæ întrebare. Dar numai fiindcæ ea nu e o întrebarerealæ. Oricum am privi-o, ea ar proiecta toatæ vina numai de parteateroristului, absolvindu-ne de orice gîndire. Înainte de orice judecatæ, ar trebuisæ fim mai atenfli la ce indicæ degetul terorismului. În privinfla asta,mæcar un lucru e cert: el nu aratæ spre lunæ. Dimpotrivæ, lumea aceasta, lumeanoastræ e cea vizatæ sau, mai precis, noi, dar un noi de o facturæ cu totulneobiønuitæ, un noi færæ de ei, un noi mondial din care, de drept, nimeninu mai poate fi exclus, o incarnare a fantomei etico-politice a Umanitæflii,adusæ pe lume de forflele nivelatoare ale civilizafliei noastre. Pe mæsuræ ceproiecteazæ peste tot aceleaøi condiflii de existenflæ, de descris, pe scurt, cafiind acelea rezultate din formula economico-politicæ a capitalismului,civilizaflia noastræ supune orice diferenflæ, cu care ar pærea cæ se aflæ, pentruo vreme, în simbiozæ, la definiflia modernæ a omului: popoarele devino masæ de indivizi, iar indivizii forflæ de muncæ øi consumatori. Iatæ formanoi-ului mondial“.Nu înflelegefli de ce anume terorismul ar aræta înspre un noi mondial,dumneavoastræ vi se pare cæ asta e absurd. Nu sînt oare teroriøtii un „ei“exemplar, prin esenfla lor? Nu ne deosebim de ei în toate? Ei au o altæ culturæ,alte valori, care sînt contradictorii cu ale noastre. Øi ce ar putea sæînsemne noi-ul æsta mondial? Ideea aceasta uøor enigmaticæ væ trezeøte interesul.Decidefli sæ formulafli mai curînd aceastæ întrebare:„– Sæ presupunem cæ nu e cu totul absurd sæ vorbim despre un asemeneanoi. Ce l-ar fline însæ împreunæ? Nu e oare cosmopolitismul, aøa cumsugereazæ deja øi cuvintele dumneavoastræ, o simplæ fantomæ, o proiecfliegoalæ de orice conflinut a filosofilor øi savanflilor? Nu existæ destule fracturiøi diferende în interiorul acestui noi, gata sæ explodeze în nenumærafli noiøi ei, interzicînd deci din capul locului gîndul unui noi atît de cuprinzætor cuml-afli definit dumneavoastræ?“besides them, also other threats,for instance, unemployment, theloss of your job? If we look at thelives of our fellow humans we cansee that those who live at the edgeof poverty are exposed to the cruelestinsecurity – because they can’t (or, infinitely fewer, don’t want to) participatein the society of insurance and abundance. What can we do with allthese things? How can we understand this everyday insecurity according tothe scheme of the tank?”“– The tank, if we want to keep this image, is a tendency, an imperative, anideology. The tank, of course, can neither eliminate nor deny everyday insecurities.On the contrary, it is a result of them. Who needs a survivor mentalitywhen nothing threatens him or her?”From the open newspaper, the word “terrorism” pops up:“– Let us go back, for instance, to terrorism. Is it not true that terrorism isready to murder us for what we are, independent of our convictions?”– you seem to find the most facile question.“– Yes, it is. But should we stop here? Should we not, then, reflect upon whatwe are or what we become, if there are people, fellow humans ready to kill usand be killed for that?”“– Is it not easier to believe that they are sheer fanatics, madmen, machines,bombs that explode haphazardly, chaotically, without any trace of rationality?And, really, are they anything else than this?”The voice of the person becomes grave:“– There is no answer to this question. But only because it’s not a real question.However we would look at it, this question projects the whole guilt untothe terrorists, releasing us from the hardship of thinking. Before any judgment,we should pay attention to that which the finger of terrorism points.In this sense, at least one thing is clear: it doesn’t point to the moon. On thecontrary, it is this world, our world that it is pointed to, or, more precisely, we,but a we of a completely unusual configuration, a we without a them, a globalwe from which, de jure, nobody can be excluded, an incarnation of the ethicalpoliticalspectre of Humanity, brought to existence by the leveller our civilizationhas become. While this civilization projects everywhere the sameconditions of existence, which can be described briefly as those which resultfrom the political-economic formula of capitalism, our civilization subjugatesany difference, with which it seemed for a moment to live in symbiosis, to themodern definition of man: the peoples become a mass of individuals, and individualsbecome work-force and consumers. This is the shape of the global we.”You don’t understand why terrorism would point to a global we – you thinkthis is nonsensical. Are not the terrorists a “they” par excellence, by theiressence? Are we not different from them in every respect? They have a differentculture and different values, which are contradictory with ours. And whatcould this global we mean at all? This rather enigmatic idea stirs up yourinterest. You decide to formulate the following question:“– Let us suppose that it is not completely nonsensical to talk about such a we.What would keep this we together? Is not cosmopolitanism, as your wordsalready suggest, a sheer spectre, a void projection of philosophers and scholars?Are there not enough fractures and divisions inside this we, ready toexplode in an infinite number of us and them, prohibiting from the veryoutset the thought of this we being as inclusive as you defined it?”“– It depends on the meaning we attribute, in this specific case, to ’keepingtogether’. The ties about which we suppose that they ground communities211

„– Depinde de sensul pe care-l atribuim, în acest caz precis, lui «a fline împreunæ».Legæturile despre care se presupune cæ fundeazæ comunitæfli nu-øi au,nu-øi pot avea niciodatæ rafliunea în ele însele. Ele nu sînt legæturi substanfliale,ci îøi au originea într-o punere prealabilæ, care e øi situare, øi orientare în raportcu ceva: Dumnezeul, Nafliunea, Etnia, Rasa, Corpul politic etc. Cu cît forflaacestor puneri, sau, mai precis, capacitatea lor de a ne situa øi de a neorienta, slæbeøte, în urma unei crize sociale, de pildæ (o altæ sursæ øi expresiea insecuritæflii… vieflii), punerile în cauzæ vor tinde cu atît mai mult spreniøte presupuse forme purificate øi substanflializate ale lor, tocmai aøa, radicalizate,ajungînd sæ-øi producæ nimicnicia fundamentalæ, situaflia contradictorieîn care ajung atunci cînd ar încerca sæ delimiteze, în urma celui maiimperios dintre imperativele modernitæflii, apæsînd deopotrivæ asupra filosofiei,politicii øi dreptului, umanul din om. Astæzi însæ, toate aceste puneride odinioaræ sînt chemate în fafla unei singure instanfle, nevoia de supraviefluirea individului, «existenfla într-un tanc» ce rezultæ din opera omogenizatoarea aspectului capitalist al modernitæflii øi refularea autenticei lupteemancipatoare ce avusese loc sub aceeaøi zodie a lui Neu-zeit. Concurenflatuturor împotriva tuturor proiecteazæ o existenflæ hobbesianæ, în care homohomini lupus e o piesæ jucatæ zi øi noapte, pe toate fusurile orare. Færæ îndoialæcæ la aøa ceva s-au gîndit Marx øi Engels cînd au vorbit despre destræmarearelafliilor tradiflionale dintre oameni în urma dezvoltærii capitalismului. MiøcareaCapitalului cheamæ totul sæ se recadreze în dimensiunea planetaræ pecare, ca un veritabil revelator fotografic fenomenologic, o face zi de zi manifestæøi o întrefline. Prin înfæfliøarea øi pro-ducerea efectivæ a acestei dimensiuniîn care, în pofida diferenflelor ce stræbat existenflele noastre, tofli sîntemexpuøi unei singure condiflii mondiale, Capitalul ne obligæ sæ pronunflæm acestnoi straniu, un noi a cærui limbæ încæ n-o vorbim, dar pe care, toate experienflelenoastre cheamæ numai la asta, va trebui încetul cu încetul s-o învæflæm.Noi-ul mondial, acelaøi, la modul lui das Selbe, cu noi-ul numit devechiul strigæt de luptæ «sîntem nimic, sæ fim totul!», e o comunitate færæ comunitate,cum ar spune Nancy øi Blanchot. Ea fline de un raport nonsubstanflialprin excelenflæ sau, dacæ vrefli, de unul pur artificial (solidaritatea), care nuobligæ la nimic «de la naturæ», cum face «sîngele» ideologiilor rasiste sau etniciste,dar care rezistæ, øi rezistæ pe limitele civilizafliei noastre mondiale. Puflinulpe care-l øtim despre acest raport mondial e cæ el nu poate fi apropriat deformula niciuneia dintre comunitæflile existente, fie ea øi cea mai avansatæ,sau grupul societæflilor celor mai avansate. Ignoranfla noastræ în privinfla acestuinoi nu e însæ întîmplætoare. Atîta timp cît lumea funcflioneazæ, noi-ul mondiale invizibil. El s-ar înfæfliøa însæ numaidecît, øi pentru tofli, de îndatæ ce vecheautopie anarho-sindicalistæ, greva generalæ mondialæ, ar paraliza huruitulsenin al motoarelor producfliei globale: sfîrøitul lumii aøa cum o øtim. Diesirae – în care tofli dumnezeii øi idolii noøtri sînt chemafli la judecata de apoia proletariatului. Cu alte cuvinte, conøtiinfla noi-ului mondial poate fi numaisolidaritatea, ceea ce, cum e de aøteptat, convine cel mai puflin «existenfleiîntr-un tanc». Cum?! Sæ recunoaøtem cæ semenii noøtri suferæ tocmai pentruneînsemnatul, amærîtul øi tristul nostru confort de zi cu zi? Sæ renunflæmøi la sportul filantropic sau la activismul de duminicæ? Nici morfli! Mai binesæ votæm toate idiofliile reacflionare despre ideea comunistæ. Øi în numele ace? În numele acestei caricaturi mondial-istorice impardonabile care a ajuns,încæ de foarte devreme, comunismul real øi existent. Dar numai fiindcæ altfelnu s-a putut, nu în lumea ræzboaielor imperialiste øi a copilæriei conøtiinfleide clasæ (totuøi mult mai avansatæ decît obscurantismul matur al zilelordon’t have, never can have, their reason in themselves. They are not ties ofsubstance, but they are originating in a previous positing of something, whichsituates and guides us in our relationship to that something: God, Nation,Ethnicity, Race, Political Body, etc. When the force of the initial positing weakens,or, more precisely, its capacity to situate and to orient is lost – forinstance, due to a social crisis (another source and expression of the insecurityof... life) –, this initial positing will have the tendency to produce purifiedand substance-like forms of itself. So radicalised, this positing will eventuallyexhibit its ultimate nothingness, the contradictory situation to which it arriveswhen it tries, under the pressure of the most imperious imperative of modernity,compelling philosophy, politics and law, to delimit the humanness ofhumans. But today, all the previous work of positing is called to appear in thecourt of this one tribunal, the individual’s necessity to survive, ’existenceinside a tank’, which results from the levelling work of the capitalist aspectof modernity and the repression of the authentic emancipation struggle thattook place under the same sign of Neu-zeit. Competition of all against all projectsa Hobbesian existence, in which homo homini lupus is a play presentednight and day, in all time zones. Certainly, it was this that Marx and Engelsreferred to when they spoke of the destruction of traditional human relationshipsas a result of the development of capitalism. The movement of Capitalcalls everything to re-situate in the global dimension that, in its functioning asa veritable phenomenological photo developer, it makes manifest and keepsalive day after day. By the concrete exhibiting and pro-ducing of this dimension,in which, despite the differences cutting through our existence, we areall exposed to the same global condition, Capital obliges us to pronounce thisstrange we, a we whose language we don’t speak yet, although, all our experiencescompel only to this, sooner or later we will have to learn how to speakit. The global we, the same [das Selbe] as the we named by the old call toarms, ’we are nothing, let’s be everything!’, is a community without community,as Nancy and Blanchot would say. The global we belongs to a non-substantialrelationship par excellence, to a purely artificial one (solidarity), whichdoes not oblige to anything ’by nature’, as does ’blood’ in the racist and ethnicistideologies, but which resists, and resists precisely at the limits of ourglobal civilization. The little we know of this global relationship is that the lattercannot be appropriated by the formula of any of our existing communities,be them the most advanced ones or even a coalition of the most advancedsocieties. But our ignorance regarding this we is not accidental. As long as theworld functions, the global we is invisible. However, this we would reveal itselfat once, and for everyone, as soon as the old anarcho-syndicalist utopia ofglobal mass strike would paralyse the happy rattle of the engines of production:the end of the world as we know it. Dies irae – in which all our gods andidols are called to the last judgment of the proletariat. In other words, theconsciousness of the global we can only be solidarity, which, as we can expect,is the least convenient to ’existence inside a tank’. How?! Should we concedethat our fellow humans suffer precisely because of our insignificant, miserableand sad daily comfort? Should we renounce our sport of charity and our weekendactivism? Over our dead bodies! Rather than this, let’s cast our ballots forall the idiocies about the communist idea produced by our times. And in thename of what? In the name of this world-historical caricature that ’really existingcommunism’ has become since very early. But only because it could nothappen otherwise, not in the world of imperialist wars and the childhood ofclass consciousness (class consciousness that was, however, more advancedthan the adult obscurantism of our times). Take this into consideration whenyou count the victims of totalitarianism. And if all these do not suffice, we can212

(in)securitatea vieflii. de la biopoliticæ la politicile securitarenoastre). Care va sæ zicæ: tocmai din cauza unor imbecili cum sînt øi ghiftuifliianticomunismului de azi. Sæ se ia asta în considerare cînd se numæræ victimeletotalitarismului. Iar dacæ toate astea nu sînt de ajuns, atunci mai putemîncerca øi asta: sæ ne sinucidem. Încet, planificat øi sistematic. Cæci øtim,în urma reflecfliilor unei Hannah Arendt asupra bombei atomice, de pildæ,øtim øi cæ aceastæ «comunitate mondialæ» e finitæ. Ea se poate, practic, sinucide,dacæ are sens sæ formulæm lucrurile în felul acesta.“Væ bucurafli cæ sîntefli singuri în tot bistroul. Furia, acum domolitæ, a persoaneicu care afli decis sæ væ petrecefli dimineafla v-ar fi fæcut sæ væ simflifli jenat înprezenfla altora. Încercafli sæ îndulcifli atmosfera.„– Asta s-a chemat «disuasiune nuclearæ» pe vremea Ræzboiului Rece. Darmai sîntem oare chiar atît de expuøi unei asemenea catastrofe planetare?Nu existæ oare instituflia dreptului internaflional, care, de bine, de ræu, regleazæconflictele noastre internaflionale?“Øtifli cæ punînd aceastæ întrebare sîntefli în poziflia paradoxalæ de a avea øi nudreptate. Væ aducefli aminte de primul ræzboi din Irak, de ræzboiul din Bosnia,de Kosovo, de Afganistan, de al doilea Irak, de actualul Irak, øi cine øtiece are sæ mai vinæ… Dar persoana începe deja sæ øi formuleze un ræspuns:„– Astfel ajungem øi la fracturile pe care le-afli pomenit. Lipsit de conøtiinflade sine pe care i-ar furniza-o solidaritatea, noi-ul mondial pe care încercæmsæ-l circumscriem nu e flinut împreunæ de niciun sentiment al comunitæflii,ci numai prin simplul fapt cæ træim în aceeaøi lume. Ceea ce înseamnæ: sîntemexpuøi unii la alflii, iar asta e o condiflie de care nu ne putem pur øi simpludescotorosi. Nimeni, nici individ, nici stat, nici superputere, nu poatepretinde aproprierea exclusivæ a acestui noi, færæ a ridica, mai devreme saumai tîrziu, întreaga omenire împotriva sa. Cum spuneam, acest noi nu eun spafliu care trebuie sau ar putea fi pacificat cu forfla, muøamalizînd conflicteleøi fracturile ce-l stræbat. Aøadar, trebuie sæ ne reamintim cæ dreptulinternaflional e o prelungire a culturii occidentale, care, în ce o priveøte, sezbate între ideea unei pacificæri a umanitæflii øi ræzboaiele pe care o asemeneaidee, numai ea, asemenea dumnezeilor noøtri, nu le poate opri. N-avemnevoie de aptitudini de clarvæzætor pentru a vedea cum dreptul internaflionalse-ncordeazæ gata sæ plezneascæ de fiecare datæ cînd cei puternici («existenflaîntr-un tanc») ne rezolvæ conflictele internaflionale. Nu cæ a lua decizii în cazulunor asemenea conflicte ar fi uøor sau la îndemînæ. Nici cæ în toate aspectelevieflii ar domni numai øi numai interesele puternicilor, dar nici cæ ei øi le-arignora, din pur altruism, atunci cînd se lanseazæ în acfliuni militare. Numairespectul pentru viaflæ øi demnitatea vieflii, chiar asumate cu toatæ seriozitateaøi sinceritatea, dacæ ele ræmîn singurele lucruri care ne ghideazæ judecatapoliticæ, ajung în cele din urmæ sæ obtureze accesul la altceva. Aøa ratæmsæ înflelegem cæ dacæ vieflile oamenilor ajung sæ fie ameninflate, asta nu setrage niciodatæ din simpla funcflionare a organismelor lor biologice. În oriceconflict, în orice diferend, existenfla însæøi e pusæ în joc“.„– Sæ læsæm atunci, în numele existenflei, ca oamenii sæ se ucidæ unii pe alflii?Cei mai puternici sæ-i distrugæ pe cei mai slabi?“ Ripostafli færæ convingere.Væ devine din ce în ce mai clar cæ, oricît de nobilæ ar fi aceastæ idee, ea serveøtetocmai convingerii pe care o condamnæ: crimele împotriva crimelor tot crimese cheamæ cæ sînt, iar cînd ele se mai asociazæ øi cu cele mai avansate øi celemai pustiitoare dintre arme, atunci ne putem întreba, pe drept: asta sæ fiesingura dreptate øi singura politicæ a marelui umanism cu care ne fælim?„– Problemele iscate pînæ øi de cele mai sîngeroase dintre conflictele noastrese dau întotdeauna în ecuaflii ceva mai complicate decît a læsa oameniialso try something else: let’s commitsuicide. Slowly, planned andsystematically. For we know, fromthe reflections on the atomic bombof someone like Hannah Arendt, forinstance, we know that this ’globalcommunity’ is finite. It can commit, basically, suicide, if it makes any sense toput things like that.”You are happy that you and the person are alone in the restaurant. The rage,now calmed, of the person with whom you’ve decided to spend your morningwould make you feel uneasy in front of others. You try to lighten the atmosphere.“– This was called ’nuclear dissuasion’ during the Cold War. But are we stillso exposed to such a global disaster? Don’t we have the institution of internationallaw which regulates, more or less, our international conflicts?”You know that asking this question you are in the paradoxical situation ofbeing right and wrong at the same time. You remember the first war in Iraq,the war in Bosnia, Kosovo, Afghanistan, the second Iraq, the current Iraq,and who knows what will be next... But the person already starts formulatingan answer:“– This is how we get to the fractures you mentioned. In lack of the self-consciousnessprovided by solidarity, the global we I try to delimit is not kepttogether by any feeling of community, but only by the simple fact that we livein the same world. Which means: we are exposed to one another, and this is aprecondition we cannot simply ignore. Nobody, no individual, no state, nosuper-power could claim to exclusively appropriate this we without raising,sooner or later, all humanity against itself. As I’ve said, this we is not a spacethat could be pacified by force, glossing over the conflicts and fractures thatpermeate it. Thus, we need to keep in mind that international law is a prolongationof Western civilization, which, in its turn, moves frantically between theidea of perpetual peace and the wars that cannot be stopped by such an ideaalone, as much as they cannot be stopped by our gods either. We don’t needany sixth sense to perceive how international law bends, almost to the breakingpoint, every time the powerful and the strong of the day (’existence inside atank’) resolve our international conflicts. Not that making decisions in such situationswould be easy or available. Neither do the interests of the strong dominateevery aspect of our lives. But we all know that they won’t ignore them, outof pure altruism, when they launch their military campaigns. Solely the respectfor life and the dignity of life, even assumed in all seriousness and sincerity, willeventually arrive to block the access to something else, especially when theywould be the only considerations guiding our political judgment. What escapesour humanitarian attention is that, when lives of humans are threatened, thisnever happens as a result of the mere functioning of our biological organisms.In any conflict, in any difference, existence itself comes into play.”“– Should we, then, in the name of existence, let people kill each other?Should we allow the stronger to destroy the weaker?” You remonstrate withoutconviction. It becomes more and more clear to you that, as noble as thisidea might sound, it subscribes precisely to the belief which it condemns: thecrimes against crimes are still crimes. And when these “reparatory” crimes arewaged using the latest and most advanced weapons, we can rightly ask ourselves:is this the only justice and the only possible politics of the great humanismwe boast of?“– The problems that are raised even by the bloodiest of our conflicts presentthemselves in more complicated equations than to let people kill each other213

sæ se ucidæ între ei sau a-i opri de la asta. Dar existæ aici douæ chestiuni caretrebuie spuse øi gîndite împreunæ. Unu: de ce am ajuns ca politica, øi nu numaicea a suveranului, cum spune Agamben, dar øi cea a suprasuveranitæflii (dacæputem numi aøa forflele care decid în spafliul inter-naflional), sæ se reducæ lao politicæ a vieflii (bio-politicæ), la o decizie de luat în privinfla simplei viefli biologicea individului sau a indivizilor? Doi: de fiecare datæ cînd politica ajungeøi aøa ceva, însuøi respectul pentru viaflæ øi chiar demnitatea ei sînt cele careîøi explodeazæ fundamentele, dezvæluindu-øi caracterul intenabil, atuncicînd le prezentæm ca universalii politice. Øi, bineînfleles, încæ o datæ, nu sîntdeloc de partea crimelor cînd spun asta, indic numai criza de gîndire ce senaøte de fiecare datæ cînd singurul lucru care se agitæ în fafla poporului în conflicte simpla putere militaræ a suprasuveranului: ræzboaiele umanitariste øipierderile colaterale. Ce sæ facem atunci? Avem aici un fel de probæ materialæcæ gîndirile strategice øi/sau gîndirile umanitariste, computerul de bordcu care ne decoræm existenfla într-un tanc, nu pot decît sæ cedeze în faflafinitudinii radicale care sîntem. Nu numai cæ ele încæ o ignoræ, trecînd astfeløi peste marginea propriei lor finitudini ca gîndiri, ci ele sînt obligate s-oignore din capul locului, din ceea ce le comandæ øi le proiecteazæ ca gîndiri:programul indepasabil al modernitæflii. Pe scurt, acest program e visul umanitæfliiautocreate øi autosuficiente, cæreia însæ nu i se acordæ totuøi niciodatæposibilitatea de a se autocrea, ci i se aruncæ, din vîrful buzelor, cæ negativule o treabæ de experfli, aøa încît economiøtii, politicienii øi politrucii noøtrin-au de ce sæ se teamæ de ziua de mîine. Numai cæ lupta noastræ cu negativul,cu nimicul, lupta fiecæruia în parte øi a tuturor împreunæ, lupta pe caream numit-o viafla Spiritului øi care pluteøte întotdeauna deasupra unei insecuritæfliesenfliale, færæ conflinut determinat, nu cunoaøte soluflii simple sauvreo pace perpetuæ. Ea poate fi numai îmblînzitæ. Religiile, artele, filosofiiles-au flinut cîteva milenii la nivelul acestui adevær. Nu e øi cazul øtiinflei moderne,în care dorinfla de a øti s-a transformat în voinflæ de voinflæ, cum spuneHeidegger: evacuare a tot ce rezistæ, a tot ce nu putem controla. Iar astanu lasæ neafectate nici religiile, nici artele øi nici filosofiile noastre de azi. Gigantismulcare umflæ toate aspectele vieflii moderne: politica, societatea, economia,mijloacele de informare, øtiinfla, religia, arta, filosofia, særæcia, bogæflia,nedreptatea øi dreptatea, ducîndu-le la metastaza lor nihilistæ, e rezultatulexclusiv al acestei voinfle de a evacua negativul.“Dar cum se poate lupta împotriva acestui lucru? E oare o chestiune de luptæ?De luptæ activæ? Unde s-ar purta ea? Cu cine? Trebuie schimbatæ lumea?Dar cum s-o faci cînd fiecare nou eveniment, fiecare situaflie concretæ tepoartæ din paradox în paradox? Cum sæ tai nodul acesta gordian? Øi cînd?Væ limitafli totuøi la cea mai rezonabilæ dintre întrebæri:„– În ce termeni sæ articulæm atunci nevoia de a schimba lumea? Nu tocmaivoinfla de voinflæ, evacuînd negativul, comandæ oare øi un asemeneaimperativ?“„– fiin minte cæ, la un moment dat, am væzut un film despre Heidegger încare preopinentul îl interpeleazæ în legæturæ cu teza lui Marx: «Filosofii n-aufæcut decît sæ interpreteze lumea în moduri diferite, este vorba însæ de a oschimba». Heidegger, cu surîsu-i enigmatic, se duce flintæ la raftul din stîngalui øi scoate un volum Marx. Citeøte pasajul cu voce tare øi spune: «– Dar,pentru a schimba lumea, nu trebuie oare, mai întîi, s-o interpretæm?» Cutoate rezervele pe care Heidegger le-a avut faflæ de socialism, pozifliilecelor doi gînditori nu sînt cu totul opuse. În fond, abia gîndindu-le împreunæputem avea acces la problema toatæ. Cæ lumea se schimbæ e deja o banaliorto stop them from doing so. But there are two questions here that need tobe expressed and thought of together. First: how did we arrive to the pointthat politics, not only the politics of the sovereign, as Agamben says, but alsothe politics of the super-sovereign (if we can use this term for the forces thatmake decisions in the inter-national space), shrinks to the level of a politics oflife (bio-politics), to the level of a decision regarding the mere biological livesof the individuals? Second: every time when politics becomes also bio-politics,it is precisely the respect for life and the dignity of life that explode their foundations,revealing their inconsistent character, as soon as we would try topresent them as political universals. And, of course, once again, I am not at allin favour of crimes when I say this, I only indicate the crisis of thinking thatappears when the only thing thrown to the people in conflict is the sheer militarypower of the super-sovereign: humanitarian wars and collateral damage.So, what can we do? We have here a material proof that the strategic thoughtand the humanitarian thought, the onboard computer decorating our existenceinside a tank, cannot but collapse before the radical finitude of what weare. Not only are they still ignoring finitude, bypassing in this way also theirown margins as thoughts, but they are compelled to ignore it from the veryoutset, from what commands and projects them as thoughts: the impassableprogram of modernity. In brief, this program is the dream of a self-createdand self-sufficient humanity, to whom, however, the possibility of creatingitself was never given, but to whom it is told that the negative is the businessof experts, so that our economists, politicians and their politruks don’t have tofear the future. Only that our struggle with the negative, with Nothing, thestruggle of everyone and of all of us together, the struggle called life of Spirit,which floats above an essential insecurity, without a determined content, doesnot know facile solutions and eternal peace. This struggle can only be tamed.Religions, arts, philosophies kept themselves, for two or three millennia, at thelevel of this truth. It is not the case of modern science, in which the desire toknow transformed itself in the will to will, as Heidegger says, evacuating everythingthat resists, everything we can’t control. And this did not leave unchangedour religions, our arts, or our philosophies either. The contemporarygigantism that swells all aspects of modern life: politics, society, economy,mass media, science, religion, art, philosophy, poverty, wealth, injustice andjustice, bringing them to their nihilistic metastasis, is the result of this will toevacuate the negative.”But how can we fight against this thing? Is it a matter of fighting? Of activelyfighting? Where could this fight take place? With whom? Must the worldchange? But how to change it when every new event, every concrete situationtakes you from paradox to paradox? How to cut this Gordian knot? And when?You limit yourself to the most reasonable question:“– In what terms can we articulate, then, the need to change the world?Is it not the will to will, evacuating the negative, that which commands suchan imperative, too?”“– I remember that, at some point, I saw a movie about Heidegger, in whichthe interviewer asks him about Marx’s thesis: ’The philosophers have onlyinterpreted the world, in various ways; the point is to change it.’ Heidegger,with his enigmatic smile, goes directly to the bookshelf on his left and takesout a volume by Marx. He reads the sentence in loud voice and says: ’– But,in order to change the world, don’t we need to interpret it first?’ In spite ofHeidegger’s reservation regarding socialism, the positions of the two thinkersare not completely opposite. That the world is changing has become a banality.The world is changing day by day, as we try to keep pace with our problems,with the historical events, with the technological revolutions.214

(in)securitatea vieflii. de la biopoliticæ la politicile securitaretate. Ea se schimbæ zi de zi, în ritmul în care alergæm în urma problemelornoastre, în urma evenimentelor istorice, în urma revolufliilor tehnologice.Cæ filosofii au din ce în ce mai puflin de-a face cu asta e iaræøi o banalitate.Teza lui Marx e luminatæ de întrebarea lui Heidegger. Cele douæ descriu,în fond, un arc de parabolæ. De o parte avem înflelegerea lumii, munca gîndirii,viafla Spiritului, de cealaltæ nevoia de a schimba lumea, munca revolufliei. Punctulîn care ele se întîlnesc dæ definiflia exactæ a amîndurora: Revoluflia estemunca socialæ a Spiritului, a negativului, insecuritatea noastræ esenflialæ privindu-seîn ochi pe ea însæøi øi devenind, din aceastæ scrutare, societate. Astanu are nimic de-a face cu voinfla de voinflæ a modernitæflii. Dimpotrivæ, ceeace este în joc aici e abia eliberarea acelei zone în care trebuie fræmîntatæ,împreunæ, existenfla noastræ politicæ: nu-ul ræspicat pe care conøtiinflanoi-ului mondial («sîntem nimic, sæ fim totul!») îl spune existenflei într-un tanc.“Øtifli cæ discuflia ar mai putea continua. Sînt multe de clarificat. Cu toate astea,væ luafli græbit la revedere øi væ îndreptafli spre uøæ. Se apropie ora prînzuluiøi væ temefli ca nu cumva sæ væ vadæ vreun coleg. Nu øtifli exact ce væ îngrijoreazæmai mult, cæ v-ar vedea chiulind sau cæ v-ar auzi vorbind despreterorism, schimbarea lumii, revoluflie. Ca un flicnit. Plecafli.*În bistroul încæ gol, chelnerul spalæ ceøtile de cafea. La un moment dat, zærindu-øichipul în oglindæ, începe sæ fluiere încet, dacæ le mai øtie, primelemæsuri ale Internaflionalei.Nota autorului: Doresc sæ-i mulflumesc Živei Kokolj, care mi-a furnizat ideea de a imagina un scenariupentru ceea ce la început fusese numai dialogul sec a douæ voci. De asemenea, îi sînt recunoscætorlui Adrian T. Sîrbu, care, prin lectura sa imbatabilæ, dar mai ales fidelæ intenfliilor mele, m-a ajutatsæ soluflionez noduri problematice, teoretice øi de scriituræ, ale variantelor succesive ale textului,oferindu-mi nu o datæ soluflii „la cheie“ în momente de impas. Rezultatul final stæ sub semnul acestorprietenii. Se înflelege de la sine cæ toate scæderile, erorile øi stîngæciile textului îmi aparflin.Note:1. Cf. Martin Heidegger, Sein und Zeit, Tübingen, Max Niemeyer Verlag, 1967, p. 285.2. Walter Benjamin, Iluminæri, Cluj, Idea Design & Print, 2002, p. 233.That philosophers have less andless to do with that is anotherbanality. Marx’s thesis is illuminatedby Heidegger’s question.The two of them draw, in fact, thearch of a parabola. On one side wehave the understanding of the world, the work of thought, the life of Spirit;on the other side we have the necessity of changing the world, the work ofrevolution. The point where they meet gives the exact definition of both:Revolution is the social work of Spirit, of the negative, our essential insecuritylooking straight into its own eyes and becoming, from this scanning, society.This has nothing to do with modernity’s will to will. On the contrary, what is atstake here is to free the zone in which we could knead, together, our politicalexistence: the aloud ’no!’ said by the consciousness of the global we (’we arenothing, let’s be everything!’) to existence inside a tank.”You know that the discussion could continue. There are many things to beclarified. In spite of this, you say hastily, “good bye!” and move towards thedoor. Lunchtime comes and you are afraid that one of your colleagues mightsee you. You don’t know what you fear more, that they would see you playingtruant or that they would hear you talking about terrorism, changing of theworld, revolution. Like a madman. You leave.In the still empty restaurant, the bartender washes the coffee cups. Aftera time, seeing his face in the mirror, he starts to whistle quietly, if he stillknows them, the first measures of the International.*Note: I would like to thank Živa Kokolj for giving me the idea to imagine a scenariofor what initially has been the mere dialogue of two voices. I am grateful to AdrianT. Sîrbu, who, by his accurate and invincible reading, always faithful to my intentions,helped me to solve various problematic knots (both theoretical and regardingthe writing strategy) of the successive versions of this text, offering me many a timecomplete solutions in moments of deadlock. Last, but not least, I thank Kane X.Faucher for his precious help in editing the English version of the text. The finalresult stays under the sign of these friendships. It goes without saying that all weakpoints, errors and mistakes are my own responsibility.Notes:1. Martin Heidegger, Sein und Zeit, Tübingen, Max Niemeyer Verlag, 1967, p. 285.2. Walter Benjamin, Selected Writings, Volume 2, Part 1 (1927–1930), Cambridge,Massachusetts and London, England, The Belknap Press of Harvard UniversityPress, 1999, pp. 270–271. Translation slightly modified.215

400117 RO ClujStr. Dorobanflilor, nr. 12tel.: +40-264-594634tinka@ideaeditura.rowww.ideaeditura.roComandæ prin poøtæ– reducere de 15%Comandæ de minimum5 cærfli – reducere de 25%Editura IDEA a luat naøtere ca un proiect deopotrivæ teoretic øi practic: publicarea de texte ca tot atîtea instrumente de reflecflieasupra artisticului, socialului øi politicului. Echipa editorialæ a pornit de la un minim de exigenfle clare: traducerea riguroasæ înlimba românæ a unor scrieri majore din filosofia contemporanæ øi din teoria recentæ a artei øi, prin aceasta, introducerea fiabilæîn dezbaterea intelectualæ de la noi a unor interogaflii exemplare pentru lumea în care træim. Nu e vorba însæ de simplul „import“în românæ al unor „idei“. Prin opfliunea pentru un anumit tip de scriituræ, aceea în care limba se pune la încercare în toateresursele ei logice øi expresive, editura øi-a propus sæ împrospæteze, prin chiar actul traducerii ori prin texte originale, idiomulcritic (i.e. filosofic) în româneøte. Cu alte cuvinte, sæ contribuie la deplasarea øi acutizarea capacitæflii de a gîndi ceea ce ni se întîmplæ,astæzi.Asumîndu-øi caracterul de edituræ micæ, noncomercialæ, IDEA a funcflionat, din 2001 pînæ acum, prin douæ colecflii – Balcon øiPanopticon. Publicarea în prima colecflie a unor autori precum Benjamin, Barthes, de Duve, Flusser, Groys, Babias, Lovink,Lacoue-Labarthe sau a unor materiale despre opera unor artiøti ca Joseph Beuys oferæ puncte de sprijin pentru cartografiereateritoriului artei moderne øi actuale; în acest fel, teoriile contemporane ale artei, al cæror potenflial explicativ øi analitic se constituieîntr-un „aparat conceptual“ util deopotrivæ cercetætorilor øi practicienilor, sînt aduse, pentru prima datæ, într-o manieræ coerentæøi comprehensivæ în spafliul public românesc.Prin prezenfla în cea de-a doua colecflie a unor autori ca Derrida, Foucault, Deleuze, Lyotard, J.-L. Nancy, G. Granel, Sloterdijk,Baudrillard, G. M. Tamás, Agamben, Arendt, nu dorim doar sæ racordæm cititorul la „avangarda“ gîndirii filosofice actuale, ci, maiales, sæ-i punem la dispoziflie mari lecturi ale unor probleme cu care se confruntæ în viafla societæflii: politicul øi puterea, aporiilereprezentærii øi ale istoricitæflii, cæderea comunismului sau criza universitæflii, globalizarea, (post)modernitatea, nihilismul etc.Nu în ultimul rînd, prin noile sale colecflii, editura a început sæ asume øi producflia propriu-zisæ – fie în mod individual, fie colectiv– de discurs critic aplicat, pornind de la situafliile politice øi contextele intelectuale actuale, adicæ simultan locale øi globale. Acestenoi colecflii, ale cæror titluri se aflæ în pregætire, urmeazæ sæ opereze sub generice precum Refracflii – dedicatæ analizelor culturaleøi socio-politice in situ; Praxis – consacratæ explorærii strategiilor efective ale luptei politice pe diverse fronturi øi meridiane;øi, în sfîrøit, Public – acoperind autoproducflia artistico-democraticæ, multiplæ, a spafliului public.APARIfiII RECENTEGilles Deleuze:Tratative14 × 23 cm, 160 pag.19 RONJean-Luc Nancy:Comunitatea absentæ14 × 23 cm, 160 pag.19 RONJacques Derrida:Deconstrucflia politicii14 × 23 cm, 172 pag.19 RONGiorgio Agamben:Homo sacer14 × 23 cm, 160 pag.19 RONCiprian Mihali:Uzuri ale filosofiei14 × 23 cm, 240 pag.19 RONIDEA artæ + societate #17, 200420 RONIDEA artæ + societate #18, 200420 RONIDEA artæ + societate #19, 200420 RONIDEA artæ + societate #20, 200520 RON

IDEA publishing house was born as a theoretical and practical project at the same time. Committed to publishing textsas implements of reflection upon the artistic, the social, and the political, the editorial staff started with a clear set of minimumgoals: the translation into Romanian of major texts of contemporary philosophy and recent theory of art. By this,IDEA aims to insert into the Romanian public debates interrogations which are exemplary for the world we live in. However,this means more than “importing” certain “ideas”. By promoting a certain type of writing – that in which the languageexperimentally but rigorously explores its logical and expressive resources – the publishing house intends to refresh,by the very gesture of translation or through original texts, the critical (i.e. philosophical) idiom of Romanian. In other words,to orient our possibilities of thinking toward the criticality of what happens to us today.Accepting its condition as a small, non-commercial publishing house, IDEA has, since 2001, run two series – Balcon andPanopticon. Providing important guiding marks for mapping the realm of modern and contemporary arts, the first seriesincludes such authors as Benjamin, Barthes, de Duve, Flusser, Groys, Babias, Lovink, Lacoue-Labarthe or materials on thework of artists as Joseph Beuys. For the first time in the Romanian public space, contemporary art theory is brought alongin a coherent and meaningful fashion. In this way, the elucidative and analytical potential of art theory provides a conceptualtoolbox useful to both theorists and artists.In the second series, by publishing thinkers such as Derrida, Foucault, Deleuze, Lyotard, J.-L. Nancy, G. Granel, Sloterdijk,Baudrillard, G. M. Tamás, Agamben, Arendt, we would like not only to connect the reader to the “avant-garde” of contemporaryphilosophical thought, but also to provide the public with major readings of questions burdening our contemporarysocieties: power and the political, the predicaments of representation and historicity, the fall of communism, the crisis ofacademia, globalization, (post)modernity, nihilism, etc.Last, but not least, with its recent series the publishing house has also committed itself to the production of applied criticaldiscourses, taking as its starting point the present political situations and intellectual contexts – a simultaneously globaland local theoretical endeavour. These new collections, consisting of books still in preparation, will operate under titlessuch as Refracflii [refractions] – dedicated to cultural and socio-political analyses in situ; Praxis – dealing with the explorationof the concrete strategies of progressive political struggle all over the world; and, finally, Public – covering the variousmodalities of artistic-democratic self-production of public space in Romania.www.ideaeditura.rowww.ideamagazine.roÎN PREGÆTIRENicolas Bourriaud:Estetica relaflionalæ. PostproducflieMichel Foucault: Naøterea biopoliticiiLaura T. Ilea: Viafla øi umbra ei. Întemeiereaexistenflialæ a cunoaøterii – Martin HeideggerM. Foucault, J. Derrida: Geniul ræuJ. Derrida, B. Stiegler:Ecografii. Despre televiziuneWalter Benjamin: Jurnalul moscovitPhilippe Lacoue-Labarthe:Ficfliunea politicului. Heidegger, arta øi politicaGiorgio Agamben:Ce ræmîne din Auschwitz14 × 23 cm, 100 pag.21 RONMarius Babias:Urma revoltei11,8 × 19,5 cm, 132 pag.19 RONMichel Foucault:Puterea psihiatricæ14 × 23 cm, 328 pag.29 RONHannah Arendt:Condiflia umanæ14 × 23 cm, 276 pag.35 RONBoris Groys:Stalin – Opera de artæ totalæ14 × 23 cm, 100 pag.19 RONIDEA artæ + societate #21, 200520 RONIDEA artæ + societate #22, 200520 RONIDEA artæ + societate #23, 200620 RONIDEA artæ + societate #24, 200620 RON

Studio Protokoll 2006–200719.10. – 2.11. 2006Daniel Knorr¡ETRANJERO VEN A VOTAR!14.12. 2006 – 14.01. 2007Mircea Cantor – Ion GrigorescuTOYS FOR CHILDREN1.02. – 2.03. 2007Szilárd MiklósAFTER THE WAR IS BEFORE THE WAR23.03. – 11.04. 2007Elke MarhöferHERE COMES OUR DAILY NEED FOR BIOPOWER13.04. – 15.05. 2007H.arta (Maria Crista, Anca Gyemant, Rodica Tache)VIA VITA29.05. – 31.05. 2007Little WarsawMY DOMAIN – YOUR SPACE2.06. – 12.07. 2007Dénes MiklósiCONCURRENCY2.10. – 21.10. 2007Cristian PogæceanEXECUTION ROOM23.10. – 14.11. 2007Oliver ResslerFLY DEMOCRACY16.11. – 13.12. 2007Miklós Erhardt – Judit Fisher – Miklós MécsBÉNI SOIT QUI BON Y PENSE14.12. 2007 – 14.01. 2008Dan PerjovschiPRINTRO-Cluj 400117, Str. Dorobanflilor, 12, tel.: + 40 264 594 634, fax: + 40 0264 431 603,studio_protokoll@yahoo.com